Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Decizia nr. 820/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 820/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 525/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
Decizia penală nr. 820
Ședința publică din data de 16 septembrie 2015
Președinte - M. V. T.
Judecător - P. M. F.
Grefier - D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –
Direcția de Investigare de Criminalitate Organizată și Terorism –
Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul S. F. R., împotriva sentinței penale nr.103 din 12 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 10 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu disp. art. 391 alin.1 C. pr. pen. a amânat pronunțarea la 16 septembrie 2015, când a luat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Hotărârea Tribunalului Prahova.
Prin sentința penală nr.103 din data de 12 martie 2015 a Tribunalului Prahova s-au dispus următoarele:
În aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., s-au constatat ca legi penale mai favorabile inculpatului Codul penal anterior, Legea 143/2000 și O.U.G. 195/2002.
În baza art. 386 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute inculpatului S. F. R., din infracțiunile de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal și art. 37 lit. a C. pen., trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 C.penal și art. 37 lit. a C. pen, într-o singură infracțiune de trafic de droguri de risc și mare risc, prev. de art. art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 C.penal și art. 37 lit. a C. pen.
În temeiul art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal și art. 37 lit. a C. pen., art. 74 alin. 2, 76 alin. 1 lit. a a fost condamnat inculpatul S. F. R., fiul lui A. și E., născut la data de 15.04.1986, în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în com. Dumbrăvești, ., jud. Prahova, f.f.l. în mun. Ploiești, ., ., ., C.N.P._, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, faptă din perioada 20.12._13.
Conform disp. art. 65 C. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b C. penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. penal și 37 lit. a C. penal, același inculpata fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, faptă din perioada 21.12._13.
S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea prin prezenta sentință sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr. 133/05.04.2013 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 1464/28.04.2014 a I.C.C.J., fapte prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. penal și art. 8 din Legea 39/2002 rap. la art. 323 C. penal, comise în perioada 2007-2011.
În temeiul art. 85 C. penal s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 133/05.04.2013 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin d.p. 1464/28.04.2014 a Î.C.C.J.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 C. penal, s-a dispus contopirea pedepsei unice și indivizibile de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C. penal, cu pedepsele principale de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare și cu pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C. penal, aplicate prin sentință, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b C. penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b C. penal.
În baza art. 88 C. penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, respectiv de la 18.01._13 și reținerea din 30/31.12.2014.
În temeiul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor:
- 1.65 grame pulbere care conține cocaină, ibuprofen, acetaminofen si levamisol, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, ambalată și sigilată cu sigiliul tip MI nr._, depusă la Camera de Corpuri Delicte, prin dovada ., nr._ din data de 16.01.2014 ( ridicată la data de 28.12.2013, după efectuarea cumpărării autorizată, de către colaboratorul cu nume de cod „M. H.", autorizat în cauză de procuror - RCTS nr._/08.01.2014);
- un cântar electronic model ,,Iphone", pe care s-au pus în evidență urme de substanță pulverulentă de culoare albă, respectiv cocaină, ambalat și sigilat cu sigiliul tip MI nr._, depus la Camera de Corpuri Delicte, prin dovada ., nr._, din data de 16.01.2014 (ridicat la data de 30.12.2013, cu ocazia efectuării percheziției la locuința inculpatului - RCTS hf._/09.01.2014);
- 5,26 grame substanță care conține rezină de cannabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, ambalată și sigilată cu sigiliul tip MI nr._, depusă la Camera de Corpuri Delicte, prin dovada ., nr._, din data de 16.01.2014 (predată organelor de urmărire penală, la data de 30.12.2013, de către martora cumpărătoare Ș. A. A. - RCTS nr._/09.01.2014).
În baza art. 16 alin. 2 din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de bani obținute din infracțiunea de trafic de droguri, respectiv 200 euro și 3000 lei.
Potrivit disp. art. 3, art. 4 lit. b din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
*****
Pentru a pronunța soluția respectivă, prima instanță de judecată a reținut în esență că, în perioada 20.12._13, în mod repetat, respectiv în zilele de 20.12, 21.12, 24.12, 25.12, 27.12, 28.12.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut martorilor M. Memet C. și Ș. A., cunoscuți ca și consumatori de droguri, câte 6-7 grame de rezină de cannabis, drog de risc, pentru suma de 3.000 lei, tranzacțiile având loc pe raza mun. Ploiești.
S-a mai reținut că în perioada 20.12._13, în mod repetat, respectiv în zilele de 20.12, 21.12. 24.12, 25.12, 27.12 și 28.12.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut martorului M. Memet C., cunoscut ca și consumator de droguri, câte 3-5 grame de cocaină, drog de mare risc, la prețul de 100 euro gramul, cât și colaboratorului cu nume de cod M. H., autorizat în cauză de procuror, o cantitate de 1,75 grame de substanță care conține cocaină, ibuprofen, acetaminofen și levamisol, cu suma de 200 euro, tranzacțiile având loc pe raza mun. Ploiești.
