Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 534/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
Decizia penală nr. 534
Ședința publică din data de 22 mai 2015
Președinte - M. V. T.
Judecător - P. M. F.
Grefier - D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI împotriva sentinței penale nr. 3789 pronunțată la data de 19 decembrie 2014 de către Judecătoria Ploiești, privind pe inculpatul D. N. și persoanele vătămate S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PLOIEȘTI și S. JUDEȚEAN DE AMBULANȚĂ PRAHOVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul învederează instanței că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că în cauză nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri, susține că în mod nelegal, instanța de fond a dispus condamnarea apelantului - inculpat D. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2/1 Cod penal, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin 2 Cod penal, fără a pune în discuție o eventuală schimbare de încadrare juridică.
Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, în sensul celor învederate.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 3789 din 19 decembrie 2014 a Judecătoriei Ploiești a fost condamnat inculpatul D. N., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. 2 ind.l C.pen., cu aplic.art.396 al.10 C.p.p. art.5 C.p., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 631 C.p.
S-a luat act de faptul că părțile vătămate S. Județean de Urgență Ploiești și S. Județean de Ambulanță Prahova, nu s-au constituit părți civile în cauză, iar în baza art. 14, art. 346 alin. 1 C.p.p., art. 999, 1000 alin. 3 C.Civ. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată P. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția respectivă prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 10.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul D. N., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 14.06.2013 sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 22.10.2011, în jurul orelor 20.00, în timp ce se afla în incinta magazinului Selgros din Ploiești, pe fondul unor discuții contradictorii cu partea vătămată P. M., a lovit-o pe aceasta cu o sticlă în cap, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată P. M., certificat medico-legal nr. 3987/24.10.2011, declarații martori, procese verbale de constatare, alte înscrisuri și declarații inculpat.
Inculpatul prin apărător a arătat, că înțelege să se prevaleze de dispoz. art. 374 alin. 4 C.p.p și judecată să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 374 C.p.p. al.4 referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se consideră lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicită probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulată de către acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, dat fiind că inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura recunoașterii învinuirii, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.
La data de 22.10.2011, organele de cercetare penală au fost sesizate prin S.N.U.A.U. 112 de către martorul P. G. să se deplaseze la magazinul Selgros din Ploiești, unde are loc un conflict între mai multe persoane. Ajunse la fața locului, organele de poliție l-au identificat pe numitul P. M., care prezenta o rană deschisă în zona capului, curgându-i sânge la nivelul tâmplei, așa cum reiese din procesul verbal întocmit în acest sens.
După ce i-au fost acordate primele îngrijiri medicale de către martorii P. B. și G. A., partea vătămată P. M. a fost transportată cu Ambulanța la S. Județean de Urgență Ploiești, unde s-a constatat că prezintă „o plagă confuză temporal stâng", așa cum reiese din fișa întocmită de Unitatea Primiri Urgențe.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 2987/24.10.2011, partea vătămată prezenta o plagă de 6 cm suturată fond tumefiat temporal stâng, leziuni ce puteau data din 22.10.2011 și s-ar fi putut produce prin loviri cu corp dur, necesitând 8-9 zile îngrijiri medicale în lipsa complicațiilor (fila 9).
Forța probatorie a certificatului medico-legal, care face dovada leziunilor suferite și a numărului de îngrijiri medicale necesare vindecării acestora este susținută de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, coroborând declarațiile martorilor D. C. (fila 2), D. A. (fila 16), P. G., P. B. C., G. L. și G. A. se certifică faptul că în data de 22.10.2011, în jurul orelor 20.00, partea vătămată P. M. se afla împreună cu tatăl său, martorul P. G., în incinta magazinului Selgros din Ploiești, la raionul cu produse din tutun. La un moment dat, la acest raion s-au prezentat învinuitul D. N. împreună cu martorii D. C. (fratele său) și D. A. (tatăl său), care i-au solicitat martorului G. L., vânzătoare la raionul respectiv, un pachet de țigări. întrucât aceasta a refuzat, cei trei i-au adresat injurii, context în care a intervenit partea vătămată P. M., atenționându-l pe D. N. cu privire la comportamentul inadecvat. În continuare, pe fondul discuțiilor contradictorii, învinuitul D. N. a luat o sticlă de pe raft și l-a lovit în cap pe P. M..
