Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 34/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.34
Ședința din camera de consiliu din data de 26.02.2015
Președinte – T. L.
Grefier - V. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul R. I., fiul lui C. și T., născut la 01.04.1982 în municipiul București, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.1325/15.12.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care:
S-a respins contestația la executare formulată de către condamnatul R. I., fiul lui C. și T., născut la data de 01.04.1982 în București, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 130 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, onorariu care a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns contestatorul condamnat R. I., deținut în Penitenciarul Ploiești, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu Tulea I. din Baroul Prahova potrivit delegației pentru asistență judiciară nr._/13.02.2015 aflată la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Potrivit dispozițiilor art.356 alin.3 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura cu contestatorul condamnat R. I., deținut în Penitenciarul Ploiești.
Potrivit art.235 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea a adus la cunoștința contestatorului condamnat că are dreptul să dea o nouă declarație în fața instanței, atrăgându-i, totodată, atenția că, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Contestatorul condamnat R. I. având personal cuvântul nu consimte să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar pentru a face unele adăugiri și arată că își menține declarațiile date anterior.
Curtea ia act că nu consimte contestatorul condamnat R. I. să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar și își menține declarațiile date anterior.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea contestației,
Avocat Tulea I. având cuvântul pentru contestatorul condamnat R. I. solicită admiterea contestației și înlăturarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului având în vedere deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și justiție în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea contestației formulată de contestatorul condamnat R. I. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr.1325/15.12.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Contestatorul condamnat R. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și înlăturarea pedepselor accesorii.
CURTEA
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.1325/15.12.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care:
S-a respins contestația la executare formulată de către condamnatul R. I., fiul lui C. și T., născut la data de 01.04.1982 în București, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 130 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, onorariu care a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ la data de 13.08.2014, condamnatul R. I., fiul lui C. și T., născut la data de 01.04.1982 în București, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, a contestat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.184 din 06.07.2006 emis de Tribunalul Dâmbovița, invocând cazul de contestație prev. de disp. art.598 alin.1 lit.c Cod procedură penală.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că prin sentința penală nr.106 din 18.03.2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.1693/2004 a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare.
Cu privire la cazul invocat în susținerea contestației solicită instanței să aibă în vedere Decizia nr.LXXIV/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii precum și jurisprudența CEDO, dedusă din cauzele Hirst c. Regatului Unit și S. și P. c. României, prin care a fost dispusă înlăturarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit. a - c Cod penal anterior.
După sesizarea instanței au fost dispuse măsuri în vederea respectării art.597 alin.1 și 2 Cod procedură penală privitoare la citarea condamnatului și la asigurarea asistenței judiciare a acestuia, ambele obligatorii în cauză.
Totodată, în vederea soluționării cererii s-a solicitat locului de deținere înaintarea copiei mandatului de executare a pedepsei închisorii în executarea căruia se află condamnatului, relații înaintate la dosar cu adresa nr.B2/_/PPPH/30.09.2014.
S-a considerat de asemenea utilă soluționării cauzei atașarea dosarului în care a fost pronunțată sentința penală în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii în executarea căruia se află în prezent condamnatul.
În cadrul ședinței publice de la termenul din 15.12.2014, față de înscrisurile existente la dosar, cauza a fost reținută în vederea soluționării, în prealabil instanța în raport de disp. art.598 alin.2 Cod procedură penală declarându-și competența materială și teritorială în soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că în prezent condamnatul R. I., fiul lui C. și T., născut la data de 01.04.1982 în București, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.114 din 25.03.2011 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin nerecurare, și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.154/2011.
Prin aceeași sentință, s-a stabilit că alături de pedeapsa închisorii condamnatul să execute și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal anterior.
Prin sentința penală nr.106 din 18.03.2015 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.1693/2004 contestatorul R. I. a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea, pedepse contopite, stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 18 ani închisoare alături de care a fost aplicată și pedeapsa accesorie constând în interzicerea tuturor drepturilor prev. de art.74 Cod penal anterior, o astfel de sentință rămânând definitivă prin Decizia penală nr.3906/19.06.2006 pronunțată de către Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr._ .
Prin contestația formulată, condamnatul contestator a solicitat înlăturarea pedepselor accesorii prev. de art.64 alin.1 lit.a – c Cod penal anterior aplicate prin mai sus menționata sentință penală, invocând cazul de contestație prev. de art.598 alin.1 lit.c Cod procedură penală.
