(Legea 161/2003 modificată şi completată. Decizia nr. 480/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 480
Ședința publică din data de 11 mai 2015
Președinte - E. N.
Judecător - S. P. B.
Grefier - M. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. G.
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpata P. M. fiica lui A. și A., născută la data de 23 august 1982, domiciliată în comuna Scutelnici, ., împotriva sentinței penale nr. 1058 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost condamnată inculpata P. M., fiica lui M. A. și M. A., născută la data de 23.08.1982 în Pogoanele, județul B., cetățean român, studii liceale, fără ocupație, căsătorită, doi copii minori, CNP:_, domiciliată în comuna Scutelnici, ., fără forme legale în B., .. 1 Bis, județul B. și în B., ., ., fără antecedente penale, după cum urmează:
- în baza art.208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul cod penal, infracțiunea de furt, faptă din data de 30.01.2013, parte vătămată O. I. D., la pedeapsa de 1 an închisoare;
- în temeiul art.42 alin.1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal și art.5 Noul Cod penal, infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic, faptă din luna ianuarie 2013, la pedeapsa de 1(un) an închisoare;
- în baza art.27 alin.1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal și art.5 Noul Cod penal, infracțiunea de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă din data de 30.01.2013 (prejudiciu 7.000 lei) la pedeapsa de 1 an închisoare.
Conform art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1(un ) an închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art.71 cod penal, raportat la disp.art.64 literele a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza disp.art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei .
Conform art.82 cod penal termenul de încercare se va comune din durata pedepsei aplicate inculpatei la care se va adăuga un interval de timp de 2 (doi) ani fiind în final de 3 ani.
În baza disp.art.359 alin.1 Cod procedura penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecinței nerespectării disp.art.83 și art. 84 cod penal, privind efectele revocării suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neexecutare a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre .
În temeiul disp.art.71 alin.5 cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.
În latură civilă, inculpata a fost obligată să plătească părții civile suma de 7.000 lei despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit.
Totodată, s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta inculpată P. M., asistată de avocat desemnat din oficiu D. C. din Baroul Prahova conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din 23.02.2015, lipsă fiind intimata parte civilă O. I. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Avocat din oficiu D. C. având cuvântul pentru apelanta inculpată P. M. solicită audierea inculpatei.
Curtea luând act de solicitarea apelantei inculpate în sensul de a fi audiată în fața instanței de control judiciar, procedează la ascultarea apelantei inculpate P. M., declarația dată fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Avocatul din oficiu al apelantei inculpate P. M. și reprezentantul unității de parchet, având pe rând cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate apelul în stare de judecată.
Curtea ia act de declarații în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Avocat din oficiu D. C. având cuvântul pentru apelanta inculpată P. M. critică sentința primei instanțe sub aspectul cuantumul pedepsei aplicate, și față de declarația dată de inculpată la acest termen declară că nu mai susține motivul de apel privind achitarea inculpatei.
Apreciază că instanța de fond avea posibilitatea să dea eficiență mai mare circumstanțelor personale ale inculpatei și să-i aplice o pedeapsă mai redusă sub aspectul cuantumului, păstrând suspendarea condiționată a executării acesteia.
Să se aibă în vedere circumstanțele în care s-a comis fapta și problemele de sănătate ale copiilor minori ai inculpatei, precum și atitudinea de recunoaștere a acesteia manifestată prin declarația dată în fața instanței de apel, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin redozarea acesteia în sensul coborârii ei sub cuantumul de 1 an închisoare.
Reprezentantul DIICOT- Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpată, considerând că instanța de fond s-a orientat în mod just asupra cuantumului pedepsei care reprezintă minimul special, reglementat în vechiul cod penal.
Faptul că s-a aplicat cea mai ușoară măsură de individualizare a executării cu suspendarea condiționată reprezintă un aspect din care rezultă clemența instanței de fond în raport cu faptele comise:de furt și infracțiuni din sfera comerțului electronic, raportat la modalitatea de comitere, cuantumul și numărul de opt retrageri de la ATM a sumei totale de 7.000 lei.
Faptul că inculpata a învederat în declarația dată că va achita prejudiciul părții civile este o promisiune care ar fi bine să fie respectată, cu atât mai mult cu cât se cunoaște și culpa inculpatei în neîndeplinirea procedurii de citare în această cauză, prin schimbarea repetată a domiciliului fără anunțarea organelor judiciare.
