Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1075/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1075/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1075
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2015
Președinte – I. N.
Judecător – C. R.
Grefier – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr. 145 din data de 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște privind pe inculpatul D. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat D. P., personal și asistat de avocat ales S. I. din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat S. I. având cuvântul pentru intimatul-inculpat solicită proba cu înscrisuri în circumstanțiere și depune rezultatul ecografiei pentru A. G. ( 3 acte), copie certificat de absolvire nr._ emis pe numele de D. S. P., copie supliment descriptiv al certificatului, copie certificat de absolvire nr._/31 ianuarie 2011, copie supliment descriptiv al certificatului, copie certificat absolvire nr. 0038/21 octombrie 2010, supliment descriptiv al certificatului, copie diplomă de licență emisă de Academia de Studii Economice București datată noiembrie 2001, copie certificat de pregătire profesională persoane să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier mărfuri . nr._, copie certificat de pregătire profesională persoane să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier de persoane . nr._, copie certificat de absolvire a cursului de inițiere în utilizarea calculatorului, copie adeverință eliberat de Casa Corpului Didactic Dâmbovița, copie atestat datat 13 mai 1994, două caracterizări de la locul de muncă, copie buletin de identitate . nr._ eliberat pe numele de D. A., copie două cupoane de pensie emis pe numele de D. A., caracterizare efectuată de numita D. C., copie CI al numitei D. C., copie certificat de naștere . nr._/2001, copie stat de plată, copie certificat căsătorie . nr._/1999.
Curtea pune în discuție proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de avocatul intimatului inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea, în temeiul disp. art. 100 alin. 3 Cod procedură penală, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere și constată administrată proba prin depunerea acestora.
Intimatul-inculpat D. P. având cuvântul susține că este de acord să fie asistat numai de doamna avocat S. I..
Curtea, constatând că nu au fost formulate alte cereri, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține apelul declarat în cauză și învederează că sentința penală nr. 145 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște este nelegală, având în vedere declararea ca neconstituțională a sintagmei „ la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul textului art. 336 alin.1 Cod penal, nu poate avea ca efect scoaterea în afara ilicitului penal a infracțiunii prevăzute de acest articol.
Motivele avute în vedere de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii apelate au fost reprezentate, în esență, atât de considerentele și dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 732/16.12.2014 cât și de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 187/2012, art. 5 alin. 2 Cod penal și art. 4 Cod penal.
Dispozițiile art. 4 din Cod penal și art. 3 din Legea nr. 187/2012 se referă la aplicarea legii penale de dezincriminare iar art. 5 alin. 2 Cod penal, reglementează aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În considerentele sentinței apelate se reține că „în intervalul cuprins între data publicării Deciziei nr. 732/16 decembrie 2014 în Monitorul Oficial, respectiv 27.01.2015 și data expirării celor 45 de zile, respectiv 13 martie 2015, dispozițiile declarate neconstituționale (sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice") sunt suspendate de drept, fapt ce conduce la abrogarea disp. art. 336 Cod penal, pentru acest interval de timp.
Ulterior datei de 13 martie 2015, în situația în care legiuitorul nu va interveni și nu va modifica disp. art. 336 Cod penal, acesta va produce efecte fără sintagma declarată neconstituțională.
Opinează în sensul că instanța de fond, în situația prezentată, nu putea pronunța achitarea inculpatului, având în vedere că, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 47/18.05.1992 R, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta din urmă nu este legiuitor pozitiv.
Așadar, în condițiile în care ar fi considerat că toate celelalte prevederi din textul art. 336 alin. 1 din Cod penal nu pot fi disociate de prevederea ce a format obiectul sesizării, iar legea de organizare i-ar fi permis acest lucru, ar fi prevăzut în mod expres, neconstituționalitatea acestui alineat și nu doar a sintagmei în discuție.
Pe cale de consecință, opinează în sensul că declararea neconstituționalității unei sintagme dintr-un text de lege nu poate echivala cu neconstituționalitatea întregului text de lege, și implicit, cu scoaterea în afara ilicitului penal, al unei infracțiuni.
