Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 133/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 133/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-02-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 133

Ședința publică din data de 06 februarie 2015

Președinte – L. C.

Judecător – F. T.

Grefier – A. Ț.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de partea civilă K. F., cetățean român de origine siriană, cu domiciliul în B., ., județul Prahova, și de inculpata F. (fostă M.) C. A., fiica lui I. și Ș., născută la data de 26.02.1969 în S., județul Prahova, CNP_, cu domiciliul în Bușteni, ..3, județul Prahova, cu reședința în Spania, Barcelona, PG. M. De Deu Dell Coll 114, P020, cod poștal_, împotriva sentinței penale nr.23 din 2 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria S., prin care, inculpata F. (fostă M.) C. A. a fost condamnată după cum urmează:

- la 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin folosire de mijloace frauduloase faptă prev. și ped. de art. 244 al. 1și 2 cu aplicarea art.5 din noul Cod penal;

- la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 290 vechiul Cod penal cu aplicarea art.5 din noul Cod penal;

- la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 290 vechiul Cod penal cu aplicarea art.5 din noul Cod penal.

Prin aceeași sentință, s-a constatat că prin sentința penală nr. 340/13.04.2011 pronunțată de Tribunalul București inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86¹, 86² din vechiul Cod penal, fixându-se un termen de încercare de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune, faptă prev. și ped. de art. 215 al. 1și 2 din vechiul Cod penal.

În baza art. 85 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.5 din noul Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilind că faptele deduse judecații se află în concurs real cu fapta din sentința penală nr.340/13.04.2011 pronunțată de Tribunalul București și în temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b din vechiul Cod penal, s-a contopit cu pedepsele dispuse pentru faptele deduse judecății și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pedeapsă rezultantă în urma contopirii.

De asemenea, în baza art.397 alin.1 din noul Cod procedură penală raportat la art. 1.357 – 1.371 din actualul Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă K. F. și a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 1500 de euro daune materiale și cheltuieli de judecată în sumă de 6000 de lei, respingând restul cererilor.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei rămânând în sarcina statului.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul parte civilă K. F., martorii S. G., M. M., lipsă fiind apelanta inculpată F. (fostă M.) C. A., pentru care a răspuns avocat ales G. M. din cadrul Baroului Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._ din data de 28 octombrie 2014 aflată la fila 51 dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Apelantul parte civilă K. F., având cuvântul învederează instanței că deși la termenul anterior de judecată a fost asistat de un apărător, apreciază că la acest termen de judecată nu mai este necesar să fie asistat de un apărător.

S-a procedat la identificarea martorei M. M. care a prezentat cartea de identitate . nr._, CNP_, eliberată de SPCLEP Ploiești la 02.04.2008, precum și la identificarea martorului S. G., care a prezentat cartea de identitate ., nr._, CNP_ eliberată de SPCLEP S. la data de 23.12.2014, după care au fost audiați martorii, pe rând, sub prestare de jurământ, depozițiile acestora fiind consemnate în scris, în separate procese verbale ce s-au atașat la dosarul cauzei.

Față de declarațiile martorilor audiați, Curtea apreciază necesar audierea apelantului parte civilă K. F. și solicită acestuia să precizeze dacă este de acord să dea declarație în caută.

Apelantul parte civilă K. F., identificat potrivit cărții de identitate . nr._, CNP_ eliberată de SPCLEP B. la data de 07.11.2011, precizează că dorește să dea declarație în cauză.

S-a procedat la audierea apelantului parte civilă K. F., depoziția acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.

Apelantul parte civilă K. F., având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulată.

Avocat G. M., având cuvântul pentru apelanta inculpată F. C. A., arată că nu mai are cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.

Apelantul parte civilă K. F., având cuvântul, solicită admiterea apelului, să fie despăgubit de S. G. care este principalul vinovat întrucât se cunoștea cu agentul imobiliar, respectiv inculpata din prezenta cauză, a favorizat-o pe inculpată deși știa că acesta are cazier judiciar.

Mai solicită ca martorul S. G. să-i dea o mașină din curtea sa, mașină pe care nu o folosește.

Avocat G. M., având cuvântul pentru apelanta inculpată F. C. A., solicită respingerea ca nefondat a apelului părții civile.

În ceea ce privește apelul inculpatei, arată că inițial aceasta a fost cercetată pentru comiterea a trei infracțiuni de înșelăciune și pentru patru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru ca ulterior urmărirea penală s-a desfășurat față de patru persoane printre care și martorul S. G. care a avut inițial calitatea de învinuit într-un dosar, iar în altul a avut calitatea de martor.

În final unitatea de parchet a sesizat instanța de judecată pentru comiterea de către inculpata F. a unei infracțiuni de înșelăciune și două infracțiuni de fals.

