Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 523/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 523
Ședința publică din data de 20 mai 2015
Președinte – L. C.
Judecător - F. T.
Grefier- A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul A. B. P., fiul lui A. și M., născut la 22.03.1968, în Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în comuna Nucet, ., județul Dâmbovița, în prezent aflat în stare de detenție la Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 89 din data de 6 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat A. B. P., aflat în stare de detenție, fiind asistat de avocat desemnat din oficiu Elenga P. din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ aflată la fila 20 dosar, lipsă fiind intimata persoană vătămată T. G. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin.2 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apelantul inculpat A. B. P. a luat legătura cu avocatul desemnat din oficiu.
Curtea aduce la cunoștința apelantul inculpat A. B. P., că potrivit disp. 420 alin.4 rap. la art.83 alin.1 lit. a Cod de procedură penală are dreptul de a nu da nici o declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.
Apelantul inculpat A. B. P., personal având cuvântul, în prezența avocatului desemnat din oficiu, a precizat că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de apel întrucât își menține declarațiile date până la acest moment procesual și întrucât a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate.
Avocat Elenga P. având cuvântul pentru apelantul inculpat A. B. P., arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat Elenga P. având cuvântul pentru apelantul inculpat A. B. P., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, redozarea pedepsei, în sensul de a se avea în vedere disp. art. 74 lit. f Cod penal, respectiv conduita pe care a avut-o inculpatul după comiterea infracțiunii, atât în timpul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, acesta a avut o atitudine de recunoaștere constantă.
De asemenea, prejudiciul a fost recuperat, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, inculpatul este căsătorit, are în întreținere un copil minor.
Mai solicită a se avea în vedere și dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală și să se dispună coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului, să se mențină ca legală și temeinică sentința atacată, întrucât judecătorul fondului a făcut o justă individualizare a pedepselor atât sub aspectul cuantificării cât și al modalității de executare având în vedere circumstanțele reale în care au fost comise faptele cât și perseverența infracțională a inculpatului, respectiv multiplele condamnări anterioare ale acestuia pentru fapte de același gen.
Apelantul inculpat A. B. P., personal având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate și lasă la aprecierea instanței măsura ce se va dispune.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 89 din data de 6 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, s-au dispus următoarele:
În baza art. 228 alin.1 – art. 229 alin.1 lit.b, d Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, art. 38 alin.1 Cod penal și art. 396 alin.2, 10 Cod procedură penală, inculpatul A. B. P., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, persoană vătămată T. G. Dargoș.
În baza art. 335 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, art. 38 alin.1 Cod penal și art. 396 alin. 2,10 Cod procedură penală, același inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism fără permis de conducere.
În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat 6 luni spor, în total 3 ani închisoare.
În baza art. 43 alin.2 Cod penal s-a adăugat la pedeapsa de 3 ani închisoare, restul rămas neexecutat, de 353 zile, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10/8.01.2013 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 354/11.03.2013 a Curții de Apel Ploiești, urmând ca inculpatul să execute în total 3 ani și 353 zile închisoare.
În baza art.67 al.1 Cod penal rap. la art. 66 al.1 lit. a, b Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei principale.
În temeiul art.65 al.1 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b Cod penal mai sus menționate.
În temeiul art. 404 alin.4 lit.a Cod procedură penală rap. la art.72 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 19.10.2014 la zi.
În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat.
S-a luat act că persoana vătămată T. G. Dargoș nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în cursul judecății, la termenul din 05.02.2015 inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a fost de acord ca judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că situația de fapt prezentată în rechizitoriu este confirmată de probe, inculpatul făcându-se vinovat de desfășurarea activităților expuse în actul de sesizare.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, declarațiile acestuia coroborându-se cu declarația persoanei vătămate T. G.-D., cu procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală (de depistare, de cercetare la fața locului, de predare – primire de bunuri către persoana vătămată), declarațiile martorilor B. V.-M. și D. D.-M. și adresa emisă de IPJ Dâmbovița – Serviciul Rutier.
Astfel, din declarația formulată de persoana vătămată s-a reținut că în dimineața zilei de 19.10.2014 aceasta a constatat lipsa autoturismului marca Dacia 1310 având nr. de înmatriculare_ pe care îl lăsase staționat în fața curții imobilului în care locuiește, situat în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița. După sesizarea formulată în aceeași zi, a fost contactat de organele de poliție, fiindu-i comunicat faptul că autoturismul a fost găsit pe . fața locului persoana vătămată a constatat că din vehicul îi fuseseră luate mai multe bunuri: o față de casetofon marca LG, un modulator, un memorystick de 4 GB, două seturi de chei, un recipient cu vitamine.
