Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art.342 NCP. Decizia nr. 387/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 387/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 387/A
Ședința publică din 07 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător D. C. U.
Grefier K. P.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu M.
Pe rol soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C., împotriva sentinței penale nr. 246 din 6 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul G. F. O..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat G. F. O., arestat în altă cauză, personal și asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, doamna avocat R. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că inculpatul intimat G. F. O., în data de 16 iulie 2015, prin Serviciul registraturii, a depus la dosarul cauzei un înscris, prin care învederează că dorește să dea declarație în fața instanței de apel, după care:
Apărătorul inculpatului intimat depune la dosarul cauzei un memoriu formulat de către inculpat. Învederează că, acesta susține că a declarat apel, pe care l-a trimis prin intermediul lucrătorii din Penitenciar, dar care nu a ajuns la dosarul cauzei.
Instanța constată că P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C. a promovat apel, în termen, împotriva sentinței penale nr. 246 din 6 martie 2015 a Judecătoriei Miercurea C. și învederează că va ține cont de memoriul depus de către inculpat. Aduce la cunoștința inculpatului intimat drepturile garantate de disp. art.83 Cod procedură penală, printre care, dreptul la apărare, dreptul de a formula cereri, de a da declarații, de a da lămuriri și dreptul la tăcere, respectiv dreptul de a nu da nici-o declarație, atrăgându-i-se atenția că, dacă va da declarație, acestea va putea fi folosit și împotriva lui.
Inculpatul intimat precizează că dorește să dea declarație.
Se procedează la audierea inculpatului intimat G. F. O., declarația acestuia fiind consemnată și, după semnare, atașată la dosarul cauzei.
Întrebați fiind, inculpatul intimat, apărătorul acestuia și reprezentantul parchetului precizează că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, sens în care, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 6 Cod de procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului promovat.
Reprezentantul Ministerului Public critică sentința atacată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia. Pedeapsa aplicată este prea blândă, în raport cu gravitatea infracțiunii și cu antecedentele inculpatului. În autoturismul folosit de inculpat s-a găsit o armă neletală, din categoria celor supuse autorizării, precum și muniții aferente acesteia. Precizează că, apărările inculpatului, în sensul că nu ar fi cunoscut prezența armei și a muniției, nu pot fi primite, în condițiile în care inculpatul utiliza acel autoturism de peste 2 ani, compartimentele, în care au fost găsite aceste obiecte, nu erau inaccesibile, ori, în intervalul de timp, în care a folosit autovehiculul, este imposibil ca inculpatul să nu fii descoperit, dacă nu-i aparțineau. Pe de altă parte, cu ocazia percheziției domiciliare, la domiciliul concubinei inculpatului, s-a găsit acea scrisoare, în care inculpatul îi dă indicații concubinei sale cu privire la declarațiile pe care urmează să le facă în calitate de martor, cu privire la deținerea armei. Ținând seama și de conduita inculpatului, dar și de gravitatea faptei reținute în sarcina acestuia, consideră că pedeapsa aplicată este prea mică, motiv pentru care solicită admiterea apelului parchetului, casarea, în parte, a sentinței atacate, iar, în rejudecare, majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Apărătorul inculpatului intimat, doamna avocat R. M. solicită respingerea apelului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C., ca fiind netemeinic și nefondat. Consideră că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, raportat la soluția și împrejurările de fapt. Inculpatul, în condițiile în care ar fi ajuns la dosarul cauzei apelul formulat de către el, critica sentința tocmai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. Instanța de fond a reținut aspecte, care nu au fost săvârșite de către acesta, reținându-se în sarcina acestuia muniția, care a fost găsită. În condițiile în care această muniție nu ar fi existat, soluția instanței ar fi fost mai blândă la individualizarea pedepsei.
Conchizând, consideră că apelul formulat de către parchet este netemeinic și nefondat, motiv pentru care solicită menținerea, în totalitate, a sentinței criticate, ca fiind legală și temeinică. De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor judiciare în sarcina statului.
Inculpatul intimat G. F. O., având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului formulat de către parchet.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
La data de 06.03.a.c. Judecătoria Miercurea C. pronunță sentința penală nr.246, prin care potrivit art.5 C.pen., având în vedere decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, instanța a considerat legea penală mai favorabilă Codul penal din 1969 și în baza art. 396 alin.(1), alin.(2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul G. F. O., la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, prevăzută de art.134 din Legea nr.295/2004, cu aplicarea art.5 C.pen.
În baza art.71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie și a constatat că acesta era arestat în altă cauză.