Apelanta inculpată P. M. având ultimul cuvânt susține că nu mai are nimic de adăugat față de cele susținute de avocatul său.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1058 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost condamnată inculpata P. M.-fiica lui M. A. și M. A., născută la data de 23.08.1982 în Pogoanele, județul B., cetățean român, studii liceale, fără ocupație, căsătorită, doi copii minori, CNP:_, domiciliată în comuna Scutelnici, ., fără forme legale în B., .. 1 Bis, județul B., în B., ., . și respectiv în B., . 3, .,fără antecedente penale, după cum urmează:
- în baza art.208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 Noul cod penal, infracțiunea de furt, faptă din data de 30.01.2013, parte vătămată O. I. D., la pedeapsa de 1 an închisoare;
- în temeiul art. 42 alin.1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal și art.5 Noul Cod penal, infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic, faptă din luna ianuarie 2013, la pedeapsa de 1 an închisoare;
- în baza art. 27 alin.1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal și art.5 Noul Cod penal, infracțiunea de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă din data de 30.01.2013, prejudiciu 7.000 lei, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Conform art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1an închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art.71 cod penal, raportat la disp.art.64 literele a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza disp.art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei .
Conform art.82 cod penal termenul de încercare se va comune din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani fiind în final de 3 (trei) ani.
În baza disp.art.359 alin.1 Cod procedura penală s-a atras atenția inculpatei asupra consecinței nerespectării disp.art.83 și art.84 cod penal, privind efectele revocării suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neexecutare a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre .
În temeiul disp.art.71 alin.5 cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.
În latură civilă, inculpata a fost obligată să plătească părții civile suma de 7.000 lei despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit.
Totodată, s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești a fost trimisă în judecată inculpata P. M., fiica lui A. și A., născută la data de 23.08.1982 în Pogoanele, B., domiciliată în ., CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, art.42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, la data de 30.01.2013, în timp ce se afla în locuința persoanei vătămate O. I. D., profitând de neatenția acesteia, inculpata P. M. i-a sustras cardul bancar aferent unui cont deschis la Banca Transilvania.
În aceiași zi, în condițiile în care cunoștea codul PIN - fiind prezentă când persoana vătămată îl folosise la efectuarea unor tranzacții anterioare, inculpata P. M. a utilizat, în mod fraudulos, în repetate rânduri acest instrument de plată la ATM-uri din Ploiești, retrăgând ilegal suma totală de 7.000 lei din contul persoanei vătămate.
Pentru stabilirea situației de fapt reținută în sarcina inculpatei, în faza de urmărire penală s-au administrat probatorii cu: declarațiile părții vătămate O. I. D., declarațiile inculpatei, declarațiile martorilor O. C., Ș. A., listingul tranzacțiilor realizate cu instrumentul de plată electronic, jurnalul ATM și înregistrările video de la momentul operațiunilor, alte mijloace de probă.
Dosarul a fost înregistrat inițial la Judecătoria Ploiești în data de 13.09.2013 sub nr._/281/2013, instanță care prin sentința penală nr. 639/5.03.2014 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, conform dispozițiilor art. 6 al.2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală raportat la art.36 alin.1 lit.c cod procedură penală.
Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr._/281/2013.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiată persoana vătămată O. I. D. care s-a constituit civilă în cadrul procesului penal cu suma de 7.000 lei reprezentând daune materiale ( prejudiciu efectiv cauzat) și 10.000 lei daune morale.
Inculpata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventuale apărări și nu a invocat excepții vizând legalitatea administrării probelor si actelor de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:
Persoana vătămată O. I. D. și-a creat un cont pe rețeaua de socializare Facebook urmărind să găsească persoane dispuse să o ajute cu donații pentru tratamentul fiului său, O. M..
În luna august 2012, persoana vătămată a fost contactată pe această rețea de către o persoană care s-a prezentat a fi Chriss Shreiner care i-a promis că-i va depune 900 euro în contul deschis la Banca Transilvania. Chriss Shreiner avea ca prieteni pe acest site mai multe persoane, printre care A. V. și M. V..
