Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 19/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 19
Ședința publică din data de 19 martie 2015
Președinte - C. G.
Grefier - M. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea cererea formulată de către petentul M. I., domiciliat în B., ., județul Ilfov cu privire la strămutarea judecării cauzei de formează obiectul dosarului penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Răcari.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petentul M. I. și intimații T. N., N. I. S., pentru care a răspuns avocat ales E. Z. în substituire pentru avocat D. A. din cadrul Baroului Dâmbovița
( împuternicire avocațială . nr._/2015)
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei referatul de informații privind dosarul nr._ întocmit de Tribunalul Dâmbovița.
Avocat E. Z. și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cererii de strămutare.
Avocat E. Z. având cuvântul pentru intimații T. N. și T. I. S., susține că orice demers judiciar trebuie să fie corect și care să-și găsească fundamentul în probele de la dosar. În lipsa acestor condiții este un demers tendențios, șicanatoriu.
Această cerere de strămutare este un demers vădit tendențios, șicanatoriu, nu-și regăsește fundament în probele dosarului.
Susține petentul că unul din motivele pentru care se solicită strămutarea cauzei ar fi lipsa condițiilor de desfășurare a procesului și a imparțialității judecătorului.
Argumentele petentului sunt putative, chiar ridicole. Unul dintre motive este durata mare a instrumentării la parchet – 2009 – 2014. În afară de faptul că nu se poate imputa instanței de judecată durata mare de timp a instrumentării dosarului la parchet, acest motiv este putativ. Era vorba despre o cauză complexă care a necesitat administrarea de probatorii.
Un alt motiv ar fi locul unde se desfășoară judecarea cauzei, Judecătoria Răcari, care poate reprezenta un pericol pentru ordinea publică, fiind la câțiva kilometri de . avut loc incidentul. Codul de procedură penală indică competența atât la organul de urmărire penală, cât și la instanța locul săvârșii infracțiunii.
Se mai susține că nu este admisibil ca un judecător după ce încheie ședința penală să judece și cauzele penale. Este un motiv penibil.
În regulamentele de ordine interioară și codul de procedură nu este prohibit ca un judecător să judece cauze civile și penale.
Ultimul motiv – respectiv atitudinea părtinitoare a instanței prin admiterea unor cereri de amânare formulate de intimați. Așa cum rezultă din referatul depus la dosar, au fost două cereri de amânare, care sunt legale, prevăzute de cod, fiecare inculpat are dreptul la apărare și instanța de judecată este obligată să-l respecte dacă nu este exercitat abuziv. La unul dintre termene s-a dispus a se emite adresă către partea civilă M. I. pentru a indica dacă se constituie parte civilă.
Un alt argument al petentului este și consemnarea eronată a numelui petentului M., în loc de M. și emiterea eronată a adresei către Spitalul Clinic București. Cel care a generat eroarea este petentul care a depus fila de observație_/2009 unde era consemnat eronat numele, motiv pentru care instanței nu i se poate reproșa.
Solicită respingerea cererii de strămutare ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de strămutare, în cauză nu au fost dovedite și nu este incident niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art.71 C.pr.penală, care să justifice strămutarea la o altă instanță egală în grad.
CURTEA,
Asupra cererii de strămutare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, petentul M. I. a solicitat strămutarea dosarului penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Răcari, la o altă instanță egală în grad.
A susținut petentul că în cauză s-a constatat existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate a instanței învestite, existând motive temeinice care să-i justifice așadar strămutarea judecării cauzei la o altă instanță, datorită pericolului pe care îl reprezintă și teama față de cei doi inculpați T. I. S. și T. N., recidiviști, care fac parte dintr-un grup de infractori numit „Clanul Gemenilor”.
Un alt motiv de strămutare este locul unde se desfășoară judecarea cauzei – judecătoria Răcari care poate reprezenta un pericol de tulburare a ordinii publice, aflându-se la câțiva kilometri de . avut loc incidentul în 2009.
Mai susține petentul că datorită unor cercetări defectuoase ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari s-a ajuns la o perioadă foarte mare de instrumentare a cauzei din 2009 – 2014, iar din data de 21.08.2014 dosarul se află pe rolul Judecătoriei Răcari și nu este admisibil ca același judecător după ce încheie ședința civilă să judece și cauzele penale.
Atitudinea părtinitoare a instanței se concretizează prin admiterea nejustificată a unor cereri de amânare a inculpaților, consemnarea denaturată a numelui părții vătămate M. I. în acela de M. I. în încheierea de ședință din 16.10.2014 și chiar emiterea eronată a adresei de constituire parte civilă către Spitalul clinic de Urgență București.
