Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 484/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 484/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 484/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 484/A
Ședința publică din 22 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr.M. V.
Judecător S. A. M.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de către:
- P. de pe lângă Judecătoria R., și
- inculpatul M. A. (fiul lui A. și F., născut la data de 17.01.1970 în R., jud. M., domiciliat în comuna S., ., jud. M., CNP_),
împotriva sentinței penale nr.147 din 4 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa inculpatului, precum și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale participanților la proces au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 octombrie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 octombrie 2015. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra căilor de atac de față,
1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererile înregistrate la această instanță sub nr._ /25 iunie 2015, P. de pe lângă Judecătoria R. și inculpatul M. A. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 147/4 iunie 2015 pronunțate de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
În motivarea apelurilor, procurorul și inculpatul contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei R., de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat în cauză între inculpatul M. A. și procurorul de caz. Subliniază că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 480-482 C. pr. P.., pentru admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției și, în raport cu particularitățile cauzei, ținând seama de gravitatea redusă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului și de persoana inculpatului, măsura alternativă la aplicarea pedepsei asupra căreia s-a convenit în acord este adecvată și suficientă.
Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Judecătoriei R., a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor reprezentantului Ministerului Public și inculpatului, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac (apelul procurorului fiind declarat în favoarea inculpatului), se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 147/4 iunie 2015, Judecătoria R.:
-în baza art. 485, alin. 1, lit. b C.p.p., a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă Judecătoria R. și inculpatul M. A. în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria R. nr. 106/P/2015.
-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 C. pr. P..
În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că în fapt, din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: buletin de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică (f. 9-10), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 33/10/A-2 din 07.01.2014 (f. 11), declarație de suspect (f. 13-14), declarație de inculpat (f. 16-19), reiese că la data de 29 decembrie 2013, în jurul orelor 1955, inculpatul M. A. a condus autoturismul marca „Volkswagwn Golf” cu nr. de înmatriculare_, pe raza localității S., jud. M., având o îmbibație alcoolică de 1,60‰ alcool pur în sânge.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod pen.
În consecință, instanța a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mică de 7 ani închisoare.
Totuși, instanța a apreciat că în raport de starea de fapt constatată și de persoana inculpatului, pedeapsa stabilită și modalitatea de executare sunt prea blânde.
Astfel în privința faptei săvârșite, instanța a apreciat că pentru gradul de alcoolemie de 1,60%o reținut în buletinul de analiză toxicologică, amânarea executării pedepsei ca modalitate de executare a acesteia este prea blândă.
A apreciat că în această situație, modalitatea optimă de executare ar fi fost suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât din cazierul auto reiese că inculpatul a avut încă două abateri anterioare, fiind depistat conducând sub influența alcoolului în anul 2007, respectiv 2013.
Față de aceste aspecte a considerat că se impunea nu numai o modalitate mai severă de executare a pedepsei, dar mai ales, în temeiul art. 67 C.p., se impunea interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. i C.p., cu titlu de pedeapsă complementară.
Față de toate aceste aspecte, instanța a respins acordul de recunoaștere a vinovăției cu care a fost sesizată.
3. Considerentele instanței de apel. Apelurile promovate în cauză de către procuror și inculpatul M. A. împotriva sentinței penale nr. 147/4 iunie 2015 a Judecătoriei R. sunt nefondate, urmând să fie respinse ca atare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. P.., pentru următoarele considerente:
Constatăm și noi că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile formale și substanțiale de valabilitate a acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 17 martie 2015 între procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria R. și inculpatul M. A. cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului. De altfel, această chestiune nu a ridicat controverse în cauză.
În schimb, alături de instanța de prim grad, remarcăm și noi gravitatea medie spre ridicată a infracțiunii săvârșite de către inculpat la data de 29 decembrie 2013, ilustrată atât în circumstanțele comiterii acesteia (prin conducerea pe drumurile publice a unui vehicul în condițiile în care inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,60%o; zona și ora la care s-a petrecut fapta (când fluxul de pietoni era încă ridicat), cât și în urmările periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice cauzate de inculpat prin actele sale. Nu omitem nici personalitatea inculpatului, care este adevărat și-a asumat responsabilitatea faptei sale și se află la prima confluență cu legea penală, dar în trecut el a fost sancționat de două ori pentru conducere vehiculului pe drumurile publice sub influența alcoolului. Distanța declarată de inculpat că ar fi fost parcursă cu vehiculul pe drumurile publice și motivul pentru care a condus sub influența alcoolului nu sunt susținute de nicio dovadă administrată în cauză. Chiar dacă ar fi reale susținerile inculpatului, el știind că se afla sub influența alcoolului și cunoscând rigorile penale la care se expune și consecințele indirecte ale faptei sale asupra membrilor de familie, și-a asumat totuși aceste riscuri și nu a apelat la varianta alternativă pe care o avea la dispoziție: fie parcurgerea acestei distanțe pe jos (fapt care nu i-ar fi luat mai mult de 10 minute), fie apelarea de acasă a numărului de urgență 112.
În aceste împrejurări, soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat –însemnând măsura alternativă la aplicarea pedepsei a amânării aplicării pedepsei, măsura alternativă este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului, împrejurare care atrage respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției. Alta ar fi fost situația dacă procurorul și inculpatul ar fi tranzacționat și asupra obligației corelative amânării aplicării pedepsei, prevăzute de art. 85 alin. 1 lit. g C. pen. sau dacă ar fi convenit asupra condamnării la pedeapsa principală a amenzii, însoțită de pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. i C. pen., soluții care pe de o parte erau proporționale și apte să ducă la reinserția socială a inculpatului și la prevenția generală, iar pe de altă parte se înscriau pe linia trasată în practica adoptată constant de Curtea de Apel Tg.-M. în situații similare.
4. Cheltuielile judiciare. Pentru culpa sa procesuală, dată de exercitarea unei căi de atac nefondate, potrivit art. 275 alin. 2 C. pr. P.., inculpatul va fi obligat să suporte o parte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea apelului său, în sumă de 100 lei, care acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale și procedurale necesare soluționării căii de atac.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., va rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apelul procurorului, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria R. și inculpatul M. A. (fiul lui A. și F., născut la data de 17.01.1970 în R., jud. M., domiciliat în comuna S., ., jud. M., CNP_) împotriva sentinței penale nr. 147/4 iunie 2015 pronunțate de Judecătoria R. în dosarul nr._, menținând hotărârea atacată.
Potrivit art. 275 alin. 2 C. pr. P.., obligă pe inculpatul apelant să suporte o parte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 100 lei.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apelul procurorului, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
dr.M. V. S. A. M.
Grefier,
G. C.
Red./thred.M.V./22.10.2015/3ex.
Jud.fond A. M.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 457/2015. Curtea de... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