În temeiul art.118 alin.1 lit.b și f C.pen.1969, a dispus luarea măsurii confiscării speciale, cu privire la arma de foc neletală (pistol tip revolver), cu bile de cauciuc, marca ALFA, model 6030, calibrul 9 mm, seria_ și cartușele de inițiere, marca SK, calibrul 9 mm (27 buc. și 6 tuburi de la capse de inițiere), precum și cu privire la bilele de cauciuc (25 buc.), identificate conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.239.684/10.05.2013, depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Harghita, potrivit dovezii . nr._ din data de 13.05.2013.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond, la pronunțarea acestei soluții, a reținut că prin rechizitoriul nr. 876/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. F. O., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere sau port de armă, neletală, din categoria celor supuse autorizării, fără drept, prevăzută de art.342 alin.(2) C.pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. cu referire la art.43 alin.5 C.pen, și art.5 C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că, la data de 01.05.2013, inculpatul G. F. O. a deținut, fără drept, în autoturismul utilizat de el, o armă neletală (pistol cu bile de cauciuc și muniție aferentă). Astfel, s-a arătat că, în urma percheziției autoturismului utilizat de inculpatul G. F. O., marca BMW, cu nr. de înmatriculare JOV-101, au fost descoperite și ridicate o armă neletală, tip revolver de foc, cu bile de cauciuc, marca ALFA, model 6030, calibrul 9mm, având seria_, pistol în care se aflau incorporate un încărcător cu 6 cartușe cu bile de cauciuc, precum și un număr de 27 cartușe, pentru bile de cauciuc, calibru 9 mm, respectiv 25 bile de cauciuc pentru astfel de cartușe. Din adresa nr._ din 01.05.2013 transmisă de Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul I.P.J. Harghita a reieșit că inculpatul nu figura ca posesor de certificat de deținător sau permis de armă/arme de foc, letale și/sau neletale, și nici arma deținută de acesta nu figurează în evidențele operative, ca fiind legal dobândită și deținută.
Situația de fapt, reținută prin actul de sesizare a fost stabilită în faza urmăririi penale prin următoarele mijloace de probă: declarațiile suspectului/inculpatului, procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de percheziție a autoturismului, planșe foto, adresa nr._/01.05.2013 emisă de Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul I.P.J. Harghita, arma și muniția ridicate, introduse în Camera de corpuri delicte a I.P.J. Harghita, raport de constatare tehnico-științifică balistic nr._/10.05.2013, alte acte.
Prin încheierea de ședință, din camera de consiliu, din data de 15.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Inculpatul G. O. F. nu a recunoscut, nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței, săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
În cursul judecății, la cererea inculpatului, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice asupra armei și a cutiei, în care se afla muniția aferentă, a fost administrată proba cu înscrisuri și fotografii, și a fost ascultată logodnica inculpatului, martora O. D. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 01.05.2013 lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Harghita, Serviciul de Investigații Criminale, în timp ce efectuau o percheziție domiciliară, la locuința situată în mun. M. C., ./B/12, jud. Harghita, unde inculpatul G. F. O. locuia fără forme legale, percheziție dispusă și efectuată în baza autorizației de percheziție, emisă de Judecătoria Miercurea C. în dosarul penal_, au dispus concomitent și efectuarea unei percheziții asupra autoturismului, deținut și utilizat de către inculpat, marca BMW cu numerele de înmatriculare ungurești JOV-101, ce se afla parcat în fața imobilului percheziționat.(f.24-27 d.u.p.)
În urma percheziției autoturismului în cauză au fost descoperite si ridicate, o armă neletală, tip revolver de foc, cu bile de cauciuc, marca ALFA, model 6030, calibrul 9mm, având seria_, pistol în care se afla incorporat un încărcător cu 6 cartușe cu bile de cauciuc, găsit în compartimentul motor al filtrului de polen al autoturismului, precum și un număr de 27 cartușe (capse de inițiere) pentru bile de cauciuc, calibru 9 mm, respectiv 25 bile de cauciuc pentru astfel de cartușe, găsite în interiorul autoturismului în compartimentul de lângă frâna de mână. (f.26-27, f.55-61 d.u.p)
Atât arma, cât si muniția, au fost supuse unei expertize tehnico-științifice balistice, din raportul de constatare nr. 239.684/10.05.2013, întocmit de specialiștii criminaliști, rezultând ca acestea erau în stare de funcționare. Arma și muniția, rămasă după expertizare, au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Harghita. (f.67-75 d.u.p.)
Din adresa nr._ din 01.05.2013, transmisă de Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul I.P.J. Harghita, a reieșit faptul că inculpatul nu figura ca posesor de certificat de deținător sau permis de armă/arme de foc, letale și/sau neletale și nici arma deținută nu figura în evidențele operative, ca fiind legal dobândită și deținută.(f.63 d.u.p.)
Fiind întrebat cu privire la proveniența armei și a muniției, găsite în autoturism, inculpatul G. F. O. a declarat, atât după percheziție, cât și cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, că nu avea cunoștință despre modul cum a ajuns arma și muniția găsită și ridicată, acesta neștiind de existența acestora și nefăcând niciodată uz de aceste obiecte. Pentru exonerarea sa de răspundere, inculpatul a pus la dispoziția organelor de urmărire penală copii după un contract de închiriere al autoturismului, din Ungaria, datând din 26.10.2011, încercând să demonstreze că autoturismul fusese închiriat și nu a cunoscut de prezența acelor bunuri, în interiorul vehiculului. (f.80-81 d.u.p)
Cu ocazia aducerii la cunoștință a drepturilor și obligațiilor calității de inculpat, acesta și-a menținut cele declarate inițial, solicitând, în apărarea sa, audierea în calitate de martor a persoanei de la care a închiriat autoturismul respectiv numitul S. Oliver din mun. O. S.. Organele de urmărire penală, procedând la căutarea persoanei indicate, în vederea audierii în calitate de martor, au constatat faptul că persoana respectivă nu se afla în țară, fiind plecat împreună cu familia în Anglia, la o adresă necunoscută, în imobilul de domiciliu nelocuind nimeni.