Apreciază că poziția părții vătămate este foarte ambiguă, atât din declarațiile date la urmărirea penală cât și din declarațiile date în fața instanței de fond, partea vătămată a afirmat că, cel care vinovat în cauză este S., care degeaba afirmă că a semnat în neștiință, ca un copil acele formulare, a pus parafa societății, a semnat și a lăsat la îndemâna oricui în birou acele formulare, respectiv la îndemâna unei persoane pe care a angajat-o o lună de zile, respectiv inculpata F..

Mai arată că în cauza de față este vorba despre două contracte, partea vătămată nu-și recunoaște semnătura de pe unul dintre contracte, deci este vorba despre un contract încheiat cu frații P., contract pe care partea vătămată își recunoaște semnătura, însă pe cel de al doilea contract nu o mai recunoaște.

Or, aceste aspecte nu au fost clarificate de unitatea de parchet, iar instanța de fond în mod greșit a condamnat-o pe inculpată.

Precizează că atât la urmărirea penală, cât și la judecata în fond, procurorul și judecătorul cauzei pe fond au făcut afirmația că inculpata s-a sustras de la urmărirea penală, s-a făcut afirmația atât în rechizitoriu cât și în sentința atacată, în sensul că inculpata la scurt timp după condamnare a părăsit țara pentru că a comis niște infracțiuni și pentru a nu răspunde pentru acestea a plecat din țară, cu toate că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către apelanta inculpată reiese însă că aceasta a plecat în Spania la sfârșitul anului 2011.

Mai arată că procedura de desfășurare a procesului penal s-a desfășurat potrivit noului dispoziții legale, iar potrivit disp.art.259 Cod procedură penală, inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar la alin.9 se precizează că dacă inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat, în condițiile legii.

Or, în cauza de față la dosarul cauzei există niște procese verbale întocmite de organele de poliție, din care rezultă că inculpata nu a locuit niciodată la adresa din Bușteni, iar fratele acesteia a declarat că acesta nu a locuit niciodată la adresa din Bușteni, i.-a făcut mutație la domiciliu său după divorțul acesteia, iar inculpata este plecată de aproximativ 5 ani în Spania.

Cu toate acestea, apelanta inculpată a fost citată prin afișare la Primăria S., deși în actuala procedură nu mai este prevăzut acest mod de citare.

De asemenea, în fișa de cazier judiciar a apelantei inculpate aflată la dosarul cauzei rezultă că aceasta a fost condamnată sub supraveghere, deci exista posibilitatea de a se solicita relații cu privire la apelanta inculpată de la Serviciul de Probațiune Prahova. Deci, sub aspectul citării, apelanta inculpată nu a fost legal citată.

Apreciază că prin nefolosirea judicioasă a textului de lege privind citarea apelantei inculpate, aceasta a fost privată de dreptul la apărare.

Solicită admiterea apelului inculpatei, să se constate că aceasta nu a fost legal citată, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Sub un alt aspect, solicită a se avea în vedere că la termenul anterior părțile s-au împăcat în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, astfel că se impune încetarea procesului penal pentru infracțiunea de înșelăciune.

În ceea ce privește latura civilă, arată că nu are cereri de formulat.

De asemenea, apreciază că în cauză se poate face aplicarea art.4 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că orice îndoială favorizează inculpatul, și să se dispună achitarea inculpatei potrivit art.396 alin.5 rap. la art.16 lit.c Cod procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelurilor ca nefondate, menținerea hotărârii atacate, deși aceasta nu este în concordanță cu decizia Curții Constituționale.

Apreciază că hotărârea atacată nu poate fi reformată în calea de atac a inculpatei căreia i s-ar agrava situația, apelul părții civile vizând doar latura civilă a cauzei.

De asemenea, apreciază că nu se justifică o desființare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare, întrucât procedura de citare a inculpatei a fost legal îndeplinită și, de altfel, în faza de apel au fost readministrate probele solicitate de apelanta inculpată.

Mai arată că situația de fapt și de drept reținută de judecătorul fondului este confirmată de probele administrate în cauză, acestea fiind analizate în ansamblu lor, respectiv depozițiile părții civile, depozițiile martorilor audiați în cauză și înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Totodată, apreciază că nu se poate lua act de împăcarea intervenită între părți în ianuarie 2015, aceasta nu poate produce efecte în raport de decizia Curții Constituționale nr.508/2014, având în vedere că părțile au mai avut în termen în cauză la 17 decembrie 2014.

Referitor la apelul părții civile, în raport de motivele invocate în susținerea acestuia, solicită a fi respins ca nefondat.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.23 din 2 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria S., inculpata F. (fostă M.) C. A. a fost condamnată după cum urmează:

- la 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin folosire de mijloace frauduloase faptă prev. de art.244 al.1 și 2 cu aplicarea art.5 Cod penal;

- la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art.290 vechiul Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal;

- la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art.290 vechiul Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.

