Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 384/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 384/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 384
Ședința publică din data de 8 aprilie 2015
Președinte - M. V. T.
Judecător - P. M. F.
Grefier - D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5 – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, ..22, județul Prahova - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița și inculpații D. M., fiica lui S. și E., născută la data de 21.04.1961, domiciliată în București, sector 6, ., . legale în Târgoviște, ., ., . și V. I. G., fiul lui I. și E., născut la data de 12.06.1980 domiciliat în ..1124, județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 1124 din 21 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 24 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 1 aprilie 2015, iar apoi la 8 aprilie, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1124 din 21 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-au hotărât următoarele:
În baza art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a, art.37 lit.a, art.74 alin.1 lit.b, art.76 lit.d Cod penal anterior și art.5 Cod penal, a fost condamnată inculpata D. M., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.25 rap. la art.290 Cod penal anterior, cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a, art.37 lit.a Cod penal anterior și art.5 Cod penal, aceiași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Potrivit disp. art.34 lit.b Cod penal anterior s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, 1 an închisoare.
În baza art.61 Cod penal anterior s-a menținut liberarea condiționată în privința restului de 1095 zile închisoare, neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.384/16.09.2003 a Tribunalului Prahova.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b Cod penal anterior.
Prin aceeași sentință, în baza art.26 Cod penal anterior rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a, art.74 lit.a și art.76 lit.d Cod penal anterior și art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul V. I. G., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.290 Cod penal anterior, cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a, art.74 lit.a și art.76 lit.e Cod penal anterior și art.5 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Conform disp. art.34 lit.b Cod penal anterior s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatului să i se aplice pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-a dispus aplicarea disp. art.71,64 lit.a teza a –II-a și b Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal anterior s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, iar potrivit disp. art.82 Cod penal anterior s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. 83 Cod penal anterior.
În baza disp. art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În latură civilă, în baza art.19, 20 și art.397 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5 – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, ..22, județul Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița, în limita sumei de 1896 lei, reprezentând impozit pe profit, luând act că inculpata D. M. a achitat-o conform chitanței . nr._/1.09.2014.
Totodată, s-a respins cererea formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5 – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, ..22, județul Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița, privind luarea măsurilor asiguratorii în vederea plății despăgubirilor acordate pentru repararea prejudiciului.
În baza art.25 alin.3 Cod procedură penală au fost desființate următoarele înscrisuri înregistrate în contabilitatea . SRL: borderourile de achiziție nr.001/7.03.2006, nr.002/8.03.2006, nr.003/9.03.2006, nr.004/14.03.2006, nr.005/27.03.2006; facturile . VDT și nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_, chitanțele fiscale . VOT nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise în numele ., facturile cu . VEI și nr._,_,_,_,_,_,_,_ și chitanțele fiscale . VPP nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise în numele . SRL.
În baza art.13 din Legea nr.241/2005 la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii de pe dispozitivul hotărârii judecătorești.
În considerentele acestei hotărâri, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 375/P/2008 din data de 6.02.2013, înregistrat la instanță sub nr._ /2014, a fost trimisă în judecată inculpata D. M., fiica lui S. și E., născută la data de 21.04.1961 în Găești, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliată în București, sector 6, ., ., . legale în Târgoviște, ., pentru săvârșirea în forma continuată a infracțiunilor de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal anterior și instigare la fals in înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal anterior, fapte constând în aceea că în cursul anului 2006, în calitate de administrator prin procură al . în contabilitatea acestei societăți borderourile de achiziție nr.001/7.03.2006, nr.002/8.03.2006, nr.003/9.03.2006, nr.004/14.03.2006, nr.005/27.03.2006, atestând date nereale.
De asemenea, i-a solicitat inculpatului V. I. G. să completeze în perioada iunie – iulie 2006, facturile . VDT și nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_, chitanțele fiscale . VOT nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise în numele ., facturile cu . VEI și nr._,_,_,_,_,_,_,_ și chitanțele fiscale . VPP nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise în numele . SRL, atestând date nereale, facturi și chitanțe ce au fost înregistrate în contabilitatea . care s-a creat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 94.857 lei din care TVA de plată în cuantum de 40.515 lei și impozit pe profit în cuantum de 54.342 lei.
Totodată, a fost trimis în judecată inculpatul V. I. G., fiul lui I. și E., născut la data de 12.06.1980 în Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în ..1124, județul Dâmbovița, pentru săvârșirea in forma continuata a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal anterior si complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art.9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal anterior, fapte constând în aceea ca în cursul anului 2006, în calitate de contabil al . SRL, a completat facturile cu . VDT și nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_, și chitanțele fiscale . VOT nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise în numele ., facturile cu . VEI și nr._,_,_,_,_,_,_,_ și chitanțele fiscale . VPP nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise în numele . SRL, atestând date nereale, facturi și chitanțe ce au fost înregistrate în contabilitatea . SRL, fapte prin care s-a creat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 74.633 lei din care TVA de plată în cuantum de 40.515 lei și impozit pe profit în cuantum de 34.118 lei.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței referitor la fapta dedusă judecății că luna noiembrie 2007, Garda Financiară Dâmbovița a efectuat un control operativ la . SRL care a vizat perioada octombrie 2005-martie 2006, încheind în acest sens Nota de constatare nr._/5.11.2007 din care a rezultat că: în perioada verificată . grâu și cereale în cantitate de_,28 kg către . P., pentru care a emis și înregistrat în contabilitate un număr de 12 facturi fiscale în valoare de 236.639 lei, sumă care a fost încasată integral numerar pe bază de chitanțe înregistrate în registrul de casă; ca documente de proveniență pentru vânzările de cereale s-au prezentat 4 facturi fiscale ce apar emise de . SRL București, 2 facturi fiscale emise de . O. C., 5 borderouri de achiziție.
La data de 4.02.2008, organele de cercetare ale poliției judiciare s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în perioada 2005-2006, administratorul . SRL-Sotir M. M. a înregistrat în evidențele contabile ale societății facturi fiscale provenind de la societăți de tip fantomă (. SRL București, . O. C.) pentru a justifica în fals achizițiile de cereale, sustrăgându-se astfel de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului general consolidat al statului (impozit pe profit și TVA).
