Dare de mită (art.290 NCP). Decizia nr. 369/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 5588/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.369
Ședința publică din data de 06 aprilie 2015,
Președinte: - C. G.
Judecător: - M. D.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul T. O. D., fiul lui D. și I., născut la 112 februarie 1966, domiciliat în comuna Posești, ., nr.346, județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.409/22 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.255 alin.1 CP cu aplic. art.5 NCP și art. 375 CPP și art. 396 CPP, pentru infracțiunea de dare de mită, inculpatul T. O. D. a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, conform art.81 CP.
Potrivit art.82 CP termenul de încercare compus din durata pedepsei aplicate la care se va adăuga un interval de 2 ani, va fi de 4 ani.
În baza art. 582 CPP (art. 359 CPP din vechiul cod) s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin.5 CP s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit a și b CP cu excepția dreptului de a alege, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 255 alin. 4 CP raportat la art. 254 alin 3 CP, s-a dispus confiscarea sumei de 1000 lei reprezentând obiectul infracțiunii de dare de mită.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: apelantul-inculpat T. O. D. personal, asistat de avocat ales roșu D. C. din cadrul Baroului Prahova (împuternicire avocațială .. Nr._/2015).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în temeiul art.420 alin.4 Cod de procedură penală aduce la cunoștință apelantului-inculpat T. O. D. dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă vor da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.
Apelantul-inculpat T. O. D., legitimat cu CI ., nr._ eliberat de Serviciul Public Comunitar Vălenii de M., personal având cuvântul declară că este de acord să dea declarație în fața instanței de apel și cele declarate au fost consemnate în scris, atașate la dosarul cauzei după ce au fost citite și semnate de apelantul-inculpat.
Avocat R. D. C. depune motivele de apel și declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat de inculpat.
Avocat R.-D. C. având cuvântul pentru apelantul-inculpat T. O. D., critică sentința pronunțată de Tribunalul Prahova prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de dare de mită, în ceea ce privește greșita individualizare a cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere că potrivit art.396 alin.10 C.pr.penală limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3, astfel art.255 alin.1 C.penal prevede ca limite de pedeapsă 6 luni – 5 ani, reduse cu o treime ar rezulta ca limite 4 luni – 3 ani și 3 luni. Ori, în cazul inculpatului, deși în motivarea sentinței pronunțate de instanța de fond s-a arătat că infracțiunea comisă este de un pericol social redus, instanța a aplicat o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege.
În opinia inculpatului, pedeapsa de 2 ani închisoare este mult prea aspră raportat la modul comiterii acestei infracțiuni (a lăsat un plic cu 1000 lei pe biroul agentului de poliție), motivul săvârșirii infracțiunii (nu a solicitat nimic în schimb, fiind mai degrabă un gest de mulțumire întrucât i se înmânase carnetul cu avize expediție reținut), lipsa antecedentelor penale precum și celelalte criterii, vârsta, nivelul de educație, situația familială și socială (are 49 de ani, nu a mai avut conflicte cu legea penală, are un loc de muncă stabil, este pădurar, 2 copii)
De asemenea, inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul judecății, a recunoscut și regretat profund fapta pe care, la momentul comiterii nu a conștientizat-o, considerând-o un gest de mulțumire către agentul de poliție.
În final a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond reducerea cuantumului pedepsei către minimul prevăzut de lege. Chiar și practica judiciară în materie pledează pentru aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.
Sancțiunea penală este corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de legea penală și nu există temei pentru a se dispune reindividualizarea acesteia.
Apelantul-inculpat T. O. D. având personal ultimul cuvânt, declară că regretă fapta.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.38/30.01.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova
În baza art. 255 alin.1 CP cu aplic. art.5 NCP și art. 375 CPP și art. 396 CPP, inculpatul T. O. D., fiul lui D. și I., născut la 12.02.1966 în ., jud. Prahova domiciliat în ., nr. 346, jud. Prahova CNP._, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de dare de mită, faptă din data de 09.01.2014, a fost condamnat la pedeapsa de: 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.71 CP inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit.a, b, CP., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 CP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar conform art.82 CP termenul de încercare este compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 2 ani, urmând a fi de 4 ani.