Prin aceeași sentință, s-a constatat că, prin sentința penală nr.340/13.04.2011 pronunțată de Tribunalul București, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art.86¹, 86² din vechiul Cod penal, fixându-se un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune, faptă prev. de art.215 al.1 și 2 din vechiul Cod penal.

În baza art.85 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilind că faptele deduse judecații se află în concurs real cu fapta din sentința penală nr.340/13.04.2011 pronunțată de Tribunalul București și în temeiul art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b din vechiul Cod penal, s-a contopit cu pedepsele dispuse pentru faptele deduse judecății și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pedeapsă rezultată în urma contopirii.

De asemenea, în baza art.397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.1.357 – 1.371 din actualul Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă K. F. și a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 1500 de euro daune materiale și cheltuieli de judecată în sumă de 6000 de lei, respingând restul cererilor.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria S. la data de 12.09.2013 în dosarul nr.574/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei F. (fostă M.) C. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune, prin utilizare de mijloace frauduloase, prev. de art.215 al.1 și 2 și art.290 Cod penal și ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, referitor a concursul real de infracțiuni.

S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că faptele inculpatei F. (fostă M.) C. A., de a altera înscrisurile sub semnătură privată, reprezentate de antecontractele de vânzare-cumpărare nr.35/08.12.2008 și 27.20.12.2008, prin contrafacerea subscrierii, în sensul reproducerii la rubrica „vânzător” a semnăturii titularului, precum și de a prezenta documentul părții vătămate K. F., în vederea inducerii în eroare cu privire la realitatea operațiunii, cu scopul obținerii pentru sine de foloase necuvenite patrimoniale, constând în suma de 4.000 de lei și 300 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune, prin utilizare de mijloace frauduloase, prev. de art.215 al.1 și 2 și art.290 Cod penal.

Fapta aceleiași inculpate de a altera conținutul antecontractului nr. 1/14.10.2008, prin contrafacerea scrierii și a subscrierii, în sensul consemnării unui aspect nereal referitor la o presupusă revenire a uneia din părți asupra acordului de încheiere a convenției, precum și al imitării prin reproducere a semnăturii părții vătămate, la rubrica cumpărător, făcută cu scopul de a produce consecințe juridice, constând în nefinalizarea operațiunii propriu-zise de vânzare-cumpărare și în restituirea avansului plătit, făcută cu scopul de a-și însuși pentru sine banii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate K. F. (fil.12-17, 18-19,20-21), ce se coroborează cu procesul-verbal de acte premergătoare (fil.22), cu înscrisurile sub semnătură privată în litigiu, constând în antecontractele de vânzare-cumpărare nr.1/14.10.2008, nr.35/08.12.2008 și 27.20.12.2008, toate purtând antetul . S. (fil.42-43, 48-49,52-53,54-55,57-58), precum și cu declarațiile martorilor S. G. (fil.26-28,29), M. M. (fil.30), P. G. (fil.31) și P. V. (fil.32).

Totodată, în cursul judecății au fost audiați martorii S. G., M. M., P. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 132 -134, 152-153 și 154-155 și s-a încuviințat inculpatei, cât și părții civile proba cu înscrisuri.

După analizarea materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Persoana vătămată K. F., cetățean român de origine siriană, a fost interesat în cursul anilor 2008 și 2009 de unele achiziții imobiliare în zona județului Prahova. În acest sens, a luat legătura cu această inculpată, care s-a prezentat ca angajată a . S., ca agent economic, având ca obiect de activitate intermedierea de contracte de vânzare-cumpărare imobiliară.

În acest context, în datele de 08.12.2008 și 20.12.2008, cea în cauză i-a prezentat spre semnare, în calitate de beneficiar al unei promisiuni de vânzare, două antecontracte de vânzare-cumpărare, cu nr.35/08.12.2008 și respectiv, 27/20.12.2008, vizând achiziționarea unui teren în suprafață de 8.000 mp, amplasat în . N., proprietate a numitei M. M..

Formularele de antecontract purtau, în momentul prezentării lor persoanei vătămate, semnătura promitentului de vânzare, la rubrica corespunzătoare, precum și semnătura învinuitei, în calitate de reprezentant al societății intermediare a operațiunii juridice.

După semnarea formularelor de antecontract, în absența vânzătorului, persoana vătămată a predat inculpatei suma de 3.000 de lei cu titlu de avans, precum și suma de 300 de euro, reprezentând comisionul societății de intermediere.

Ulterior, după o anumită perioadă de timp, inculpata i-a mai cerut și a primit de la persoana vătămată încă 1.000 de lei, afirmând că sunt necesari pentru că a reușit să renegocieze cu proprietarul în scădere prețul terenului, dar că mai trebuia completat avansul cu suma în cauză.