Se susține în motivele scrise că judecătorul care instrumentează dosarul a avut nevoie de foarte mult timp pentru stabilirea cadrului procesual, respectiv din 25 septembrie 2014 – 15 ianuarie 2015 și că aceste amânări au dus la tergiversarea cauzei timp de 6 luni.
S-a susținut așadar, că temeiul strămutării îl reprezintă lipsa condițiilor normale de desfășurare a procesului și a imparțialității judecătorului investit cu soluționarea cauzei.
A fost atașat referatul întocmit conform disp. art. 72 și 73 C.pr.penală, de către Tribunalul Dâmbovița, în urma verificării susținerilor petentului, făcându-se mențiunea în acesta asupra îndeplinirii dispozițiilor cerute de aceste dispoziții legale privind comunicarea făcută petentului și celorlalte părți.
Examinând cererea de strămutare, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale în vigoare, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, după cum se va arăta în continuare:
Din referatul nr.1926/A/2015 din 14.03.2015 întocmit de Tribunalul Dâmbovița rezultă că prin rechizitoriul nr. 1881/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari din data de 12 mai 2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T. I. S., fiul lui L. și V., născut la data de 05.03.1974 în localitatea P., județul Ilfov, domiciliat în comuna Crevedia, ., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin.1 din Codul penal (180 alin.1 din Codul penal anterior), cu aplicarea art. 41 din Codul penal (art. 37 lit.b din Codul penal anterior), reținându-se că la data de 24/25.10.2009 a lovit-o pe persoana vătămată M. I. cu pumnul în zona feței și T. N., fiul lui L. și V., născut la data de 15.12.1971 în localitatea P., județul Ilfov, domiciliat în B., ., ., ., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin.2 din Codul penal (180 alin.2 din Codul penal anterior), cu aplicarea art. 41 din Codul penal (art. 37 lit.b din Codul penal anterior), reținându-se că la data de 24/25.10.2009 a aplicat o lovitură cu un obiect tăietor înțepător persoanei vătămate M. I. în zona toracică, producându-i leziuni care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Ca situație de fapt, s-a reținut că în noaptea din 24.10.2009, în timp ce se afla în incinta discotecii din satul Gulia, . a fost lovit de către numitul T. S. și i s-au aplicat lovituri cu cuțitul în zona toracică de către numitul T. N..
Persoana vătămată M. I. a depus la dosarul cauzei certificatul medico-legal nr. A2/J/1162/2009 eliberat de către Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Ilfov din care reiese faptul că prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur, cât și prin lovire cu obiect tăietor înțepător (posibil cuțit sau similar) care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale, nu i-au pus viața în primejdie și nu au determinat infirmitate fizică postraumatică.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 15.05.2014 și în conformitate cu disp. art. 344 alin.2 din Codul de procedură penală la data de 03.06.2014 s-a comunicat inculpaților copii certificate ale rechizitoriului, și li s-au adus la cunoștință potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală că obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea competenței și a legalității sesizării instanței și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. De asemenea, s-a comunicat faptul că potrivit disp. art. 344 alin. 2 din Codul procedură penală au dreptul de a-și angaja un apărător ales care să formuleze în scris cererii și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penala.
Mai rezultă din referat că la data de 24 iulie 2014 s-a recomunicat copia rechizitoriului inculpaților T. N. și T. I. S. și, nefiind formulate cererii și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la data de 21.08.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanța cu rechizitoriul nr.1881/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari privind pe inculpații T. I. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.193 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 din Codul penal și T. N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 din Codul penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penala și s-a dispus începerea judecății cauzei, fiind stabilit termen de judecată la data de 11.09.2014, pentru când s-a dispus citarea părților.
La termenul din data de 11.09.2014, inculpatul T. N. a formulat
cerere în vederea angajării unui apărător ales, cererea fiind admisă de către instanță
și stabilit un nou termen la data de 25.09.2014, cu citarea inculpaților și a persoanei
vătămate, aceasta din urmă cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să se constituie
parte civilă în cauză.
La data de 25.09.2014 persoana vătămată M. I. a depus la dosarul cauzei (fila 38) cerere de constituire parte civilă, pentru suma de 105.000 lei, arătând că 5000 lei reprezintă cheltuieli ocazionate de transportul, hrana specială și tratamentul medical pe care și 1-a procurat în urma intervenției chirurgicale, radiografii și certificat medico-legal. iar 100.000 lei reprezintă daune morale pentru suferința îndurată în perioada imediat următoare vătămării corporale, dar și a traumei psihice. În dovedirea cererii a depus bilet de ieșire din spital, cu privire la diagnostic.