Prin adresa din data de 7.04.2008, organele de cercetare ale poliției judiciare au solicitat Gărzii Financiare Dâmbovița efectuarea unui control la . SRL pentru a stabili realitatea și legalitatea relațiilor comerciale derulate cu . SRL București, . O. C..
Prin adresa din data de 9.06.2008, garda Financiară Dâmbovița a comunicat că . SRL București nu funcționează la sediul social declarat, iar . O. C. a fost radiată.
Referitor la . SRL București, comisarii Gărzii Financiare cu stabilit că societatea nu funcționează la sediul social declarat din București, ., sector 2, proprietarul imobilului neavând cunoștință de această firmă, iar asociatul și administratorul unic al firmei în persoana lui Mohamed Ibrahim, cetățean sudanez, figurează ieșit din țară la data de 10.07.2005 (raportat la perioada în care au fost „emis” facturile fiscale către . SRL, respectiv octombrie – decembrie 2005); de altfel, la adresa de reședință a cetățeanului străin a rezultat că nu este stabilită nici o persoană de origine sudaneză.
Referitor la . O. C., s-a reținut că societatea nu a depus bilanțuri contabile pentru perioada 2004-2007, nu funcționează la sediul social declarat, fiind radiată din evidențele Oficiului registrului Comerțului C..
Din cercetări a rezultat că persoana care a organizat evidența contabilă a . SRL este inculpatul V. I. G..
Acesta a declarat că la începutul anului 2006 a fost contactat telefonic de către D. M. pentru a organiza evidența contabilă a . SRL, după care și-a dat acceptul, D. M. i-a adus mai multe acte contabile pentru a reface evidența contabilă, aceasta având în vedere că majoritatea actelor au fost pierdute.
A mai declarat acesta că în perioada iunie-iulie 2006 a completat la solicitarea lui D. M. facturi fiscale, exemplarul albastru, având ca emitent . și . SRL București, datele completate fiind scrise după ciorne date de D. M., în care se menționau numele mărfurilor, precum și sumele ce trebuiau trecute în facturi, aceasta solicitându-i să împartă sumele de pe facturi în mai multe chitanțe.
A pretins inculpatul că nu are cunoștință, nu a văzut și nu a asistat la vreo livrare, recepție a mărfurilor indicate în acele facturi, iar cu privire la faptul că erau datate 2005, deși facturile erau completate în 2006, D. M. i-a spus trebuie să justifice niște mărfuri.
La data de 11.08.2008, organele de poliție au ridicat actele de evidență contabilă ale . SRL, ocazie cu care au identificat mai multe facturi fiscale emise de . SRL și ., care priveau alte mărfuri decât cereale.
S-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifică grafoscopice asupra facturilor fiscale emise de . SRL și ..
Din concluziile raportului de constatare tehnico-științific nr._ din 18.08.2008 emis de IPJ Dâmbovița –Serviciul Criminalistic rezultă că atât scrisul depus la rubricile facturilor cu . VDT și nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_, și chitanțele fiscale . VOT nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise de ., cât și scrisul depus la rubricile facturilor cu . VEI și nr._,_,_,_,_,_,_,_ și chitanțelor fiscale . VPP nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise de . SRL, au fost executate de V. I. G..
În ceea ce privește borderourile de achiziție întocmite de . SRL numerotate de la 0001 la 0005, având menționate ca persoane fizice care au vândut firmei cereale, în urma verificărilor efectuate în baza de date informatizată a persoanei s-a stabilit că datele de identificare ale vânzătorilor nu sunt reale sau aparțin altor persoane.
La solicitarea organelor de cercetare ale poliției judiciare din data de 10.09.2008, Garda Financiară Dâmbovița prin adresa nr._/DB/29.10.2008 a comunicat că prin înregistrarea în contabilitatea firmei, pe cheltuieli, a sumei de 339.639 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise de . și . SRL și a celor 5 borderouri de achiziții, . SRL a creat bugetului de stat un prejudiciu estimat în cuantum de 94.857 lei, din care TVA de plată în cuantum de 40.515 lei și impozit pe profit de plată în cuantum de 54.342 lei.
Prin adresa nr._/4.05.2011, AFP Târgoviște a comunicat că . a solicitat rambursare de TVA în perioada octombrie 2005- aprilie 2008, iar din data de 1.04.2006 a devenit plătitoare de TVA.
Din declarațiile inculpatei D. M. a rezultat că este administrator împuternicit la . sa, Sortir M. M. având un rol formal în firmă.
Referitor la relațiile comerciale cu . și . SRL inculpata a precizat că i-a cunoscut în București pe reprezentanții celor două firme, achiziționând de la aceștia diferite mărfuri. Respectivii reprezentanți emiteau facturi completate la toate rubricile, pe care le înregistra în contabilitate. A susținut inculpata că nu cunoaște cine a întocmit documentele cu regim special.
Referitor la borderourile de achiziție cereale a precizat că sunt conforme cu realitatea și au fost completate de către ea.
Coroborând materialul probator administrat in faza de urmărire penală cu referire la declarațiile inculpaților, nota unilaterală a Gărzii Financiare Dâmbovița din data de 5.11.2007, procura autentificată în data de 31.03.2006 la Biroul Notarilor Publici Asociați „Veritas” Târgoviște; adresa Gărzii Financiare Dâmbovița nr._/DB/9.06.2008; adresa Gărzii Financiare C. nr._/CT/12.05.2008, adresa Gărzii Financiare a Municipiului București nr._/16.05.2008, adresa Gărzii Financiare Dâmbovița nr._/DB/29.10.2008, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/18.08.2008, procesul-verbal de verificare în baza de date din data de 16.09.2008, adresa nr._/4.05.2001 a AFP Târgoviște, adresa ORC Dâmbovița nr._/6.11.2008, procesul-verbal din data de 23.10.2012 de verificare a evidenței informatizate a bunurilor imobile, evidență ce aparține Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliare și adresa nr.3648/6.11.2008 emisă de Raiffeisen Bank, procurorul a concluzionat ca inculpata D. M. a administrat . SRL Târgoviște în baza procurii din data de 31.03.2006, autentificată la BNP N. N.. În perioada aprilie – mai 2006 l-a contactat pe inculpatul V. I. G. pentru a se ocupa de evidența contabilă a respectivei societăți comerciale. Facturile fiscale și chitanțele aferente „achizițiilor de marfă” de la . și . SRL au fost completate de inculpatul V. I. G. cu date scrise pe ciorne de către inculpata D. M., aspect ce rezultă din raportul de constatare tehnico – științifică grafoscopică, deși inculpata D. M. a declarat că primea facturile completate la toate rubricile și nu cunoaște cine completa respectivele facturi.