În baza art. 582 CPP(art. 359 CPP din vechiul cod), s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin.5 CP s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit a și b CP cu excepția dreptului de a alege, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 255 alin. 4 CP raportat la art. 254 alin 3 CP, s-a dispus confiscarea sumei de 1000 lei reprezentând obiectul infracțiunii de dare de mită.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.12/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T. O. D. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. și ped. de art. 255 alin (1) C. pen. de la 1969, cu aplic, art. 5 C. pen. (în prezent art. 290 alin. (1) C. pen.)
Pentru stabilirea situației de fapt reținută în sarcina inculpatului în faza de urmărire penala s-au administrat probatorii cu: proces-verbal de sesizare din oficiu, rapoarte agenți poliție, declarații martori, planșe foto, proces-verbal de desigilare, declarații inculpat, înscrisuri relevante dosar nr. 264/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M..
Fiind prezent în fața instanței de fond, inculpatul a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prevăzute de art.375 cod procedură penală, recunoscând infracțiunea așa cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței și probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
În acest sens, instanța de fond a admis cererea, și fără administrarea altor probatorii, a luat declarații inculpatului reținând următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal din data de 09.01.2014 organele de cercetare penală din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 8 Băltești s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către inculpatul T. O. D. a infracțiunii de dare de mită, prev. șj ped. de art. 255 alin (1) C. pen. de la 1969.
În fapt,prima instanță a reținut că inculpatul, încadrat în funcția de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Vălenii de M., s-a prezentat în cursul zilei respective, în jurul orelor 10:05, la sediul unității de poliție pentru a-i fi restituit carnetul cu avize de expediție. T. O. D. avea calitatea de făptuitor în dosarul penal nr. 264/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 alin. (2) C. pen. de la 1969.
În respectiva cauză cercetările erau efectuate de martora M. C., agent de poliție în cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 8 Băltești, care i-a solicitat să se prezinte la sediul unității pentru a-i preda înscrisurile sus-menționate.
Inițial T. O. D. a întrebat-o pe martoră cu privire la stadiul cercetărilor, aceasta comunicându-i că dosarul urmează a fi înaintat parchetului competent cu propunere legală.
În tot acest timp, la un birou alăturat se afla martora V. E. M., colegă de serviciu cu M. C..
După ce în prealabil s-a asigurat că martora V. E. M. nu îi va observa gestul, fiind implicată într-o discuție telefonică, inculpatul a scos din buzunarul interior al gecii un plic de hârtie de culoare albă, pe care l-a așezat pe biroul agentului de poliție M. C., lângă monitor, părăsind apoi în grabă sediul unității de poliție.
Cu toate că martora, luând plicul de pe birou, a pornit imediat după inculpat ca să i-l predea, strigându-l să se întoarcă, T. O. D. a refuzat să revină asupra opțiunii sale inițiale, îndepărtându-se în grabă de sediul poliției.
Martora s-a întors în sediul unității și a desfăcut plicul, constatând că în interior se afla suma totală de 1000 lei, compusă din cinci bancnote a câte 200 lei fiecare. L-a apelat telefonic pe inculpat, solicitându-i în mod ferm să revină la postul de poliție, însă acesta i-a comunicat că trebuie să se deplaseze până în municipiul Ploiești și că va reveni ulterior.
Evenimentul a fost raportat martorului T. G., șeful Secției de Poliție Rurală nr. 8 Băltești, iar în timpul discuțiilor în biroul acestuia a intrat și martorul E. I., ofițer de poliție în cadrul aceleiași unități, cei doi lucrători de politie procedând la întocmirea procesului-verbal de sesizare din oficiu.