Nu poate fi primită susținerea ipotezei dezincriminării infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal, așa cum s-a susținut prin considerentele sentinței apelate, cu atât mai mult cu cât cauza vizează o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social prin prisma consecințelor constând în vătămarea integrității corporale a persoanelor, pierderi de vieți omenești, sau pagube materiale, ce se pot produce urmare a conducerii unui vehicul sub influența alcoolului.
Pe lângă pericolul social generic pe care îl prezintă infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, trebuie avut în vedere și pericolul social concret al faptei comise de inculpatul D. P., prin prisma circumstanțelor reale și personale reținute în cauză.
Astfel, după cum rezultă inclusiv din considerentele sentinței apelate „la data de 30 august 2014, în jurul orelor 22:15, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului Târgoviște-Biroul Rutier, în timp ce executau activități de supraveghere și control al traficului rutier pe raza municipiului Târgoviște, au fost sesizați de către dispeceratul de serviciu, despre faptul că pe Calea Câmpulung la intersecția cu .-a produs un accident rutier soldat doar cu pagube materiale.
În baza sesizării, polițiștii s-au deplasat la locul tamponării unde au stabilit că inculpatul D. P., în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf Jetta cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa, pe Calea Câmpulung din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, dinspre centrul orașului către autogară, la intersecția cu . efectuat o manevră de schimbare a direcției de mers fără să se asigure, prin trecere de la banda 1 pe banda 2 de circulație și apoi de virare spre stânga, intrând în coliziune cu autoturismul marca Kia cu număr de înmatriculare_, condus regulamentar pe banda doi de circulație de către numitul V. P. loan.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 739/9.09.2014 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, rezultă că la prima probă recoltată, la ora 22:43, numitul D. P. a avut în sânge o concentrație de 1,20 g%0, iar la cea de-a doua probă, de la ora 23:43, o concentrație de 1,00 g %o .
Totodată, s-a constatat că în încadrarea juridică a faptei au fost reținute și dispozițiile art. 41 alin.1 Cod penal ce reglementează starea de recidivă postcondamnatorie, inculpatul aflându-se, de altfel, în cursul termenului de încercare de 3 ani și 4 luni al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată de Judecătoria Târgoviște prin sentința penală nr. 542 din 11 noiembrie 2011, definitivă prin decizia penală nr. 181/14.02.2012 a Curții de Apel Ploiești (f. 23 din d.u.p.).
În aceste condiții, Judecătoria Târgoviște, în baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu referire la art. 83 alin. 1 din Cod penal din 1968, trebuia să dispună și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare.
Mai mult decât atât, prin hotărârea judecătorească anterior menționată, inculpatul a fost condamnat inclusiv pentru o faptă de aceeași natură, în condițiile producerii și a unui accident de circulație, cu cea care a format obiectul cercetărilor în prezentul dosar penal.
Astfel, în cuprinsul deciziei penale nr. 181 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 14 februarie 2012 (f. 33 din d.u.p.) se menționează că „ instanța de fond a stabilit raportat la circumstanțele reale de comitere a faptelor că prezintă o gravitate mai mare conducerea sub influența alcoolului mai ales în condițiile în care s-a și produs un accident rutier ușor, iar gradul de alcool în aer pur expirat măsurat aproape de comiterea infracțiunii la legea rutieră a fost mare.
Alcoolemia la care ajuns inculpatul la o oră după depistare a fost, de asemenea, destul de ridicată iar faptul că inculpatul și-a pierdut cumpătul și a comis și infracțiunea de ultraj în momentul sosirii la locul accidentului a organelor de poliție, demonstrează un grad mai ridicat de periculozitate în concret consecințele conducerii autovehiculului într-o asemenea stare putând fi mai grave."
Totodată, opinează în sensul că teza scoaterii în afara ilicitului penal a infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal nu poate primi susținere și prin prisma faptului că prin dezincriminarea acesteia nu s-ar mai realiza prevenția generală și nici cea specială ceea ce ar constitui un real pericol pentru siguranța tuturor participanților la traficul rutier, dar și al pietonilor.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței în tot și reținând cauza spre rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Dacă se va dispune condamnarea pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, se va reține recidiva prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 15 din Legea nr. 187/2012, art. 83 alin. 1 Cod penal, urmând a se revoca suspendarea executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 542/11.11.2011, definitivă prin decizia penală nr. 181/14.02.2012 a Curții de Apel Ploiești, ce se va executa alături de cea aplicată prin prezenta, cu executare în regim privativ de libertate.