Facturile au fost înregistrate în contabilitatea societății comerciale pe care o administra inculpata. Aceasta a completat cele cinci borderouri de achiziții pentru cereale, aspect recunoscut în declarațiile date în fața organelor de cercetare ale poliției judiciare. Din verificările efectuate în baza de date de evidență a populației a rezultat că borderourile de achiziții conțin date de identificare care nu sunt reale sau aparțin altor persoane.
Prin înregistrarea în contabilitate a facturilor completate de inculpatul V. I. G. având ca furnizor . și . SRL, precum și a celor cinci borderouri de achiziție, . SRL a creat bugetului de stat un prejudiciu estimat în cuantum de 94.857 lei din care TVA de plată în cuantum de 40.515 lei și impozit pe profit în cuantum de 54.342 lei.
Partea vătămată A. DGRF Ploiești prin AJFP Dâmbovița s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților cu suma de 97 857 lei, precizând prin adresa nr._/9.01.2014( fila 45) ca din respectiva suma 40 515 lei reprezintă TVA iar 54 342 lei impozit pe profit. Din acesta s-a solicitat obligarea în solidar a inculpaților la 74 633 lei, diferența de 20 224 lei imputându-i-se inculpatei D. M..
Prima instanță a procedat la audierea inculpatului V. I. G., acesta nerecunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis in judecata si revenind asupra celor susținute in faza de urmărire penala.
A declarat inculpatul că a completat facturile după dictarea inculpatei D. M., însă nu și mențiunile privind semnătura furnizorului și semnătura de primire. A completat, de asemenea, și chitanțele aferente facturilor respective, fără semnătura casierului.
A precizat inculpatul că nu lucra la ., la data emiterii facturilor și chitanțelor despre care a făcut vorbire, el angajându-se la firma respectivă la 1.06.2006. Nu a înregistrat în contabilitate acele facturi și chitanțe, existând bilanț la finanțe în care apăreau înregistrate, din perioada anterioară angajării sale. Facturile erau în toate exemplarele, iar inculpata i-a spus că nu este nicio problemă, fiind deja înregistrate. Facturile erau în alb, însă figurau ca înregistrate în contabilitate. A pretins inculpatul că neavând multă experiență în 2006 ca și economist, și nu și-a dat seama că i s-ar putea atrăgea răspunderea pentru aceste facturi.
A recunoscut inculpatul că el a scris și sumele de pe chitanțe după dictarea făcută de D. M..
S-a procedat, totodată, la audierea inculpatei D. M., nici ea nerecunoscând faptele deduse judecății.
A recunoscut inculpata ca a înregistrat în contabilitatea . borderouri de achiziție menționate în actul de sesizare, însă nu cunoștea că acestea conțin date nereale. De regulă, borderourile erau completate de șoferul pe care îl trimitea să facă achiziția, însă nu-și mai amintește numele acestuia. A considerat inculpata că persoanele de la care s-au făcut achizițiile nu și-au dat datele corecte și de aceea în urma verificărilor efectuate de organele de urmărire penală au rezultat alte date de identificare. A pretins inculpata că nu își amintește dacă i-a solicitat lui V. I. G. să completeze facturi și chitanțe emise în numele . sau . SRL. Ulterior, in cuprinsul declarației, inculpata a revenit, admițând posibilitatea sa-i fi dictat coinculpatului datele cuprinse in respectivele înscrisuri.
A pretins inculpata ca firma pe care o administra in baza unei procuri date de fiica sa nu a avut contabil o anumită perioadă și de aceea este posibil ca în anul 2006 când l-a angajat pe V. I. G. ca și contabil acesta să fi înregistrat acte întocmite cu mai multe luni în urmă și neînregistrate datorită lipsei contabilului.
A mai susținut inculpata ca îi este greu să-și amintească în ce condiții s-au întocmit facturile și chitanțele pe numele celor două societăți pentru că a trecut mult timp de atunci, însă declarațiile date la urmărire penală, fiind mai recente, cuprind o . lămuriri. A cerut la urmărirea penală expertiză, formulând cerere scrisă în acest sens, însă nu i s-a admis.
Inculpata nu a putut preciza numele persoanelor din cadrul . Agro Vita Serv cu care stabilise relații comerciale.
A menționat totodată că nu ea a înregistrat in contabilitate facturile și chitanțele, aceasta fiind atribuția contabilului. A admis însă că nu era posibil că facturile completate de coinculpat în 2006 să fi apărut ca înregistrate în contabilitate înainte de angajarea lui.
Inculpata nu a putut preciza nici dacă bilanțul contabil privind firma . 2005 fusese depus la organele fiscale la data angajării coinculpatului, opinând ca data fiind lipsa contabilului la sfârșitul anului 2005, acest lucru nu s-a realizat.
După ce a declarat ca nu-și amintește cui aparținea semnătura de primire de pe actele reținute în actul de sesizare, inculpata a confirmat, după ce instanța i-a pus la dispoziție parte din facturile emise de Transmary Internațional SRL și Agro Vita Serv SRL, cumpărătoare fiind . și 35 vol. III U.P) că respectiva semnătura îi aparținea.
La cererea inculpatului V. I. G., s-a emis adresa către ITM Dâmbovița, comunicându-se că acesta a fost angajat al . 1.06._06 ( fila 73 dosar).
În cauza s-a admis, la solicitarea inculpaților, efectuarea unei expertize financiar-contabil, proba fiind apreciată de prima instanță ca necesară pentru lămurirea obiectului dedus judecății.
