Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 365/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 365
Ședința publică din data de 3 aprilie 2015
Președinte - S. P. B.
Judecător - E. N.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de partea civilă M. N., domiciliat fără forme legale în municipiul Ploiești, ., ., județul Prahova împotriva sentinței penale nr. 3382/21.11.2014 a Judecătoriei Ploiești prin care, în baza art. 396 alin. 1 și 5 rap. la art. 16 alin 1 lit. b Cod proc. penală a fost achitat inculpatul M. E., fiul lui I. si E., domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969.
Conform art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin, 5 Cod proc. penală s-au respins ca neîntemeiate acțiunile civile promovate de partea civilă M. N., S. Județean de Ambulanta Prahova și S. Județean de Urgență Ploiești.
În baza art. 275 alin 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul parte civilă M. N., personal și asistat de avocat ales I. N. din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale . nr._ aflată la fila 19 dosar, lipsă fiind intimatul inculpat M. E., reprezentat de avocat ales S. F. din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale . nr._ aflată la fila 21 dosar, intimatele părți civile S. Județean de Urgență Ploiești, S. Județean de Ambulanță Prahova și intimatul asigurător . Vienna Insurance Group SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, văzând motivele de apel depuse de apelantul parte civilă M. N. la termenul anterior, înainte de a da cuvântul pe fondul cauzei consideră necesar a lămuri dacă apelantul parte civilă înțelege ca prin critica referitoare la admiterea obiecțiunilor cu privire la raportul de expertiză tehnică auto să formuleze o critică în apel sau solicită refacerea acestei probe, fapt pentru care cauza nu s-ar afla în stare de judecată, aceasta reprezentând o cerere de administrare probatorii în fața instanței de control judiciar.
Avocat I. N., având cuvântul pentru apelantul parte civilă M. N., precizează că prin motivele de apel nu a înțeles să ceară administrarea de noi probatorii, necesitatea refacerii expertizei tehnice auto reprezintă o critică adusă sentinței penale nr. 3382/21.11.2014 a Judecătoriei Ploiești.
Cu această precizare Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Avocat I. N., având cuvântul, arată că potrivit raportului de expertiză vinovat de producerea accidentului este intimatul-inculpat pentru că nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de virare la stânga, indiferent de procentul de culpă imputabil apelantei părți civile.
Mai arată că instanța fondului nu a ținut cont la dezlegarea cauzei de concluziile acestui raport de expertiză, motiv pentru care soluția pronunțată este una greșită în raport de cele precizate.
Totodată solicită instanței a avea în vedere faptul că în urma accidentului apelantul parte civilă M. N. are probleme de motricitate, a rămas cu cicatrici severe și nu mai poate desfășura aceeași activitate ca înainte.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe în latură penală și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului M. E. pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969 iar în latură civilă să se disjungă cauza.
Avocat S. F., având cuvântul pentru intimatul inculpat M. E., solicită respingerea apelului părții civile ca nefondat.
Referitor la susținerea apelantei părți civile prin avocat în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere concluziile expertului S. C. potrivit cărora intimatul inculpat nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de virare la stânga arată că aceasta este nereală, dimpotrivă, din expertiza întocmită rezultând că angajându-se în depășirea coloanei de autoturisme, apelantul parte civilă M. N. a manevrat agresiv motociclul.
De asemenea mai arată că legislația rutieră interzice depășirea unei coloane de mașini într-o intersecție nedirijată și mai ales cu o viteză destul de mare.
Cu privire la latura civilă arată că susținerea apelantului parte civilă M. N. nu este relevantă pentru că, indiferent de daune, culpa îi aparține având în vedere cele precizate.
Solicită obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocat ales.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de partea civilă M. N. ca nefundat, atât în latură penală cât și în latură civilă deoarece criticile sunt neîntemeiate.
Intimatul inculpat M. E., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile avocatului său și solicită respingerea apelului.
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Luând în examinare actele și lucrările dosarului constată,;
Prin sentința penală nr. 3382/21.11.2014 a Judecătoriei Ploiești în baza art. 396 alin. 1 și 5 rap. la art. 16 ali. 1 lit. b Cod proc. penală fost achitat inculpatul M. E., fiul lui I. si E., domiciliat în municipiul Ploiești, ., CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin 2 și 4 Cod penal 1969.