Avocat S. I. având cuvântul pentru intimatul inculpat D. P. solicită, în temeiul disp. art. 421 alin. 1 lit. b) Cod procedură penală, respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, sub toate aspectele.
Susține că în ședința din data de 08 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la inadmisibilitatea sesizării referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal în dosarul nr._, dar fiecare dosar are specificul ei.
În speță, se impune achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. 1 lit. b) Cod penal având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 732/16 decembrie 2014.
În considerentele sentinței apelate se reține că „în intervalul cuprins între data publicării Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014 în Monitorul Oficial, respectiv 27 ianuarie 2015 și data expirării celor 45 de zile, respectiv 13 martie 2015, dispozițiile declarate neconstituționale (sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice") sunt suspendate de drept, fapt ce conduce la abrogarea disp. art. 336 Cod penal pentru acest interval de timp. Au expirat cele 33 de zile.
Din data de 13 aprilie 2015 mergem cu textul de lege declarat neconstituțional, astfel că în mod corect judecătoria a reținut disp. art. 5 Cod penal.
Susține că unitatea de parchet a menționat că s-ar fi revenit la art. 87 alin. 1 din legea specială O.U.G. nr. 195/2002, dar nu apărarea poate contrazice acest lucru. Consideră că fapta inculpatului nu se regăsește în art. 336 Cod penal și nici în art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002.
Dacă la data incidentului, orele 22.15, se putea contura o infracțiune, la aceiași dată dar orele 22:43 - 23:43, nu se mai regăsea infracțiunea. La acea vreme, organele de cercetare trebuia să facă o recalculare a alcoolemiei. Apărarea nu are cunoștință de nivelul îmbibației alcoolice de la ora 22:15.
În cazul în care instanța de control judiciar apreciază că se impune admiterea apelului, din partea apărării se solicită achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II - a, dacă fapta prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal nu a fost dezincriminată în totalitatea ei. Urmează a se avea în vedere situația familială a inculpatului, că are studii superioare, că a consumat doar două beri, conjunctura în care s-a comis fapta - fusese sunat de fiica sa pentru a se duce să o ia dintr-un anumit loc.
Intimatul-inculpat D. P. având ultimul cuvânt susține că regretă fapta.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 145 din data de 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în temeiul disp. art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, rap. la art. 16 lit. b) din același cod, s-a dispus achitarea inculpatului D. P. pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște nr. 5831/P/2014 înregistrat la judecătorie sub nr._ a fost trimis în judecată inculpatul D. P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin 1 Cod penal, reținându-se și starea de recidivă prev. de art. 41 alin. 1 Cod penal.
În fapt, s-a arătat în actul de sesizare a instanței că la data de 30 august 2014 a condus pe drumul public, respectiv, pe Calea Câmpulung din municipiul Târgoviște autoturismul marca VW Golf Jetta cu nr. de înmatriculare_ având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 gr %o.
Situația de fapt a fost stabilită prin: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de constatare a infracțiunii, test alcotest Drager nr._ din data de 06 septembrie 2014, cerere de analiză, examen clinic, proces - verbal de recoltare probe biologice, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 739 din data de 9.09.2014, declarații inculpat/suspect, declarații martor V. P. - I., declarații martor T. L.-A., înscrisuri.
S-a reținut că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 3 februarie 2015, rămasă definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită din 21 aprilie 2015, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 Cod procedură penală, a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța de fond a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, aducându-i la cunoștință disp. art. 396 alin 10 Cod procedură penală și, în urma răspunsului afirmativ al acestuia, a procedat la audierea sa, în conformitate cu disp. art. 375 Cod procedură penală .
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală prin prisma dispozițiilor legale incidente, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30 august 2014, în jurul orelor 22:15, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului Târgoviște - Biroul Rutier, în timp ce executau activități de supraveghere și control al traficului rutier pe raza municipiului Târgoviște, au fost sesizați de către dispeceratul de serviciu, despre faptul că pe Calea Câmpulung, la intersecția cu .-a produs un accident rutier soldat doar cu pagube materiale.
