Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 395/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 395/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 395/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 395/A
Ședința publică din 15 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător D. C. U.
Grefier K. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de către P. de pe lângă J. R., împotriva sentinței penale nr.157/10.06.2015, pronunțată de către J. R., în dosarul nr._, privind pe inculpatul L. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, în data de 14 septembrie 2015, persoana vătămată L. V. I., prin avocatul H. H., a depus concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 07 septembrie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru 15 septembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
La data de 10.06.2015, J. R. pronunță sentința penală nr.157, prin care în baza art. 396 al. 3 Cod de procedură penală raportat la art. 80 Cod penal a renunțat la aplicarea pedepsei inculpatului L. V., pentru săvârșirea a infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 al. 1 lit. c Cod penal și potrivit art. 81 al. 1 Cod penal a aplicat inculpatului sancțiunea avertismentului.
În baza art. 575 al. 2 Cod de procedură penală sancțiunea s-a dispus a se executa după rămânerea definitivă a prezentei, prin comunicarea unei copii a prezentei hotărâri.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății nu comporta latură civilă și conform art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a adopta această soluție instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 10.02.2015 al Parchetului de pe lângă J. R., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului L. V. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzute de art. 378 al. 1 lit. c Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în data de 02.12.2014 Postul de Poliție B. a fost sesizată cu o plângere prealabilă, de Ș. A. C., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate L. V. I., prin care solicita efectuarea de cercetări față de inculpatul L. V., deoarece, deși a fost obligat să achite pensie de întreținere, în favoarea minorului, în cuantum de 225 lei lunar, începând cu luna ianuarie 2014 nu a mai achitat obligația.
S-a reținut în actul de acuză că Ș. A. C. și inculpatul L. V. au fost căsătoriți în perioada 2009-2014. Din relația acestora a rezultat minorul L. V. I., născut la data de 08.10.2009.
Din cauza unor neînțelegeri Ș. A. C. a formulat acțiune de divorț, iar prin sentința civilă 464 din 19 iunie 2014, pronunțată de J. R., s-a dispus desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului minorului L. V. I. la Ș. A. C., exercitarea autorității părintești de către ambii părinți și obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere, în cuantum de 255 lei lunar, în favoarea minorului, începând cu data introducerii acțiunii (08.01.2014).
Inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani cu titlu de pensie de întreținere, acumulând la data depunerii plângerii o restanță de 2475 lei, corespunzătoare a 11 luni de neplată.
Inculpatul era angajat, în calitate de dulgher, la . S., așa cum rezulta din adresa ITM M. nr.39/20.01.2015 și deși realiza venituri, cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere, stabilită de instanță.
În această perioadă inculpatul a fost apt de muncă, realizând venituri substanțiale și nu a fost internat în spital. P. urmare, acesta cu rea credință, nu a achitat pensia de întreținere datorată persoanei vătămate L. V. I..
Inculpatul a arătat, cu ocazia audierii, că a achitat o parte din pensia de întreținere, dar nu a produs vreo probă în acest sens. Cu toate acestea, inculpatul a arătat că recunoștea și regreta fapta comisă. Ca mijloace de probă s-au reținut, plângerea prealabilă (f.8), declarația reprezentant legal Ș. A. C. –(f. 6-11), declarațiile inculpatului L. V. – (f.12-17), adrese ITM – (f.18-19).
Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale, recunoscând faptul că nu a achitat pensia de întreținere, iar în cursul judecății s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut săvârșirea faptei.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
P. sentința civilă nr. 464 din 19 iunie 2014, pronunțată de J. R. s-a dispus desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului minorului L. V. I. la Ș. A. C., exercitarea autorității părintești de către ambii părinți și obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 255 lei lunar, în favoarea minorului, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 08.01.2014.
Inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani cu titlu de pensie de întreținere, acumulând, la data depunerii plângerii, o restanță de 2475 lei, corespunzătoare a 11 luni de neplată.
Inculpatul era angajat în calitate de dulgher la . S., așa cum rezulta din adresa ITM M. nr.39/20.01.2015 și deși realiza venituri, cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere stabilită de instanță.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei coroborate cu declarația inculpatului.