În ședința publică din data de 25.09.2014 inculpatul T. I. S. a precizat că dorește să-și angajeze un apărător, cauza fiind amânată pentru acest motiv la data de 16.10.2014, când, raportat la conținut biletului de externare depus la dosarul cauzei de către persoana vătămată s-a apreciat că se impune conceptarea în cauză, ca parte civilă a Spitalului Clinic de Urgență București, dispunându-se citarea acestuia, fixându-se un nou termen de judecată la data de 13.11.2014.
La acest nou termen de judecată, constatându-se erori în conținutul adresei emisă de către Spitalul Clinic de Urgență București privind perioada de spitalizare a părții civile s-a dispus emiterea unei noi adrese către această unitate medicală pentru a preciza dacă se constituie parte civilă urmare îngrijirilor medicale acordate pârtii civile M. I., trecută eronat M. I. în foaia de observație, cauza fiind amânată la data de 15.01.2015.
La data de 14.01.2015, filele 61-65 Spitalul Clinic de Urgență București a comunicat constituirea de parte civilă cu suma de 1318,21 lui reprezentând cheltuieli de spitalizare ale pacientului M. I., dar și decont de cheltuieli.
In ședința publică din data de 15.01.2015 reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul T. I. S. a fost trimis în judecată, în infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu corespondent în art. 180 alin.2 Cod penal anterior și cu aplicarea art. 41 Cod penal, arătând că ambii inculpați au contribuit la vătămarea persoanei vătămate, care a fost tăiată de la gât până la bazin, între inculpați existând o strânsă colaborare.
Urmare solicitării apărătorului inculpatului T. I. S. de acordare a unui termen în vederea pregătirii apărării cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, cauza a fost amânată la data de 19.02.2015. Persoana vătămată M. I. a depus la dosarul cauzei la data de 18.02.2015 cerere de strămutare.
La dosarul cauzei a fost înaintată și fișa de cazier judiciar a inculpaților T. I. S. și T. N., au fost atașate de către persoana vătămată copii ale încheierilor de ședință pentru a fi înaintate odată cu cererea de strămutare, depunându-se și practică judiciară.
În ședința publică din data de 19.02.2015 s-a pus în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către reprezentantul Parchetului cu privire la inculpatul T. I. S. și s-a prorogat pronunțarea cu privire la această solicitare după administrarea probatoriului, iar după ce s-a dat citire actului de sesizare și s-au explicat inculpatului T. N. învinuirea și încadrarea juridică a faptei, aducându-i-se la cunoștință și drepturile prevăzute de lege s-a procedat la ascultarea acestuia, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.
S-a mai menționat că instanța de fond a procedat la încuviințarea probatoriilor, dispunându-se citarea martorilor audiați în cursul urmăririi penale, fiind admise pentru inculpatul T. N. proba testimonială, cu 3 martori, iar pentru inculpatul T. I. S. cu 2 martori, în timp ce pentru persoana vătămată constituită parte civilă s-a admis, în dovedirea laturii civile proba cu înscrisuri, dar și proba cu 2 martori.
De asemenea, la solicitarea persoanei vătămate M. I. a fost admisă proba constând în efectuarea unei expertize medico-legale, care să precizeze „dacă se pot stabili în concret efectele actelor de violență, presupus a fi exercitate de fiecare inculpat, efecte exprimate în numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, raportat la fiecare dintre acțiunile de lovire reținute potrivit actelor de la dosar, că ar fi fost exercitate de fiecare inculpat,,.
A fost respinsă solicitarea reprezentantului parchetului de completare a obiectivelor expertizei medico-legale, cu precizarea „dacă s-a produs părții vătămate un prejudiciu estetic", apreciindu-se că acest obiectiv nu este util soluționării cauzei, raportat la infracțiunea reținută în sarcina inculpaților.
S-a mai precizat în referatul întocmit că au fost admise numai două cereri de amânare a cauzei, prima la data de 25.09.2014, la primul termen după începerea judecății, ia solicitarea inculpatului T. I. S., pentru a-și angaja apărător și a doua, la solicitarea aceluiași inculpat, la data de 15.01.2015 pentru pregătirea apărării, după formularea de către reprezentantul parchetului a unei cereri de schimbare a încadrării juridice în ceea ce-l privește.
Examinând cererea de strămutare, în raport de dispozițiile art.71 Cod procedură penală ce reglementează în mod expres și limitativ temeiurile ce pot sta la baza admiterii unei astfel de cereri, Curtea constată că, aceasta este nefondată.
Dispozițiile art.71, menționate mai sus, statuează că strămutarea judecării unei cauze de la o instanță la alta, de același grad, intervine „atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice”.
