Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 76/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.76
Ședința publică din data de 21 mai 2015
PREȘEDINTE – F. T.
GREFIER – E. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatorul - condamnat V. D., domiciliat în municipiul Târgoviște, ..48, județul Dâmbovița, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 354 din data de 27 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția penală, prin care a fost respinsă cererea formulată de petentul V. D., de reabilitare urmare a condamnării la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 226/2002 a Tribunalului Dâmbovița definitivă la 09.09.2012 prin decizia penală nr.382/2002 a Curții de Apel Ploiești, ca neîntemeiată.
Cererea de reabilitare poate fi înnoită la un an după rămânerea definitivă a prezentei sentințe conform art.170 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul –condamnat V. D., personal și asistat de avocat ales D. G. din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr._/21.05.2015, aflată la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat D. G. având cuvântul pentru contestatorul - condamnat V. D., arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea contestației. Depune la dosar în copii xerox, chitanțele . nr._/06.04.2015 și . nr._/06.04.2015, aflate la filele 13 - 14.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat D. G. având cuvântul pentru contestatorul - condamnat V. D., arată că a formulat contestație împotriva sentinței penale nr.354 din 27 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, comunicată acestuia la data de 03 aprilie 2015 și prin care i-a fost respinsă cererea de reabilitare privind condamnarea la pedeapsa închisorii de 7 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap.la art.174 - 175 lit.i Cod penal, prin sentința penală nr.226 din 28 iunie 2002 în dosarul nr.3813/2002 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.382 din 09 septembrie 2002 pronunțată în dosarul nr.6595/2002 al Curții de Apel Ploiești.
Astfel, susține că motivul respingerii cererii de reabilitare a fost neîndeplinirea cerințelor referitoare la achitarea cheltuielilor datorate prin sentința de condamnare.
În opinia sa, instanța de fond ar fi putut admite cererea de reabilitare, deoarece a arătat că nu a putut realiza venituri și a fost întreținut de familia sa, făcând dovada acestui fapt cu adeverințe eliberate de ANAF - AJFP Dâmbovița, din care rezultă că nu a realizat venituri din anul 2002, singura excepție fiind anul 2007, când a ieșit din penitenciar cu suma de 70 lei impozabili, conform declarației nr._ din 20 iunie 2008.
Mai arată că acesta nu a beneficiat de vreun ajutor social din partea statului, astfel cum rezultă din adeverința nr.529/09 ianuarie 2015 emisă de Consiliul local municipal Târgoviște - Direcția de Asistență Socială - Serviciul Prestații Sociale.
De asemenea, precizează că a dovedit că a fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile civile impuse prin hotărârea judecătorească, în sensul de a achita cheltuielile de judecată și despăgubirea civilă către Spitalul Județean Dâmbovița - cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată, însă instanța a prezumat reaua credință a contestatorului V. D. în ceea ce privește neplata nejustificată a cheltuielilor judiciare și a despăgubirilor civile la care a fost obligat prin hotărârile judecătorești enunțate mai sus, fără însă a administra probațiunea necesară care să conducă la o astfel de concluzie, ceea ce ar fi atras o casare și trimiterea cauzei pentru administrarea de probe.
Totodată, arată că și-a întemeiat cererea de reabilitare și pe disp.art.534 Cod procedură penală, susținând că instanța de fond a soluționat greșit cererea de reabilitare prin prisma acestui text de lege, astfel că în alineatul 1 al articolului mai sus citat, analizând împrejurările care au făcut ca achitarea cheltuielilor să fie cu neputință pentru condamnat, poate să dispună reabilitarea sau poate acorda un termen pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate.
Precizează că în cauză nu este vorba de reaua credință a contestatorului - condamnat, ci de faptul că nimeni nu îl angajează, fiind de etnie rromă și având cazier.