Aceasta din urmă a contactat-o pe O. I., căreia i-a comunicat că are la rându-i o fetiță bolnavă și că a fost ajutată financiar de către Chriss Shreiner. Treptat partea vătămată a devenit prietenă cu M. V. (nume sub care se prezentase inculpata P. M.) și cu „soțul„ acesteia, A. V., cei doi comunicând frecvent cu O. I., căreia i-au câștigat încrederea. Referitor la acest moment, O. I. a declarat: "O parte din aceștia chiar s-au oferit să mă ajute financiar pentru rezolvarea problemelor de sănătate ale copilului, iar A. V. care susținea că este din Timișoara și că este căsătorit cu M. V., în postările ce le avea pe facebook îi adresa mulțumiri numitei Criss Shreiner pentru un sprijin similar situației mele".
La începutul lunii decembrie 2012, după ce au aflat de la partea vătămată că deține un apartament nelocuit în Ploiești inculpata și persoana care s-a prezentat ca fiind soțul său și-au exprimat intenția de a-l închiria, acțiune determinată de un pretins transfer al lui A. V. la Jandarmeria Ploiești. După ce persoana vătămată și-a exprimat acordul de a permite „familiei V." să folosească imobilul, în perioada imediat următoare inculpata P. M. i-a vizitat zilnic pe soții O., devenind o apropiată a casei și în care persoana vătămată avea deplină încredere.
Descriind relațiile inculpatei cu persoana vătămată, martora Ș. A. a relatat: "De fiecare dată când mergeam o găseam în locuința acesteia (n.n. O. I.) pe M.(despre care am aflat că se numește P.) împreună cu fiica acesteia. D. mi-a spus că M. devenise cea mai bună prietenă a ei".
Această situație a permis inculpatei să o însoțească pe persoana vătămată O. I. la cumpărături și să rețină codul PIN tastat de aceasta cu ocazia plăților efectuate cu cardul bancar.
La sfârșitul lunii ianuarie 2013, profitând de absența persoanei vătămate din locuință, inculpata P. M. i-a sustras din portofel cardul V. Electron nr._ aferent unui cont deschis la Banca Transilvania.
La data de 30.01.2013, inculpata P. M. a utilizat de mai multe ori cardul sustras la Atm-urile A0C30001, Agenția Podul Înalt Ploiești, aparținând Băncii Transilvania și RZBN0705, Agenția A. Ploiești, aparținând Raiffeisen Bank, accesând fără drept, astfel, în mod repetat, sistemele informatice de eliberare a numerarului din contul bancar.
Inculpata P. M. a efectuat 8 operațiuni de retragere frauduloasă de numerar, în sumă totală de 7.000 lei, la cele două bancomate aflate în imediata apropiere a locuinței ce-i fusese pusă la dispoziție de către persoana vătămată.
În cauză au fost solicitate listingul tranzacțiilor realizate cu instrumentul de plată electronic, jurnalul ATM și înregistrările video de la momentul operațiunilor unităților bancare cărora le aparțin terminalele la care s-a făcut referire mai sus.
Procedându-se la vizionarea imaginilor furnizate de către reprezentanții Băncii Transilvania, surprinse și înregistrate de sistemul video al ATM-ului A0C30001, s-a constatat că persoana care a efectuat retragerile de numerar este inculpata P. M..
După ce inițial a refuzat să dea declarații, ulterior inculpata P. M. a negat caracterul ilicit al faptelor sale, pentru ca, în final să-și recunoască activitatea infracțională, pe care a sintetizat-o în următorul mod: „ în luna ianuarie 2013 i-am luat cardul din poșetă și cunoscând codul PIN am efectuat o tranzacție în valoare de 6000-7000 lei la un bancomat din Ploiești. Banii i-am folosit în interes personal"
După ce a efectuat aceste operațiuni, inculpata P. M. s-a întors în locuința părții vătămate, lăsând cardul utilizat, pentru a nu crea suspiciuni. În ziua următoare, inculpata a părăsit apartamentul în care locuia, fără a o anunța pe partea vătămată. Fiind audiat la data de 27.08.2013, soțul părții vătămate, O. C. a precizat:
„ La data de 01.02.2013, soția mea m-a sunat și mi-a spus că din soldul cardului emis de Banca Transilvania îi dispăruse suma de 7000 lei. Întrucât aflase de la bancă faptul că tranzacțiile fuseseră făcute în apropierea apartamentului nostru de pe . că o bănuia pe P. M. m-a trimis la apartament. Ajuns acolo am constatat că apartamentul era gol și cred că plecase în grabă pentru că frigiderul era plin cu mâncare, o parte din medicamentele fetiței se aflau și ele" .