De asemenea, s-a mai reținut că la datele de 21.12.2013, 26.12.2013 și 28.12.2013, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a condus un autoturism marca Opel Vectra, de culoare vișinie, cu număr de înmatriculare_, în condițiile în care nu deținea permis de conducere eliberat de autoritățile române, pe drumurile publice, pe raza mun. Ploiești.
S-a constatat că potrivit actului de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni distincte, respectiv infracțiunile de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal și trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 C.penal anterior.
În opinia primei instanțe, încadrarea juridică făcută de procuror s-a apreciat a fi eronată.
Astfel, în privința infracțiunii continuate, astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile Codului penal anterior, aplicabile în cauză, prima instanță a reținut că potrivit art. 41 alin. 2 C.penal, aceasta este infracțiunea care se realizează prin săvârșirea de către aceeași persoană, la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Prin urmare, acțiunile sau inacțiunile care alcătuiesc infracțiunea continuată sunt legate între ele printr-o triplă unitate: unitatea de subiect (toate sunt comise de aceeași persoană), unitatea de rezoluție infracțională (toate sunt comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale) și unitatea de conținut (fiecare prezintă conținutul aceleiași infracțiuni).
Sub acest din urmă aspect, s-a precizat în doctrină că fiecare din acțiunile săvârșite, luată separat, trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru existența aceleiași infracțiuni, fiind îndeplinită condiția chiar dacă unele prezintă conținutul aceleiași infracțiuni, însă în varianta calificată sau agravată a acesteia, esențial fiind ca în toate să fie realizat conceptul infracțiunii respective
Infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 reprezintă o variantă agravată a infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, în considerarea obiectului traficului de droguri, iar dacă o persoană, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, comercializează atât droguri de risc cât și droguri de mare risc, s-a reținut o singură infracțiune, prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal anterior.
În privința ambelor infracțiuni, s-a reținut de către instanță că au fost comise de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C.penal anterior.
Primul termen al recidivei este constituit din condamnarea la pedeapsa de 8 luni închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C.penal anterior, termen de încercare 2 ani și 8 luni, aplicată prin sentința penală nr. 476/16.10.2012 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin nerecurare la 06.11.2012, faptele care fac obiectul prezentului dosar fiind comise în cursul termenului de încercare.
S-au reținut de asemenea dispozițiile art. 41 alin. 2 C.penal anterior, întrucât se poate deduce din perioada infracțională și modalitatea de operare, că inculpatul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, iar la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate s-a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal anterior și s-a ținut seama de dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.
De asemenea, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului, în privința infracțiunii de trafic de droguri, prevederile art. 74 alin. 2 Cod penal anterior, respectiv circumstanța atenuantă constând în împrejurarea că inculpatul a comercializat drogurile către un număr redus de persoane, într-o perioadă scurtă de timp, ceea ce a determinat aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a C. penal anterior, respectiv aplicarea unei pedepse într-un cuantum coborât sub minimul special prevăzut de lege.
Instanța de fond a mai constatat că faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 133/05.04.2013 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 1464/28.04.2014 a Inaltei.Curți de Casație și Justiție ( fila 223 și următoarele dosar instanță), respectiv fapte prevăzute de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal anterior și art. 8 din Legea 39/2002 rap. la art. 323 C.penal anterior, comise în perioada 2007-2011.
Apelul declarat de către inculpatul S. F. R..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul S. F. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, negând comiterea activității infracționale care i se impută și solicitând, prin urmare, achitarea sa.
Astfel, inculpatul prin apărător ales, susține că prezentul dosar a plecat de la denunțul făcut de către numitul I. M., persoană care, așa cum s-a probat la fondul cauzei, are grave probleme psihice figurând în evidențele unei unități medicale de psihiatrie. Mai exact, pe baza unor dușmanii mai vechi pe care I. M. o avea cu S. F. R., în cursul lunii decembrie 2013 numitul I. a formulat două plângeri penale împotriva lui S. F. R.. În prima plângere I. M. îl acuză pe S. F. R. de tâlhărie, în sensul că acesta din urmă, împreună cu numitul O. M., l-ar fi tâlhărit de suma de 36.500 de euro, pe teritoriul Italiei. Prin cea de-a a doua plângere, I. M. îl acuză pe S. F. R. de trafic de droguri. Mai mult decât atât, numitul I. M. îl încunoștințează pe S. F. R. de cele două plângeri făcute împotriva sa, spunându-i ca s-a răzbunat. Acuzațiile care i se aduc nu sunt fondate, lucru confirmat, cel puțin în parte. Față de prima acuzație, aceea de tâlhărie, prin ordonanța 267/31.03.2015 procurorul de caz a dispus clasarea cauzei întrucât fapta nu există.
Față de acuzația că, la percheziția autoturismului pe care îl folosea inculpatul s-a găsit un cântar electronic care ar fi avut urme de droguri, a susținut că îl cumpărase de ceva timp și că îl folosea la cântărirea bijuteriilor de aur și argint pe care le comercializa. Probabil că pe aceste bijuterii se aflau urme de substanțe interzise folosite de diverse persoane.