În prezența celor doi martori, șeful secției de poliție l-a contactat la rândul său pe inculpat, solicitându-i să se întoarcă la sediul unității, abia la insistențele acestuia din urmă inculpatul revenind 30 de minute mai târziu. A fost întrebat cu privire la motivul pentru care a lăsat plicul cu bani pe biroul agentului de poliție, T. O. D. afirmând că a procedat de o asemenea manieră „ca să fie bine".
Suma de bani oferită cu titlu de mită a fost depusă în cursul urmăririi penale la CEC Bank sucursala Ploiești cu recipisa de consemnare nr._/1 din 25.02.2014, fiind eliberată chitanța nr._/1 din 25.02.2014.
In faza de urmărire penală, fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând săvârșirea faptei. Acesta a arătat că în timp ce se afla în biroul agentului de poliție a scos un pix din buzunarul interior al gecii, crezând că va trebui să semneze anumite documente, existând posibilitatea ca plicul să fi căzut din greșeală cu acea ocazie. A mai arătat că nu a observat inițial acest lucru, constatând lipsa plicului cu bani abia după ce a fost apelat telefonic de șeful secției de poliție.
Cu privire la afirmația pe care a făcut-o după ce a revenit la postul de poliție, a arătat că le-a spus organelor de poliție „ca să fie bine" nu pentru a justifica faptul predării banilor, ci pentru ca aceștia să nu comunice fapta pe cale ierarhică.
Totodată, din declarațiile celor trei martori oculari rezultă că afirmația „ca să fie bine" a fost un răspuns la întrebarea adresată inculpatului cu privire la motivul predării plicului, nicidecum nu a fost făcută în vederea omisiunii sesizării superiorilor ori a organelor de urmărire penală.
Având în vedere gradul de pericol social scăzut al infracțiunii, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea infracțiunii, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție.
Împotriva sentinței a promovat apel inculpatul, susținând că prima instanța a individualizat în mod greșit pedeapsa pe care i-a aplicat-o, orientând-o spre maxim, acesta fiind prea aspră raportat la împrejurarea că a recunoscut fapta, a lăsat banii pe biroul martorei fără a solicita nimic în schimb și beneficiază de circumstanțe personale favorabile, precum acelea că lucrează ca pădurar, are o familie închegată și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Curtea, examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, raportat la actele si lucrările dosarului dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod proced. penala și in limitele impuse de art. 418 si 419 Cod proced. penala, expune următoarele constatări:
Judecătorul fondului a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt, cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății, precum și a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, respectând întocmai dispozițiile art. 403 C. proc. pen., care prevăd mențiunile pe care trebuie să le conțină considerentele unei hotărâri.
Astfel, s-a constatat că Tribunalul a detaliat situația de fapt, expunând activitatea infracțională desfășurată de inculpat, cu trimitere la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, în baza cărora acesta a solicitat să fie judecat ca urmare a recunoașterii învinuirii, respectivele dovezi constând în rapoartele agenților de politie prezenți la comiterea faptei, declarațiile martorilor direcți M. C., V. E. M., a martorilor T. G., E. I. confirmând pe deplin activitatea infracțională expusă în considerentele rechizitoriului constând in aceea ca in ziua de 9.01.2014, in sediul Secției de Politie Rurala nr. 8 Băltești, unde se afla întrucât avea calitatea de făptuitor într-o cauză penală instrumentata de martora M. C., a lăsat pe biroul agentului de politie un plic conținând suma de 1000 lei, afirmând ca a procedat de o asemenea maniera " ca sa fie bine".