Fiind audiat la termenul de judecată din data de 26.11.2014, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, declarând că își menținea declarația dată în fața organelor de urmărire penală, la care a mai adăugat următoarele: „deși în actul de sesizare a instanței s-a reținut că muniția a fost găsită într-un loc vizibil, în interiorul autoturismului, el nu a văzut-o, nu știa că în autoturismul pe care îl folosea, se află o armă și muniția aferentă. A menționat că în opinia sa, pistolul și muniția aferentă au fost puse intenționat de către o altă persoană în mașina sa, ceea ce s-a putut întâmpla la service-ul auto sau la spălătorie. A arătat că autoturismul era folosit de el din data de 26.10.2011. A precizat că schimbul de ulei l-a făcut după parcurgerea a 10 000 km, iar dacă pistolul s-ar fi aflat și înainte în locul unde s-a găsit, l-ar fi observat la service, sau acesta ar fi fost găsit cu ocazia schimbării filtrului de polen. Inculpatul a mai arătat că nu știa, că partea de sus a compartimentului unde se afla muniția putea fi demontată.(f.22-23 d.i.)
Martora O. D. I. a declarat că era prietena inculpatului din noiembrie 2012, dată la care inculpatul avea deja autoturismul, însă, înainte de data percheziției autoturismului ea nu a văzut niciodată pistolul și nici muniția aferentă. A menționat că nu știa că o parte a compartimentului de pe lângă frâna de mână a autoturismului, în care s-au găsit cartușele, era detașabilă. A arătat că după efectuarea percheziției inculpatul l-a sunat pe proprietarul autoturismului, care se numea Oliver, și i s-a părut că cei doi se certau, însă nu a înțeles ce discutau.(f.39-40 d.i.).
Prin adresa nr._/17.12.2014 IPJ Harghita, Serviciul Criminalistic a comunicat instanței că arma marca ALFA, calibru 9 mm, cu seria_ și cele două cutii, cu muniția, aferentă au fost scoase din camera de corpuri delicte a IPJ Harghita, au fost tratate cu pulbere galben fluorescentă, însă pe suprafața acestora nu au fost descoperite și relevate urme papilare.(f.31 d.i.).
Instanța a apreciat că inculpatul a încercat să inducă în eroare organele judiciare, prin prezentarea mai multor variante, privind modul în care arma și bilele de cauciuc au ajuns în autoturism, fără ca acestea să fie probate.
Chiar dacă una dintre variantele prezentate de inculpat, cum că bilele de cauciuc nu au fost la loc vizibil și accesibil, și că acestea nu îi aparțineau, și nu știa că acestea se aflau în autoturism, proprietarul mașinii fiind cel care ar fi putut să arate cui aparțineau bunurile, a fost confirmată parțial de martora O. D. I., instanța, luând în considerare relația existentă între cei doi, respectiv celelalte probe administrate în cauză, a înlăturat parțial declarația dată de aceasta din urmă.
De altfel, instanța a observat că inculpatul, prin declarația dată în fața instanței și-a infirmat declarațiile anterioare, referitoare la această variantă, arătând că dacă arma s-ar fi aflat în compartimentul în care a fost găsită, el ar fi observat-o la data efectuării schimbului de ulei sau a filtrului de polen.
Instanța a reținut că din planșele foto, a rezultat că pistolul a fost ascuns în compartimentul motor al filtrului de polen al autoturismului, iar muniția ridicată a fost găsită în interiorul autoturismului, la loc vizibil și foarte accesibil. Astfel cum lesne se putea observa din aceste planșe foto, partea de sus a compartimentului de pe lângă frâna de mână a autoturismului era ușor de demontat. (f.55-61 d.u.p., respectiv f.25-26 d.i.)
În ceea ce privea celelalte variante privind modul în care bunurile au ajuns în autoturism, prezentate de inculpat, instanța a reținut că, în cursul urmăririi penale, acesta nu le-a susținut, ci numai în cursul judecății, fiind evident că s-a inspirat din rechizitoriu, în care s-a menționat că „declarația inculpatului este subiectivă și nu reprezintă adevărul în condițiile în care, muniția ridicată a fost găsită în interiorul autoturismului la loc vizibil și foarte accesibil atât conducătorului autoturismului, în speță inculpatului, dar și al celui care ar fi spălat sau curățat interiorul autoturismului, această activitate fiind imposibil de neexecutat într-un interval atât de mare și anume, de la data de 26.10.2011 când inculpatul a probat că a închiriat autoturismul și până la data percheziției.”
De altfel, aceste variante, prezentate de inculpat, în sensul că bunurile au fost puse în autoturism de o altă persoană la service-ul auto sau la spălătorie, erau lipsite de suport probator.