Aspectul învederat de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești în sensul că, într-o convorbire telefonică datată 31.12.2013 orele 00,47 inculpatul ar fi spus că așteaptă să vină poliția peste el are următoarea semnificație: I. M. tocmai ce îl anunțase că se răzbunase pe el și că a formulat două plângeri penale.
Referitor la acuzația că ar fi condus un autoturism fără a deține permis de conducere, fiind întrebat singurul martor pe care parte a autoturismului staționat l-a văzut pe inculpatul S., acesta a declarat că pe partea stângă, respectiv pe partea șoferului, deși din procesul verbal al percheziției autoturismului rezultă că este un autoturism cu volan pe partea dreaptă, înmatriculat în Anglia.
Inculpatul a susținut că, din moment ce nu se poate reține cu certitudine vinovăția sa, îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție, conducând în mod inevitabil la achitarea sa.
* * * * *
Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul este nefondat.
În acest sens, dat fiind împrejurarea că inculpatul S. F. R. a negat în mod constant săvârșirea faptelor de care este acuzat precum și probele pe care prima instanță și-a sprijinit hotărârea de condamnare, Curtea urmează să reanalizeze materialul probator în vederea stabilirii situației de fapt, în baza propriei aprecieri a probelor administrate.
Astfel, prin Rechizitoriul nr. 426/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.CO.T. Serviciul Teritorial Ploiești a fost trimis în judecată inculpatul S. F. R., pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 C.penal anterior și art. 37 lit. a C. penal anterior, trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin.1,2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 C. penal anterior și art. 37 lit. a C. penal anterior, conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. penal și 37 lit. a C. penal anterior.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: referat cu propunere de trimitere a cauzei la organul competent; proces verbal sesizare din oficiu; ordonanță de autorizare cu titlu provizoriu a interceptărilor, înregistrărilor, localizărilor convorbirilor telefonice și SMS și înregistrărilor de imagini audio/video în mediul ambiental; proces verbal lucrător de poliție; proces verbal redare rezumativă; planșă fotografică reprezentând imaginile surprinse cu ocazia supravegherii operative efectuată în data de 21.12.2013, pe raza mun. Ploiești asupra numiților S. F. R. si M. Memet C.; referat confirmare a ordonanței cu titlu provizoriu a interceptărilor, înregistrărilor, localizărilor convorbirilor telefonice și SMS și înregistrărilor de imagini audio/video în mediul ambiental; încheierea nr. 398/21.12.2013; referat autorizare înregistrări de imagini audio/video în mediul ambiental; încheierea nr. 399/23.12.2013; autorizație nr. 1008,1009,1010,1011,1012; procese verbale redare interceptări și comunicări /imagini; procese verbale lucrător de poliție; adresă BCCO Ploiești solicitare autorizare folosire investigator acoperit și a colaboratorului acestuia; ordonanță autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia și de autorizare a procurării de droguri; proces verbal investigator sub acoperire; declarație colaborator; proces verbal lucrător de poliție 28.12.2013; proces verbal investigator sub acoperire; proces verbal martor sub altă identitate; planșă fotografică reprezentând substanța pulverulentă, procurată autorizat în data de 28.12.2013 de la S. F. R.; rezoluție de efectuare a unei constatări tehnico-științifice; adresă LCAPD; proces verbal primire probe; raport de constatare tehnico-științifică nr._/08.01.2014; proces verbal restituire probe; dovadă . nr._; proces verbal lucrător de poliție 28.12.2013; planșă fotografică reprezentând imaginile surprinse cu ocazia supravegherii operative efectuată în data de 28.12.2013 asupra numitului S. F. R.; proces verbal lucrător de poliție 29.12.2013; Ordonanță de autorizare cu titlu provizoriu a interceptărilor,
înregistrărilor, localizărilor convorbirilor telefonice și SMS și înregistrărilor de imagini audio/video în mediul ambiental; proces verbal redare rezumativă; ordonată delegare; cazier judiciar S. F. R.; proces verbal lucrător de poliție 29.12.2013; rezoluție îup; referat cu propunere de efectuare a unei percheziții domiciliare; încheierea nr. 80/30.12.2013; autorizație percheziție; proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare; planșă fotografică privind percheziția domiciliară din data de 30.12.2013 de la locuința lui S. F. R.; ordonanță de efectuare a unei constatări tehnico-Stiintifice; proces verbal primire probe; proces verbal lucrător de poliție 30.12.2013; planșă fotografică privind controlul autoturismului marca Opel Vectra utilizat de S. F. R.; raport de constatare tehnico-științifică nr._/09.01.2014; proces verbal restituire probe; dovadă . nr._; proces verbal predare primire 30.12.2013; planșă fotografică reprezentând materia vegetală solidă cumpărată în data de 24.12.2013 de la S. F. R.; raport de constatare tehnico-științifică nr._/09.01.2014; declarație olografa D. A. E.; declarație olografa I. A.; declarație olografa H. lonuț C.; declarație martor H. I. C.; declarație olografa Ș. A. A. ; declarație martor Ș. A. A.; declarație olografa M. Memet C.; declarație martor M. Memet C.; declarație olografa Bodijar N.; declarație martor Bodijar N.; declarație olografa I. C.; declarație martor I. C.; declarație martor M. I. I.; declarație olografa S. F. R.; declarație învinuit S. F. R.; ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale S. F. R.; declarație inculpat S. F. R.; referat de confirmare ordonanței cu titlu provizoriu de interceptare, înregistrare și localizare a convorbirilor telefonice și SMS; referat arestare preventivă S. F. R.; proces verbal de ridicare bunuri 30.12.2013; încheierea nr. 407/31.12.2013; încheierea nr. 67/31.12.2013 f. 348-352; încheierea nr. 4/14.01.2014; autorizație de percheziție de tip informatic; raport de constatare tehnico științifică nr/_/10.01.2014; proces verbal restituire probe; declarație martor I. A.; declarație martor A. V..
