Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 168/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 168/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 168/A
Ședința publică din 2 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. M. V.
Judecător F. G.
Grefier A. P.
Pe rol judecarea apelurilor promovate de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. cu sediul în Târgu M., .. 1-3 și inculpatul M. A. D., fiul lui E. și R., născut la data de 17 martie 1973 în ., cetățean român, studii medii, căsătorit, fără antecedente penale, posesor al actului de identitate C.I., ., nr._, domiciliat în .. 315, jud. M., având CNP_, împotriva sentinței penale nr.77/ 01.04. 2014 a Tribunalului M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantei Ministerului Public.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 martie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 2 aprilie 2015, orele 14,00, sala 52.
C.
Față de apelurile formulate:
Prin sentința penală nr.77/ 01.04. 2014 a Tribunalului M. în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. 2 din Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. A. D., în temeiul art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal din 1969, coroborat cu art. 5 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 din Codul penal din 1969, cu referire la art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punere în aplicare a noului Cod penal, i-a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969, adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 alin. 1 din Codul penal din 1969, cu referire la art. 5 alin. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 din Codul penal din 1969 și anume acela de 3 ani și 2 luni, termen care se compunea din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval fix de timp de 2 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și art. 84 din Codul penal din 1969, referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și asupra cazurilor de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei, reglementate de prevederile art. 85din Codul penal din 1969..
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969, pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969, respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
S-a dispus ca hotărârea să se comunice Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M., pentru a se proceda la înregistrarea condamnării inculpatului, în conformitate cu art. 21 pct. g din Legea nr.26/1990 republicată, privind registrul comerțului.
În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art.1.357, art.1.381 și 1.386 Cod civil, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și, în consecință, a fost obligat inculpatul M. A. D., să plătească în favoarea părții civile suma de 72.618 lei, cu titlu de despăgubiri civile, (din care suma de 6.010 lei reprezintă impozit pe profit și suma de 66.608 lei contravaloarea TVA), precum și accesoriile aferente până la data stingerii integrale a sumei datorate.
A fost admisă cererea formulată de partea civilă referitoare la instituirea măsurii sechestrului asigurator și în conformitate cu prevederile art. 249 alin. 1, 2 și 5 Cod procedură penală, raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus instituirea acestei măsuri de indisponibilizare asupra tuturor bunurilor imobile și mobile ale inculpatului M. A. D., până la concurența sumei de 72.618 lei.
În temeiul art. 275 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească, în favoarea statului suma de 720 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere, urmare coroborării conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal, că rezultă, în mod indubitabil, faptul că inculpatul M. A. D., în calitate de administrator al . Rușii Munți, în mod repetat, în perioada cuprinsă între 31.10.2006 și 30.10.2007 nu a înregistrat în contabilitatea . Rușii Munți un număr de 17 facturi fiscale care atestau livrarea unor bunuri sau prestări servicii către următorii agenți economici:
- . . factura fiscală nr.3 din 18.02.2007, având seria_, în valoare totală de 4.100 lei, din care TVA 654,65 lei (fila nr. 33 ),