Instanța a reținut că elementul material al infracțiunii de deținere sau port de armă neletală, din categoria celor supuse autorizării, fără drept, consta în acțiunea de deținere sau port de arme neletale, din categoria celor supuse autorizării, fără drept. Deținerea armei neletale însemna primirea și păstrarea, indiferent dacă deținătorul a dobândit-o și o deținea pentru el sau i-a fost încredințată, spre păstrare, pentru altul, fiind nerelevant mijlocul prin care a dobândit-o, și reprezenta o poziție a acesteia, în puterea de dispoziție, faptică, a persoanei care o deținea, în sensul de a o avea la îndemână și de a putea să o folosească.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că declarațiile inculpatului erau vădit nesincere, nefiind astfel apte pentru a fi luate în considerare la stabilirea stării de fapt, sau a formei de vinovăție cu care a comis fapta.
Având în vedere probatoriul administrat, instanța a reținut că, la data de 01.05.2013, inculpatul G. F. O. a deținut, fără drept, în autoturismul utilizat de el, o armă neletală (pistol cu bile de cauciuc și muniție aferentă).
În drept, având în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită de acesta, înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanța a analizat legea aplicabilă, având în vedere succesiunea mai multor legi penale, de la data comiterii infracțiunii, respectiv a Codului penal din 1969 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 5 Cod penal instituind obligația de aplicare a legii penale mai favorabile. Pentru o corectă aplicare a legii penale mai favorabile, instanța a solicitat ca, în concluziile susținute, subiecții procesuali implicați să se refere și la acest aspect.
Instanța, având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive, în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, reținând că inculpatul a mai fost condamnat anterior, ultima dată prin sentința penală nr. 447/13.04.2006, definitivă prin decizia nr. 17/17.01.2007 Curții de A. Târgu M., la pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 23.08.2011 cu un rest rămas de executat de 592 zile, deși pedeapsa prevăzută de art.134 din Legea nr. 295/2004 era închisoarea de la 3 luni la 1 an închisoarea, iar pedeapsa prevăzută de art.342 alin.(2) C.pen. era închisoarea de 3 luni la 1 an sau amenda, față de pedeapsa închisorii spre care se va orienta, luând în considerare că, în baza noului C.pen. s-ar reține starea de recidivă postexecutorie, însă potrivit vechiului C.pen. fapta nu se considera a fi săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, a reținut dispozițiile art.134 din Legea nr.295/2004 și dispozițiile C.pen. din 1969, ca fiind mai favorabile inculpatului și a făcut aplicarea acestora în prezenta speță.
Prin urmare, fapta inculpatului care a deținut, fără drept, în autoturismul utilizat de el o armă neletală (pistol cu bile de cauciuc și muniție aferentă), întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de deținere sau port de armă neletală, din categoria celor supuse autorizării, fără drept, prevăzută de art.134 din Legea nr.295/2004, cu aplicarea art.5 C.pen.
În ceea ce privea elementele constitutive ale infracțiunii, instanța a constatat că, sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului s-a realizat printr-o acțiune de deținere a unei arme neletale, din categoria celor supuse autorizării, fără drept.
Urmarea imediată a constat, în atingerea adusă relațiilor sociale a căror ocrotire era asigurată prin apărarea unui complex de valori sociale, cum erau: ordinea și siguranța publică, viața si integralitatea corporală a persoanei, patrimoniul public și privat, apărare care era asigurată prin reglementarea activităților referitoare la arme și muniții.
Raportul de cauzalitate a rezultat ex re, din materialitatea faptei, în speță aflându-ne în prezența unei infracțiuni de pericol.
Constatând că erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.(2) C.proc.pen. întrucât fapta exista, a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe, și constituia infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului G. F. O..
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. 1969, reținând în acest sens următoarele: gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, determinat de urmările care s-ar fi putut produce, și circumstanțele personale ale inculpatului.
Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut lipsa unei ocupații și a unui loc de muncă stabil; gradul de dezvoltare psihică și intelectuală, determinat de vârstă (32 ani, la data descoperirii faptei - 01.05.2013), educația școlară (studii liceale), ce i-au permis să înțeleagă, de la început, caracterul antisocial al faptei sale.
S-a mai avut în vedere, la dozarea pedepsei, faptul că inculpatul era cunoscut cu antecedente penale, astfel cum reieșea din fișa de cazier judiciar.
În consecință, având în vedere circumstanțele reale și personale prezentate anterior, instanța a apreciat că o pedeapsă de 5 luni închisoare era necesară și suficientă pentru a se îndeplini rolul represiv și educativ al pedepsei.
Față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța a apreciat că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție, implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, erau proporționale cu scopul urmărit, astfel că în baza art. 71 C.pen.1969, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea acestor drepturi, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.
Instanța a constatat că inculpatul era arestat în altă cauză.
În temeiul art.118 alin.1 lit.b și f C.pen.1969, a dispus luarea măsurii confiscării speciale cu privire la arma de foc, neletală (pistol tip revolver) cu bile de cauciuc, marca ALFA, model 6030, calibrul 9 mm, seria_ și cartușele de inițiere, marca SK, calibrul 9 mm (27 buc. și 6 tuburi de la capse de inițiere), precum și cu privire la bilele de cauciuc (25 buc.), identificate conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.239.684/10.05.2013, depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Harghita, potrivit Dovezii . nr._ din data de 13.05.2013.