Conform art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin 5 Cod proc. penală au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile civile promovate de părțile civile M. N., S. Județean de Ambulanta Prahova și S. Județean de Urgenta Ploiești.
În baza art. 275 alin 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;
Prin încheierea din data de 08.06.2012, n temeiul art. 2781 alin. 8, lit. c Cod proc. penală anterior s-a admis plângerea formulata de petentul M. N. împotriva ordonanței nr. 1419/P/2011 din data de 23.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dispunându-se desființarea acesteia, reținerea cauzei spre rejudecare și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul M. E..
Ca urmare, s-a procedat la audierea inculpatului, a martorilor V. M., Pirvan G. C., S. N. A., M. R., V. L. G., R. S., G. A. V. și s-a efectuat o expertiză medico-legală privind leziunile corporale suferite de persoana vătămată M. N..
Analizând materialul probator administrat în cauză s-a stabilit că, în data de 08.09.2009, pe DJ 102 pe raza comunei Păulești inculpatul M. E. a condus autoturismul Skoda nr._, în condiții normale de drum, pe timp de zi, carosabilul fiind uscat și vizibilitatea bună.
Ajungând in zona intersecției cu . oprit autoturismul semnalizând intenția de a efectua viraj către stânga.
În același timp, pe același drum și în același sens de mers, se deplasa motocicleta marca Yamaha nr._ condusă de persoana vătămata M. N., având ca pasager pe martorul P. G. C..
După ce s-a asigurat ca din sensul opus nu mai circula nici un autoturism, inculpatul M. E. a efectuat manevra de virare la stânga, moment în care a intrat în coliziune cu motocicleta marca Yamaha cu nr._ .
Urmare impactului, persoana vătămată M. N. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale.
În cursul judecății s-a mai efectuat o expertiză medico-legală prin care s-a concluzionat că persoana vătămată M. N. a prezentat leziuni traumatice care puteau data din 08.08.2009 și au necesitat cca 100 de zile de îngrijiri medicale, leziunile nu au pus în primejdie viața victimei și nu au constituit infirmitate sau prejudiciu estetic.
S-a mai constatat și faptul că persoana vătămată are capacitatea de muncă păstrată, în schimb prezintă o ușoară deficiență funcțională.
La stabilirea culpei în producerea evenimentului rutier, sub un prim aspect, prima instanță a constatat că potrivit art. 103 alin. 1 Cod proc. penală„probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”, aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul judiciar sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Astfel, s-a reținut prin raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cursul urmăririi penale, s-a concluzionat că în condițiile concrete de desfășurare a accidentului, persoana vătămată M. N., conducătorul motocicletei Yamaha cu nr. de înmatriculare_, avea suficient spațiu chiar si pentru a opri, nu numai pentru a se sincroniza vitezei coloanei de mașini, permițând astfel efectuarea în siguranță a virajului.
Pentru a respecta legea, conducătorul de motociclu trebuia să nu depășească în intersecția nedirijata, fapt ce ar fi prevenit accidentul.
Manevrând agresiv motociclul, cu o viteză peste limita legală în localitate, acesta nu a manifestat un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.
S-a apreciat că deși din procesul verbal de cercetare la fața locului și raportul de expertiză tehnică efectuat în cursul urmăririi penale s-a desprins faptul că deficiențele de semnalizare și marcare a drumului au favorizat producerea accidentului, lipsa indicatoarelor de presemnalizare a intersecției și a marcajelor specifice creând un deficit de reglementare în intersecție, acest aspect nu înlătură culpa exclusivă a conducătorului motociclului Yamaha în producerea evenimentului, prin efectuarea defectuoasa a manevrei de depășire a autoturismului marca Skoda.
Situația de fapt expusa mai sus s-a reținut și din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, aceștia relatând că persoana vătămată a creat starea de pericol, circulând cu viteză excesivă, depășind la rând mai multe autoturisme, într-un interval scurt de timp, neavând posibilitatea de a observa sau prevedea semnalele altor conducători auto.
Față de viteza și stilul precipitat cu care circula aceasta, este de înțeles faptul că nu a putut observa autoturismul din fața sa care semnaliza intenția de viraj către stânga.
Astfel, martorul V. M. a declarat faptul că a constatat cum motocicleta efectua depășiri succesive, precizând totodată că autoturismul care intenționa să efectueze viraj către stânga a oprit pentru a putea efectua manevra în condiții de siguranță, aspect confirmat și de martora V. L. G..