În baza sesizării, polițiștii s-au deplasat la locul tamponării unde au stabilit că inculpatul D. P., în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf Jetta cu nr. de înmatriculare_ ,proprietatea sa, pe Calea Câmpulung din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, dinspre centrul orașului către autogară la intersecția cu . efectuat o manevră de schimbare a direcției de mers fără să se asigure, prin trecere de la banda unu pe banda doi de circulație și apoi de virare spre stânga, intrând în coliziune cu autoturismul marca Kia, cu număr de înmatriculare_, condus regulamentar pe banda doi de circulație de către numitul V. P. I..
Cu această ocazie, organele de poliție au constatat că D. P. emana halenă alcoolică, fapt pentru care i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul alcotest Drager, stabilindu-se, astfel, că la ora 22:18, acesta avea o concentrație de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat, potrivit testului nr._.
La solicitarea organelor de poliție, numitul D. P. a fost de acord să meargă la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște pentru recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Astfel, la unitatea medicală, inculpatului, cu consimțământul său, i-a fost recoltată la ora 22:43, prima probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, și la interval de o oră, respectiv, la ora 23:43, cea de a doua probă, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii și buletinul de examinare clinică.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 739 din data de 9.09.2014 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, rezultă că, la prima probă, recoltată la ora 22:43 numitul D. P. a avut în sânge o concentrație de 1,20 g%0, iar la cea de-a doua probă, de la ora 23.43, o concentrație de 1,00 g %o .
Fiind audiat, inculpatul D. P. a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa, declarând faptul că în seara zilei de 06 septembrie 2014, în jurul orelor 21.00, a fost contactat telefonic de către fiica sa, care locuiește cu fosta soție, solicitându-i să se întâlnească în oraș pentru a-i da o sumă de bani. Inculpatul a declarat că inițial a refuzat-o, arătând ca în intervalul 18:00 - 20:45, băuse aproximativ 750 ml de bere, fără să mănânce ceva peste zi, dar în cele de urmă s-a răzgândit și, în aceste împrejurări, a plecat cu autoturismul său din cartierul Micro 4 unde locuiește cu chirie, ocolind zona aglomerată a centrului orașului și l-a condus pe o distanță de aproximativ de 2 km, pe raza municipiului Târgoviște, până când a fost implicat în evenimentul rutier.
S-a reținut că potrivit disp. art. 336 alin. 1 Cod penal, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.336 alin. 1 Cod penal, s-a motivat că elementul material se realizează prin activitatea de conducere de către o persoană pe drumul public a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr %o.
Potrivit deciziei nr. 732/16.12.2014 pronunțată de Curtea Constituțională dispozițiile art. 336 alin. 1 Cod penal în ceea ce privește sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”, sunt neconstituționale.
În acest sens, s-a argumentat că prin prevederea declarată neconstituțională se aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 5 alin. 5 referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1, referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sintagma menționată lipsește de prezivibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.
„Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului.. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de disp. art. 336 cod penal, astfel încât raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate”.
S-a motivat de judecătorul fondului că, în raport de Decizia nr. 732 din data de 16.12.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, momentul prelevării mostrelor biologice (orele 22:43-23:43) când acesta a avut o alcoolemie de 1,20%o, respectiv, 1‰, plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii acesteia (ora 22:15), ori, după ora opririi sale în trafic, starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice a încetat.
De asemenea, s-a subliniat că infracțiunea prevăzută de art. 336 alin 1 Cod penal, este o infracțiune de pericol, consumarea acesteia realizându-se la momentul săvârșirii faptei, respectiv la ora 1:30, care reprezintă momentul evenimentului rutier. Odată cu acesta a încetat starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită, respectiv pentru siguranța circulației pe drumurile publice.
S-a mai reținut de către instanță că potrivit disp. art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
De asemenea, potrivit alin. 1 al aceluiași articol, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, producând efecte de la data publicării sale în cauzele asupra cărora textul de lege declarat neconstituțional avea aplicabilitate.
În raport de disp. art. 147 alin 1 și 4 din Constituție, ale art. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, opozabile „ erga omnes”, deci și pentru instanțele de judecată și au putere numai pentru viitor, astfel că după publicare vor avea efecte asupra tuturor cauzelor în curs de judecată în care nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă.
S-a apreciat, astfel, că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia îi este incidentă norma declarată neconstituțională, având obligația să nu o mai aplice.