În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, fila 77.
În apărare, inculpatul a solicitat audierea martorilor audiați în cursul urmăririi penale, efectuarea testării poligraf și audierea persoanelor cu care inculpatul a purtat convorbirile telefonice interceptate și cu privire la care Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești a precizat că au rămas neidentificate.
Instanța a admis solicitarea privind audierea martorilor audiați în cursul urmăririi penale și efectuarea testării poligraf, respingând solicitarea privind audierea așa-ziselor persoane neidentificate de către organele de urmărire penală.
S-a procedat la audierea martorilor I. A., (fila 88 dosar), M. I. I., (fila 106 dosar), I. C., (fila 136 dosar), D. A. E., (fila 161 dosar), A. V., (fila 162 dosar), M. Memet C., (fila 260 dosar).
În privința restului martorilor, față de împrejurarea că aceștia au fost citați în repetate rânduri cu mandate de aducere, fiind totuși imposibilă audierea acestora, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. 7 C.p.p.
La dosarul cauzei a fost depus Raportul de constatare criminalistică nr._/02.12.2014, fila 173 și următoarele.
Curtea reține că în cursul lunii decembrie 2013 inculpatul S. F. R. s-a aprovizionat cu droguri de risc și mare risc, respectiv rezină de cannabis și cocaină de la surse neidentificate, comercializând ulterior aceste droguri numiților M. Memet C., Ș. A. și colaboratorului investigatorului sub acoperire.
În concret, în perioada 20.12._13, în mod repetat, respectiv în zilele de 20.12, 21.12, 24.12, 25.12, 27.12, 28.12.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut martorilor M. Memet C. și Ș. A., cunoscuți ca și consumatori de droguri, diverse cantități de rezină de cannabis, drog de risc, pentru suma de 3.000 lei, tranzacțiile având loc pe raza mun. Ploiești.
Pentru a reține această situație de fapt, Curtea observă declarațiile date în cursul urmăririi penale de către martorul M. Memet C., fila 254 d.u.p., care precizează că în luna decembrie 2013 a luat legătura cu inculpatul, prin intermediul fratelui său, M. I. I., cumpărând de la inculpat în zilele 20.12, 21.12, 24.12, 25.12, 27.12, 28.12.2013 diverse cantități de cannabis. Precizează martorul că în acea perioadă locuia cu martora Ș. A., împreună cu care a consumat drogurile, și care a perceput personal când inculpatul venea să i le aducă.
Această declarație a fost menținută de martor și în fața instanței, la termenul din 26.02.2015, fila 260 dosar de instanță.
Chiar dacă în fața instanței martorul nu a mai putut preciza cu exactitate datele la care a cumpărat cantitățile de cannabis, se observă că a menționat că își menține declarațiile date în fața procurorului, că nu a fost constrâns să dea acele declarații, confirmând de altfel împrejurarea esențială, aceea a procurării cannabisului de la inculpat.
În plus, declarația dată în cursul urmăririi penale a fost mai apropiată de datele tranzacțiilor, aceasta reprezentând explicația faptului că martorul le-a putut preciza la acel moment, dar nu și la mai bine de un an de la comiterea faptelor.
Nu există nici un motiv să înlăture ca nesinceră declarația martorului, mai ales în condițiile în care este susținută și de declarația dată în cursul urmăririi penale de către martora Ș. A. (fila 249 d.u.p).
Astfel, martora confirmă legătura de concubinaj cu M. Memet C. și împrejurarea că inculpatul a venit la domiciliul său și al martorului, în datele de 20.12.2013 și 24.12.2013, unde le-a vândut cannabis.
O parte din cantitatea de drog cumpărată cu ocazia ultimei tranzacții a fost predată organelor de urmărire penală, așa cum reiese din procesul verbal încheiat la data de 30.12.013 (fila 218 d.u.p).
Bucata de materie vegetală solidă de culoare maronie predată de martoră a fost înaintată către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, în vederea expertizării, în baza Ordonanței nr. 426/D/P/30.12.2013 (fila 223 d.u.p).
Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică nr._/09.01.2014 (fila 228 d.u.p.), în urma analizelor de laborator, în proba înaintată, conținând 5,80 grame substanță solidă de culoare maro, cu aspect de rezină, s-a pus în evidență prezența rezinei de cannabis, drog de risc, care face parte din tabelul Anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri, respectiv drog de risc, 54 gr. din probă, fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
În plus, martorul M. I. I. (fila 106 dosar), confirmă ipoteza că inculpatul l-a căutat pe fratele său în cursul lunii decembrie 2013.