Astfel, existența obligației de plată rezulta din înscrisul depus la dosar, respectiv copia sentinței pronunțată de J. R., care atesta că inculpatul avea obligația plății pensie de întreținere, în favoarea minorului.
În ceea ce privea neîndeplinirea acestei obligații, instanța a avut în vedere că plângerea formulată în acest sens, de reprezentanta legală a minorului, cu privire la faptul că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere, care se corobora cu înscrisurile depuse și cu declarațiile inculpatului.
În drept, fapta inculpatului de a nu plăti, cu rea-credință, timp de mai mult de 3 luni de zile pensia de întreținere stabilită, prin hotărâre judecătorească în favoarea persoanei vătămate L. V. I., întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art.378 alin.1 lit.c C.pen.
Astfel, sub aspectul laturii obiective exista inacțiunea inculpatului, sub forma nerespectării obligației stabilite de către instanța de judecată și abținerea de la plata pensiei de întreținere, producându-se urmarea prevăzută de lege, respectiv atingerea adusă relațiilor de familie, care implica întreținerea copiilor minori de către părinții lor, între inacțiunea inculpatului și urmare existând o legătură de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă.
În ceea ce privea latura subiectivă a infracțiunii, care presupunea săvârșirea faptei cu rea-credință, după cum s-a arătat în literatura și practica judiciară, aceasta presupunea faptul că inculpatul, deși avea posibilitatea de îndeplinire a obligației de plată, nu și-a îndeplinit-o, după cum reaua credință nu exista (și, de asemenea, era exclusă intenția) în situația în care făptuitorul nu putea să achite sumele stabilite. În speță, s-a constatat că inculpatul, deși nu a beneficiat de salariu, în toată perioada de timp amintită, ar fi putut să realizeze venituri, nefiind împiedicat de o împrejurare, mai presus de voința sa, să realizeze venituri.
În raport de toate acestea, instanța a considerat că în cauză erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, în concepția Noului Cod penal, în situația în care se reține săvârșirea unei infracțiuni de o persoană, nu se pronunță automat o soluție de condamnare, legea prevăzând și posibilitatea renunțării la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.
În speță, în opinia instanței, erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 al. 1 și 2 Noul Cod penal, pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
Astfel, nu exista nici unul dintre cazurile prevăzute de alineatul 2, care făceau inaplicabilă o astfel de soluție, nefiind pronunțată, anterior, o condamnare față de inculpat sau o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei, în ultimii doi ani, anterior comiterii infracțiunilor pentru care era judecat în prezenta cauză. De asemenea, inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală sau judecată, prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat și nici nu a încercat în vreun fel zădărnicirea aflării adevărului. În același timp era îndeplinită și condiția ca pedeapsa prevăzută de legea pentru infracțiunea săvârșită să nu fie mai mare de 5 ani închisoare, maximul legal pentru art. 378 al. 1 lit. c Codul penal fiind de 3 ani închisoare.
Cu privire la condițiile prevăzute la alineatul 1 instanța a reținut că infracțiunile săvârșite prezenta o gravitate redusă raportat la criteriile prevăzute de lege, respectiv natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit.
Pe de altă parte, instanța a dat eficiență, în special, dispozițiilor alineatului 2 care prevedeau ca și condiție, pentru amânarea pedepsei ca, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare, instanța să aprecieze că aplicarea pedepsei ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia. În speță, instanța a reținut faptul că inculpatul s-a prezentat în fața instanței și și-a asumat responsabilitatea, în mod real, demonstrând înțelegerea obligațiilor ce îi reveneau, situație în raport de care s-a putut aprecia că pe viitor nu va mai adopta o astfel de conduită, pentru îndreptarea sa nefiind necesară aplicarea unei pedepse. Mai mult, în contextul existenței obligațiilor financiare față de copilul său, precum și față de alți creditori, condamnarea sa ar fi putut să-l afecteze, în ceea ce privea păstrarea sau obținerea unui loc de muncă, astfel că o astfel de soluție ar fi fost disproporționată în raport cu fapta comisă și persoana inculpatului, putând afecta corecta integrare socială a acestuia.