Situația de fapt, astfel cum a fost expusă mai sus, rezultă fără putință de tăgadă din probele administrate în cauză, acestea coroborându-se și cu declarațiile inculpatei, care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, astfel cum acestea au fost descrise prin actul de sesizare (declarațiile inculpatei aflându-se la filele 227, 228 din dosarul de urmărire penală).
De la data comiterii faptei și până la pronunțarea soluției, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind codul penal.
Potrivit art. 5 alin.1 din acest act normativ, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Legea nu prevede criteriile după care trebuie să fie determinată legea penală mai favorabilă, dar în doctrină este general admis că, pentru această operațiune, trebuie să fie examinate și comparate între ele legile succesive sub aspectul condițiilor de incriminare a faptei, de tragere la răspundere penală și de sancționare. Astfel, trebuie să se țină seama nu numai de pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea săvârșită, dar și de toate normele și instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală (cauze de agravare și atenuare a pedepsei, pedepse complementare și accesorii, dispoziții privitoare la tentativă, recidivă, participație, etc.).
Deși în doctrina de specialitate și practica judiciară au fost exprimate doua opinii privind mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională prin decizia nr.265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, a statuat că o combinare a dispozițiilor mai favorabile dintre două legi succesive este hibridă și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex terția), consecință inadmisibilă, în acest mod organele judiciare intrând în sfera de competentă constituțională a legiuitorului.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici .
Aplicarea acestor principii în cauza penală de față pornește de la identificarea textului legal corespondent în legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.
Astfel, sesizarea instanței prin rechizitoriu s-a făcut pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal anterior, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 27 alin.1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic, art.41 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplic. art. 33 lit. a din același cod referitoare la concursul de infracțiuni.
Infracțiunile sus-menționate își găsesc corespondent în legea nouă în articolele 228 cod penal (pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă) și art. 250 cod penal (pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani).
Deși făcând examenul comparativ al celor două reglementări se poate observa că limitele de pedeapsa prevăzute de legea nouă sunt mai mici, instanța de fond a considerat că în concret legea penală mai favorabilă inculpatei o constituie codul penal anterior datorită tratamentului sancționator mai blând al concursului de infracțiuni și cel pentru caraterul continuat al faptei.
Totodată, și în ceea ce privește modalitățile de executare a pedepsei instanța de fond a apreciat că dispozițiile codului penal anterior sunt mai favorabile inculpatei, acestea permițând suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 cod penal, dispoziții favorabile atât din punct de vedere al obligațiilor impuse inculpatului pe durata termenului de încercare, cât și în ceea ce privește efectele unei astfel de suspendări (potrivit vechiului cod penal la data expirării termenului de încercare condamnatul era reabilitat de drept, iar potrivit dispozițiilor noului cod penal persoanele condamnate sunt reabilitate de drept, dacă în decurs de 3 ani de la data expirării termenului de supraveghere nu săvârșesc alte infracțiuni).
În consecință, făcând încadrarea juridică a faptei comise de inculpata P. M., tribunalul a constatat că în drept faptele acesteia, care la data de 30.01.2013, în timp ce se afla în locuința persoanei vătămate O. I. D., profitând de neatenția acesteia, i-a sustras cardul bancar aferent unui cont deschis la Banca Transilvania și cu care, ulterior a accesat contul bancar din care a retrsa și și-a însușit suma totală de 7.000 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 42 alin.1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 27 al.1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, art. 42 alin.1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal și art.5 Noul Cod penal și art.27 alin.1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 5 Noul Cod penal.
În temeiul textelor de lege indicate, s-a dispus condamnarea inculpatei, la individualizarea pedepsei rezultante, avându-se în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor, împrejurările comiterii acestora, precum și circumstanțele personale ale inculpatei care pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale și are în întreținere 2 copii minori în vârsta de 11, respectiv 3 luni.
În raport de aceste criterii instanța de fond a aplicat inculpatei pedepse cu închisoarea într-un cuantum orientat spre minimul special legal iar rezultanta, calculată conform art. 34 lit. b cod penal anterior, s-a dispus a fi suspendată condiționat conform art. 81 din același cod.