Solicitarea inculpatului de înlăturare a declarațiilor celor doi martori beneficiari ai cantităților de cananabis, nu poate fi primită, neexistând nici un motiv rezonabil de îndoială cu privire la sinceritatea acestora, faptul că sunt consumatori de droguri neconstituind un astfel de motiv, fiind logic că inculpatul a vândut droguri unor consumatori, aceștia fiind persoanele interesate să achiziționeze astfel de substanțe.
În plus, întâlnirea din data de 21.12.2013 dintre inculpatul S. F. R. și martorul M. Memet C., este confirmată și prin analizarea convorbirilor telefonice interceptate în cauză, anterior întâlnirii martorul solicitând unei persoane din anturajul său, suma de 200 de euro (convorbirea purtată la ora 18.14.42), imediat după care acesta îl apelează pe fratele său, numitul M. I. I. (convorbirea purtată la ora 18.26.49), acesta din urmă apelându-l, apoi pe inculpatul S. F. R.. Cu această ocazie stabilesc ca inculpatul S. F. R. să vină pentru a se întâlni cu M. Memet C., pe raza mun. Ploiești, ., în apropierea nr. 40 (convorbirea purtată la ora 18.27.50), unde domiciliază mama făptuitorului M. Memet C..
Curtea mai reține de asemenea, că în aceeași perioadă inculpatul a vândut și cocaină martorului M. Memet C., dar și colaboratorului investigatorului sub acoperire autorizat în cauză.
Martorul a declarat în fața instanței că a cumpărat și cocaină în perioada menționată anterior, menținând astfel declarația dată în cursul urmăririi penale, faptul că această declarație a fost dată ca o completare a celor inițiale neconstituind un impediment pentru considerarea sa ca fiind corespunzătoare realității, organele de urmărire penală având prerogativa de a proceda oricând în cursul urmăririi penale la luarea unor suplimente de declarații martorilor sau inculpaților.
De altfel, suplimentul de declarație a fost luat la data de 14.01.2014, deci după ce fusese întocmit raportul de constatare tehnico-științifică din 08.01.2014, dată la care organele de urmărire penală au avut date certe cu privire la implicarea inculpatului și în activități de trafic de droguri de mare risc, moment în care au apreciat că se impune lămurirea acestui aspect și în privința vânzărilor efectuate către martor.
După cum s-a precizat, inculpatul a vândut drog de mare risc, respectiv cocaină, și colaboratorului investigatorului sub acoperire autorizat în cauză.
Astfel, prin adresa nr. P/AC/_ din 28.12.2013 (fila 108 dosar urmărire penală), Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești a solicitat autorizarea investigatorului sub acoperire cu nume de cod „M. R.” a colaboratorul acestuia cu nume de cod „M. H.”, precum și autorizarea procurării de droguri, în vederea probării activității infracționale a inculpatului, în acest sens, fiind emisă Ordonanța nr. 426/D/P/2013, din data de 28.12.2013, ce cuprinde autorizația nr. 53/A/2013 (fila 110 dosar urmărire penală).
În baza acestei Ordonanțe, la data de 28.12.2013, colaboratorul cu nume de cod „M. H.”, a procurat de la S. F. R. o cantitate de substanță pulverulentă de culoare albă, cu suma de 200 euro.
Prin Raportul de constatare tehnico-științifică cu numărul_ din data de 08.01.2014, al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor (fila 132 și următoarele dosar urmărire penală), s-a concluzionat faptul că, proba conține 1.75 grame substanță care conține cocaină, ibuprofen, acetaminofen și levamisol, care face parte din tabelul Anexă nr. II al Legii nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri, respectiv drog de mare risc, 10 gr. din probă fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
Prin procesul verbal întocmit de procuror la data de 16.01.2014, conform disp. art. 862 Cod procedură penală anterior s-a redat declarația colaboratorului cu nume de cod „M. H.”, audiat în calitate de martor cu identitate protejată, cu privire la tranzacția din data de 28.12.2013, acesta precizând că în cursul serii de 28.12.2013, a intrat în contact cu S. F. R., ocazie cu care a stabilit să se întâlnească, în cursul aceleiași zile, pentru a încheia o tranzacție cu droguri.
Arată colaboratorul că în aceste condiții a luat legătura cu investigatorul cu nume de cod „M. R.”, care l-a instruit cu privire la modul de desfășurare a cumpărării autorizate și a efectuat un control corporal sumar asupra sa, conform uzanțelor.
În continuare, în aceeași seară, colaboratorul s-a deplasat la locul de întâlnire stabilit anterior, respectiv Ș. cel M., din mun. Ploiești, unde s-a întâlnit la un moment dat cu S. F. R., acesta întrebându-l ce cantitate dorește să cumpere.
Precizează colaboratorul că au discutat că o să-i aducă cantitatea de 2 grame cocaină, căzând de acord asupra prețului de 200 euro.