Declarația martorului P. G. care a afirmat că autoturismul marca Skoda nu a semnalizat intenția de efectuare a virajului la stânga, constatându-se că nu se coroborează cu celelalte declarații ale martorilor audiați în cauza, a fost înlăturată de instanță luându-se în calcul și gradul ridicat de subiectivism pe care l-ar putea avea ca și prieten cu persoana vătămată.
Cât privește încadrarea juridică a faptei, instanța a constatat că, în speță se impune a se aplica principiul mitior lex, potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă, iar
pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici, elemente de analiză ce vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală si, în sfârșit, criteriul pedepsei.
S-a ținut seama și de faptul că pentru determinarea corectă a legii penale mai favorabile Curtea Constituțională a statuat că aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea si din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
Cu privire la limitele speciale de pedeapsă s-a constatat că sunt favorabile disp. art. 196 alin. 2, 3 din NCP, care prevede pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, limite de pedeapsă mai mici față de vechea reglementare.
Făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, prima instanță a constatat însă că prevederile Codului penal din 1968 sunt mai favorabile inculpatului M. N..
S-a avut în vedere că prin Decizia nr 265/6 mai 2014, publicată în M.Of 372/20.05.2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravin dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin.(1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și pronunțându-se în sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Față de cele ce preced, reținându-se culpa exclusivă a persoanei vătămate M. N. în producerea accidentului, s-a constatat că în cauză a intervenit cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin 1, lit. b Cod proc. penală, aceasta a încălcat prevederile art. 35 alin. 1 din OUG. nr. 195/2002 care prevăd că „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.”
În consecință, în baza art. 396 alin. 1 și 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod proc. penală s-a dispus achitarea inculpatului M. E. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv lipsește vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei, sens în care în baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 5 Cod proc. penală, a respins ca neîntemeiate acțiunile civile promovate de părțile civile M. N., S. Județean de Ambulanță Prahova și S. Județean de Urgență Ploiești.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel partea civilă M. N., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Sub un prim aspect, s-a susținut că printr-o incompletă analiză și injustă apreciere a raportului de expertiză tehnică auto, completat la data de 24 mai 2011 și declarațiilor martorilor audiați în cauză, prima instanță a reținut greșit starea de fapt, dispunând achitarea inculpatului M. E. conform art. 16 alin. 1 lit. b) NCPP pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, deși fapta a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
Astfel, se impunea să se aibă în vedere, în egală măsură, lămuririle suplimentare efectuate de experți în faza de urmărire penală și prin care s-a concluzionat că, indiferent de traiectoria avută premergător impactului, evenimentul care a creat situația de pericol ce a condus la producerea accidentului din data de 08.08.2009, a fost apariția autoturismului condus de intimatul inculpat, în fața motocicletei, aflată în depășirea acestuia.
Al doilea motiv de reformare vizează rezolvarea acțiunii civile exercitate în procesul penal, susținându-se că netemeinic s-au respins obiecțiunile formulate de partea civilă M. N., privind concluziile expertizelor medico-legale nr. 200 și nr. 201 din 19 martie 2014, deoarece din concluziile acestora nu s-a răspuns dacă leziunile corporale i-au pus viața în primejdie.
Pe de altă parte, în mod greșit și s-a dispus și respingerea acesteia, respectiv obligarea inculpatului M. E. la plata despăgubirilor civile în sumă de 39.940 lei pentru daune materiale și în sumă de 45.000 lei pentru daune morale, suferite de partea civilă apelantă, în directă legătură de cauzalitate cu infracțiunea de vătămare corporală, el având culpă exclusivă în reducerea evenimentului rutier.
În consecință, apelantul parte civilă M. N. a solicitat admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în latură penală să se dispună condamnarea inculpatului M. E. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal 1969 (actualmente art. 196 alin. 1 NCP), iar în latură civilă să se disjungă judecata, pentru completarea probatoriilor cu o nouă expertiză medico-legală efectuată la nivelul INML M. Minovici București și prin care să se răspundă la obiecțiunile formulate față de concluziile expertizelor administrate la primul grad de jurisdicție.
Apelul nu este fondat.
Verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de partea civilă M. N., precum și toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impun disp. art. 418 alin. 1 și art. 417 alin. 2 NCPP, rezultă că starea de fapt s-a stabilit corect la primul grad de jurisdicție, iar dispozițiile legale ce atrag răspunderea penală pentru vătămarea corporală suferită de participanții la traficul rutier, consecință a nerespectării normelor de circulație pe drumurile publice, au fost legal interpretate.