În raport de cele ce preced, solicită admiterea contestației și a se dispune reabilitarea contestatorului - condamnat, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că sunt îndeplinite disp.art.166 din Noul Cod penal, având în vedere că s-a făcut dovada achitării despăgubirilor materiale și cheltuielile de judecată și pune concluzii de admitere a contestației formulată de contestatorul - condamnat V. D. și desființarea sentinței penale nr.226 din 28 iunie 2002 în dosarul nr.3813/2002 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
Contestatorul - condamnat având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de reabilitare, pentru a găsi un loc de muncă.
CURTEA,
Asupra contestației de față ;
Prin sentința penală nr.354 din 27 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respinsă cererea formulată de petentul V. D., privind reabilitarea sa ca urmare a condamnării la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 226/2002 a Tribunalului Dâmbovița definitivă la 09.09.2012 prin decizia penală nr.382/2002 a Curții de Apel Ploiești, ca neîntemeiată.
S-a dispus ca această cerere de reabilitare să fie înnoită la un an după rămânerea definitivă a prezentei sentințe conform art.170 alin.1 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 19.02.2015 a fost înregistrată sub nr._ cererea formulată de petentul V. D., prin care se solicită reabilitarea cu privire la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 226/2002 a Tribunalului Dâmbovița definitivă la 09.09.2012 prin decizia penală nr. 382/2002 a Curții de Apel Ploiești.
În motivarea cererii, petentul a arătat că s-a împlinit termenul de reabilitare și nu a mai comis o altă infracțiune, având o bună conduită până în prezent.
Au fost depuse la dosar s.p. nr. 226/2002 a Tribunalului Dâmbovița definitivă la 09.09.2012 prin d.p. nr.382/2002 a Curții de Apel Ploiești, fișa de cazier a petentului precum și diferite adeverințe de venit, caracterizări ale petentului, respectiv cereri de angajare.
A fost atașată și fișa de cazier pe cale oficială a petentului.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut din conținutul sentinței penale nr. 226/2002 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă la 09.09.2012 prin d.p. nr.382/2002 a Curții de Apel Ploiești, că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, fiind liberat condiționat la 20.03.2007 cu un rest rămas neexecutat de 938 zile.
În ceea ce privește termenul de reabilitare, s-au constatat aplicabile dispozițiile noului cod penal, respectiv ale art.166 al.1 lit.b NCP, acesta fiind este de 5 ani de la data executării sau considerată ca executată a pedepsei.
Aceste dispoziții sunt mai favorabile decât cele ale C.p. din 1968 potrivit cărora (art.135 al.1 lit.b) termenul de reabilitare ar fi de 8 ani și 8 luni (5 ani plus jumătate din pedeapsă) curgând de asemenea de la momentul executării pedepsei.
S-a constatat astfel că termenul de 5 ani de la executarea pedepsei este împlinit în speță, iar executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat petentul ia sfârșit la împlinirea restului rămas neexecutat după liberarea condiționată, respectiv la 18.10.2009 și ca atare din octombrie 2014 este împlinit termenul de reabilitare judecătorească.
Instanța de fond a constatat însă că nu sunt îndeplinite și celelalte cerințe ale reabilitării judecătorești, menționat de art.168 NCP, deoarece petentul nu a achitat în intervalul îndelungat din 2007 și până în prezent nici o sumă de bani în cuantumul obligațiilor stabilite prin sentința de condamnare (cheltuielile judiciare și obligațiile civile către SJU Târgoviște).
În cauză, petentul a arătat că nu a avut loc de muncă, nu a beneficiat de ajutor social și a fost în imposibilitate de achitare a cheltuielilor judiciare respectiv a obligațiilor civile.
Cu toate acestea, s-a considerat că petentul nu a făcut nici un efort pentru plata cheltuielilor judiciare, respectiv a obligațiilor civile, care se situează la un nivel patrimonial scăzut, iar faptul că nu a beneficiat de ajutor social, respectiv nu este cunoscut ca figurând cu bunuri sau loc de muncă și astfel nefiind plătitor de impozit nu semnifică că s-ar fi aflat în imposibilitate de achitare a respectivelor obligații.