- . Morăreni, respectiv, factura fiscală nr. 13 din 30.06.2007, seria_, în valoare de 4.844 lei din care TVA 773,4 lei ( fila 47); factura fiscală nr. 14 din 11.10.2007, seria_/l, în valoare de 61.209,47 lei din care TVA 9.772,94 lei (fila 45); factura fiscală nr. 15 din 18.10.2007, seria_, în valoare de 62.134,63 lei din care TVA 9.920,65 lei (fila 46); factura fiscală nr. 16 din 29.10.2007, seria_, în valoare de 12.316,5 lei din care TVA 1.966,5 lei (fila 43) și factura fiscală nr. 17 din 30.10.2007, seria_, în valoare de 64.974 lei din care TVA 10.374 lei (fila 44),
- . SRL Rușii Munți, respectiv factura fiscală nr. 8 din 01.06.2007, seria_, în valoare de 4.998 lei din care TVA 798 lei (fila 52); factura fiscală nr. 9 din 12.06.2007, seria_, în valoare de 4.980,9 lei din care TVA 795,3 lei (fila 54); factura fiscală nr. 10 din 18.06.2007, seria_, în valoare de 4.980,9 lei din care TVA 795,3 lei (fila 58); factura fiscală nr. 11 din 28.06.2007, seria_, în valoare de 4.974,2 lei din care TVA 794,2 lei (fila 62) și factura fiscală nr. 12 din 30.06.2007, seria_, în valoare de 4.996,8 lei din care TVA 797,8 lei (fila 66) și
- . Morăreni, respectiv factura fiscală nr._ din 10.12.2006, seria_, în valoare de 32.000 lei, aferent căreia a dedus TVA în sumă de 6.080 lei (fila 39); factura fiscală nr._ din 14.12.2006, seria_, în valoare de 27.500 lei, aferent căreia a dedus TVA în sumă de 5.225 lei (fila 39); factura fiscală nr._ din 20.12.2006, seria_, în valoare de 24.000 lei, aferent căreia a dedus TVA în sumă de 4.560 lei (fila 38); factura fiscală nr._ din 19.01.2007, seria_, în valoare de 16.200 lei aferent căreia a dedus TVA în sumă de 3.076 lei ( fila 37); factura fiscală nr._ din 23.01.2007, în valoare de 26.800 lei, aferent căreia a dedus TVA în sumă de 5.092 lei (fila 40) și factura fiscală nr._ din 31.10.2006, în valoare de 27.000 lei, aferent căreia a dedus TVA în sumă de 5.130 lei (fila 40).
Consecința fiscală a neînregistrării celor 17 facturi fiscale mai sus arătate, reprezintă sustragerea de către acuzat de la plata taxelor și impozitelor aferente activităților economice realizate, în cuantum de 72.618 lei, reprezentând 6.010 lei impozit pe profit și respectiv 66.608 lei TVA.
S-a reținut că inculpatul a recunoscut că a derulat relațiile comerciale ce au stat la baza emiterii facturilor fiscale către . COM SRL B., . Morăreni, . SRL Rușii Munți și . Morăreni și că nu a procedat la înregistrarea acestor facturi în contabilitatea . Rușii Munți, deoarece în anul 2004 organele de poliție i-au ridicat toată evidența contabilă, pe care le-a primit înapoi doar în cursul lunii martie 2007, astfel că nu avea posibilitatea fizică de a înregistra facturile fiscale menționate, în evidența contabilă a societății a cărei administrator era. Totodată acuzatul a mai menționat că la aceea vreme avea de recuperat de la stat o sumă considerabilă de bani constând în TVA și în acest context nu avea cum să prejudicieze statul, în condițiile în care statul îi era dator.
Din procesul verbal de predare primire încheiat la data de 12.03.2007 și aflat la fila 99 din dosarul de urmărire penală, a rezultat că inculpatului i s-a predat la acea dată evidența contabilă a societății, iar majoritatea relațiilor comerciale s-au derulat după data restituirii actelor contabile și prin urmare, punctul de vedere exprimat de inculpat s-a apreciat ca fondat.
S-a apreciat că, rezultă din declarațiile martorilor M. L. (soția inculpatului) și M. M. R. (mama acuzatului), administratori ai . Morăreni și . Morăreni, deși în acte aceste două persoane aveau calitatea de administratori ai celor două societăți menționate, inculpatul era cel care se ocupa efectiv și de activitatea acestor două firme, context în care dacă dorea, ar fi putut cu ușurință să-și refacă actele contabile pentru a putea înregistra în evidențele contabile ale . Rușii Munți facturile fiscale referitoare la operațiunile comerciale derulate.
În ceea ce privește ceilalți doi administratori ai . SRL Rușii Munți și . .-a observat că M. E. C. este fratele acuzatului, iar I. I. T. îl cunoștea bine pe acuzat, deoarece în trecut a mai derulat operațiuni comerciale cu un unchi de al acuzatului, respectiv cu numitul S. M., deci și în aceste situații ar fi putut să obțină cu ușurință copii ale facturilor fiscale, pentru a proceda la înregistrarea acestora.