Însă, din referatul întocmit, Curtea apreciază că, nu sunt incidente niciunul dintre temeiurile reținute în textul de lege amintit mai sus deoarece motivul invocat de către petent, acela al unor pretinse dificultăți în „stabilirea cadrului procesual” ori cel care vizează amplasarea sediului instanței la o distanță mică de localitatea unde s-a petrecut incidentul nu figurează printre motivele pentru care se poate dispune strămutarea judecății unei pricini.
În egală măsură, nici pretinsa perioadă îndelungată de instrumentare a cazului în etapa urmăririi penale nu reprezintă un temei pentru a se dispune strămutarea cauzei, atât timp cât acest aspect nu are nici un fel de legătură cu imparțialitatea judecătorului investit să soluționeze cauza .
De asemenea, nici atitudinea părtinitoare a instanței, concretizată, în opinia petentului în admiterea nejustificată a unor cereri de amânare formulate de inculpați, consemnarea eronată a numelui părții vătămate ori emiterea eronată a unei adrese de constituire de parte civilă, nu reprezintă un temei în înțelesul celor precizate de art.71 C.pr.penală.
Aceasta, deoarece pe de o parte din referatul întocmit de Tribunalul Dâmbovița rezultă că primul element ce stă la baza acestei aprecieri a petentului nu se verifică, întrucât în cauză au fost dispuse numai două cereri de amânare la solicitarea unuia dintre inculpați, prima pentru angajarea unui apărător (cerere legală în raport de disp. art.356 alin.3 C.pr.penală) iar cea de-a doua amânare a judecății a fost dispusă nu numai pentru pregătirea apărării ci și în vederea punerii de concluzii asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public la 15.01.2015, întrucât schimbarea încadrării juridice dată faptei presupune în mod necesar aplicarea disp. art.386 alin.1 C.pr.penală privind amânarea judecății.
De asemenea nu se circumscrie dispozițiilor legale nici motivul invocat referitor la soluționarea în cadrul aceleiași ședințe de judecată a unor cauze civile, cât și a unor cauze penale de către același magistrat, atât timp cât această modalitate de desfășurare a ședințelor de judecată nu este interzisă de lege, același argument fiind valabil și în ceea ce privește amplasarea sediului instanței, care nu poate constitui în nici un caz motiv de strămutare a judecății pricinii.
Mai mult decât atât, nici consemnarea eronată a numelui părții vătămate nu reprezintă un motiv întemeiat pentru a se dispune strămutarea judecării pricinii, aceasta constituind numai o eroare materială care este supusă aplicabilității dispozițiilor legale ce reglementează corectarea actelor procedurale, conform art.278 C.pr.penală, același argument fiind valabil și în ceea ce privește emiterea eronată a unei adrese de constituire de parte civilă.
În fine, în ceea ce privește apartenența celor doi inculpați la un grup de infractori care este apreciat ca prezentând un real pericol social în comunitatea respectivă, nici acesta nu reprezintă un motiv întemeiat pentru a se susține că imparțialitatea judecătorului ar fi afectată, câtă vreme din nici un mijloc de probă și cu atât mai puțin din susținerile petentului nu rezultă că judecătorul învestit cu soluționarea cauzei ar fi lipsit de imparțialitate legat de acest aspect.
În concluzie, Curtea reține că în speță nu se invocă și nici nu se conturează date în legătură cu motivele strict prevăzute de dispozițiile legale, pentru a se dispune strămutarea cauzei, așa încât apreciază că această cerere de strămutare nu este întemeiată, nerezultând date certe și concrete în legătură cu un pericol real și iminent de tulburare a ordinii publice în comunitatea locală, iar motivele invocate de petent, nefiind elemente în măsură să determine concluzia că imparțialitatea judecătorului ar fi afectată datorită calității părților ori împrejurărilor cauzei.
În consecință, curtea constatând că nu sunt îndeplinite niciuna din cerințele legale prevăzute de normele procesuale în vigoare, în baza disp. art. 71 Cod procedură penală rap. la art. 73-74 cod procedură penală va respinge ca neîntemeiată cererea de strămutare formulată de către petentul petentul M. I., cu privire la dosarul nr._ al Judecătoriei Răcari.
În baza art.275 alin.3 c.pr.penală, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp. art. 71 Cod procedură penală rap. la art. 73-74 cod procedură penală, respinge cererea formulată de petentul M. I. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Răcari, ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 martie 2015.
Președinte, Grefier,
G. C. M. M.
Red.G.C./Tehnored. MM
2 ex./31.03.2015
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 487/2015. Curtea... → |
|---|