Totodată, după ce a fost semnat antecontractul, persoana vătămată s-a deplasat cu inculpata pentru a vedea terenul și a discuta direct cu proprietarul detaliile referitoare la încheierea contractului propriu-zis de vânzare-cumpărare, însă inculpata s-a eschivat în momentul respectiv, sub pretextul că proprietarul nu răspunde la telefon, sugerându-i beneficiarului promisiunii de vânzare să ia legătura el însuși cu vânzătorul, la un număr de telefon comunicat.

Apelând la rându-i numărul de telefon, la o dată ulterioară, persoana vătămată a constatat că era un număr nealocat.

Fiind audiată, numita M. M. a declarat că în cursul anului 2008 a dat un anunț de vânzare a terenului, însemnând 1 hectar de pământ arabil, iar ca urmare a fost contactată de o persoană de sex femeiesc, al cărui nume nu și-l mai amintește, care i-a promis că-i va găsi un cumpărător, contra unui comision.

Cu toate acestea, susnumita nu a semnat nici un document și nu și-a recunoscut semnătura de pe cele două antecontracte, presupus încheiate cu persoana vătămată.

Tot în contextul interesului persoanei vătămate de a achiziționa terenuri în județul Prahova, aceasta, tot prin intermediul inculpatei, a luat legătura cu numiții P. V. și P. G., coproprietari ai unui imobil situat în orașul Comarnic, alcătuit din teren + casă bătrânească, cu care a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr.1/14.10.2008, la o valoare a terenului de 16.000 de euro.

Antecontractul a fost semnat de către părțile convenției, în prezență, precum și de către învinuită, ca reprezentant al societății intermediare.

Cu ocazia semnării documentului, persoana vătămată a plătit promitenților de vânzare suma de 1.000 de euro, cu titlu de avans, precum și inculpatei suma de 350 de euro, drept comision al intermediarului.

Ulterior, inculpata s-a prezentat la cei doi vânzători, cu un formular de antecontract, având același număr și din aceeași dată, în care sub semnătura persoanei vătămate și a inculpatei, se consemna revenirea de către cumpărător asupra acordului de voință, cu consecința restituirii avansului de 1.000 de euro.

Pe cale de consecință, susnumiții i-au înmânat inculpatei banii plătiți cu titlu de avans.

De existența acestui nou înscris sub semnătură privată, persoana vătămată a luat cunoștință abia la 03.03.2013, când i l-a prezentat numitul P. V., ocazie cu care a constatat că semnătura la rubrica cumpărător nu îi aparține.

Persoana vătămată nu a reușit să-și recupereze banii de la inculpată, plătiți cu titlu de avans al prețului de vânzare ori cu titlu de comision de intermediere, deoarece după cele două momente relatate, aceasta a părăsit teritoriul României, plecând la muncă în Spania.

Față de cele două situații descrise, persoana vătămată a formulat plângere penală la datele de 05.03.2013 și 10.05.2013 și s-a constituit parte vătămată în proces. Nu a specificat dacă se constituie și parte civilă pentru recuperarea sumelor de bani ajunse în mod fraudulos în posesia învinuitei, cu precizarea că a recuperat suma de 150 de euro, din cei 350 de euro plătiți la ultima tranzacție, de la administratorul .. S., numitul S. G. ( fil.12-17,18-19,20-21).

După sesizarea organelor judiciare, nu s-a putut realiza audierea învinuitei, nici în etapa actelor premergătoare și nici după începerea urmăririi penale, întrucât a părăsit țara la scurt timp după comiterea faptelor cercetate în prezentul dosar.

Nu mai puțin însă, au fost întreprinse activități de căutare a susnumitei și au fost epuizate procedurile de citare prevăzute de lege, din care a rezultat pe de o parte că nu există nici un impediment obiectiv, care să o pună pe învinuită în imposibilitatea de a lua cunoștință de anchetă și de a participa la actele de urmărire penală (nu este decedată ori plasată în detenție), iar pe de altă parte că, cea în cauză se sustrage urmăririi penale (fil.33,34,35,36,37,38,39,40,65,66,67-68,69,70-71).

Pe cale de consecință, nu suntem în ipoteza în care judecata se poate face numai în prezența inculpatei, astfel încât procesul poate continua și în absența ei.

Instanța de fond a reținut situația de fapt în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv cu declarațiile părții vătămate K. F. (fil.12-17,18-19,20-21), ce se coroborează cu procesul-verbal de acte premergătoare (fil.22), cu înscrisurile sub semnătură privată în litigiu, constând în antecontractele de vânzare-cumpărare nr.1/14.10.2008, nr.35/08.12.2008 și 27.20.12.2008, toate purtând antetul . S. (fil.42-43, 48-49,52-53,54-55,57-58), precum și cu declarațiile martorilor S. G. (fil.26-28,29), M. M. (fil.30), P. G. (fil.31) și P. V. (fil.32).