Prima instanță a adus la cunoștință părții civile, conform art. 177 alin.1 si 2 Cod procedură penală, necesitatea prezentării unui reprezentant al acesteia pentru a lua cunoștință de obiectul expertizei și de întrebările la care expertul trebuie să răspundă, precum și de posibilitatea de a formula propriile obiective și de a desemna un expert recomandat care să participe la efectuarea acesteia (adresa fila 70 dosar).
La solicitarea instanței s-au depus fisele de cazier judiciar ale inculpaților.
Față de actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecata după cum urmează: inculpata D. M. pentru săvârșirea in forma continuata a infracțiunilor de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal anterior si instigare la fals in înscrisuri sub semnătură privata prev.de art. 25 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal anterior, iar inculpatul V. I. G. pentru comiterea in forma continuata a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal anterior si complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art.9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal anterior.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 9 lit. c constituie infracțiune de evaziune fiscală evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Prima instanță a reținut că elementul material al laturii obiective constă în evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a unor operațiuni fictive. Acestea pot consta, printre altele în cheltuieli care nu au existat în realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu exista documente justificative, dar sunt înregistrate în documentele legale.
A evidenția operațiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operațiuni care nu au existat în documentele legal. Înregistrarea operațiunilor fictive se poate realiza fie prin întocmirea de documente justificative privind o operațiune fictivă, urmată de înscrierea în documentele legale a documentului justificativ întocmit care cuprinde o operațiune fictivă, fie prin înscrierea în documentele legale a unei operațiuni fictive pentru care nu exista document justificativ.
Documentul justificativ reprezintă înscrisul în care se consemnează orice operațiune patrimoniala în momentul efectuării ei și care sta la baza înregistrărilor în contabilitate.
În speță, situația de fapt dedusă judecații este aceea că inculpata a administrat . Târgoviște în baza procurii din data de 31.03.2006 autentificată la BNP N. N.. În această calitate, a înregistrat în contabilitatea societății 5 borderouri de achiziție nr. 001/7.03.2006, nr.002/8.03.2006, nr.003/9.03.2006, nr.004/14.03.2006, nr.005/27.03.2006, aspect recunoscut de inculpata, însă din verificările efectuate de organele de cercetare în baza de date informatizata a persoanei stabilindu-se ca datele de identificare ale vânzătorilor nu sunt reale sau aparțin altor persoane.
Totodată, s-a reținut că inculpata i-a solicitat inculpatului V. I. G., angajat în funcția de contabil al societății în perioada 1.06._06, sa completeze in perioada iunie-iulie 2006 facturile . VDT și nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_, chitanțele fiscale . VOT nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise în numele ., facturile cu . VEI și nr._,_,_,_,_,_,_,_ și chitanțele fiscale . VPP nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise în numele . SRL ( vol. III U.P.)
Respectivele documente înregistrate în contabilitatea . de materiale de construcții, electronice și cereale, au fost antedatate oct.-dec.2005 iar referitor la firmele pretins emitente din verificările Gărzii Financiare (filele 85-88 vol. I UP) a rezultat că cele 2 societăți nu funcționează la sediul social declarat sau au fost radiate, ceea ce conduce la ideea că datele atestate de actele sus-menționate sunt nereale.
În declarația data în fața primei instanțe ( fila 51 verso) inculpata a recunoscut că este posibil să fi dictat coinculpatului date pentru a completa respectivele facturi și chitanțe, aspect susținut de acesta din urmă, scrisul său apărând pe respectivele înscrisuri, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/18.08.2008.
S-a reținut așadar că inculpata, după înscrierea in documentele legale a unei operațiuni fictive pentru care nu existau document justificativ, a procedat ulterior la întocmirea celor 5 borderouri de achiziție iar cu ajutorul inculpatului V. I. G., la întocmirea facturilor fiscale și chitanțelor despre care s-a făcut vorbire anterior, ceea ce se circumscrie elementului material al infracțiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal anterior, în forma autoratului în cazul inculpatei D. M., respectiv a complicității in cazul inculpatului V. I. G..
Însă evaziunea fiscală este o infracțiune de prejudiciu iar ceea ce acuzarea nu a probat a fost paguba produsă bugetului de stat prin faptele inculpaților, sub acest aspect în dosarul de urmărire penală aflându-se numai adresa nr._/29.10.2008 emisa de Garda Financiara Dâmbovița, conform căreia acesta instituție a estimat un prejudiciu de 40 515 lei TVA și 53 342 lei impozit pe profit. În cauză nu s-a întocmit raport de inspecție fiscală de către organele abilitate și nici nu s-a administrat proba cu expertiza financiar-contabila în faza de urmărire penală. Potrivit expertizei administrate de instanță, în conformitate cu prevederile art. 41 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, nota de constatare sau procesul verbal de control încheiat de organele Gărzii Financiare nu sunt acte administrativ fiscale necesare pentru stabilirea obligațiilor fiscale.
Ori, simpla completare a unor formulare tipizate cu tranzacții nereale nu produce efecte juridice și nu poate da naștere la dreptul de deducere a TVA pentru vreuna din operațiunile fictive, în condițiile în care din adresa nr._/4.05.2011 emisa de A.F.P. Târgoviște ( fila 123 vol. I UP) în perioada oct.2005- aprilie.2008, . solicitat rambursare TVA, acesta devenind plătitoare de TVA începând cu 1.04.2006, ulterior perioadei supuse controlului (oct. 2005-martie 2006). Acest aspect este confirmat si de raportul de expertiza întocmit in cursul cercetării judecătorești.
Privitor însă la impozitul pe profit, din analiza efectuată de către expert privind operațiunile desfășurate în perioada vizată de controlul efectuat de Garda Financiară - oct.2005-martie 2006, expertizei a constatat o majorare a bazei de impozitare în suma de 11 848 lei și un impozit pe profit datorat suplimentar în sumă de 1896 lei. Aceasta sumă a fost achitată de inculpată la data de 1.09.2014, apărătorul sau solicitând a se face aplicarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 in vigoare la data comiterii faptei și a i se aplica o amendă administrativă.