Este de principiu, că pentru întregirea conținutului legal al infracțiunii de vătămare corporală din culpă incriminată atât de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969 cât și art. 196 alin. 2 și 3 NCP, constatarea existenței culpei specifice laturii subiective este condiționată de dovedirea faptului că producerea consecințelor prejudiciabile asupra vieții, integrității corporale și sănătății persoanei, este urmarea nerespectării de către făptuitor ori de acesta și victimă a dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere ce reglementează normala desfășurare a relațiilor sociale într-un anume sector de activitate.
D. consecință, din coroborarea dispozițiilor art. 15 alin. 1 și art. 31 NCP (respectiv art. 17 și art. 47 Cod penal 1969), se reține că fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu vinovăție, nu constituie infracțiune dacă se constată existența cauzei de neimputabilitate a cazului fortuit, respectiv intervenția imprevizibilă a unei împrejurări exterioare, care se adaugă peste acțiunea sau inacțiunea, licită ori ilicită a făptuitorului, conducând la producerea unui rezultat ce nu putea fi prevăzut de nici o altă persoană aflată în exercițiul acestei meserii sau activității.
În speță, este de necontestat că la data de 08.08.2012 inculpatul intimat M. E. a condus autoturismul Skoda F. nr._ pe drumul județean 102, deplasându-se în direcția P.-București, în coloană, urmat fiind de autoturismele Dacia Supernova nr._ condus de martora N. M. G., un alt autoturism rămas neidentificat, motocicleta Yamaha nr._ condusă de partea civilă M. N. având ca pasager pe martorul P. G. C. și autoturismul Ford Focus nr._ condus de martorul V. M., condițiile de drum fiind normale (carosabil uscat și vizibilitate bună).
S-a probat de asemenea, că în jurul orelor 18:30, pe raza localității Găgeni, apropiindu-se de intersecția cu . F. condus de inculpatul M. E. a încetinit până la staționare, cedând trecerea autovehiculelor care veneau din față, după care s-a angajat într-o manevră de viraj stânga, pentru a intra pe . care a intrat în coliziune cu motocicleta marca Yamaha condusă de partea civilă M. N..
Impactul a avut ca urmare proiectarea ocupanților ultimului vehicul la o distanță de circa 12 – 15 metri și vătămarea corporală gravă a acestora, conducătorul auto suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare circa 65 – 70 zile de îngrijiri medicale iar martorul P. G. C., un număr de circa 8-9 zile îngrijiri medicale.
Prima instanță a stabilit corect că în producerea evenimentului rutier culpa aparține exclusiv părții civile M. N., deoarece din coroborarea concluziilor raportului de expertiză tehnică auto, întocmit de expertul judiciar specialitate autovehicule-circulație rutieră S. C. G., asistat fiind de expertul autorizat D. F. R., consilier numit la cererea acesteia, completat la data de 24 iunie 2011 (ambele efectuate în cursul urmăririi penale), cu declarațiile martorilor (conducători auto și pasageri ai celor trei autoturisme aflate în coloana constituită la intersecția DJ 102 cu . ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, că impactul celor două autovehicule este consecința nerespectării măsurilor de prevedere impuse de art. 35 din OUG nr. 195/2002 republicată, privind circulația motocicletelor pe drumurile publice, în condiții de siguranță a tuturor participanților implicați în trafic.
Astfel, contrar apărărilor formulate de partea civilă apelantă, cei opt martori audiați în cursul cercetării judecătorești, după dispunerea începerii judecății conform art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. c) NCPP, și-au menținut declarațiile făcute la urmărirea penală, toți percepând conduita ilicită adoptată în trafic de acesta, în sensul că deplasându-se cu viteză superioară aceleia de 50 km/h permisă într-o localitate, în mod agresiv, succesiv și la o distanță de cel mult 20 m de intersecția cu . manevre de depășire a autoturismelor staționate în coloană, iar la câteva secunde după ce inculpatul a început manevra de virare stânga pentru a intra pe . a ieșit din coloană și prin propriile manevre, s-a poziționat în fața acestuia, fapt ce a determinat coliziunea celor două vehicule.