În baza art. 274 alin.(1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Această soluție a instanței de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de către P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C., ce a înțeles să o critice pentru netemeinicie, dat fiind cuantumul prea mic al pedepsei aplicate inculpatului. S-a invederat că din analiza probatoriului cauzei, instanța a reținut, în fapt următoarele: La data de 01.05.2013 lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Harghita, Serviciul de Investigații Criminale, în timp ce efectuau o percheziție domiciliară, la locuința situată în mun. M. C., ./B/12, jud. Harghita, unde inculpatul G. F. O. locuia, fără forme legale, percheziție dispusă și efectuată în baza autorizației de percheziție emisă de Judecătoria Miercurea C. în dosarul penal_, au dispus, concomitent, și efectuarea unei percheziții asupra autoturismului deținut și utilizat de către învinuit, marca BMW, cu numerele de înmatriculare ungurești JOV-101, ce se afla parcat în fața imobilului percheziționat. (f.24-27 d.u.p.)
In urma percheziției autoturismului în cauză au fost descoperite și ridicate, o armă neletală, tip revolver de foc, cu bile de cauciuc, marca ALFA, model 6030, calibrul 9 mm, având seria_, pistol în care se afla încorporat un încărcător cu 6 cartușe cu bile de cauciuc, găsit în compartimentul motor al filtrului de polen al autoturismului, precum și un număr de 27 cartușe (capse de inițiere), pentru bile de cauciuc; calibru 9 mm, respectiv 25 bile de cauciuc pentru astfel de cartușe, găsite în interiorul autoturismului în compartimentul de lângă frâna de mână. (f.26-27, f.55-61 d.u.p)
Atât arma, cât si muniția au fost supuse unei expertize tehnico-științifice balistice, din raportul de constatare nr. 239.684/10.05.2013 întocmit de specialiștii criminaliști rezultând ca acestea erau în stare de funcționare. Arma și muniția rămasă după expertizare, au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Harghita, (f.67-75 d.u.p.)
Din adresa nr._ din 01.05.2013 transmisă de Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul I.P.J. Harghita, a reieșit faptul că inculpatul nu figura ca posesor de certificat de deținător sau permis de arma/arme de foc, letale și/sau neletale și nici arma deținută nu figura in evidentele operative ca fiind legal dobândită și deținută.(f.63 d.u.p.)
Fiind întrebat cu privire la proveniența armei și a muniției, găsite în autoturism, inculpatul G. F. O. a declarat, atât după percheziție, cât și cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, că nu avea cunoștință despre modul cum a ajuns arma și muniția găsită și ridicată, acesta neștiind de existenta acestora și nefăcând niciodată uz de aceste obiecte. Pentru exonerarea sa de răspundere, învinuitul a pus la dispoziția organelor de urmărire penală copii după un contract de închiriere al autoturismului din Ungaria, datând din 26.10.2011, încercând sa demonstreze că autoturismul fusese închiriat și nu a cunoscut de prezenta acelor bunuri în interiorul vehiculului, (f.80-81 d.u.p)
Cu ocazia aducerii la cunoștință a drepturilor și obligațiilor calității de inculpat, acesta și-a menținut cele declarate inițial, solicitând, în apărarea sa, audierea în calitate de martor a persoanei de la care a închiriat autoturismul, respectiv numitul S. Oliver, din mun. O. S.. Organele de urmărire penală, procedând la căutarea persoanei indicate, în vederea audierii în calitate de martor, au constatat faptul că persoana respectivă nu se afla în țară, fiind plecat împreună cu familia în Anglia, la o adresa necunoscută, în imobilul de domiciliu nelocuind nimeni.
Fiind audiat la termenul de judecata din data de 26.11.2014, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, declarând că își menținea declarația data în fata organelor de urmărire penală, la care a mai adăugat următoarele: Deși în actul de sesizare a instanței s-a reținut că muniția a fost găsită într-un loc vizibil, în interiorul autoturismului, el nu a văzut-o, nu știa că, în autoturismul pe care îl folosea, se află o armă și muniția aferentă. A menționat că, în opinia sa, pistolul și muniția aferentă au fost puse intenționat de către o altă persoană în mașina sa, ceea ce s-a putut întâmpla la service-ul auto sau la spălătorie. A arătat că autoturismul era folosit de el din data de 26.10.2011. A precizat că schimbul de ulei 1-a făcut după parcurgerea a 10 000 km, iar dacă pistolul s-ar fi aflat și înainte în locul unde s-a găsit, l-ar fi observat la service, sau acesta ar fi fost găsit cu ocazia schimbării filtrului de polen. Inculpatul a mai arătat că nu știa că partea de sus a compartimentului unde se afla muniția poate fi demontată.