Această situație se coroborează cu procesul verbal de depistare întocmit de organele de cercetare penală, din care reiese că vehiculul a fost găsit pe . municipiul Târgoviște, ocazie cu care inculpatul a afirmat că apelase la martorul Bîțu V. M. pentru a identifica în apropiere un centru de colectare a deșeurilor feroase, loc în care intenționa să vândă bunul sustras persoanei vătămate. Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului au fost găsite o față de casetofon marca LG, un memorystick de 4 GB, o cheie de yală, un recipient cu pastile efervescente, bunuri ce au fost ulterior predate persoanei vătămate și care le-a recunoscut ca fiind ale sale. Relevant este și faptul că în iarbă, la o distanță de aproximativ 2 metri a fost găsit un inel metalic pe care se aflau 3 chei, aparținând autoturismului, în legătură cu care inculpatul a declarat că le-a aruncat la apariția echipajului de poliție.
Martorul Bîțu V. a confirmat împrejurarea prezentată de inculpat, detaliind că s-au deplasat împreună la cel mai apropiat centru cu acest specific unde au încercat să vândă autovehiculul și întrucât inculpatul nu avea posesia actelor vehiculului a fost refuzat de martorul D. D. M.. Și martorul D. D. M. a relatat aceleași aspecte.
Din adresa nr._/20.10.2014 emisă de IPJ Dâmbovița - Serviciul Rutier rezultă că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Inculpatul a desfășurat activitățile descrise după ce în data de 17.10.2014 (cu două zile în urmă) fusese liberat condiționat din executarea unei pedepse de trei ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, având un rest de 355 zile, rămas neexecutat.
Persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal deși prejudiciul material produs nu a fost integral recuperat.
Prima instanță a constatat că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat și conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzute de art.228 al.1 – 229 al.1 lit.b și d Cod penal și art.335 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.38 al.1 și a art.41 al.1 Cod penal.
Au fost reținute de către instanța de fond și prevederile art.38 alin.1 Cod penal, referitoare la concursul real de infracțiuni, față de comiterea infracțiunilor de către aceeași persoană, prin acțiuni distincte, înainte ca aceasta să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele și de asemenea au fost reținute prevederile art.41 alin.1 Cod penal, referitoare la recidivă, față de comiterea infracțiunilor după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 10/8.01.2013 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 354/11.03.2013 a Curții de Apel Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracțiuni de furt calificat și utilizarea aceluiași mod de operare.
La alegerea pedepselor și la individualizarea cuantumului acestora, prima instanță a avut în vedere, potrivit art. 74 Cod penal, pericolul social concret ridicat al faptelor, relevat în special de modul în care a acționat inculpatul, în timpul nopții, încercând să vândă imediat bunul sustras, astfel încât să îngreuneze descoperirea sa, punând în pericol și traficul rutier, circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor și a colaborat cu organele de anchetă precum și limitele pedepselor prevăzute de lege, reduse cu o treime în contextul utilizării de către acesta a procedurii simplificate conform recunoașterii acuzației.
Pe de altă parte, instanța de fond a remarcat faptul că inculpatul fusese recent liberat din penitenciar, cu numai două zile anterior, având un rest rămas de executat de 353 zile, din executarea unei pedepse privative de libertate în cuantum de trei ani aplicate pentru infracțiuni comise prin utilizarea aceluiași mod de operare, și de asemenea faptul că inculpatul a folosit cheile pe care chiar persoana vătămată le păstra în autovehicul dar și valoarea prejudiciului material estimat de persoana vătămată la aproximativ 1000 euro.
Față de toate aceste aspecte prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, aceste cuantumuri ale pedepsei asigurând realizarea scopurilor acesteia.
În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care a adăugat 6 luni spor, în total 3 ani închisoare.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile înainte ca pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10/8.01.2013 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 354/11.03.2013 a Curții de Apel Ploiești, să fie executată, în baza art. 43 alin.2 Cod penal, prima instanță a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare, la restul rămas neexecutat, de 353 zile, din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul să execute în total 3 ani și 353 zile închisoare și a apreciat că singura modalitate de executare a pedepsei de 3 ani și 353 zile închisoare este cea în detenție raportat la existența stării de recidivă.