S-a constatat de prima instanță că faptele inculpatei F. (fostă M.) C. A., de a altera înscrisurile sub semnătură privată, reprezentate de antecontractele de vânzare-cumpărare nr.35/08.12.2008 și 27.20.12.2008, prin contrafacerea subscrierii, în sensul reproducerii la rubrica „vânzător” a semnăturii titularului, precum și de a prezenta documentul părții vătămate K. F., în vederea inducerii în eroare cu privire la realitatea operațiunii, cu scopul obținerii pentru sine de foloase necuvenite patrimoniale, constând în suma de 4.000 de lei și 300 de euro, inițial au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune, prin utilizare de mijloace frauduloase, prev. de art. 215 al.1 și 2 și art.290 Cod penal.

A mai constatat instanța de fond că fapta aceleiași inculpate de a altera conținutul antecontractului nr.1/14.10.2008, prin contrafacerea scrierii și a subscrierii, în sensul consemnării unui aspect nereal referitor la o presupusă revenire a uneia din părți asupra acordului de încheiere a convenției, precum și al imitării prin reproducere a semnăturii părții vătămate, la rubrica cumpărător, făcută cu scopul de a produce consecințe juridice, constând în nefinalizarea operațiunii propriu-zise de vânzare-cumpărare și în restituirea avansului plătit, făcută cu scopul de a-și însuși pentru sine banii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal.

S-au aplicat de prima instanță prevederile art.33 lit.a vechiul Cod penal, relativ la concursul real de infracțiuni, deoarece au fost comise prin acțiuni distincte în plan obiectiv și în executarea unor rezoluții infracționale diferite în plan subiectiv; prin încheierea de ședință din 26.02.2014 a dispus schimbarea încadrării juridice conform Noului Cod penal și Noului Cod de Procedură penală, în temeiul art.386 Noul Cod de procedură penală raportat la art.5 Cod penal, astfel: de la art.215 alin.1, 2 la art.244 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, râmând art.290 din vechiul Cod penal cu aplic. art.33 lit.a Cod procedură penală, ținând cont că acesta este mai favorabil.

Instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatei sunt de înșelăciune prin folosire de mijloace frauduloase faptă prev. de art.244 al.1 și 2 cu aplicarea art.5 Cod penal și două fapte penale de comitere a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. și ped. de art.290 vechiul Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că a mai fost condamnată anterior la pedeapsa principală rezultantă a închisorii de 3 ani, cu suspendarea executării sub supraveghere, termen de încercare 5 ani, prin sentința penală nr. 340/13.04.2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, din care s-a dedus durata reținerii și arestării preventive în perioada 16.08._10, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.257 al.1 și art.26 rap. la art.257 al.1 Cod penal.

Este astfel incident art.85 din vechiul Cod penal, referitor la anularea suspendării pentru infracțiuni săvârșite anterior, urmând ca instanța, la pronunțarea condamnării, să dea eficiență dispozițiilor care reglementează concursul de infracțiuni.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.16 alin.3 lit.a Cod penal, întrucât inculpata a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptelor.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 72 din Codul penal, a fost luat în considerare pericolul social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatei care are antecedente penale, atitudinea sinceră dar indolentă a acesteia, împrejurările referitoare la faptele comise, mediul din care provine inculpata, astfel încât va considera că se impune acordarea unei pedepse proporționale cu pericolul social al faptei comise, pedeapsă care va fi executată în regim privativ de libertate pentru a avea efectul scontat întrucât prin sentința penală nr. 340/13.04.2011 pronunțată de Tribunalul București inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86¹, 86 ² din vechiul Cod penal, fixându-se un termen de încercare de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune și cu toate acestea inculpata a preferat să recidiveze decât să se îndrepte.

În ceea ce privește înscrisurile sub semnătură privată falsificate, prima instanță a constatat că nu se impune desființarea lor totală sau parțială, pe de o parte pentru că, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prejudiciul nu derivă din conținutul așa-ziselor operațiuni juridice constatate, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în dosar, iar pe de altă parte pentru că, sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, acțiunea incriminată de lege nu este susceptibilă de a produce un prejudiciu material, fiind vorba de infracțiuni de pericol (art.14 al.3 lit.a din vechiul Cod de procedură penală).

Persoana vătămată K. F. s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 6500 de euro pentru cele 2 antecontracte de vânzare cumpărare, precum și cheltuieli juridice de 8500 de euro conform declarației de constituire parte civilă din 15 .01.2014 de la fila 108 din dosar.

Partea vătămată, constituită parte civilă a susținut că mai multe luni s-a aflat în incapacitate de muncă, din cauza înșelăciunilor și supărării provocate de faptele inculpatei F. C. A., i-au apărut 2 microchisturi, o leziune pancreatică, o tumoare în abdomen, a făcut infarct miocardic, neputându-se deplasa, nici munci și datorită concediilor medicale și deselor spitalizări a pierdut câștiguri serioase.