Martora O. D. I. a declarat că era prietena inculpatului, din noiembrie 2012, dată la care inculpatul avea deja autoturismul, însă, înainte de data percheziției autoturismului ea nu a văzut niciodată pistolul și nici muniția aferentă. A menționat că nu știa că o parte a compartimentului de pe lângă frâna de mână, a autoturismului, în care s-au găsit cartușele, era detașabilă. A arătat că, după efectuarea percheziției inculpatul 1-a sunat pe proprietarul autoturismului, care se numea Oliver, și i s-a părut că cei doi se certau, însă nu a înțeles ce discutau.(f.39-40 d.i.)
Prin adresa nr._/17.12.2014 IPJ Harghita, Serviciul Criminalistic a comunicat instanței că arma marca ALFA, calibru 9 mm, cu seria_ și cele două cutii, cu muniția aferentă, au fost scoase din camera de corpuri delicte a IPJ Harghita, au fost tratate cu pulbere galben fluorescentă, însă pe suprafața acestora nu au fost descoperite și relevate urme papilare. (f.31 d.i.)
Instanța a apreciat că inculpatul a încercat să inducă în eroare organele judiciare prin prezentarea mai multor variante, privind modul în care arma și bilele de cauciuc au ajuns în autoturism, fără ca acestea să fie probate.
Chiar dacă una dintre variantele prezentate de inculpat, cum că bilele de cauciuc nu au fost la loc vizibil și accesibil, și că acestea nu îi aparțineau, și nu știa că acestea se aflau în autoturism, proprietarul mașinii fiind cel care ar fi putut să arate cui aparțineau bunurile, a fost confirmată, parțial, de martora O. D. I., instanța, luând în considerare relația existentă între cei doi, respectiv celelalte probe administrate în cauză, a înlăturat parțial declarația dată de aceasta din urmă.
De altfel, instanța a observat că inculpatul, prin declarația dată în fata instanței și-a infirmat declarațiile anterioare, referitoare la această varianta, arătând că dacă arma s-ar fi aflat în compartimentul în care a fost găsită, el ar fi observat-o la data efectuării schimbului de ulei sau a filtrului de polen.
Instanța a reținut că, din planșele foto, rezulta că pistolul a fost ascuns în compartimentul motor al filtrului de polen al autoturismului, iar muniția ridicată a fost găsită în interiorul autoturismului, la loc vizibil și foarte accesibil. Astfel cum lesne se putea observa din aceste planșe foto, partea de sus a compartimentului de pe lângă frâna de mână a autoturismului, era ușor de demontat.
In ceea ce privea celelalte variante, privind modul în care bunurile au ajuns în autoturism, prezentate de inculpat, instanța a reținut că în cursul urmăririi penale acesta nu le-a susținut, ci numai în cursul judecății, fiind evident că s-a inspirat din rechizitoriu, în care s-a menționat că „declarația inculpatului este subiectivă și nu reprezintă adevărul în condițiile în care, muniția ridicată a fost găsită în interiorul autoturismului la loc vizibil și foarte accesibil atât conducătorului autoturismului, în speță inculpatului, dar și al celui care ar fi spălat sau curățat interiorul autoturismului, această activitate fiind imposibil de neexecutat într-un interval atât de mare și anume, de la data de 26.10.2011 când inculpatul a probat că a închiriat autoturismul și până la data percheziției.”
De altfel, aceste variante, prezentate de inculpat, în sensul că bunurile au fost puse în autoturism, de o altă persoană, la service-ul auto sau la spălătorie, erau lipsite de suport probator.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că declarațiile inculpatului erau vădit nesincere, nefiind astfel apte pentru a fi luate în considerare la stabilirea stării de fapt, sau a formei de vinovăție cu care a comis fapta.
Având în vedere amplul material probatoriu administrat în cauză în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarațiile inculpatului, instanța a apreciat că, vinovăția inculpatului a fost dovedită sub forma intenției directe, și devenea necesară tragerea acestuia la răspundere penală.
In acest context instanța a făcut aplicațiunea prevederilor art. 396 al.1, 2 Cod procedură penală și a dispus condamnarea inculpatului G. F. O..
Astfel instanța, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei a avut în vedere: "gradul ridicat de pericol social concret al faptei deduse judecății, determinat de urmările care s-ar fi putut produce, și circumstanțele personale ale inculpatului
Pentru realizarea unei practici judiciare unitare în materie, în activitatea de individualizare judiciară a pedepselor trebuiau urmați o . pași, și anume:
Determinarea scopului pedepselor aplicate;
Stabilirea și analiza criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor;
Evaluarea finală a împrejurărilor săvârșirii faptelor.
A. Determinarea scopului pedepsei, constituia primul pas în activitatea de individualizare judiciară, întrucât numai după ce se lămurea acest aspect se putea aprecia în ce măsură erau relevante anumite realități de fapt și modalitatea de evaluare a acestora.
Individualizarea pedepsei trebuia să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului. In această manieră, retribuția justă realiza și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.
Cu atât mai mult, în cazul de față, trebuiau avute în vedere, în egală măsură persoana infractorului și, respectiv,, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între cele doua aspecte.
Aceasta nu însemna că era agreată ideea aplicării unor „pedepse exemplare”, „cu efect intimidant”, ci a unor pedepse juste, echitabile, atât pentru infractor cât și pentru societate.