Această apărare nu a fost primită de prima instanță, având în vedere că acoperirea prejudiciului pentru a produce consecința solicitată inculpată prin avocat trebuia făcută în cursul urmăririi penale sau al judecății până la primul termen, ceea ce în speță nu s-a realizat, inculpata nemanifestând interes în stabilirea sa prin administrarea probei cu expertiza în cursul urmăririi penale, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit la data de 31.03.2011 de I.P.J Dâmbovița - Serviciul de investigare a fraudelor( fila 136 vol. I dosar UP), în condițiile în care după ce a solicitat proba în cuprinsul unei declarații date anterior, organele de anchetă nu au mai reușit să o contacteze nici personal și nici prin intermediul apărătorului ales pentru a formula eventuale obiective.
Nici apărarea inculpatului V. I. G. în sensul că din cauza lipsei de experiență în profesie, a acceptat să completeze documentele în alb puse la dispoziție de inculpata cu date despre care nu știa dacă sunt reale nu a convins instanța, inculpatul neputându-se prevala de propria culpă.
Referitor la completarea în perioada iunie-iulie 2006 cu date nereale a facturilor . VDT și nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_, a chitanțelor fiscale . VOT nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise în numele ., a facturilor cu . VEI și nr._,_,_,_,_,_,_,_ și a chitanțelor fiscale . VPP nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, emise în numele . SRL, prima instanță a apreciat că acestea au fost reproduse in mod fraudulos de către inculpatul V. I. G., la cererea inculpatei D. M. și înregistrate in contabilitatea . SRL, cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma de 1896 lei, probe în acest sens fiind raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în faza de urmărire penală și recunoașterea inculpaților făcută sub acest aspect în cadrul cercetării judecătorești.
S-a constatat că fapta, așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată comise în condițiile art. 41 alin.2 Cod penal anterior, sub forma autoratului în cazul inculpatului și a instigării în cazul inculpatei.
În urma evaluării material probator anterior analizat, făcând trimitere la respectivele mijloace de proba, prima instanță a apreciat că existența faptelor și vinovăția inculpaților sub forma intenției au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, ceea ce a atras condamnarea lor.
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, faptele ce fac obiectul judecății – evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 este sancționată în continuare in același act normativ cu pedeapsa închisorii în aceleași limitele însa infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată era prev. de art. 290 și pedepsită în Codul penal anterior cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar in actualul Cod este prev. de art. 322 și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
În continuare, s-a pus problema stabilirii legii penale mai favorabile, în condițiile art. 5 Cod penal, lege care, față de Decizia nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale, s-a aplicat în ansamblul sau atât în ceea ce privește stabilirea pedepsei cât și a modalității de executare. Cum limitele de pedeapsă sunt aceleași pentru evaziune fiscală în ambele reglementări, dispozițiile mai favorabile privesc numai pedeapsa pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, existența concursului de infracțiuni, efectele liberării condiționate în cazul inculpatei și modalitatea de executare a sancțiunii, toate acestea fiind mai favorabile în Codul penal anterior.
Așadar, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal anterior, respectiv gradul de pericol social al faptelor, așa cum rezultă acesta din limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, urmarea cauzata - prejudicierea bugetului statului cu o suma mica, pe care a și achitat-o, stăruința depusă pentru a repara paguba pricinuita constituind in cazul infracțiunii de evaziune fiscala, circumstanța atenuanta prev. de art. 74 alin.1 lit. b Cod penal anterior, cât și persoana făptuitoarei, care este recidivistă, comițând prezentele fapte în termenul de încercare al liberării condiționate dintr-o condamnare anterioara, dar prezintă și probleme de sănătate dovedite cu înscrisurile depuse în dosar, prima instanță apreciind ca închisoarea . minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută în legea speciala respectiv în cuantumul minim prevăzut de vechea reglementare pentru fals, cu executare efectiva, răspund cel mai bine scopului coercitiv si educativ al pedepsei.
Respectivele pedepse au fost contopite conform art. 34 lit. b Cod penal anterior, făcându-se totodată aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b din același cod.
Cum inculpata a comis prezentele fapte în intervalul de timp de la liberarea condiționată din executarea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.384/16.09.2003 a Tribunalului Prahova, în urma contopirii mai multor pedepse, până la împlinirea duratei acesteia, fiind liberată la data de 27.01.2004 cu 1095 zile rest, prima instanță a apreciat, în condițiile art. 61 alin.1 Cod penal anterior, ținând seama de gravitatea faptelor deduse judecății, că nu se impune revocarea liberării condiționate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul V. I. G., la individualizarea pedepselor aplicate acestuia au fost avute în vedere de asemenea criteriile prev. de art. 72 Cod penal anterior, respectiv gradul de pericol social al faptelor, așa cum rezultă acesta din limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, urmarea cauzată - prejudicierea bugetului statului cu o suma mică, inculpatul ajutând-o pe coinculpată, dar și persoana făptuitorului, care nu a mai avut contact cu legea penală, conduita sa buna înainte de săvârșirea prezentelor infracțiuni constituind circumstanța atenuanta prev. de art. 74 alin.1 lit.a Cod penal anterior, cu consecința reducerii cuantumului ambelor pedepse sub minimul special prevăzut de vechea reglementare.
Respectivele pedepse au fost contopite conform art. 34 lit. b Cod penal anterior, făcându-se totodată aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b din același cod.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a apreciat că în privința inculpatului sunt îndeplinite condițiile cerute de art.81 Cod penal anterior pentru suspendarea condiționata a executării acesteia, respectiv cuantumul pedepsei, lipsa condamnării anterioare și faptul că scopul sau poate fi atins fără executare efectivă, astfel că a făcut aplicarea acestui text de lege, cu consecința stabilirii termenului de încercare reglementat de art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal anterior, pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii interzise inculpatului.