A mai arătat că a efectuat cheltuieli și pe parcursul tratamentelor medicale, fiind foarte supărat că a pierdut terenul și banii, fiind adus în prag de faliment de afacerile imobiliare ale inculpatei.

Toate acestea, inclusiv costul deplasărilor la spitale le considera pagube reale și însemnate.

Cu privire la pretențiile cu titlu de daune morale, partea civilă a arătat că a încercat suferințe fizice, pe lângă celelalte suferințe psihice ce le-a suferit în urma faptelor inculpatei și a depus mai multe înscrisuri.

Instanța de fond a constatat că partea civilă a făcut dovada pretențiilor sale doar parțial, astfel că, în baza art.1.357 – 1.371 din Codul civil, a admis în parte cererea părții civile în măsura dovedirii și a obligat inculpata la plata către partea civilă a sumei de 1500 de euro daune materiale respectiv prejudiciul creat și cheltuieli de judecată în sumă de 6000 de lei, respingând restul cererilor.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpata F. (fostă M.) C. A. și partea civilă K. F..

În motivarea apelului, prin apărătorul său ales, inculpata F. C. A. a arătat că inițial a fost cercetată pentru comiterea a trei infracțiuni de înșelăciune și pentru patru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru ca ulterior urmărirea penală s-a desfășurat față de patru persoane printre care și martorul S. G., care a avut inițial calitatea de învinuit într-un dosar, iar în altul a avut calitatea de martor.

În final unitatea de parchet a sesizat instanța de judecată pentru comiterea de către inculpata F. a unei infracțiuni de înșelăciune și două infracțiuni de fals.

A mai arătat că poziția părții vătămate este ambiguă, atât din declarațiile date la urmărirea penală, cât și din declarațiile date în fața instanței de fond, partea vătămată a afirmat că cel care vinovat în cauză este S., care afirmă că a semnat din neștiință acele formulare, a pus parafa societății, a semnat și a lăsat la îndemâna oricui în birou acele formulare, respectiv la îndemâna unei persoane pe care a angajat-o o lună de zile, respectiv inculpata F..

În cauza de față este vorba despre două contracte, partea vătămată nu-și recunoaște semnătura pe unul dintre contracte, deci este vorba despre un contract încheiat cu frații P., contract pe care partea vătămată își recunoaște semnătura, însă pe cel de al doilea contract nu o mai recunoaște. Or, aceste aspecte nu au fost clarificate, iar instanța de fond în mod greșit a condamnat-o pe inculpată.

A mai arătat că atât la urmărirea penală, cât și la judecata în fond, procurorul și judecătorul cauzei au făcut afirmația că inculpata s-a sustras de la urmărirea penală, atât în rechizitoriu, cât și în sentința atacată, în sensul că la scurt timp după condamnare a părăsit țara pentru că a comis niște infracțiuni și pentru a nu răspunde pentru acestea, cu toate că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de inculpată reiese că a plecat în Spania la sfârșitul anului 2011.

Procedura de desfășurare a procesului penal s-a desfășurat potrivit art.259 Cod procedură penală, inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar la alin.9 se precizează că dacă inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat, în condițiile legii.

Or, în cauza de față la dosarul cauzei există niște procese verbale întocmite de organele de poliție, din care rezultă că inculpata nu a locuit niciodată la adresa din Bușteni, iar fratele său a declarat că aceasta nu a locuit niciodată la adresa din Bușteni, i-a făcut mutație la domiciliul său după divorțul acesteia, iar inculpata este plecată de aproximativ 5 ani în Spania.

Cu toate acestea, apelanta inculpată a fost citată prin afișare la Primăria S., deși în actuala procedură nu mai este prevăzut acest mod de citare.

De asemenea, din fișa de cazier judiciar a apelantei inculpate aflată la dosarul cauzei rezultă că a fost condamnată sub supraveghere, deci exista posibilitatea de a se solicita relații cu privire la apelanta inculpată de la Serviciul de Probațiune Prahova. Deci, sub aspectul citării, apelanta inculpată nu a fost legal citată.

Apreciază că prin nefolosirea judicioasă a textului de lege privind citarea apelantei inculpate, aceasta a fost privată de dreptul la apărare, astfel că se impune desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Sub un alt aspect, solicită a se avea în vedere că părțile s-au împăcat în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, astfel că se impune încetarea procesului penal pentru infracțiunea de înșelăciune.

De asemenea, în cauză se poate face aplicarea art.4 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că orice îndoială favorizează inculpatul, astfel că trebuie să se dispună achitarea inculpatei, potrivit art.396 alin.5 rap. la art.16 lit.c Cod procedură penală.

În motivarea apelului său, partea civilă K. F. a arătat că prima instanță i-a acordat numai suma de 1500 de euro reprezentând avansul de 1000 de euro și 500 euro comisioane plătite, dar nu i s-a acordat și suma de 5000 lei, pe care a plătit-o inculpatei pentru un teren de 8000 m² din Florești.