B. Stabilirea și analiza criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei era a doua acțiune, ce se impunea a fi desfășurată de judecător și consta în stabilirea și analiza criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv, evaluarea acelor circumstanțe concrete ale faptelor care aveau importanță pentru stabilirea genului și duratei sau cuantumului pedepsei.
Analiza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Vechiul Cod penal era obligatorie și trebuia făcută cumulativ; având în vedere faptul că în privința individualizării, instanța a reținut criteriile privind gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana infractorului, s-a considerat că instanța nu a dat eficiență acestor criterii, pe care le-a constatat și invocat, fără să le motiveze.
S-a apreciat că analiza criteriilor generale cu privire la persoana inculpatului - conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, respectiv nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și social, antecedentele penale - trebuia efectuată, de asemenea, cumulativ, întrucât ele se intercondiționau reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor, care conturau personalitatea infractorului.
In acest sens, se considera că, ori de câte ori o persoană, recidivistă, era trimisă în judecată, nu ar fi trebuit să beneficieze, în mod automat, de reducerea pedepsei, sau de o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, pentru simplul fapt că anterior desfășurării activității infracționale a avut o viață normală, încadrată în limitele sociale.
Argumentele care țineau de circumstanțele personale ale inculpatului, erau suficiente pentru a ajunge la concluzia că aplicarea unei pedepse orientată spre minim, era insuficientă, în condițiile în care nu se putea reține conduita bună, dar se constata existența antecedentelor penale și conduita procesuală incorectă, anterior comiterii faptei și în timpul derulării procedurilor judiciare.
Pentru a putea aprecia, în mod concret, gravitatea concretă a faptelor și pentru a realiza o justă individualizare a pedepsei, judecătorul trebuia să raporteze fapta, dedusă judecății, la sistemul general de valori, acceptat de societate.
Individualizarea pedepsei trebuia să aibă ca scop, determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului. In aceasta manieră, retribuția justă realiza și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială. In cazul infracțiunii comise de inculpat, trebuiau avute în vedere, în egală măsură persoana infractorului și, respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății, față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între cele doua aspecte.
Persoana infractorului era doar un criteriu de individualizare a pedepselor, care trebuiau să fie adecvate și proporționale, față de fiecare infractor (raportat la periculozitatea socială a acestuia și trăsăturile sale specifice, care îi definesc personalitatea). S-a subliniat că acest criteriu nu trebuia să aibă caracter preponderent, în defavoarea celorlalte criterii și se impune a fi analizat prin raportare la conduita sa infracțională.
Gradul de pericol social al faptelor săvârșite trebuia analizat, în mod deosebit, de către judecător, nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar analiza trebuia să fie reflectată în considerentele hotărârii judecătorești pronunțate. Simpla limitare, în conținutul hotărârii judecătorești, la dispozițiile art. 72 din Codul penal anterior și implicit la gradul de pericol social al faptei, echivala cu o lipsa de motivare a hotărârii, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, aspect ce nu putea fi acceptat, iar judecătorul avea obligația analizării gradului de pericol social concret, alături de celelalte criterii de individualizare.
Pentru a putea aprecia, în mod concret, gravitatea concreta a faptei și pentru a realiza o justa individualizare a pedepsei, judecătorul trebuia să raporteze fapta dedusă judecății la sistemul general de valori, acceptat de societate. Totodată, se impunea analiza conținutului concret al faptei - acțiunea concretă, mijloacele folosite, urmarea imediata și, în egală măsură, caracterul și importanța obiectului infracțiunii, caracterul și gravitatea urmărilor acesteia. In acest sens, rezulta fără putință de tăgadă, că, în raport de starea factual dedusă judecății, prin modalitatea concretă a faptei comise de inculpat, exista o stare de pericol ce nu putea fi înlăturată prin aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, dispusă de instanța de fond.
Evaluarea gravității faptei nu se putea realiza în absenta unei analize serioase a vinovăției inculpatului, a atitudinii psihice a acestuia față de fapta comisă și urmările acesteia.
C. Evaluarea finală a împrejurărilor săvârșirii faptei
Finalizarea procesului de individualizare a pedepsei presupune o activitate de cântărire a tuturor împrejurărilor, care caracterizau fapta și persoana infractorului, în vederea stabilirii unei pedepse care să asigure realizarea scopului acesteia.
In aceasta activitate, judecătorul trebuia să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și scopurile pedepsei; o judecată echitabilă trebuia să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare faptei comise și vinovăției infractorului, reeducarea și reinserția socială a acestuia, în restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o maniera în care să funcționeze ca o forță socială pedagogică, în societate.
S-a apreciat că, date fiind observațiile anterioare, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special ar fi fost temeinică, doar în situația faptelor caracterizate de un grad foarte redus de pericol social, concret, însă atitudinea inculpatului față de faptă și urmările produse, denotau o periculozitate socială ridicată, iar posibilitatea reeducării lui nu ar fi fost posibilă fără privarea de libertate, întrucât doar aplicarea unei pedepse mai aspre, ce urma a fi executată în regim de detenție, reprezintă un avertisment extrem de serios, de natura a sta la baza schimbării mentalității sale eronate.