Sub aspect civil, având în vedere raportul de expertiză contabilă întocmit de expert C. G., singura dovada administrată în cauza pe latura civilă, cu privire la care organele fiscale nu au manifestat interes, deși au fost încunoștințate de instanță despre posibilitatea de a formula obiective și a desemna un expert recomandat care să participe la efectuarea lucrării( adresa fila 70 dosar), s-a constatat că prejudiciul produs prin faptele de evaziune fiscală deduse judecății este în cuantum de 1896 lei, reprezentând impozit pe profit, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale cu privire la acesta suma, respectiv existenta faptei ilicite, constând in încălcarea normelor de drept penal substanțial, a prejudiciul cert atât in privința existentei cat si a posibilității de evaluare, a legăturii de cauzalitate intre fapte si prejudiciu dedusa inclusiv din prevederile de drept penal care statornicesc răspunderea, inclusiv răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate prin fapte penale precum și vinovăția inculpaților constând în intenția cu care au acționat.
S-a apreciat că celelalte sume solicitate de partea civilă nu sunt probate, astfel ca, față de disp. art. 19,20 si 397 Cod procedură penală s-a admis în parte, în sensul celor mai sus reținute, acțiunea civilă formulată de partea civilă, luându-se act că inculpata D. M. a achitat suma stabilită conform chitanței . nr._/1.09.2014
S-a respins cererea părții civile de instituire a măsurilor asiguratorii, având în vedere acoperirea prejudiciului.
În baza art.25 alin.3 Cod procedură penală s-au desființat următoarele înscrisurile falsificate și înregistrate în contabilitatea . SRL
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București, și inculpații D. M., și V. I. G..
În motivarea apelului, procurorul, pe lângă descrierea situației de fapt, dar și a obiectivelor stabilite pentru efectuarea raportului de expertiză contabilă, invocă netemeinicia sentinței sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei D. M. și nelegalitatea ei în privința reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 76 lit. b) din Codul penal anterior, dar și a modului de soluționare a laturii civile.
Referitor la inculpatul V. I. G., se arată că este greșită reținerea circumstanței atenuante a prev. de art. 74 lit. a) Cod penal anterior, dar și mențiunea făcută în privința suspendării sub supraveghere a pedepsei principale aplicate acestuia, întrucât față de el s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare.
Susține procurorul că raportul de expertiză contabilă de care prima instanță a ținut seama la adoptarea hotărârii cuprinde deficiențe ce conduceau la înlăturarea acestei probe care este contrazisă de toate documentele și de raportul inspecției fiscale. Totodată, acest raport de expertiză contabilă nu răspunde la obiectivele stabilite ori formulează răspunsuri în contradicție cu dispozițiile fiscale.
În motivarea apelului, partea civilă arată că sentința este neîntemeiată sub aspectul laturii civile, în sensul că greșit prima instanță i-a obligat pe cei doi inculpați la plata sumei rezultate din raportul de expertiză contabilă decât cea reținută în rechizitoriu și stabilită de organele de control, respectiv 97.857 lei.
O altă critică a părții civile se referă la neluarea măsurii asiguratorii care, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, este obligatorie.
În fine, partea civilă mai invocă faptul că prima instanță nu i-a obligat pe inculpați și la plata dobânzilor și a penalităților până la plata efectivă a debitului.
Inculpata D. M. a depus la dosar motive de apel în care susține că în cauză prima instanță trebuia să aplice dispozițiile art. 74/1 din Codul penal anterior (introdus prin Legea nr. 202/2010).
După expunerea proprie a situației de fapt, apelanta-inculpată arată în motivele de apel că în faza de urmărire penală acesteia nu i-a fost încuviințată efectuarea unei expertize contabile ci doar instanța a considerat necesară această probă.
Din raportul de expertiză contabilă rezultă că prin simpla completare a unor formulare tipizate de tranzacții nereale nu se pot produce efecte juridice și nu poate da naștere la dreptul de deducere a TVA - ului.
Susține apelanta-inculpată că firma acesteia a devenit plătitoare de TVA la 1.04.2006, ulterior controlului efectuat pentru perioada octombrie 2005 – martie 2006.
În aceste condiții expertul a stabilit pentru această perioadă de până la 1.04.2006 un impozit pe profit de 1896 lei, sumă ce a fost achitată integral de inculpată la 01.09.2014.
În finalul motivelor de apel, apelanta-inculpată solicită reindividualizarea pedepsei, să se țină seama de circumstanțele reale și personale, precum și de tratamentul de care a beneficiat coinculpatul care a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpatul apelant V. I. G. nu a depus la dosar motive de apel, iar în dezbaterea orală a căii de atac, apărătorul ales al acestuia a susținut că în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea.
O primă critică a inculpatului se referă la încălcarea termenului rezonabil deoarece au trecut 7 ani de când organele judiciare au fost sesizate cu pretinsele infracțiuni. Organele de urmărire penală au plecat de la o notă de constatare a Gărzii Financiare deși legea stabilește că actul administrativ ce poate produce efecte juridice este un raport de inspecție fiscală.
În acest caz trebuia sesizată D.G.F.P. pentru a face verificări încrucișate între pretinșii furnizori și beneficiari pentru a stabili veridicitatea relațiilor contractuale.
Mai arată apelantul inculpat că raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătorești suplinește ceea ce nu au făcut organele de urmărire penală și stabilește că până la data de 1.04.2006 . SRL nu era plătitoare de TVA.
În fine, inculpatul mai critică hotărârea pentru greșita sa condamnare, deoarece pentru a fi complice la o infracțiune trebuie să ajuți o altă persoană să săvârșească acea infracțiune. Ori, în cazul de față inculpatul susține că inculpata D. M. i-a înmânat „două sacoșe cu acte contabile afirmând că până atunci nu a ținut evidența contabilă”. El a completat aceste facturi fără a le semna și nu a cunoscut dacă acestea sunt reale și exprimă adevărul.
Solicită inculpatul V. I. G. achitarea sa pentru infracțiunile imputate.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea va constata că numai apelurile procurorului și al părții civile sunt fondate.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că aceasta a fost corect reținută de prima instanță, cu precizările ce se vor arăta în continuare referitoare la perioada infracțională.
Din cuprinsul rechizitoriului rezultă neechivoc că inculpata D. M. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată, fapte comise în cursul anului 2006, și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în perioada iunie – iulie 2006 (fila 13).