După această întâlnire S. F. R. a plecat să aducă marfa, revenind după 10-15 minute, în același punct, cu un autoturism marca Opel Vectra, de culoare vișinie, cu nr. de înmatriculare de Anglia, în care se mai afla pe locul din stânga, o persoană de sex feminin.
Inculpatul a coborât din mașină și în fața colaboratorului și folosind un cântar, a cântărit cocaină, după care i-a dat-o, plătindu-i în schimb suma de 200 euro, ulterior despărțindu-ne.
După aproximativ 5 minute colaboratorul s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod „M. R.”, căruia i-a predat o pungă din material plastic transparent, care conținea substanță pulverulentă de culoare albă, adică substanța cumpărată, în condițiile relatate, de la S. F. R..
Se constată că această vânzare autorizată se circumscrie exigențelor practicii judiciare a instanțelor internaționale în materia drepturilor omului, preluate și de jurisprudența internă, prin care s-a statuat că folosirea unui investigator sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict pentru trafic de droguri a făptuitorului nu constituie o încălcare a principiului potrivit căruia este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe.
Astfel, din moment ce organul de urmărire penală avea date cu privire la faptul că inculpatul a comis, în mod repetat, acțiuni specifice traficului ilicit de droguri, reiese în mod evident că nu agentul sub acoperire este cel care l-a determinat să săvârșească sau să continue săvârșirea acestora, rezoluția în acest sens, fiind luată anterior de inculpat.
Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, rezultă că utilizarea agenților infiltrați este admisibilă, în măsura în care este circumscrisă unor garanții, însă, interesul public nu poate justifica utilizarea elementelor obținute ca urmare a unei provocări polițienești - un astfel de procedeu este susceptibil de a priva de la început și în mod definitiv un acuzat de un proces echitabil (cauza Teixeira de Castro împotriva Portugaliei – 35-36, 39, cauza Ramanauskas contra Lituaniei - 54). Însă, pentru a distinge între agentul provocator și cel infiltrat există mai multe criterii: dacă intervenția polițiștilor este ordonată și controlată de un magistrat, dacă autoritățile naționale, aveau, aparent, rațiuni suficiente pentru a-l bănui pe acuzat de respectiva activitate ilicită, cazierul judiciar.
Raportând aceste principii la prezenta cauză, se constată că nu a existat provocare din partea organelor de urmărire penală, întrucât nu s-a exercitat asupra inculpatului o influență de natură a-l incita la comiterea unei infracțiuni, acesta desfăsurând deja activitate infracțională de trafic de droguri, la momentul cumpărării de droguri, autorizată în cauză, de procuror.
În privința cântarului la care colaboratorul investigatorului sub acoperire a făcut referire, acesta a fost recunoscut de colaborator ca fiind cel ridicat de organele de poliție din interiorul autoturismului inculpatului.
Astfel, se reține că în urma controlului efectuat în autoturismul, marca Opel (Vauxhall) model Vectra, de culoare vișinie, cu nr. de înmatriculare_, folosit de inculpatul S. F. R., a fost identificat și ridicat un cântar electronic model „Iphone”(f. 200 și următoarele. dosar urmărire penală), care prezenta urme de substanță pulverulentă de culoare albă. Cântarul a fost ridicat, în vederea înaintării, către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice.
Prin Raportul de constatare tehnico-științifică cu numărul_, din data de 09.01.2014, al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor (fila 212 și următoarele dosar urmărire penală), s-a concluzionat faptul că proba este constituită dintr-un cantar, pe care s-a pus în evidență cocaina, substanță care face parte din tabelul Anexă nr. II al Legii nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri, respectiv drog de mare risc.
În legătură cu acest cântar, inculpatul a confirmat că îi aparține, oferind instanței o explicație ce nu poate fi primită.
Astfel, inculpatul a precizat faptul că se ocupa în acea perioadă cu comercializarea de bijuterii de aur și argint, pe care le cântărea, probabil urmele de cocaină provenind de pe acele bijuterii.
Tot în cadrul stabilirii situației de fapt, Curtea mai reține că inculpatul S. F. R. s-a deplasat la volanul unui autoturism, marca Opel Vectra, de culoare vișine, cu numărul de înmatriculare_, în condițiile în care nu deține permis de conducere eliberat de autoritățile române, pe drumurile publice, pe raza mun. Ploiești, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, respectiv la datele de 21.12.2013, 26.12.2013 și 28.12.2013.
În concret, conducerea din data de 28.12.2013 se reține în legătură cu tranzacția efectuată cu colaboratorul investigatorului sub acoperire, cea din 26._ în legătură cu participarea la o petrecere organizată de martorul I.
A., iar cea din 21.12.2013 în legătură cu una dintre tranzacțiile în care a fost implicat martorul M. Memet C..
Astfel, din adresa nr._/16.01.2014 întocmită de I.J.P. Prahova – Serviciul Rutier (fila 380 dosar urmărire penală), rezultă că S. F. R. nu figurează în baza automată de date ca fiind posesor de permis de conducere.
Conducerea autoturismului de către inculpat este dovedită prin declarația concubinei inculpatului S. F. R., martora D. A. E., dată în cursul urmăririi penale (fila 239 dosar urmărire penală), care declară că în perioada decembrie 2013 autoturismul în cauză a fost condus de inculpat, martora însoțindu-l de obicei, ca pasager pe locul de lângă șofer.