De asemenea, s-a învederat instanței de apel faptul că inculpatul G. F. O. și numita O. D. I. aveau calitatea de inculpați în dosarul penal nr. 1545/P/2014, având ca obiect săvârșirea unor infracțiuni contra înfăptuirii justiției și aflat în faza urmăririi penale la P. de pe lângă Judecătoria Miercurea-C..
Cu ocazia efectuării activităților de cercetare penală, în dosarul penal anterior indicat, s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare, la domiciliul inculpatei O. D. I., ocazie cu care s-au ridicat mai multe înscrisuri. Printre acestea, s-a identificat o scrisoare trimisă de către inculpatul G. F. O. către concubina sa, O. D. I., prin care acesta i-a oferit indicații exacte, privind aspectele ce urmau a fi declarate în calitate de martor, cu ocazia judecării pe fond a prezentei cauze. S-a solicitat instanței de apel ca la soluționarea căii de atac să aibă în vedere și aceste aspect, astfel cum acesta reieșea din înscrisurile anexate prezentei.
Pentru motivele anterior expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.246/S/2015 din 6.03.2015 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. și, în urma rejudecării cauzei sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatului G. F. O..
După înregistrarea cauzei, pe rolul acestei instanțe de control judiciar și după epuizarea primului termen de judecată, s-au făcut demersurile necesare, pentru a se verifica, dacă înlăuntrul termenului legal, și inculpatul a promovat apel împotriva sentinței penale anterior menționate, demers ce s-a soldat cu constatarea faptului că inculpatul nu a apelat această hotărârea judecătorească.
Analizând apelul declarat de către acuză, cu stricta respectare a preved.art.412, 416-419 Cod procedură penală, se reține că acesta are caracter nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
La prim grad jurisdicțional, pe baza unei juste interpretări a probatoriului administrat în cauză și în urma unei pertinente verificări a apărărilor, la care a recurs inculpatul, s-a statuat dincolo de orice dubiu faptul că, în data 01.05.2013, inculpatul, în autoturismul ce îl utiliza din toamna anului 2011, deținea, fără drept, o armă neletală – pistol cu bile de cauciuc și muniție aferentă. Chiar dacă arma deținută de inculpat era o armă neletală, aceasta era de tip revolver de foc cu bile de cauciuc, pentru care inculpatul trebuia să dețină fie certificat de deținător, fie permis de armă de foc letală/neletală, iar deținerea sa, în afara legii, s-a demonstrat a fi fost realizată cu forma de vinovăție a intenției directe. Inculpatul a recurs la diverse apărări, pentru a contura ideea că nu avea cunoștință de amplasarea, în autoturismul ce îl închiriase în 26.10.2011, de pe teritoriul Ungariei, a acestei arme neletale și a muniției aferente, dar toate aceste apărări au fost înlăturate în mod pertinent și corect motivate de către magistratul fondului, deoarece raportul de constatare tehnico-științifică balistică a demonstrat faptul că de pe niciunul din aceste obiecte, ridicate la percheziția autoturismului inculpatului, nu s-au putut identifica vreo amprentă, iar, pe de altă parte, este greu de admis că utilizând mai bine de 19 luni de zile vehiculul, inculpatul nu ar fi depus minime diligențe pentru întreținerea acestui autovehicul, pentru curățarea interiorului acestuia. Apărările la care a recurs inculpatul la prim grad jurisdicțional nu au venit în sprijinul său, ci dimpotrivă, au demonstrat că acesta încearcă să îngreuneze aflarea adevărului în cauză, aspect corect reținut de către judecătorul fondului, care, interpretând obiectiv și imparțial probele, a stabilit că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei ce i-a fost reținută în sarcină. Pentru fapta comisă de către inculpat, cu forma de vinovăție a intenției directe, acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată ca și cuantum, în contextul în care s-a stabilit că legea nr.295/2004, constituie legea penală mai favorabilă în cauză și i s-a aplicat pedeapsa de 5 luni închisoare, care este într-un cuantum superior limitei minime speciale prevăzute de textul incriminator. Pedeapsa astfel aplicată inculpatului, este de natură, prin modalitatea de executare stabilită să asigure reeducarea și resocializarea lui, respectiv răspunde exigențelor preved.art.52 rap.la art.72 din vechiul Cod penal.
Apreciindu-se, pe baza celor anterior expuse, că în cauză, hotărârea criticată se caracterizează prin legalitate și temeinicie urmează ca, în conformitate cu preved.art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală să se respingă, ca nefondat, apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C., împotriva sentinței penale nr. 246/06.03.2015 a Judecătoriei Miercurea C..
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C., împotriva sentinței penale nr. 246/06.03.2015 a Judecătoriei Miercurea C..
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului. Suma de 200 Ron, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pe seama inculpatului intima G. F. O., se va avansa Baroului M. din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M.-R. C. D. C. U.
Grefier
K. P.
Red.MRC/09.09.2015
Thnred./CC/3 exp./10.09.2015
Jd.fd. C. I.M.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 372/2015. Curtea de... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 392/2015.... → |
|---|