În intervalul cuprins între data publicării Deciziei nr. 732 din data de 16.12.2014 în Monitorul Oficial, respectiv 27.01.2015 și data expirării celor 45 de zile, respectiv 13.03.2015, dispozițiile declarate neconstituționale (sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”) sunt suspendate de drept, fapt ce conduce la abrogarea disp. art. 336 Cod penal, pentru acest interval de timp.
Ulterior datei de 13.03.2015, în situația în care legiuitorul nu va interveni și nu va modifica disp. art. 336 Cod penal, acesta va produce efecte fără sintagma declarată neconstituțională.
În contextul Deciziei nr. 732/16.12.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, în conținutul constitutiv al art. 336 Cod penal apar anumite efecte juridice, în sensul abrogării, dezincriminării sau dezincriminării parțiale a acestui text.
Întrebarea care se pune este aceea dacă ne aflăm în situația unei dezincriminări ori în situația aplicării legii penale mai favorabile. Abrogarea sintagmei ,,la momentul preluării mostrelor biologice ,, conduce, într-o opinie, îmbrățișată și de către instanță, la dezincriminarea faptei, motivat de modificarea condițiilor incriminării.
Fapta nu mai poate fi calificată ca infracțiune sau anumite sau anumite modalități faptice ale infracțiunii scapă de sub incidența legii penale.
Art. 5 Cod penal, care consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, prevede că principiul se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări respinse, dacă, în timpul când acestea s-au aflat în vigoare, au cuprins dispoziții penale mai favorabile. Este evident că dacă am admite ce ne-am afla în situația tranzitorie prevăzută de art. 5, nu poate fi vorba de caracterul mai favorabil al sintagmei ,, la momentul prelevării”, prin însuși esența ei, legea care dezincriminează este o lege penală mai favorabilă.
În situația dată ne aflăm în prezența unei dezincriminări parțiale, întrucât, deși norma subzistă, nu mai este incriminată conducerea cu alcoolemie prohibită la momentul prelevării probelor .
Norma legală de incriminare cuprinde în conținutul său atât elementele obiective, cât și cele subiective ale faptei.
Caracterul conform al faptei concrete cu norma de incriminare vizează numai elementele obiective ale faptei săvârșite cu cerințele obiective din cuprinsul normei de încriminare.
Examinarea concordanței modelului legal cu cel al faptei concret săvârșite, în cadrul prevederii faptei în legea penală ca trăsătură esențială a infracțiunii, se face numai sub aspectul elementelor de ordin obiectiv, adică a celor privitoare la obiect, subiect,timpul și locul săvârșirii faptei, precum și la latura obiectivă cu componentele sale: element material, cerințele esențiale, urmarea imediată și legătura de cauzalitate.
Declararea neconstituționalității unei părți a normei de incriminare care definește un element temporal, esențial pentru stabilirea momentului săvârșirii faptei, cu relevanță sub aspectul existenței infracțiunii, lipsește fapta comisă de un element constitutiv.
S-a apreciat că unica soluție justă pe care o poate pronunța instanța, este aceea a achitării inculpatului D. P. deoarece fără realizarea cumulativă a elementelor prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, nu poate exista tragerea la răspundere penală.
În acest sens, au fost avute în vedere de către prima instanță și dispozițiile art. 4 alin.2 Cod procedură penală, care prevăd că orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului, precum și dispozițiile art. 396 alin.2 Cod procedură penală, conform cărora ,, condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat,,.
Astfel, în speța dedusă judecății, în raport de data săvârșirii faptei, 10.08.2014, precum și de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 187/2012, art. 5 alin 2 cod penal, art. 4 cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 336 alin 1 Cod penal, prezintă modificări în ceea ce privește elementul material al laturii obiective, cât și în ceea ce privește latura subiectivă, respectiv forma de vinovăție, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin 5 cod procedură penală rap. la art. 16 alin 1 lit. b) cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin 1 Cod penal.
S-a motivat că deși inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 din Codul de procedură penală, recunoscând fapta de a conduce un autoturism în condițiile în care avea în sânge o alcoolemie peste limita legală, în condițiile administrării complete a probelor în cursul urmăriri penale, instanța de fond s-a declarat lămurită în cauză și în considerarea dispozițiilor legale menționate, astfel cum au fost analizate mai sus, a conchis că soluția de achitare este cea legală și temeinică.