De altfel, în declarația dată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă (fila 41 dosar_ ), inculpatul a arătat că numai el era cel care conducea autoturismul marca Opel Vectra, care îi aparține.
Ulterior, în cursul judecății, inculpatul a revenit asupra acestei declarații, arătând că a fost dată în condiții de stres, însă apărarea sa nu este credibilă. Este evident că inculpatul a încercat să ofere o explicație a declarației de autoincriminare în condițiile în care a constatat că față de persoana sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală și cu privire la comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, împrejurare inexistentă la momentul luării declarației inițiale.
De altfel, și concubina inculpatului a revenit asupra declarației în cursul judecății, procurorul sesizându-se în privința acesteia sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
S-a reținut că există o suspiciune mai mult decât rezonabilă că declarația dată de martoră în cursul urmăririi penale este cea care corespunde adevărului, martora fiind influențată ulterior de către inculpat în sensul revenirii asupra celor declarate, în condițiile în care a constatat că a fost trimis în judecată și pentru comiterea acestei infracțiuni.
Martorul I. A. a declarat în cursul urmăririi penale (fila 385 dosar urmărire penală), că în data de 26 decembrie 2013 a organizat un grătar la domiciliul său, respectiv pe . care a participat și S. F. R., inculpatul deplasându-se la locuința sa la volanul unui autoturism, marca Opel Vectra, de culoare vișinie, cu numărul de înmatriculare_, despre care a afirmat că avea volanul pe partea dreaptă.
Deși în cursul judecății martorul a arătat că nu mai ține minte cine conducea autoturismul, Curtea va avea în vedere că declarația dată în cursul urmăririi penale a fost dată la un moment apropiat organizării evenimentului respectiv, fiind credibilă astfel sub aspectul indicării persoanei conducătorului auto.
Conducerea autoturismului de către inculpat este confirmată și de martorul M. I. I., dată în fața instanței (fila 106 dosar).
Curtea constată din analizarea tuturor probelor administrate, astfel cum au fost analizate pe larg anterior, existența, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptelor prezentate.
În altă ordine de idei Tribunalul Prahova a individualizat just pedepsele aplicate inculpatului S. F. R. pentru infracțiunile concurente săvârșite, efectuând o aplicare corectă a disp. art. 72 Cod penal, privind individualizarea judiciară a pedepsei.
În acest sens, se observă mai întâi că de la data comiterii faptelor și până la pronunțarea soluției, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Legea nu prevede criteriile după care trebuie să fie determinată legea penală mai favorabilă, dar în doctrină este general admis că, pentru această operațiune, trebuie să fie examinate și comparate între ele legile succesive sub aspectul condițiilor de incriminare a faptei, de tragere la răspundere penală și de sancționare. Astfel, trebuie să se țină seama nu numai de pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea săvârșită, dar și de toate normele și instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală (cauze de agravare și atenuare a pedepsei, pedepse complementare și accesorii, dispoziții privitoare la tentativă, la participație, la regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, modalități de executare a pedepsei, etc.).
De asemenea, referitor la modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 5 C.penal s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia obligatorie nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, prin care s-a statuat că textul legal este constituțional numai în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În situația concretă a inculpatului, se observă că în noile dispoziții legale, infracțiunea de conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere este prevăzută de dispozițiile art. 335 alin. 1 C.penal, fiind pedepsită de lege cu închisoarea de la 1 la 5 ani, la fel ca în cazul vechii reglementări, art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.
În privința infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, după 1 februarie 2014 aceasta este prevăzută de lege cu o pedeapsă cu închisoarea de la 2 al 7 ani, iar infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, aceasta este prevăzută cu o pedeapsă cu închisoarea de la 5 la 12 ani.
Anterior acestei date, infracțiunea de trafic de droguri de risc era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani, iar cea de trafic de droguri de mare risc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, noua reglementare fiind astfel mai favorabilă sub acest aspect.
Inculpatului i-au fost reținute dispozițiile ce reglementează infracțiunea continuată.
Art. 42 C.penal anterior stabilea că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispozițiilor art. 34 (de până la 5 ani), pe când art. 36 alin. 1 noul cod penal prevede că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani.
Sub acest aspect de asemenea, s-a constatat că noua reglementare este mai favorabilă inculpatului.
În plus, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unui concurs de infracțiuni.
În această situație, potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b C.penal anterior, după stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 39 noul Cod penal, însă, în această situație, după stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă o treime din totalul restului pedepselor.
Codul penal anterior apare astfel ca fiind mai favorabil inculpatului sub acest aspect.
Analizând apoi comparativ regimul circumstanțelor atenuante, potrivit art. 74, 76 C. penal anterior, în cazul reținerii acestora, pedeapsa este coborâtă obligatoriu sub minimul special prevăzut de lege, în timp ce sub imperiul noilor reglementări, art. 76 alin. 1 C. penal prevede că în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.