De asemenea, nu i s-au acordat despăgubiri pentru daune morale, deși a solicitat o sumă mică, de 8500 de euro, cu acest titlu, datorită inducerii sale în eroare de inculpată și de martorul S. Gheprghe, dar și pentru faptul că a fost nevoit să se împrumute de la alte persoane cu dobândă foarte mare (cămătari), persoane care i-au luat două vile și o mașină de lux.

A mai arătat că a avut nevoie de medicamente, datorită bolilor dobândite ca urmare a faptelor săvârșite.

Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelanți, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelurile declarate sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea reține că, prin rechizitoriul nr.574/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria S. a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei F. (fostă M.) C. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prin utilizare de mijloace frauduloase, prev. de art.215 alin.1 și 2 Cod penal anterior și al infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal anterior, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal anterior, referitor a concursul real de infracțiuni.

S-a reținut că faptele inculpatei F. C. A. constau în alterarea înscrisurilor sub semnătură privată, reprezentate de antecontractele de vânzare-cumpărare nr.35/08.12.2008 și 27.20.12.2008, prin contrafacerea subscrierii, în sensul reproducerii la rubrica „vânzător” a semnăturii titularului, și prezentarea documentului părții vătămate K. F., în vederea inducerii în eroare cu privire la realitatea operațiunii, cu scopul obținerii pentru sine de foloase necuvenite patrimoniale, constând în suma de 4.000 de lei și 300 de euro, și în alterarea conținutul antecontractului nr.1/14.10.2008 prin contrafacerea scrierii și a subscrierii, în sensul consemnării unui aspect nereal referitor la o presupusă revenire a uneia din părți asupra acordului de încheiere a convenției, precum și al imitării prin reproducere a semnăturii părții vătămate la rubrica cumpărător, făcută cu scopul de a produce consecințe juridice, constând în nefinalizarea operațiunii propriu-zise de vânzare-cumpărare și în restituirea avansului plătit, făcută cu scopul de a-și însuși pentru sine banii.

Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai sus, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale și în timpul judecății, aceasta fiind reconfirmată și de probele administrate în mod nemijlocit de instanța de apel, respectiv declarațiile date de inculpată, de partea civilă și de martorii S. G. și M. M..

Prin urmare, faptele săvârșite de inculpată, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acesteia prin sentința atacată.

Curtea mai reține că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noile coduri penale, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.5 din noul Cod penal.

În acest sens, Curtea apreciază că este mai favorabil Codul penal anterior, întrucât în această reglementare efectul modalității de individualizare a executării pedepsei stabilite (suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei) este reabilitarea de drept la împlinirea termenului de încercare, instituție care în Codul penal actual nu mai are aceleași efecte. De asemenea, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sunt mai favorabile în Codul penal anterior.

Curtea mai reține că, prin decizia nr.265/2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În aceste condiții, Curtea constată că instanța de fond a procedat în mod greșit combinând dispoziții mai favorabile inculpatei din ambele coduri penale, motiv pentru care se impune modificarea soluției în sensul deciziei.

Prin urmare, constatând deja că mai favorabil este Codul penal anterior, Curtea urmează ca, în baza art.386 Cod procedură penală rap. la art.5 Cod penal, să dispună schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Cod penal, și să condamne inculpata pentru această infracțiune la pedeapsa minimă.

La individualizarea acestei pedepse, Curtea are în vedere faptul că inculpata a făcut dovada că, după condamnarea sa prin sentința penală nr.340/13.04.2011 pronunțată de în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, secția a II-a penală, a înțeles scopul pedepsei aplicate, avut un comportament corect, s-a prezentat la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului stabilit de acest serviciu, deși locuiește în Spania de mai mulți ani, are familie și a făcut demersuri pentru căutarea unui loc de muncă, așa cum rezultă din copiile actelor depuse la dosar, respectiv anexa planului de supraveghere nr.2627/17.05.2012 întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova și copia registrului municipal al populației din cadrul Primăriei din Barcelona – Spania.

Constatând că pedepsele aplicate de instanța de fond pentru celelalte două infracțiuni au fost corect individualizate, Curtea va dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatei în prezenta cauză cu pedepsele aplicate acesteia prin sentința penală nr.340/13.04.2011 pronunțată de în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.26 rap. la art.257 alin.1 Cod penal anterior și art.257 alin.1 Cod penal anterior, urmând ca inculpata inculpata F. (fostă M.) C. A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b, art.36 și art.86⁵ Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Cod penal.

De asemenea, va fi interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal anterior, în condițiile art.71 Cod penal anterior.