Împrejurările de fapt rezultate din probele testimoniale sunt concludente pentru lămurirea completă a cauzei, întrucât prin expertiza de specialitate efectuată în prima fază procesuală, completată cu răspunsurile la obiecțiunile părții civile și necontestată de aceasta, ambii experți au concluzionat că premergător intersecției cât și la momentul efectuării manevrei de depășire a autovehiculului condus de inculpatul M. E., motocicleta s-a deplasat cu viteză de peste 65 km/h (76 km/h), deci peste limita de 50 km/h permisă în zona respectivă, deși măsură de prevedere cerută de legislația privind circulația pe drumurile publice, impunea adaptarea acesteia la cel mult 35 km/h.
Faptul că manevra de depășire succesivă a trei vehicule aflate în coloană în trafic și la o viteză situată peste limita legală nu este reglementată de legea specială ca reprezentând o manevrare agresivă, iar starea de pericol s-a declanșat la momentul punerii în mișcare a autovehiculului Skoda F., condus de inculpatul intimat și la exercitarea controlului judecătoresc ierarhic se apreciază că nu constituie împrejurări de natură a atrage reținerea vreunei culpe a acestuia în producerea evenimentului rutier din data de 08 august 2009.
Cum s-a argumentat și la primul grad de jurisdicție, din evaluarea probelor materiale și declarațiilor martorilor ce au perceput direct dinamica premergătoare și la momentul coliziunii celor două vehicule, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă, că partea civilă M. N. a ieșit din coloană și s-a angajat în depășirea celor trei autovehicule poziționate în fața sa, după punerea în mișcare a autovehiculului condus de inculpatul M. E. și deci, începerea manevrei de virare stânga pentru intrarea pe . în fața acestuia, ceea ce determină culpa exclusivă în coliziunea acestora.
Prin urmare, conduita sa imprudentă, concretizată în apariția în mod cu totul surprinzător în trafic, deci cu nerespectarea dispozițiilor art. 35 din OUG nr. 195/2002 republicată, ce impun angajarea motocicletelor în depășirea altor vehicule, inclusiv în intersecții nedirijate, astfel încât să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private, a fost cauza unică a accidentului din 08.08.2009 și respectiv a traumatismelor suferite și constituie caz fortuit în sensul art. 47 Cod penal 1969 (art. 31 NCPP), cauză de neimputabilitate ce înlătură răspunderea penală a inculpatului intimat, întrucât conform art. 17 NCPP fapta penală comisă nu constituie infracțiune.
Concluzionând, curtea apreciază că starea de fapt reținută la primul grad de jurisdicție este corectă și își găsește corespondent în probele utile administrate în prezenta cauză, acestea fiind complet și judicios analizate iar achitarea inculpatului M. E. potrivit art. 16 alin. 2 lit. b) NCPP pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969 (reincriminată în prezent de art. 196 NCP), este legală.
Cât privește acțiunea civilă exercitată de aceeași parte civilă, având ca obiect obligarea intimatului inculpat la plata despăgubirilor civile pentru daunele materiale și morale, ca aflându-se în directă legătură de cauzalitate cu leziunile traumatice suferite în cadrul accidentului de circulație din 08.08.2009, se constată că a fost corect rezolvată.
Stabilindu-se că în producerea acestuia culpa aparține exclusiv apelantului M. N., nu sunt întrunite condițiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale și personal nepatrimoniale rezultate din infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. E., într-o cauză penală, deoarece lipsește vinovăția, element esențial ce atrage legitimitatea unei astfel de obligații.
În consecință, sentința primei instanțe este justă și conformă legii iar apelul declarat de partea civilă M. N. se va respinge, ca nefondat, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală.
Așa fiind, potrivit art.275 alin.2 NCPP, respectiv art.276 NCPP acesta va fi obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat, precum și cele efectuate cu avocatul ales de către intimatul inculpat M. E. (în sumă de 1.000 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod proc. penală, respinge apelul declarat de partea civilă M. N., domiciliat în comuna Păulești, . și fără forme legale în municipiul Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 3382 din 21 noiembrie 2014 de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
Obligă pe apelantul parte civilă la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei către stat și în sumă de 1.000 lei către intimatul M. E. domiciliat în municipiul Ploiești, . 2, ., județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 3 aprilie 2015.
Președinte Judecător
S. P. B. E. N.
Grefier
B. Năvîrcă
Red. EN/tehred.GM
2 ex./15.05.2015
Dosar fond nr._
Judec. fond I. B.
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr. 3113/2006
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 523/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