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut în fapt, în mod succint că, inculpata D. M., în baza procurii autentificată la Biroul Notarului Public N. N., a administrat . în această calitate, a înregistrat în contabilitate cinci borderouri de achiziție care nu corespund realității.
Totodată, inculpata D. M. i-a solicitat inculpatului V. I. G., angajat pe post de contabil al societății în perioada 21.06.2006 – 31.12.2006, completarea mai multor facturi emise în numele ., . SRL și unele chitanțe fiscale, așa cum sunt menționate în considerentele sentinței penale atacate.
Așa cum rezultă din verificările Gărzii Financiare din anul 2007, concretizate în nota de constatare nr._/5.11.2007 a rezultat că în perioada verificată (octombrie 2005 – martie 2006) . SRL a vândut cereale către . P., pentru care a emis 12 facturi fiscale în valoare de 236.639 lei, iar ca documente de proveniență a acestor bunuri există patru facturi fiscale emise de . SRL București și . și cinci borderouri de achiziție.
Cele două firme emitente au fost verificate de organele fiscale (Garda Financiară), constatându-se că acestea nu funcționau la sediul social declarat sau au fost radiate. Astfel, . SRL București nu funcționa la sediul declarate, iar administratorul acesteia, cetățean sudanez, figurează ieșit din țară anterior emiterii facturilor fiscale către firma administrată de inculpata D. M., în timp ce firma Transmari O. C. este radiată din Oficiul Registrului Comerțului.
Inculpata D. M. a recunoscut, în parte, în fața instanței activitatea imputată prin actul de sesizare, în sensul că a înregistrat cele cinci borderouri de achiziție, dar nu cunoștea că acestea conțin date nereale pentru că erau completate de șoferul pe care-l trimitea să facă achiziții, dar nu-și amintește numele acestuia.
Această afirmație a inculpatei este neveridică în condițiile în care ea nu a putut preciza numele șoferului său în care avea atâta încredere încât să-i dea ca sarcină achiziția de cereale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, inculpatul V. I. G. a confirmat că inculpata D. M. i-a solicitat, după ce a fost angajat pe post de contabil, să completeze facturi și chitanțe emise în numele celor două firme.
Mai reține instanța de apel că finalul declarației inculpatei D. M. a admis că e posibil să-i fi solicitat coinculpatului V. I. G. să completeze respectivele documente.
Faptul că aceste documente în discuție au fost completate de coinculpatul V. C., nu este confirmat și de raportul de constatare tehnico-științific nr._/18.08.2008.
Referitor la încadrarea juridică, instanța de apel constată că aceasta a fost corect reținută de prima instanță întrucât faptele inculpatei D. M., care în cursul anului 2006 a evidențiat în actele contabile operațiuni fictive în scopul sustragerii de la obligațiile fiscale cu consecința prejudicierii bugetului de stat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, iar ajutorul dat acesteia de către coinculpatul V. I. G. pentru a înregistra în contabilitate respectivele facturi fiscale nereale, constituie participația penală sub forma complicității la această infracțiune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, așa cum a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește perioada infracțională – așa cum s-a evocat mai sus – faptele imputate inculpaților sunt din perioada anului 2006, așa cum reiese din actul de sesizare, procurorul nefăcând vreo precizare în dispozitivul acesteia cu privire la limita perioadei infracționale.
Totuși, prima instanță a considerat greșit că faptele inculpaților sunt din perioada octombrie 2005 – martie 2006, pe motiv că Garda Financiară a vizat în raportul său din luna noiembrie 2007 această perioadă, perioadă în care . SRL Târgoviște nu era plătitoare de TVA, acest lucru având loc începând cu data de 1.04.2006, conform adresei nr._/04.05.2011 a Administrației Finanțelor Publice Târgoviște.
Pe linia acestui argument, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul cauzat de firma administrată de inculpata D. M. în această perioadă, stabilindu-se un prejudiciu de 1896 lei, pe care inculpata l-a și achitat în cursul cercetării judecătorești.
În opinia instanței de apel nu poate fi reținută numai această perioadă infracțională, întrucât completarea facturilor fiscale și a documentelor nereale de achiziție s-a făcut de către inculpatul V. I. G. în lunile iunie – iulie 2006, deci ulterior dobândirii de către firmă a calității de plătitor TVA.
În acest sens, obiectivele expertizei contabile dispuse de prima instanță referitor la perioada analizată a fost ab inițio greșită și de aici și prejudiciul rezultat adus bugetului de stat.
În concluzie, Curtea reține că motivele de apel ale procurorului privind aspectul că obiectivele expertizei contabile au fost greșite și nu se poate ține seama de concluziile expertului, sunt întemeiate.
Referitor la critica inculpatului V. I. G. în sensul că nu avea cunoștință de nerealitatea operațiunilor efectuate de inculpata D. M. și astfel nu poate fi considerat complice, Curtea consideră că aceasta nu poate fi primită.
Complicitatea ca formă a participației penale presupune fapta unei persoane care, cu intenție, acordă ajutor unei alte persoane la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Intenția ca formă de vinovăție este esențială în cazul complicității, dar ea poate fi atât sub forma intenției directe cât și indirecte.
În speța de față, inculpatul V. I. G. a completat, la solicitarea inculpatei D. M., facturi fiscale și chitanțe după indicațiile acesteia, fără a verifica veridicitatea acestor consemnări pe baza altor documente, ci numai pe simplele afirmații ale acesteia, deși era contabil, ceea ce înseamnă că avea cunoștință de prevederile legale de înregistrare a operațiunilor în contabilitate.
În aceste condiții, instanța de apel consideră că inculpatul V. I. G. a comis fapta de complicitate cu intenție indirectă, aspecte ce conduc la reținerea acestei forme de participație penală.
Referitor la individualizarea pedepsei (aspect criticat de procuror și inculpați), Curtea constată, în primul rând, că acest aspect este strâns legat de aplicarea legii penale mai favorabile.
În acest sens se observă că prima instanță a stabilit mai întâi că legea veche este mai favorabilă inculpaților, deoarece, în concret, ținând seama de limitele de pedeapsă, de efectele concursului de infracțiuni, de efectele liberării condiționate în cazul inculpatei D. M. și modalitatea de executare a pedepsei, se ajunge la o situație mai avantajoasă pentru cei doi inculpați decât prin aplicarea globală a Noului Cod penal.