În plus, sfera circumstanțelor atenuante judiciare este mai restrânsă în noul Cod penal, ceea ce îndreptățește concluzia că sub acest aspect Codul penal anterior este mai favorabil inculpatului.
Analizând global toate instituțiile menționate anterior, se poate concluziona că, față de situația concretă a inculpatului, legislația anterioară este mai favorabilă, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C.penal, astfel că se poate trage concluzia că prima instanță a procedat corect.
Pe de altă parte, se mai constată că prin sentința Tribunalului Dâmbovița instanța a dispus anularea suspendărilor condiționate ale executării pedepselor de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1655/2012 a Judecătoriei B. și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 476/2012 a Judecătoriei Bârlad, dispunându-se contopirea acestora cu pedepsele aplicate prin sentință și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.
În privința pedepsei de 8 luni închisoare, aceasta constituie primul termen al recidivei în prezenta cauză, dar instanța nu va mai face aplicarea dispozițiilor art. 83 C.penal, la acest moment neputând opera revocarea suspendării condiționate, întrucât aceasta a fost anulată prin sentință definitivă.
Prin urmare, se constată că situația juridică a inculpatului este complexă, acesta comițând patru infracțiuni concurente, două care au făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Dâmbovița, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 133/2013, și două care fac obiectul prezentului dosar.
Infracțiunile care fac obiectul dosarului Tribunalului Dâmbovița sunt de natură a atrage anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 476/2012 a Judecătoriei Bârlad, iar cele două infracțiuni care fac obiectul prezentului dosar sunt de natură a atrage revocarea acestei suspendări.
În determinarea mecanismului de aplicare a pedepselor în această situație, Curtea observă că instanța de fond a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 42/22.08.2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
Astfel, instanța supremă a arătat că în cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabileexclusivdispozițiile art. 85 din Codul penal. Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel: se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății; se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate anterior; se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă; pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.
Este adevărat că instanța nu a fost învestită în privința inculpatului cu judecarea infracțiunilor concurente prin același act de sesizare, însă mecanismul prezentat de instanța supremă este valabil și în cauza de față.
Astfel, în aplicarea acestui raționament, Curtea constată că, întrucât Tribunalul Dâmbovița a dispus deja anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală a Judecătoriei Bârlad, pe care a contopit-o cu pedepsele care au făcut obiectul propriei judecăți, prima parte a mecanismului de aplicare a pedepsei a fost rezolvată definitiv de acea instanță.
Prin sentința apelată, prima instanță a aplicat a doua parte a mecanismului prezentat prin decizia în interesul legii și, în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 C.penal (texte de lege la care dispozițiile privind recidiva postcondamnatorie fac trimitere) a dispus contopirea pedepsei unice și indivizibile de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.penal, aplicată de Tribunalul Dâmbovița, cu pedepsele principale și cu pedeapsa complementară aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea și pedeapsa complementară cea mai grea.
În privința modalității de executare a pedepsei astfel rezultate, instanța de fond a dispus în mod just executarea acesteia în regim privativ de libertate, singurul de altfel compatibil cu situația juridică a inculpatului, care este o persoană tânără cu perspective de reintegrare socială.
Ca o consecință logică a condamnării s-au aplicat justificat disp. art. 16 alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000 privind confiscarea drogurilor și a sumelor de bani dobândite prin valorificarea acestora.
În concluzie, niciuna dintre criticile aduse sentinței de către inculpatul S. F. R. nu rezistă unei analize atente a Curții, raportat și la situația de fapt astfel cum a fost anterior expusă.
Astfel, pretinsa lipsă de relevanță a depozițiilor martorilor Bodijar N. și I. C. pe care o învederează inculpatul nu are niciun efect față de modul în care instanța a reliefat probarea neechivocă a infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc.
În ceea ce privește critica vizând felul în care organele de urmărire penală s-au sesizat în privința infracțiunilor pentru care, ulterior, l-au trimis în judecată pe inculpat, Curtea reține că acest lucru nu prezintă relevanță vis-à-vis de claritatea indubitabilă, fără echivoc, a comiterii faptelor imputate.
Față de cele astfel reținute, Curtea, apreciind că sentința penală apelată este legală și temeinică, urmează ca în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, să respingă apelul ca nefondat.
În temeiul disp. art. 424 alin.2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive din data de 18 ianuarie 2013 până la data de 5 aprilie 2013 și respectiv reținerea din data de 30/31 decembrie 2014.
Având în vedere și disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul S. F. R., fiul lui A. și E., născut la data de 15.04.1986, în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în com. Dumbrăvești, ., jud. Prahova, f.f.l. în mun. Ploiești, ., ., împotriva sentinței penale nr.103 din 12 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive din 18.01._13 și respectiv reținerea din 30/31.12.2014.
Obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2015.
Președinte Judecător
M. V. T. P. M. F.
Grefier
D. C.
Red. MVT/tehnored. DC
3 ex. 01.10.2015
d.f._ /2015 – Tribunalul Prahova
j.f. S. A. C.
Operator de date cu caracter personal / Notificare nr.3113/2006
| ← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 822/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 151/2015.... → |
|---|