Prin Decizia nr.LXXIV (74)/2007 pronunțată de Î.C.C.J. – Secțiile Unite, decizie invocată de către condamnat, s-a statuat că dispozițiile art.71 din Codul penal anterior referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a – c nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.3 din același cod.
Potrivit disp. art.598 alin.1 lit.c Cod procedură penală, caz invocat de către contestator în susținerea prezentei contestații, contestație împotriva executării hotărârii penale, se poate face și atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Aplicând acest caz de contestație la situația din speță, având în vedere motivația susținută de către condamnat, s-a apreciat că nu își găsește aplicabilitatea, pe calea contestației la executare neputându-se modifica o hotărâre pentru că în acest fel s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și neputându-se ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
Pentru considerentele enunțate, constatându-se că motivul de contestație invocat de către contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație expres și limitativ prevăzute de legiuitor în art.598 Cod procedură penală, s-a dispus respingerea contestației formulate, aplicându-se în privința cheltuielilor judiciare avansate cu procesul penal disp. art.175 alin.3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe condamnatul R. I. a formulat contestație, hotărâre pe care a contestat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând cu prilejul dezbaterilor prin apărător înlăturarea pedepselor accesorii ce au fost aplicate contestatorului-condamnat, avându-se în vedere deciziile pronunțate de instanța supremă, pe care nu le-a precizat cu un număr, dată și conținut concret raportat la cauza aflată pe rolul instanței în cadrul contestației la executare.
Curtea, examinând sentința atacată în raport de criticile formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept, din actele și lucrările dosarului, constată că este nefondată contestația formulată de condamnat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Condamnatul R. I. a formulat la prima instanță contestație la executare în temeiul art.598 alin.1 Cod proc. penală, invocând ca obiect al contestației mandatul de executare al pedepsei cu nr.184/6 iulie 2006 emis de Tribunalul Dâmbovița în a cărui executare se află în prezent, în baza sentinței penale nr.106 din 18 martie 2005 aplicată de Tribunalul Dâmbovița, rămasă definitivă, prin care i-a fost aplicată rezultanta de 18 ani închisoare, prin contopirea mai multor pedepse componente stabilite pentru infracțiuni de tâlhărie.
Sentința sus-arătată a rămas definitivă prin decizia penală nr._/19 iunie 2006 pronunțată de instanța supremă.
Prin hotărârea rămasă definitivă s-a aplicat contestatorului-condamnat și pedeapsa complementară prevăzută de art.64 lit.a și b rap. la art.65 alin.1-3 Cod penal, pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 18 ani închisoare, ulterior Tribunalul Dâmbovița, prin sentința penală nr.114/25 martie 2011, admițând cererea de contopire a condamnatului cu privire la deducerea perioadei executate, celelalte dispoziții inițiale rămânând în esență neschimbate.
De asemenea, prin sentința inițială nr.106/18 martie 2005 mai sus arătată, s-a dispus pentru același condamnat R. I. și aplicarea pedepselor accesorii prev.de art.71 rap. la art.64 Cod penal în vigoare în acea perioadă, soluție rămasă nemodificată până în prezent și sub acest aspect, mandatul de executare fiind corespunzător emis și pentru pedepsele accesorii, aplicate printr-o hotărâre definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, pedepsele accesorii neputând fi înlăturate cu atât mai mult cu cât acestea însoțesc pedeapsa principală pe durata executării acesteia conform prevederilor codului penal anterior în vigoare la data condamnării definitive.
În raport de prevederile și cazurile de contestație la executare prevăzute de art.598 alin.1 lit.c Cod proc. penală invocat de condamnat în motivarea contestației în mod legal a constatat prima instanță că pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia unei hotărâri definitive în baza căreia are loc executarea pedepselor, motivele invocate în contestație neîncadrându-se în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.598 Cod proc. penală.
Soluția primei instanțe fiind legală și temeinică sub toate aspectele, Curtea va respinge contestația de față ca nefondată în baza art.597 alin.(8) și art.598 lit.(c) Cod proc. penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.597 alin.(8) rap. la art.598 lit.(c) Cod proc. penală respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul R. I., fiul lui C. și T., născut la 01.04.1982 în municipiul București, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.1325/15.12.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă contestatorul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 200 lei.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu al contestatorului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26 februarie 2015.
Președinte,
T. L.
Grefier,
V. R.
Red. LT /Tehnored.RV / 2 ex./ 26.03.2015
Dosar fond -_ Tribunalul Dâmbovița
Judecător fond – S. N.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 213/2015. Curtea... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 215/2015.... → |
|---|