Având în vedere considerentele arătate mai sus cu privire la comportamentul inculpatei după condamnarea sa prin sentința penală nr.340/13.04.2011 pronunțată de Tribunalul București, Curtea apreciază că i se poate acorda acesteia în continuare șansa de a arăta că a înțeles scopul pedepsei, astfel că, în baza art.86¹, art.86² și art.86⁵ Cod penal anterior, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 6 ani, termen care se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.340/13.04.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, urmând ca, în baza art.86³ alin.1 Cod penal anterior, pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună măsurilor de supraveghere.

Curtea apreciază că se impune majorarea termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.340/13.04.2011 pronunțată de Tribunalul București, având în vedere și faptele din prezenta cauză.

Se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.86⁴ din Codul penal anterior privind motivele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal anterior, se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

De asemenea, se va constata că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București secția a II-a penală, în care a fost pronunțată sentința penală nr.340/13.04.2011, în perioada 16.08.2010 – 15.09.2010 inclusiv.

Curtea mai reține că, la data de 15.01.2015, s-au prezentat în fața instanței de apel inculpata F. C. A. și partea civilă K. F., ambii asistați de apărători aleși, care au arătat că s-au împăcat total și necondiționat cu privire la infracțiunea de înșelăciune, partea civilă nemaiavând pretenții de la inculpată.

Întrucât a apreciat că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior, iar împăcarea părților a intervenit după citirea actului de sesizare și la circa două luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr.508/07.10.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.159 alin.3 din Codul penal și s-a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare fusese depășit, Curtea reține că manifestările de voință ale părții civle și a inculpatei pot avea relevanță asupra laturii civile a cauzei.

În acest sens, Curtea apreciază că se impune înlăturarea din cuprinsul sentinței atacate a dispozițiilor art.397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.1.357 – 1.371 Cod civil, privind obligarea inculpatei către partea civilă K. F. la plata sumei de 1500 de euro, cu titlu de daune materiale.

Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de inculpata F. C. A. și de partea civilă K. F. împotriva sentinței penale nr.23/02.04.2014 pronunțată de Judecătoria S., pe care o va desființa în parte, în sensul arătat mai sus.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii, iar în baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpata F. (fostă M.) C. A., fiica lui I. și Ș., născută la data de 26.02.1969 în S., județul Prahova, CNP:_, cetățenie română, studii liceale, fără ocupație, domiciliată în Bușteni, ., județul Prahova, și de partea civilă K. F., domiciliat în B., ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.23/02.04.2014 pronunțată de Judecătoria S., pe care o desființează în parte și rejudecând cauza:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatei F. (fostă M.) C. A. în pedepsele componente, după cum urmează:

- 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin folosire de mijloace frauduloase, prevăzută de art.244 alin.1 și 2 cu aplicarea art.5 Cod penal;

- 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal anterior cu aplicarea art.5 Cod penal;

- 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.340/13.04.2011 pronunțată de în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, secția a II-a penală.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei F. (fostă M.) C. A. prin sentința penală nr.340/13.04.2011 pronunțată de în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, secția a II-a penală, în pedepsele componente, după cum urmează:

- 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.26 rap. la art.257 alin.1 Cod penal anterior;

- 3 ani închisoare, aplicată aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.257 alin.1 Cod penal anterior.

În baza art.386 Cod procedură penală rap. la art.5 Cod penal, schimbă încadrarea juridică pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Cod penal, și condamnă inculpata pentru această infracțiune la 3 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b, art.36 și art.86⁵ Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Cod penal, contopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal anterior, cu pedepsele de câte 2 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 Cod penal anterior, și cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.340/13.04.2011 pronunțată de în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.26 rap. la art.257 alin.1 Cod penal anterior și art.257 alin.1 Cod penal anterior, urmând ca inculpata inculpata F. (fostă M.) C. A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Interzice inculpatei F. (fostă M.) C. A. exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal anterior, în condițiile art.71 Cod penal anterior.

În baza art.86¹, art.86² și art.86⁵ Cod penal anterior, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.340/13.04.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București.

În baza art.86³ alin.1 Cod penal anterior, pe durata termenului de încercare, inculpata F. (fostă M.) C. A. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Datele prevăzute la lit.b, c și d se vor comunica Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.86⁴ din Codul penal anterior privind motivele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 alin.5 Cod penal anterior, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Constată că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București secția a II-a penală, în care a fost pronunțată sentința penală nr.340/13.04.2011, în perioada 16.08.2010 – 15.09.2010 inclusiv.

Înlătură din cuprinsul sentinței dispozițiile art.397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.1.357 – 1.371 Cod civil, privind obligarea inculpatei către partea civilă K. F. la plata sumei de 1500 de euro, cu titlu de daune materiale.

Menține restul dispozițiilor sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.02.2015.

Președinte, Judecător,

L. C. F. T.

Grefier,

A. Ț.

Red./Th.-LC/AȚ

6 ex./04.03.2015

Dosar fond –_ Judecătoria S.

Judecător fond – M. Ș. V.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 132/2015....		Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 623/2015.... →

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 133/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 133/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI