Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 156/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 156/A
Ședința publică din 26 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător F. G.
Grefier A. M. H.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA R., împotriva sentinței penale nr. 274/23.12.2014, pronunțată de către Judecătoria R., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților și a reprezentantei Ministerului Public.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 26 martie 2015.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
P. cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Tg-M. la data de 12.02.2015 sub nr._ P. DE PE L. JUDECĂTORIA R. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 274/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria R..
În motivarea apelului, P. critică sentința sub aspectul legalității acesteia, în sensul că în mod greșit s-a stabilit o pedeapsă cu amenda, deoarece pentru infracțiunea de furt calificat legea prevede doar pedeapsa închisorii, nu și pedeapsa amenzii.
În fața primei instanțe s-a urmat procedura simplificată instituită de disp. art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen, iar inculpatul-intimat nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
P. sentința penală nr. 274/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria R. s-au hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin.1, 4 Cod de procedură penală, raportat la art. 83 Cod penal a fost stabilită pedeapsa de 6.000 lei amendă penală (200 zile-amendă x 30 lei amendă/zi) pentru inculpatul C. I., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod de procedură penală.
În baza art. 83 alin.1, 3 Cod penal a fost amânată aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lână Tribunalul M. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin.1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit. c - e s-a dispus a se comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M..
În baza art. 404 alin.3 Cod de procedură penală i s-a atras atenția inculpatului că în situația nerespectării măsurilor de supraveghere impuse sau a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere sau a neîndeplinirii integrale, până la expirarea termenului de supraveghere, a obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință se va revoca amânarea și se va dispune aplicarea și executarea pedepsei.
În baza art. 19 alin.1 Cod de procedură penală, art.23 alin.3 Cod de procedură penală, art.25 alin.1 Cod de procedură penală, art. 397 alin.1 Cod de procedură penală raportat la art.1357 Cod civil, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă G. C. SA R., ca fiind nedovedită.
În baza art. 274 alin.1 Cod de procedură penală raportat .la art. 272 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 18/19.05.2012, noaptea, inculpatul C. I. a sustras un număr de 14 stâlpi din beton de la Ferma nr. 3 aparținând G. C. SA R. după ce în prealabil i-a dislocat din armătura în care erau fixați pe care i-a transportat la domiciliul său situat pe .-a folosit pentru a-și ridica un gard.
Prejudiciul menționat de către partea civilă are o valoare de 2800 lei (100 lei/bucată) reprezentând contravaloarea a 28 stâlpi sustrași, pentru care s-a constituit parte civilă după cum a rezultat din adresa nr. 268/04.07.2012 (f.15 din dosar).
Inculpatul C. I. a contestat aceste pretenții considerând că sunt exagerate în contextul în care a recunoscut că a sustras doar 14 stâlpi, și a procedat la predarea acestora de bună voie prin intermediul organelor de poliție conform dovezii întocmite la data de 12.07.2012(f.16).
Instanța a reținut faptul că partea civilă nu a adus probe din care să fi rezultat că inculpatul a sustras mai mulți stâlpi decât cei care au fost restituiți.
Din fișa cazierului judiciar a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale.
Starea de fapt a fost reținută de instanța de judecată pe baza declarațiilor inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, acestea coroborându-se cu restul probelor administrate în cauză, respectiv proces verbal de consemnare a plângerii (f.13), proces verbal (f.13), adresă prejudiciu (f.15), dovadă de ridicare (f.16), dovadă de predare (f.17), proces verbal (f.18-20), planșă fotografică (f.22-27), declarație suspect (f.32-34), declarație inculpat (f.134 verso-35), declarație martor (f.38).
În drept instanța a reținut că fapta inculpatului C. I. de a sustrage pe timp de noapte și efracție 14 stâlpi de beton din posesia legitimă a unei societăți comerciale, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit.b,d C.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere prevederile art.74 C.pen., respectiv criteriile generale de individualizare a pedepsei, în sensul că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei să se facă în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care s-a evaluat după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Infracțiunea săvârșită de inculpat prezenta o gravitate medie, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a restituit bunurile sustrase, este căsătorit și nu avea antecedente penale.
Ținând cont de cele expuse mai sus, dar și de faptul că în cauză sunt incidente prevederile art.396 alin. 10 Cod de procedură penală, ca urmare a recunoașterii învinuirii de către inculpat, instanța a stabilit pedeapsa de 6.000 lei amendă penală (200 zile-amendă x 30 lei amendă/zi).