De asemenea, a fost data o încadrare juridică legală, în concordanță cu fapta reținuta - dare de mita, prev. de art. 255 alin.1 Cod penal din 1969, si deși instanța nu a analizat care dintre reglementările penale succesive intervenite intre momentul săvârșirii faptei si momentul judecării sale constituie legea mai favorabila, a aplicat in ansamblu Codul penal din 1969, act normativ care în aprecierea instanței de control judiciar in concreto, constituie într-adevăr mitior lex, prin raportare atât la limitele de pedeapsa - închisoarea de la 6 luni la 5 ani conform art. 255 alin.1 din Codul penal anterior comparativ cu închisoarea de la 2 la 7 ani potrivit art. 290 alin.1 Cod penal, cat si la modalitatea executării acesteia, suspendarea condiționata prev. de art. 81 Cod penal din 1969 fiind mai favorabila decât amânarea aplicării pedepsei prev. de art. 83 Cod penal prin prisma criteriilor legale de acordare, condițiile cerute de actualul cod fiind mai restrictive.
Criticile aduse sentinței penale apelate au vizat tratamentul sancționator adoptat de prima instanță și nu situația de fapt reținută în hotărârea atacată, situație pe deplin confirmată de probele aflate la dosar.
Prin urmare, se considera că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub aspectul reținerii vinovăției și tragerii la răspundere penală a inculpatului, nu si in privința cuantumului sancțiunii, care apare prea aspra raportat atât la gravitatea faptei cât și la periculozitatea inculpatului. Din acest punct de vedere, instanța de apel reține că individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, care nu poate fi totuși unul arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate, înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei însemnând consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, s-a reținut că, pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și al duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Curtea constata că la individualizarea pedepsei făcută de Tribunalul Prahova nu s-au avut în vedere, în plenitudinea lor, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, judecătorul fondului nemotivându-și hotărârea sub acest aspect
Analizând limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, reduse cu o treime in condițiile art. 396 alin.10 Cod proced. penala, rezultând un minim de 4 luni si un maxim de 3 ani si 4 luni, gradul de pericol social al faptei deduse judecații, reprezentând actul de corupere exercitat de o persoana particulara asupra unui funcționar, în legătura cu atribuțiile de serviciu ale acestuia din urma, persoana infractorului, necunoscut cu antecedente penale si integrat social si familial, instanța de apel considera că pedeapsa închisorii aplicată de prima instanță nu corespunde întrutotul funcțiilor de constrângere și reeducare, coerciției dându-i-se relevanta mai mare in detrimentul celeilalte, tribunalul orientându-se spre maximul special redus urmare a procedurii speciale și simplificate de judecare a cauzei în baza recunoașterii vinovăției, în conformitate cu prevederile art. 375 Cod proced penala Astfel, se apreciază că se impune o reindividualizare a pedepsei principale, prin reducerea sa de la 2 ani la 1 an închisoare, reținându-se in plus că inculpatul nu a formulat o cerere explicita ca urmare a remiterii sumei de bani martorei, nesolicitându-i acesteia sa-si încalce atribuțiile de serviciu si nici nu exista date in sensul trimiterii in judecata sau al condamnării sale pentru fapta cercetata de martora.
In consecința, față de disp. art. 421 pct. 2 lit. a Cod proced. penala se va admite apelul declarat de inculpat, se va desființa in parte hotărârea atacata in sensul celor mai sus-expuse.
Văzând si disp. art. 275 alin.3 Cod proced. penala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul T. O. D., fiul lui D. și I., născut la data de 12.02.1966, domiciliat în comuna Posești, ., nr.346, Prahova, împotriva sentinței penale nr. 38/30.01.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, desființează în parte sentința și pronunță o nouă hotărâre, în sensul că reduce durata pedepsei aplicate inculpatului prin sentința apelată, de la 2 ani închisoare, la 1(un) an închisoare.
Menține aplicarea disp. art. 81 și următoarele cod penal din 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și reduce durata termenului de încercare prev. de art. 82 cod penal din 1969, de la 4 ani, la 3 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
C. G. M. D.
Grefier,
M. M.
Red.DM/MM
5 ex./16.04.2015.
d.f._, Tribunalul Prahova
j.f.D. I.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 403/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