Raportat la infracțiunile comise, respectiv la valorile sociale încălcate, instanța de fond a constatat că este necesară aplicarea unor pedepse complementare față de inculpat, referitoare la interzicerea unor drepturi, fiind întrunite în cauză condițiile prevăzute de lege, respectiv de art.67 al.1 Cod penal. Astfel, în baza art. 66 al.1 lit. a, b Cod penal, prima instanță a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei principale, iar în temeiul art.65 al.1 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b Cod penal.
De asemenea, față de inculpat a făcut și aplicarea dispozițiilor prevederilor de art.72 alin.1 Cod penal și a se dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 19.10.2014 la zi.
În ceea ce privește măsura preventivă dispusă în cauză instanța de fond a apreciat că se impune față de inculpat menținerea arestului preventiv în vederea executării pedepsei privative de libertate dispuse, temeiurile inițiale fiind actualmente existente și impunând izolarea inculpatului de mediul social.
Totodată, instanța de fond a luat act că persoana vătămată T. G. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel inculpatul A. B. P..
Prin avocatul desenat din oficiu, apelantul inculpat a solicitat redozarea pedepsei, în sensul de a se avea în vedere disp. art. 74 lit. f Cod penal, respectiv conduita pe care a avut-o după comiterea infracțiunii, atât în timpul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, acesta a avut o atitudine de recunoaștere constantă.
De asemenea, să se țină cont de faptul că prejudiciul a fost recuperat, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, inculpatul este căsătorit și are în întreținere un copil minor.
A mai solicitat a se avea în vedere și dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală și să se dispună coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, precum și sub toate aspectele conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată așa cum se va arăta în continuare.
Probele administrate în cauză, respectiv: declarația persoanei vătămate, procesul verbal de depistare, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, procesul verbal de predare-primire bunuri către persoana vătămată, declarațiile martorilor B. V.-M. și D. D.-M., adresa emisă de IPJ Dâmbovița – Serviciul Rutier precum și declarațiile inculpatului date atât în faza de urmărire penală dar și în fața instanței de fond ( fila 49) conduc la concluzia că situația de fapt reținută prin sentința apelată este conformă adevărului.
În esență se constată că în noaptea de 18/19.10.2014 inculpatul a sustras autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ din fața curții imobilului 300B de pe . Târgoviște, autoturism ce aparține persoanei vătămate T. G. D., cu intenția de a-l valorifica drept fier vechi, conducându-l pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Această situație de fapt în mod corect a fost apreciat ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.228 al.1 – 229 al.1 lit.b și d Cod penal și art.335 al.1 Cod penal. De asemenea, justificat s-au reținut dispozițiile art.38 al.1Cod penal care reglementează concursul real de infracțiuni precum și ale art.41 al.1 Cod penal care reglementează comiterea faptei în stare de recidivă postexecutorie. Cel din urmă text de lege corect s-a reținut, având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile înainte ca pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10/8.01.2013 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 354/11.03.2013 a Curții de Apel Ploiești, să fie executată.
Referitor la motivul de apel invocat de către inculpat, instanța de control judiciar apreciază că acesta nu este fondat deoarece inculpatul a dat dovadă că nu se poate reintegra din punct de vedere social în stare de libertate, el săvârșind infracțiunea pentru care este cercetat în cauză după numai 3 zile de la data liberării condiționate din executarea pedepsei precizată în paragraful anterior.
Din acest punct de vedere Curtea consideră că nu se impune reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit.f Cod penal iar pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare este bine individualizată pentru a da posibilitate inculpatului să-și formeze o atitudine corect față de regulile de conviețuire socială și ordinea de drept.
În consecință, instanța de control judiciar, în baza art.. 421 pct. 1 lit.b Cod procedură penală va respinge apelul inculpatului ca nefondat.
Conform art. 422 Cod procedură penală se va deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 19.10.2014 la zi.
Văzând și disp.art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatului A. B. P., fiul lui A. și M., născut la 22.03.1968, în Târgoviște, domiciliat în ., județ Dâmbovița, CNP:_, aflat în detenție la Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.89/06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 19.10.2014 la zi.
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.05.2015.
Președinte, Judecător,
L. C. F. T.
Grefier,
A. Ț.
Red. F.T.
Tehnored.A.Ț.
6 ex./12.06.2015
Dosar fond –_ Judecătoria Târgoviște
Judecător fond – D. M.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr. 3113/2006
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 76/2015.... → |
|---|