Față de toate acestea, instanța a considerat că erau îndeplinite condițiile prevăzute. de art. 80 al. 1 și 2 Cod penal, astfel că, în baza art. 396 al. 3 Cod de procedură penală, a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 378 al.1 lit. a Cod penal.
În baza art. 81 al. 1, 3 Cod penal a aplicat inculpatului sancțiunea avertismentului, atrăgându-i atenția cu privire la faptul că renunțarea la aplicarea pedepsei s-a făcut în considerarea circumstanțelor reale și personale analizate mai sus însă încălcarea legii în viitor, chiar și în condiții similare celor de sus, va atrage aplicarea unei pedepse.
În baza art. 575 al. 2 Cod de procedură penală sancțiunea s-a dispus a se executa după rămânerea definitivă a prezentei, prin comunicarea unei copii a prezentei hotărâri.
Pe latură civilă, instanța a reținut însă că infracțiunea dedusă judecății nu comporta latură civilă, persoana vătămată deținând deja un titlu executoriu, cu privire la sumele datorate cu titlu de pensie de întreținere, nejustificându-se pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești cu același obiect.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Soluția astfel pronunțată, în termen legal, a fost apelată de către P. de pe lângă J. R., pe motiv de netemeinicie. În calea de atac astfel exercitată s-a invederat că, sentința penală era netemeinică sub aspectul modului de soluționare a acțiunii penaje exercitate în procesul penal, împotriva inculpatului L. V. și s-au invocat în acest sens dispozițiile art. 74 Cod penal.
In considerentele hotărârii pronunțate instanța de judecată a conferit eficiență dispozițiilor art. 80 alin.l lit. b Cod penal, care prevedeau ca și condiții, pentru renunțarea la aplicarea pedepsei, persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii precum și posibilitățile sale de îndreptare, de natură să concluzioneze că aplicarea pedepsei ar fi fost inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra lui.
Împrejurarea pe care instanța a reținut-o, din actele dosarului, și anume că s-a prezentat pentru a fi audiat și a înțeles obligațiile care îi reveneau justificau, în opinia acuzei un astfel de tratament penal, întrucât nu avea nici un efect coercitiv, cu atât mai puțin educativ, în sensul de a-1 determina să-și îndeplinească obligația restantă de plată a pensiei de întreținere, în cuantum de 255 lei lunar, în favoarea minorului L. V. I., conform celor dispuse prin sentința civilă nr. 464/19.06.2014 a Judecătoriei R..
Din această perspectivă s-a reținut că, în intervalul ianuarie - decembrie 2014, inculpatul nu a achitat pensia de întreținere, acumulând o restanță de 2475 lei din care nu a achitat nicio sumă de bani, deși după cum rezulta din declarația inculpatului din cursul urmăririi penale, coroborată cu adresa emisă de către Inspectoratul Teritorial de Muncă M., fost angajat la . R. în perioada 23.01._14 și în prezent era angajat la „. de la data de 24.04.2014(f. 18).
Așadar, fiind evidentă reaua-credință a inculpatului, care deși obținea venituri, pe baza activității prestate la o societate comercială, nu înțelegea să se conformeze celor stabilite prin hotărârea instanței civile de judecată, tratamentul penal aplicat inculpatului trebuia să reflecte, pe deplin, o astfel de conduită și care să corespundă criteriilor generale de individualizare, prevăzute de dispozițiile art. 74 Cod penal, referitoare la starea de pericol creată în speță pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs.
Date fiind argumentele expuse, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, condamnarea inculpatului L. V. pentru comiterea infracțiunii prev.de art.378 alin.1 lit.c Cod penal.