Fiind audiat D. N. a recunoscut săvârșirea faptei, dar a afirmat că a săvârșit fapta pentru a-l apăra pe tatăl său, martorul D. A., de martorul P. G. care a încercat să-l lovească cu o sticlă.
Apărarea inculpatului nu a putut fi reținută pentru următoarele considerente. Deși inculpatul și rudele sale, martorii D. A. și D. C., au susținut că martorul P. G., tatăl părții vătămate P. M. ar fi încercat să-l lovească cu sticla pe D. A., totuși declarațiile lor nu se coroborează cu ale martorului ocular Genagu L., care a declarat că într-adevăr martorul P. G. ținea o sticlă în mână, dar nu a încercat să-l lovească pe D. A., ci doar i-a întrebat pe cei trei care este motivul pentru care s-au luat de fiul său. împrejurarea că martorul P. G. avea sticla în mână a fost observată și de martorii P. B. C. și G. A., dar nici aceștia nu au observat ca martorul să lovească cu sticla pe vreunul din membrii familiei D..
Raportat la probatoriul administrat în cauză, nu s-a putut reține că inculpatul a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, nici măcar în stare de provocare, nefiind îndeplinite cerințele privitoare la atac, ceea ce exclude analizarea condițiilor privitoare la apărare.
Astfel declarația inculpatului care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare se coroborează cu celelalte mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată, certificate medico-legal nr. 2987/24.10.2011, declarații martori, alte înscrisuri și declarații inculpat și creează convingerea instanței că vinovăția a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de probă fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt.
Instanța de fond a constatat că în speță se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă, în cazul nostru Cod penal din 1969..
În drept, fapta inculpatului D. N. care în data de 22.10.2011, în jurul orelor 20.00, în timp ce se afla în incinta magazinului Selgros din Ploiești, pe fondul unor discuții contradictorii cu partea vătămată P. M., a lovit-o pe aceasta cu o sticlă în cap, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen.
În complexul proces de individualizare al sancțiunii instanța de fond s-a raportat la pericolul social concret al infracțiunii dedus din împrejurările și modul concret de săvârșire al acesteia, urmarea comiterii faptei constând într-o leziune importantă în zona capului și eventualele urmări ale unei astfel de lovituri precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv la conduita sa în societate, astfel cum rezultă din analiza fișei de cazier judiciar care atestă lipsa antecedentelor penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate deoarece instanța a dispus condamnarea inculpatului D. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin.2/1 Cod penal, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, fără a pune în discuție o eventuală schimbare de încadrare juridică.
Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul este fondat.
În acest sens, se observă faptul că apelul procurorului nu critică nici situația de fapt reținută de către Judecătoria Ploiești și nici pedeapsa aplicată ci numai greșita încadrare juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat.
Într-adevăr, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului D. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin.2/1 Cod penal, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, fără a pune în discuție o eventuală schimbare de încadrare juridică.
De altfel, se observă că în considerentele sentinței apelate instanța de fond a reținut corect încadrarea juridică a faptei imputată inculpatului, dar din greșeală, în dispozitiv s-a dispus condamnarea inculpatului pentru o altă infracțiune.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI, împotriva sentinței penale nr. 3789 din data de 19 decembrie 2014, pronunțată de către Judecătoria Ploiești pe care o desființează în parte, în latură penală și în consecință va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul D. N., din infracțiunea prev. de art. 180 alin.2/1 vechiul Cod penal în infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 vechiul Cod penal, menținând pedeapsa aplicată acestuia.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale aplicate.
Având în vedere și disp. art. 275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI, împotriva sentinței penale nr. 3789 din data de 19 decembrie 2014, pronunțată de către Judecătoria Ploiești pe care o desființează în parte, în latură penală și în consecință.
Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul D. N., fiul lui A. și al lui C., născut la 03 Iulie 1985, domiciliat în Ploiești, .. 199, J. Prahova, din infracțiunea prev. de art. 180 alin.2/1 vechiul Cod penal în infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 vechiul Cod penal, menținând pedeapsa aplicată acestuia.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale aplicate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 mai 2015.
Președinte Judecător
M. V. T. P. M. F.
Fiind în concediu de odihnă
semnează președintele de complet
Grefier
D. C.
Red.MVT / Tehnored. DC
7 ex./ 12.06.2015
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. A. C. Z.
operatot de date cu caracter personal
notificare nr. 3113/2006
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 76/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 384/2015. Curtea... → |
|---|