Curtea este de acord cu opinia tribunalului privind legea mai favorabilă și va constata că la individualizarea pedepselor, prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 72 Cod penal. Astfel, față de inculpata D. M. s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, prejudiciul modic cauzat bugetului de stat (greșit reținut în opinia curții, așa cum se va arăta) și achitarea lui ceea ce a condus la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) din Codul penal anterior. De asemenea, s-a reținut că inculpata este liberată condiționat dintr-o pedeapsă anterioară, aplicată tot pentru infracțiuni de evaziune fiscală, dar s-a considerat că nu se impune revocarea acesteia ci aplicarea unei pedepse într-un cuantum minim dar cu executare efectivă.
Având în vedere aceste date, instanța de apel deși constată o perseverență infracțională a inculpatei, consideră că nu se impune majorarea pedepsei aplicate de prima instanță (așa cum a solicitat procurorul) întrucât scopul procesului penal pornit împotriva inculpatei nu îl reprezintă numai aplicarea pedepsei ci, în cazul infracțiunii de față, recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat și care va fi acordat în cuantumul solicitat de partea civilă.
Nici în privința inculpatului nu se justifică modificarea pedepsei aplicate de prima instanță, ea fiind într-un cuantum suficient pentru atingerea scopului pedepsei, chiar și în condițiile suspendării condiționate a executării. Datele personale și cele faptice nu relevă aspecte ce pot contura o periculozitate a acestuia pentru societate, care să impună scoaterea lui din mediul social și introducerea într-un loc de deținere.
Referitor la aspectul invocat de procuror în privința greșeli de menționare a modalității de suspendare a pedepselor accesorii, instanța de apel constată că este vorba de o eroare materială, întrucât modalitatea de executare a pedepsei principale este cea a suspendării condiționate, astfel că cele accesorii nu pot avea altă soartă.
În ceea ce privește latura civilă, așa cum s-a menționat, prima instanță, în mod greșit, a stabilit că faptele imputate s-au comis până ca firma administrată de inculpata D. M. să devină plătitoare de TVA și a acordat despăgubiri părții civile așa cum s-a stabilit pentru această perioadă prin raportul de expertiză contabilă.
Din probele administrate rezultă că înregistrarea documentelor fictive a avut loc în perioada anului 2006, în care contabil era inculpatul V. I. G. și în lunile iunie – iulie 2006 inculpata D. M. i-a solicitat înregistrarea în contabilitatea firmei a respectivelor documente nereale.
Prin aceste operațiuni fictive firma . SRL Târgoviște (în prezent radiată) datora bugetului de stat suma de 94.857 lei, din care 40.515 lei reprezintă TVA și 54.342 lei reprezentând impozit pe profit, așa cum s-a stabilit de organele fiscale.
Or, în aceste condiții, se justifică admiterea acțiunii civile a A. și obligarea inculpatei D. M. și a inculpatului V. I. G., în solidar ( acesta din urmă în raport de sumele înregistrate de el), la plata sumei de 74.633 lei, la care se adaugă dobânzii și penalități până la plata efectivă (prejudiciu la care au contribuit împreună) și numai pe inculpata D. M. la plata sumei de 20.224 lei, cu dobânzile și penalitățile aferente până la data plății.
În legătură cu critica părții civile privind omisiunea luării măsurii asiguratorii deși este obligatorie conform legii speciale, instanța de apel observă că nici în faza de urmărire penală procurorul nu a luat această măsură, cu motivarea că inculpata D. M. nu deține bunuri proprietate personală (pag. 16 rechizitoriu), astfel că apare ca nefondată susținerea A..
Față de cele astfel reținute, Curtea, va admite apelurile declarate de către P. DE PE L. TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5 – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, ..22, județul Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 1124 din 21 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și rejudecând.
Se va desființa în parte în latură civilă sentința apelată și în consecință și se va dispune obligarea inculpaților D. M. și V. I. G. în solidar la plata sumei de 74.633 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit în favoarea părții civile, la care se adaugă dobânzi începând cu data producerii prejudiciului și până la data plății efective, precum și penalități începând cu data exigibilității creanței și până la data plății efective.
Se va dispune obligarea inculpatei D. M. la plata sumei de 20.224 lei, reprezentând impozit pe profit în favoarea părții civile, la care se adaugă dobânzi începând cu data producerii prejudiciului și până la data plății efective, precum și penalități începând cu data exigibilității creanței și până la data plății efective.
Va menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art.421 pct.1 lit.b) C.p.p., se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpații D. M. și V. I. G., împotriva aceleiași sentințe.
Având în vedere și disp. art. 275 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de către P. DE PE L. TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5 – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, ..22, județul Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 1124 din 21 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și rejudecând.
Desființează în parte în latură civilă sentința apelată și în consecință:
Admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București– Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.
Dispune obligarea inculpaților D. M. și V. I. G. în solidar la plata sumei de 74.633 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit în favoarea părții civile, la care se adaugă dobânzi începând cu data producerii prejudiciului și până la data plății efective, precum și penalități începând cu data exigibilității creanței și până la data plății efective.
Dispune obligarea inculpatei D. M. la plata sumei de 20.224 lei, reprezentând impozit pe profit în favoarea părții civile, la care se adaugă dobânzi începând cu data producerii prejudiciului și până la data plății efective, precum și penalități începând cu data exigibilității creanței și până la data plății efective.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpații D. M., fiica lui S. și E., născută la data de 21.04.1961, domiciliată în București, sector 6, ., ., . legale în Târgoviște, ., ., . și V. I. G., fiul lui I. și E., născut la data de 12.06.1980, domiciliat în ..1124, județul Dâmbovița împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelanții - inculpați la plata cheltuielor judiciare către stat în sumă de câte 300 lei fiecare.
Dispune plata sumei de câte 50 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. V. T. P. M. F.
Grefier,
D. C.
Red.P.M.F.
Tehnored. G.D.
8 ex. / 07.05.2015
Dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița
Judec. fond M. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 534/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 355/2015. Curtea... → |
|---|