Potrivit art. 82 cod penal termenul de încercare se va compune din durata pedepsei aplicate inculpatei la care s-a adăugat un interval de 2 ani.
În baza disp.art.359 alin.1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra consecinței nerespectării disp.art.83 și art. 84 Cod penal, privind efectele revocării suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neexecutare a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare .
În baza disp.art.71 alin.5 cod penal instanța de fond a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.
Întrucât inculpata nu a achitat prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, în baza art.397 și art.25 cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă O. I. D. și s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, apreciind că nu se impune obligarea inculpatei la plata de daune morale, deoarece nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu de natură nepatrimonială.
Conform art. 274 alin.1 cod procedură penală, inculpata a fost obligată la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel inculpata P. M. (fila 4) susținând că se impune achitarea sa deoarece nu a avut intenția de a-și însuși suma de bani extrasă din contul persoanei vătămate iar în ședința dezbaterilor, după ce a fost audiată de instanța de control judiciar și a recunoscut activitatea infracțională, a susținut prin apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu că pedeapsa rezultantă este prea aspră sub aspectul cuantumului său și nu reflectă atitudinea sa sinceră, de recunoaștere a faptelor comise și circumstanțele referitoare la situația familială constând în aceea că are 2 copii foarte mici în întreținere.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de critica formulată, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale care au incidență în cauză dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 cod pr.pen., constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate numai în cursul urmăririi penale, din care rezultă atât existența faptelor pentru care apelanta-inculpată P. M. a fost trimisă în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Astfel, au fost valorificate mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală respectiv: plângerea și declarația persoanei vătămate (filele 5-16) care se coroborează cu declarațiile martorilor O. C. și Ș. A.(filele 22 și 25) procesul-verbal de recunoaștere din planșe foto(filele 39-50) înscrisul emise de Raiffeisen Bank(fila 52) procesele-verbale de interceptare autorizată a unor convorbiri telefonice(53-182) declarațiile inculpatei date la poliție și procuror (filele 224,225) prin care finalmente a recunoscut faptele comise(filele 227-228) nu și în fața judecătorului fondului deoarece fiind legal citată, nu s-a prezentat la judecata în primă instanță.
În aceste condiții, văzând și declarația apelantei-inculpate dată în ședința dezbaterilor(fila 38)Curtea constată că răspunderea penală a acesteia a fost corect și temeinic stabilită de judecătorul fondului pentru comiterea celor 3 infracțiuni de:furt prev și ped.de art.208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 Noul cod penal( faptă din 30.01.2013); de acces, fără drept, la un sistem informatic în formă continuată, în temeiul art. 42 alin.1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal anterior și art.5 Noul Cod penal, faptă din luna ianuarie 2013; infracțiunea de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și în formă continuată conform art.27 alin.1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic.art. 41 alin.2 cod penal anterior și art.5 Noul Cod penal.
Totodată, Curtea apreciază că și individualizarea pedepsei este judicioasă în sensul că, după corecta contopire a pedepselor componente și al căror cuantum a fost orientat spre limita minimă legală, executarea pedepsei rezultante, calculată conform art.38 și 39 cod penal anterior, a fost corect suspendată conform art.81 și urm.din același cod, tocmai în considerarea situației personale a inculpatei care nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor iar actualmente are 2 copii de vârste foarte mici, cel dintâi de 11 ani iar cel de-al doilea fiind născut la 24 septembrie 2014(fila 45 dosar fond).
D. urmare, pentru considerentele expuse, în baza art.421 pct.1, lit.b cod pr.pen., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata P. M. împotriva sentinței penale nr.1058 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, care va fi menținută în totalitate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 cod pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1, lit.b cod pr.pen.,respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpata P. M. fiica lui A. și A., născută la data de 23 august 1982, domiciliată în comuna Scutelnici, ., împotriva sentinței penale nr. 1058 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă inculpata la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2015.
Președinte, Judecător,
E. N. S. P. B.
Grefier,
M. G.
Proces-verbal
Ptr.doamna grefier, lipsă din instanță,
prezenta se semnează de P.-grefier,
Red. SPB-2 ex./15.06.2015
Dosar fond nr._ Trib. Prahova
Judec. fond I. P. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 478/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 33/2015.... → |
|---|