Împrejurarea relevată de acuzat potrivit căreia, în perioada de timp analizată statul i-ar fi datorat o sumă considerabilă de bani provenită din deduceri de TVA, s-a apreciat că nu are nici o relevanță juridică în ceea ce privește calificarea activității analizate - constând în neînregistrarea celor 17 facturi fiscale mai sus arătate în contabilitatea societății a . Rușii Munți - în sfera infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, această presupusă datorie a statului nu-l scutea pe acuzat de obligația de a proceda la înregistrarea facturilor fiscale respective în contabilitatea societății a cărei administrator era.
În drept, fapta inculpatul M. A. D., care în calitate de administrator al . Rușii Munți, în mod repetat, în perioada cuprinsă între 31.10.2006 și 30.10.2007 nu a înregistrat în contabilitatea . Rușii Munți un număr de 17 facturi fiscale care atestau livrarea unor bunuri sau prestări servicii către următorii agenți economici . . factură), . Morăreni (5 facturi), . SRL Rușii Munți (5 facturi) și . Morăreni (6 facturi), cauzând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 72.618 lei, reprezentând 6.010 lei impozit pe profit și respectiv 66.608 lei TVA, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal din 1969 și cu raportare la art. 5 alin.1 Cod penal.
La încadrarea juridică a faptei s-au reținut prevederile art. 5 alin. 1 Cod penal, referitoare la instituția legii penale mai favorabile.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, pentru fapta penală reținută, s-au avut în vedere:
- gradul de pericol social concret al infracțiunii, concretizat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al acesteia dar și extrinseci acestora, cum este, în esență: modalitatea și motivul săvârșirii activității infracționale;
- dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969
- cuantumul prejudiciului cauzat, care în opinia noastră este unul apreciabil,
- circumstanțele personale ale inculpatului, care în trecut nu a mai suferit alte condamnări și a avut o conduită corespunzătoare în societate, și poate fi încadrată în sfera circumstanțelor atenuante judiciare facultative prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, circumstanță ce a fost reținută.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat de inculpat în urma comiterii infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, respectiv cele descrise la pct. A-D, conform actelor aflate la dosarul de urmărire penală, s-a reținut că prejudiciul cauzat - în urma comiterii acestei infracțiuni – avea o valoare de 72.618 lei și se compunea din impozit pe profit în sumă de 6.010 lei, precum și TVA în sumă de 66.608 lei la care s-au adăugat accesoriile aferente.
De asemenea, a fost instituită și măsura sechestrului.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat în termen legal apel partea civilă A. – D.G.R.F.P. B.-A.J.F.P. M. care a solicitat repararea integrală a prejudiciului cauzat, prin obligarea inculpatului la plata sumei de 81.547 lei la care să se adauge accesoriile aferente. De asemenea, în acest dosar a declarat, în termen legal apel și inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei aplicate la minimul special, având în vedere că prejudiciul cauzat a fost recuperat.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.417 și 418 Cod procedură penală se rețin următoarele:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt, din probele de la dosar rezultând că inculpatul, în calitate de administrator al . Rușii Munți, în perioada 31.10.2006 și 30.10.2007 nu a înregistrat în contabilitatea societății un număr de 17 facturi fiscale care atestau livrarea unor bunuri sau prestării servicii către . COM SRL B., . Morăreni, . SRL Rușii Munți și . Morăreni. Cele 17 facturi fiscale au fost corect reținute de instanța de fond astfel că nu se va reveni cu privire la acest aspect.
În raport de starea de fapt reținută mai sus și încadrarea juridică stabilită de către instanța de fond, prevăzută de art.9 alin.1, lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal a fost corectă.
Instanța de apel constată că starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului nu au făcut obiect al apelului părților, acestea fiind nemulțumite de pedeapsa aplicată și de latura civilă a cauzei.