Analizând apelul astfel declarat cu stricta respectare a preved.art.412, 416-419 Cod procedură penală se constată că acesta are caracter fondat, impunându-se a fi admis, pentru considerentele ce se vor expune mai jos:
Reprezentantul legal al minorului L. V. I. a solicitat angajarea răspunderii penale a inculpatului L. V. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, incriminată de disp.art.378 alin.1 lit.c Cod procedură penală. Probele administrate în cauză, în condiții de strictă obiectivitate, au demonstrat, în mod cert faptul, că inculpatul, pe tot parcursul anului 2014 a ignorat îndeplinirea obligației de întreținere, instituite în sarcina sa prin sentința civilă nr.464/2014 a Judecătoriei R. și care era în favoarea fiului său, minorul L. V.. Deși inculpatul era angajat în muncă și realiza constant, lunar, venituri, acesta nu a achitat fiului său, pensia de întreținere, la care fusese obligat, ignorând astfel, cu bună-știință, interesul major al acestuia. Apărarea la care a recurs acesta, în cursul urmăririi penale, cum că a refuzat să-și îndeplinească obligația ce-i fusese stabilită în sarcină, deoarece nu i s-a permis să-și viziteze fiul, este una lipsită de orice fundament, cât timp acesta avea la îndemână efectuarea altor demersuri legale, pentru realizarea obligației ce i-ar fi revenit fostei sale soții.
Deși beneficiar al unor venituri lunare constante, inculpatul a încălcat cu rea-credință îndeplinirea unei obligații de întreținere instituite în sarcina sa, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, în acest fel aducând o atingere serioasă unei valori sociale, special ocrotite în societatea românească: normala dezvoltare a minorului. Inculpatul are obligația de a contribui, financiar, la creșterea și educarea fiului său, ce are o vârstă fragedă, și care, fiind de vârstă preșcolară, are, pe an ce trece, nevoi materiale crescânde.
Pentru fapta comisă, cu forma de vinovăție a intenției directe, și pentru a se obține reeducarea și resocializarea inculpatului este necesar a i se aplica o pedeapsă, a cărei executare, aplicare se va amâna, pentru ca în acest mod L. V. să conștientizeze importanța necesității îndeplinirii obligației de întreținere ce o are față de fiul său.
Pe cale de consecință, în conformitate cu disp.art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală se va admite apelul promovat de către P. de pe lângă J. R., împotriva sentinței penale nr.157/10.06.2015 a Judecătoriei R.
Va desființa parțial sentința penală criticată și rejudecând cauza în următoarele limite:
În baza art. 378 alin. 1 lit. c C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 1, 2,10 C.pr.pen., va stabili pedeapsa de 5 luni închisoare în sarcina inculpatului L. V. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art. 83, 84 C.pen. va amâna aplicarea pedepsei aplicate prin prezenta decizie, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și conform art. 85 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
b) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;
c) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
d) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
e) să comunice schimbarea locului de muncă;
f) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c- e C.pen. se vor comunica Serviciului de Probațiune M..
În baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen. instanța îi va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiile impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Se vor elimina din sentința penală criticată dispozițiile referitoare la aplicarea față de inculpat a sancțiunii avertismentului, respectiv a dispoziției referitoare la executarea acestei sancțiuni după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești a Judecătoriei R. și vor fi menținute toate celelalte dispoziții din sentința penală criticată.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, conform disp.art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de către P. de pe lângă J. R., împotriva sentinței penale nr.157/10.06.2015 a Judecătoriei R..
Desființează parțial sentința penală criticată și rejudecând cauza în următoarele limite:
În baza art. 378 alin. 1 lit. c C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 1, 2,10 C.pr.pen., stabilește pedeapsa de 5 luni închisoare în sarcina inculpatului L. V. (fiul lui C. și G., născut la data de 09.04.1979 în mun. R., jud. M., cu domiciliul în mun. R., ., ., CNP._) pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art. 83, 84 C.pen. amână aplicarea pedepsei aplicate prin prezenta decizie, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 85 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c- e C.pen. se vor comunica Serviciului de Probațiune M..
În baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen. instanța va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiile impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Elimină din sentința penală criticată dispozițiile referitoare la aplicarea față de inculpat a sancțiunii avertismentului, respectiv a dispoziției referitoare la executarea acestei sancțiuni după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești a Judecătoriei R..
Menține toate celelalte dispoziții din sentința penală criticată.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 septembrie 2015.
Președinte Judecător
M.-R. C. D. C. U.
Grefier
K. P.
Red.MRC/24.09.2015
Thnred./CC/3 exp./ 28.09.2015
Jd.fd.G.B.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 392/2015.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