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind amenda, inculpatul nu a avut anterior antecedente penale, acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, fila 67 din dosar, iar în raport de persoana inculpatului (așa cum a fost descris mai sus), de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu era necesară, dar se impunea supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. În sensul celor expuse anterior, în baza art. 83 alin. 1, 3 cod penal instanța a amânat aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special, prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, era de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin.2 Cod penal iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.
În baza art. 85 alin.1 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lână Tribunalul M. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin.1 C. pen. se va dispune ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M..
În baza art. 404 alin.3 Cod de procedură penală atrage atenția inculpatului că în situația nerespectării măsurilor de supraveghere impuse sau a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere sau a neîndeplinirii integrale, până la expirarea termenului de supraveghere, a obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință se va revoca amânarea și se va dispune aplicarea și executarea pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut următoarele:
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2800 lei, respectiv 100 lei/bucată reprezentând contravaloarea a 28 stâlpi sustrași, astfel cum a rezultat din adresa nr. 268 din 04.06.2012, fila 15 din dosar. Instanța a dispus citarea părții civile însă aceasta nu a făcut dovada pretențiilor formulate.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește fondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută de către prima instanță – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătoria, respectiv la pronunțarea unei soluții stabilire a pedepsei pentru infracțiunea săvârșită și la amânarea aplicării acesteia, însă criticabilă este natura pedepsei stabilite de judecătorul fondului.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei în modalitatea descrisă, așa cum de altfel a și recunoscut în fața primei instanțe, prin declarația dată în baza art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen, care se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale.
De altfel, situația de fapt nici nu a fost contestată.
Și încadrarea în drept stabilită prin actul de sesizare și menținută în primă instanță, este una corectă.
Criticile aduse de parchet sunt fondate, deoarece, așa cum reținut, încadrarea în drept a faptei este una corectă.
Pornind de la această încadrarea, constatăm că art. 228 alin. 1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Inculpatul a urmat procedura simplificată prev. de art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen, astfel încât, potrivit disp. art. 396 alin. 10 C. pr. pen, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, de unde rezultă că pedeapsa stabilită incubatului trebuie să fie cuprinsă între 8 luni și 3,4 ani închisoare.
Chiar dacă ar fi fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa putea coborî sub minimul de 8 luni, însă doar până la reducerea lui cu o treime, potrivit diap. art. 76 alin. 1 C. pen.
În aceste condiții, stabilirea unei pedepse cu amenda, s-a făcut cu încălcarea principiului legalității pedepsei, prev. de art. 2 C. pen.
În lipsa oricărei circumstanțe atenuante, pedeapsa stabilită inculpatului nu poate fi mai mică de 8 luni închisoare.
Pentru circumstanțele reale și personale redate în sentință, instanța de apel făcând o justă apreciere și o corectă aplicare a disp. art. 74 C. pen cu privire la operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei, prin stabilirea acestora între limitele reduse cu o treime, rezultate ca urmare a aplicării disp. 396 alin. 10 C. pr. pen, urmează ca aceasta să fie stabilită la minimul special redus cu o treime, acela de 8 luni închisoare, fiind menținute aplicarea disp. art. 83 și urm. C. pen privind amânarea aplicării pedepsei.
Aspectele invocate de inculpat în apel cu privire la lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră și de regret manifestată, au fost avute în vedere de judecătorul fondului și se regăsesc în stabilirea pedepsei la minimul rezultat prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, astfel încât acestea nu pot duce la coborârea sub minimul de 8 luni închisoare.
Inculpatul nu a adus în fața instanței de apel și nici C. nu a constatat existența altor circumstanțe sau cauze de atenuare a răspunderii penale.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, vom admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA R. împotriva sentinței penale nr. 274/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria R..
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen vom desființa parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 396 alin. 1, 4, 10 C. pr. pen vom stabili pentru inculpatul C. I. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen, cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen și art. 375 C. pr. pen.
Vom menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria R. împotriva sentinței penale nr. 274/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria R..
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 396 alin. 1, 4, 10 C. pr. pen stabilește pentru inculpatul C. I. (fiul lui G. și A., născut la data de 01.02.1961 în C., jud. M., domiciliat în R., ., jud. M., CNP._) pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen, cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen și art. 375 C. pr. pen.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2015.
Președinte Judecător A. O. F. G.
Grefier
A. M. H.
Red.AO/27.03,2015
Thnred./CC/3 exp./ 03.04.2015
Jd.fd. G.B.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 168/2015. Curtea... → |
|---|