Analizând cauza sub acest aspect, C. reține următoarele:
La stabilirea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art.72 Cod penal și a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut fapta, considerând că nici prejudiciul nu este unul mare. În plus, a aplicat inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a din vechiul Cod penal privitoare la faptul că acesta este la primul contact cu legea penală și că a avut un comportament corespunzător în societate.
Faptul că inculpatul a achitat prejudiciul cauzat nu este un motiv care să ducă la reducerea mai substanțială a pedepsei aplicate, la minimum cum s-a stabilit.
În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită de către instanța de fond și modalitatea de executare a pedepsei, de suspendare condiționată, sunt eficiente și suficiente și de natură a asigura reeducarea inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, C. reține următoarele:
Este real faptul că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 81.547 lei despăgubiri civile însă, această sumă include și taxele aferente materialelor de construcție de la punctul E din rechizitoriu, față de care nu s-a probat activitatea infracțională a inculpatului astfel că pentru sumele de bani reținute la acest punct din rechizitoriu inculpatul nu poate fi obligat la despăgubiri.
Prin urmare, suma de bani stabilită de către instanța de fond cu titlu de despăgubiri este corectă astfel că apelul părții civile va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Având în vedere că din actele de la dosar (f.30, f.41 și 48) rezultă că prejudiciul cauzat de 72.618 lei a fost recuperat instanța va lua act de acest aspect, apreciindu-se totodată că este admisibilă cererea inculpatului de ridicare a măsurii sechestrului asigurator instituit de către instanța de fond.
În raport de cele de mai sus, apelul inculpatului este admisibil, astfel că în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală se va desființa parțial sentința atacată, doar pe latura civilă a cauzei, în sensul constatării recuperării sumei de 72.618 lei și ridicării sechestrului asigurator instituit de către instanța de fond asupra bunurilor inculpatului.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligată partea civilă D.G.R.F.P. B.-A.J.F.P. M. la 100 lei cheltuieli judiciare parțiale la stat, restul cheltuielilor ocazionate cu judecarea apelurilor vor rămâne la stat.
Se reține că avocatul din oficiu al inculpatului, a cărei delegație a încetat la data când în fața instanței s-a prezentat apărătorul ales, a solicitat acordarea integrală a onorariului de 200 lei.
Având în vedere că apărătorul desemnat din oficiu s-a prezentat doar la două termene de judecată, la care s-a amânat cauza, fără a se discuta și alte aspecte, instanța apreciază că urmează a se acorda apărătorului desemnat din oficiu doar jumătate din onorariul de 200 lei.
Ca urmare, suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu se va suporta in fondul Ministerului Justiției către Baroul M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul formulat de inculpatul M. A. D., fiul lui E. și R., născut la data de 17 martie 1973 în ., cetățean român, studii medii, căsătorit, fără antecedente penale, posesor al actului de identitate C.I., ., nr._, domiciliat în .. 315, jud. M., având CNP_, împotriva sentinței penale nr.77/ 01.04. 2014 a Tribunalului M..
Desființează parțial sentința atacată, doar pe latură civilă în sensul că se va constata recuperat prejudiciul în cuantum de 72.618 lei cauzat părții civile DGFP B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea formulată de partea civilă referitoare la instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor imobile și mobile ale inculpatului M. D. până la concurența sumei de 72.618 lei. Ridică sechestrul instituit prin sentința instanței de fond.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată, care nu sunt contrare prezentei.
În baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. cu sediul în Târgu M., .. 1-3, jud. M. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă partea civilă la 100 lei cheltuieli judiciare parțiale la stat. Restul cheltuielilor ocazionate cu judecarea apelurilor rămânând la stat. Suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției către Baroul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2015.
Președinte, Judecător
dr. M. V. F. G.
Grefier
A. P.
Red.FlG/06.04.2015
Thnred./CC/3 exp./10.04.2015
Jd.fd. S. B.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel TÂRGU... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 152/2015. Curtea... → |
|---|