În acest sens, a fost avut în vedere comentariul prof. N. V., potrivit căruia „Achitarea inculpatului se pronunță în cazurile prevăzute la art.16 alin 1 lit. a) – d) cod procedură penală. În cazul procedurii simplificate de judecată, nu mai este nevoie în ceea ce privește cazurile de achitare …. ca instanța să repună cauza pe rol, să efectueze cercetarea judecătorească în procedura comună și abia apoi să pronunțe soluția de achitare. Dacă există toate piesele probatorii iar instanța se consideră lămurită va putea să pronunțe oricare dintre soluții, chiar și în cazul urmăririi procedurii simplificate de judecată - Noul cod de procedură penală comentat – p.986 – Editura Hamangiu – 2014.
Împotriva sentinței penale nr. 145 din data de 21 aprilie 2015, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, care a criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele arătate în scris, filele 6-8, ce au fost susținute cu ocazia dezbaterilor de către reprezentantul legal, astfel cum sunt consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, urmând, totodată, a se face aplicarea disp. art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 Cod penal anterior, în sensul revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, ce urmează a fi adăugată la pedeapsa aplicată în cauză, rezultanta urmând a fi executată în regim privativ de libertate.
Având în vedere că după înregistrarea căii de atac formulate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, prin încheierea din 24 iunie 2015 dată în dosarul nr._, Curtea de Apel Ploiești a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitoare la elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, cauza a fost amânată pentru ca instanța supremă să se pronunțe asupra acesteia.
Ulterior, s-a constatat că prin Decizia nr. 24 din data de 08 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză, și din oficiu, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că că aceasta este afectată de nelegalitate și netemeinicie iar apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Prin Rechizitoriul nr. 5831/P/2014 din data de 03 decembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. P. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că la data de 06 septembrie 2014 a condus pe drumurile publice, respectiv pe Calea Câmpulung din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, autoturismul marca VW Golf Jetta cu număr de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de 1.20 g/l alcool pur în sânge.
Curtea reține că potrivit art. 336 alin.1 Cod penal, constituie infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe și se pedepsește cu închisoarea la de la unu la 5 ani sau cu amendă, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Prin Decizia nr. 732/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „ la momentul prelevării mostrelor biologice ” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin.1 Cod penal este neconstituțională întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 privitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportat la art.7 par.1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale.
În motivarea deciziei, instanța de contencios constituțional a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin.1 Cod penal este neconstituțională întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin 5 referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportat la art.7 par.1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale.
S-a reținut, în esență, că fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată rezultă din înseși existența faptei și nu trebuie dovedită iar condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care, de esența infracțiunilor de pericol, este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor.
D. urmare, s-a conchis că odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 alin.1 Cod penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică.
Așa cum rezultă din art. 147 alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
D. urmare, efectele unei decizii prin care Curtea Constituțională declară neconstituționalitatea unei dispoziții legale sunt expres prevăzute în legea fundamentală, în plus, forța obligatorie ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului ci și considerentelor pe care aceasta se sprijină (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 71 din 29 ianuarie 2014, nefiind necesare din această perspectivă alte clarificări.
Or, cât timp, în prezentarea raționamentului său juridic (paragraful 26 al deciziei), Curtea Constituțională a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul „săvârșirii infracțiunii” ca fiind „cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului”, ea a furnizat, astfel, atât autorităților cu competențe în procesul de legiferare cât și instanțelor judecătorești toate elementele necesare pentru cunoașterea efectelor ce trebuie atribuite deciziei sale. Din perspectiva întinderii acestor efecte, Curtea a precizat, de asemenea, că doar sintagma declarată neconstituțională lipsește de previzibilitate norma de incriminare, fără a formula o concluzie similară și cu privire la celelalte componente ale normei criticate, detaliat examinate.
Aplicând efectele deciziei instanței de control constituțional la cauza de față, se constată, în acord cu susținerile unității de parchet și contrar argumentelor avute în vedere de prima instanță, ce au fost însușite de apărare, că declararea ca neconstituțională a sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” nu poate avea drept consecință abrogarea întregului text legal și dezincriminarea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, astfel că soluția de achitare dispusă de instanța de fond pe acest temei este greșită, iar apelul declarat de procuror este fondat.