Petentul - condamnat are de achitat 170 de lei cheltuieli judiciare, respectiv 857 de lei plus penalități cheltuieli de spitalizare ale victimei către unitatea medicală.
Acest cuantum al obligațiilor este suficient de redus pentru ca petentul să fi putut aloca în decursul a 8 ani de libertate, măcar o parte din mijlocele sale de subzistență pentru achitarea lor. Rămânerea în pasivitate și doar în întreținerea părinților respectiv a unui frate după cum se arată în concluziile orale din fața instanței nu generează o stare de imposibilitate de achitare a acestor sume de bani în cuantum atât de mic. În principiu orice persoană aptă de muncă trebuie să realizeze (chiar prin muncă sezonieră în domenii precum agricultura sau construcțiile) măcar venitul minim pe economie, după cum o demonstrează și practica judiciară în stabilirea unor obligații de întreținere dacă este cazul (e.g. – pensie de întreținere datorată unui copil). Realizarea acestui venit minim pe economie – i-ar fi permis inculpatului să achite eșalonat obligațiile stabilite în sarcina sa. Imposibilitatea de achitare a cheltuielilor judiciare se raportează nu numai la eventualitatea unui salariu sau a bunurilor pe care le-ar deține o persoană, dar și în raport de cuantumul obligațiilor și starea de sănătate a persoanei, respectiv dacă aceasta este aptă sau nu de muncă.
În speță, cuantumul mic al obligațiilor și faptul că petentul nu demonstrează o stare de sănătate precară care să-l fi făcut inapt de muncă, a impus concluzia că nu a fost în imposibilitate obiectivă de achitare a obligațiilor civile.
Cum acesta, subiectiv, nici nu a cerut încă vreun termen pentru a face un efort de a achita în perioada următoare a acestor obligații, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de reabilitare formulată,
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, petentul V. D., precizând că ulterior pronunțării sentinței de către instanța de fond, a achitat cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin sentința de condamnare, dar și despăgubirile civile la care a fost obligat către Spitalul Județean Târgoviște.
Examinând prezenta contestație prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, dar și a criticilor formulate, instanța de control judiciar apreciază că prezenta cale de atac este nefondată, așa cum se va arăta în continuare:
Conform art.168 Cod penal, care reglementează condițiile reabilitării judecătorești, condamnatul în intervalul de timp prevăzut în art.166, trebuie să nu fi săvârșit nicio altă infracțiune, iar pe de altă parte, trebuie să fie achitat integral cheltuielile de judecată să îndeplinească obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Din fișa de cazier a condamnatului, existentă la fila 43 dosar fond, rezultă că prin Ordonanța nr.745/P/2013 din 11 octombrie 2013, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, a dispus scoaterea de sub urmărire penală și i-a aplicat condamnatului V. D. o amendă administrativă de 1.000 lei, pentru comiterea infracțiunii prev.de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Se constată așadar, că în intervalul de timp prev.de art.166, condamnatul a săvârșit două infracțiuni.
Chiar dacă pentru cele două infracțiuni a fost sancționat doar administrativ, apreciindu-se că faptele nu prezintă pericol social, conform art.18/1 Cod penal anterior, se observă totuși că inculpatul nu a respectat condiția impusă de art.168 lit.a Cod penal.
Pentru acest considerent, fără a fi nevoie a examina motivarea condamnatului efectuată în această cale de atac, Curtea apreciază că prezenta cerere de reabilitare formulată de către acesta este nefondată, chiar dacă instanța de fond a respins-o pentru alte considerente.
Față de cele de mai sus, Curtea în baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge contestația ca nefondată.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul V. D., fiul lui D. și E., născut la 04 martie 1983 în Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în Târgoviște, ..48, județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 354 din 27 martie 2015 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 mai 2015.
Președinte
F. T.
Grefier
E. V.
Red.TF
Tehnored.EV
4 ex./10.06.2015
dos.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. P. D. Cărpiniș
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 523/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 534/2015.... → |
|---|