Curtea constată că deși judecătorul fondului motivează soluția de achitare considerând că prin declararea sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” ca fiind neconstituțională a avut loc dezincriminarea parțială a normei de drept, admite însă că în măsura în care, ulterior datei de 13 martie 2015, în situația în care legiuitorul nu va interveni și nu va modifica disp. art. 336 Cod penal, acesta va produce efecte fără sintagma declarată neconstituțională.
Or, această din urmă constatare este contrară celei ce a condus la achitarea inculpatului și anume că între data publicării Deciziei nr. 732 din data de 16.12.2014 în Monitorul Oficial, respectiv 27.01.2015 și data expirării celor 45 de zile, respectiv 13.03.2015, dispozițiile declarate neconstituționale sunt suspendate de drept, fapt ce conduce la abrogarea disp. art. 336 Cod penal pentru acest interval de timp, o astfel de interpretare fiind de natură să înfrângă principiul legalității consacrat de art. 2 Cod proc. penală, întrucât nu se poate accepta faptul că aceleași dispoziții sunt conforme normei de incriminare ulterior datei de 13 martie 2015 și neconforme în perioada celor 45 de zile, în condițiile în care nu au intervenit nici un fel de modificări în norma legală.
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată, pe baza probelor și mijloacelor probatorii administrate pe parcursul urmăririi penale constând în: procesul verbal de constatare a infracțiunii din 06 septembrie 2014, rezultatul alcooltest Drager nr._ din 06 septembrie 2014, cererea de analiză, examen clinic, buletinul de analiză toxicologică nr. 739 din 09 septembrie 2014, declarațiile martorilor V. P. I., T. L. A., alte înscrisuri, ce se coroborează cu declarațiile date de inculpat, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața judecătorului fondului, în procedura prev. de art. 374 alin. 6, art. 375 și art. 377 Cod procedură penală, că la data de la data de 06 septembrie 2014, iar nu la 30 august 2014, cum din eroare s-a menționat în motivele de apel, inculpatul D. P. a condus pe drumurile publice, respectiv pe Calea Câmpulung din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, autoturismul marca VW Golf Jetta cu număr de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de 1,20 g/l alcool pur în sânge, la prima probă, recoltată la orele 22:43 și respectiv, o îmbibație alcoolică de 1,00 g/l, alcool pur în sânge la cea de a doua probă, recoltată la orele 23:43.
Raportat la aceste probatorii și reținând că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, cu vinovăția cerută de lege, respectiv art. 16 alin. 3 lit. b) Cod penal, se constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 103 alin. 2 teza a II a și cele din art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că acuzația este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, și prin urmare, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 336 alin.1 Cod procedură penală, se impune condamnarea inculpatului.
Susținerea apărării în sensul că se impune achitarea deoarece nu se cunoaște nivelul alcoolemiei de la momentul consumării faptei, ce a avut loc la orele 22:15, când s-a produs accidentul rutier, va fi înlăturată de instanța de control judiciar, având în vedere trendul descendent al alcoolemiei, regulamentar calculate, de 1,20 g/l la prima probă și, 1,0 g/l la cea de-a dou probă, recoltată la un interval de o oră, desprinzându-se concluzia logică că anterior primului moment, nivelul acesteia nu putea fi decât superior primului stabilit și în nici un caz, sub minimul de 0,80 g/l prevăzut de lege pentru a fi infracțiune.
Constatându-se, așadar, că și sub aspectul netemeiniciei sentinței critica invocată de unitatea de parchet este fondată, se impune condamnarea inculpatului iar nu achitarea pe temeiul prev. de art. 16 alin.1 lit.b) Cod proc. penală, așa cum s-a solicitat.
În egală măsură, se constată pe baza fișei de cazier judiciar a inculpatului că acesta a comis infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 542 din 11 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 181 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, astfel că, fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 41 alin.1 Cod penal, se impune reținerea la încadrarea juridică a faptei prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, starea de recidivă conform art. 41 alin. 1 Cod penal.
Totodată, se justifică reținerea dispozițiilor cuprinse în art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege, față de atitudinea procesuală a inculpatului care înainte de începerea cercetării judecătorești a recunoscut fapta, astfel cum a fost arătată în actul de sesizare și și-a însușit probatoriile administrate pe parcursul urmăririi penale.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 74 alin. 1 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei, se face în raport de gravitatea faptei săvârșite și cu periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Infracțiunea comisă de inculpatul D. P. prezintă un grad de pericol social ridicat ce rezultă din însăși natura faptei, caracterizată ca fiind de pericol, întrucât prin incriminarea faptei de a conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală se urmărește protejarea relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, fapta constituind infracțiune, independent de producerea unei vătămări ori urmări materiale.
Simplul fapt de a conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală pune în pericol siguranța participanților la traficul rutier, dat fiind că prin consumul de alcool, capacitatea psiho - fizică a persoanei de a putea reacționa eficient la manevrele impuse de conducerea unui autovehicul sunt semnificativ diminuate, pe măsură ce îmbibația alcoolică este mai ridicată, aptitudinea de a conduce este diminuată, fapt ce poate genera evenimente rutiere cu consecințe dintre cele mai grave.
În egală măsură, gravitatea concretă a faptei dedusă judecății reiese din circumstanțele reale în care a fost săvârșită, respectiv pe un sector de drum intens circulat, chiar și în condiții nocturne și, mai ales, după ce inculpatul a consumat cca. 750 ml. bere, conform propriilor declarații, reflectată, de altfel, în rezultatul etilotest de 0,59 mg/l în aerul expirat și buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei din care rezultă o alcoolemie de 1,20 g/l la prima probă, de la orele 22:43 și respectiv, 1,00g/l la cea de a doua probă, de la orele 23:43.
Nu în ultimul rând, datele ce caracterizează persoana inculpatului pun în evidență perseverența acestuia în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, constatând, potrivit fișei de cazier judiciar aflată la fila 23 d.u.p., că prin sentința penală nr. 542 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 181 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, în condițiile prev. de art. 81 Cod penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, similară celei din cauza de față dar și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal și art. 239 alin. 5 Cod penal din 1969.
Ca urmare, punând în balanță datele legate de gravitatea însăși a faptei, reieșită din nivelul alcoolemiei și starea de pericol creată prin conducerea autovehiculului având o îmbibație alcoolică peste limita legală și persoana inculpatului, recidivist, Curtea, în evaluarea criteriilor prev. de art. 74 Cod penal, constată că se impune stabilirea unei pedepse orientate peste limita minimă dar în aproprierea acesteia, apreciată ca fiind de natură să contribuie atât la prevenirea săvârșirii de către inculpat de noi infracțiuni și reeducarea acestuia în spiritul respectării normelor de drept cât și pentru realizarea prevenției generale.
Totodată, având în vedere că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 Cod penal din 1969, întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă înăuntrul termenului de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit prin hotărârea de condamnare anterior menționată, Curtea urmează să dispună revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 542 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 181 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, care se va adăuga pedepsei stabilite în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă în regim privativ de libertate conform art. 60 Cod penal.
La adoptarea acestei soluții instanța de control judiciar are în vedere cele statuate prin Decizia nr. 1/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, ale cărei dispoziții își mențin valabilitatea și în prezent și care prevăd că „ Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal. Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin.1 Cod penal”.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea, constatând că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște este fondat, în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, urmează să dispună admiterea acestuia, cu consecința desființării sentinței și în rejudecare, condamnarea inculpatului D. P. în temeiul disp. art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare, revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare și adăugarea acesteia la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, în condițiile prev. de art. 60 Cod penal.
Fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 274 alin. 1 Cod penal, se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.145 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște privind pe inculpatul D. P. pe care o desființează, și în rejudecare:
Conform art.336 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul D. P., fiul lui S. și A., ns. la data de 29.09.1974, domiciliat în Aninoasa ..4 A, jud. Dâmbovița, CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.15 alin.2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art.83 Cod penal din 1969 revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 542 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 181 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, și adaugă aceasta pedeapsa la aceea de 1 an închisoare aplicată în cauză, inculpatul D. P. execută în final pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare în condițiile prev. de art.60 Cod penal.
Obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
I. N. C. R.
Grefier,
C. M.
Red.I.N./tehnored.C.M.
4 ex./03.12.2015
d.f._ - Judecătoria Târgoviște
j.f. I. C. C.
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1064/2015. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1076/2015. Curtea... → |
|---|
