Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr. 31/1990. Decizia nr. 516/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 516/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 516/2015
Ședința publică din data de 30 octombrie 2015
PREȘEDINTE: S. A. M.
JUDECĂTOR: dr. M. V.
GREFIER: A. P.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de către inculpatul C. L. N. împotriva sentinței penale nr. 315 din data de 24 martie 2015 pronunțată de J. M. C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 21 octombrie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 30 octombrie 2015.
CURTEA,
Asupra căii de atac de față,
1. Prezentarea sesizării. P. cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /22 mai 2015, inculpatul C. L. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 315/24 martie 2015 pronunțate de J. M. C. în dosarul nr._ .
În motivarea apelului, inculpatul contestă legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, sub următoarele aspecte:
-din perspectiva legalității, inculpatul susține că sentința penală atacată este nulă, întrucât soluția instanței de prim grad se bazează pe declarația lovită de nulitate, dată de inculpata K. T. în absența unui interpret autorizat, în condițiile în care inculpata nu cunoaște limba oficială a procesului;
-din perspectiva temeiniciei, inculpatul subliniază că, în urma pronunțării deciziei nr. 363/2015 a Curții Constituționale, prin care a fost declarat neconstituțional textul art. 6 din Legea nr. 241/2015, soluția care trebuie dată acțiunii penale puse în mișcare pentru această infracțiune este aceea de achitare, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b C. pr. P.. Mai mult, la dosarul cauzei nu există probe care să confirme vinovăția sa în comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadentă a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, astfel că prima instanță trebuia să dispună achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d C. pr. P.. Referitor la infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în interes propriu al administratorului, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, inculpatul menționează că probele administrate în cauză nu dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă existența faptei și comiterea acesteia de către acuzat, astfel că soluția care trebuie pronunțată față de această faptă este aceea de achitare, în baza art. 16 alin. 1 lit. aC. Pr. P..
Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului aflat la dosarul nr._ al Judecătoriei M. C., a motivelor, susținerilor și concluziilor inculpatului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. P. sentința penală nr. 315/24 martie 2015, J. M. C.:
-în baza art.396 alin.2 Cod pr. pen. cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, l-a condamant pe inculpatul C. L. N. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de "reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadentă a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă" prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005.
-în baza art.396 alin.2 Cod pr. pen. cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de "folosirea cu rea credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în folosul propriu al administratorului", prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată.
-în baza art.33 lit.a din vechiul Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
-în baza art.71 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal ca pedeapsă accesorie pe timpul executării pedepsei.
-în baza art.81 din vechiul Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 din vechiul Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
-în baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
-în baza art.396 alin.2 Cod pr. pen. cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, a condamnat-o pe inculpata K. T. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de "reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadentă a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă" prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal.
-în baza art.396 alin.2 Cod pr. pen. cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de "complicitate la folosirea cu rea credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în folosul propriu al administratorului", prevăzută deart.26 din vechiul Cod penal raportat la art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal.
-în baza art.33 lit.a din vechiul Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
-în baza art.71 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal ca pedeapsă accesorie pe timpul executării pedepsei.
-în baza art.81 din vechiul Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 din vechiul Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
-în baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
-a constatat că persoana vătămată . S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
-în baza art.397 din noul Cod de pr. pen. a admis acțiunea civilă a părții civile Administrația Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. - Administrația Județeană a Finanțelor P. H. și l-a obligat pe inculpatul C. L. N. la plata sumelor de 66.866 lei, reprezentând contribuții neachitate, din care 35.192 lei în solidar cu inculpata K. T..
-în baza art.118 alin.1 lit.e din vechiul Cod penal, a dispus confiscarea specială de la inculpatul C. L. N. a sumei de 306.749 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată, sumă ce nu servește la despăgubirea părții vătămate . S..
-în baza art.274 alin.1 Cod pr. P., i-a obligat pe inculpați la plata a câte 425 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
-în baza art.276 alin.1 Cod pr. pen. i-a obligat pe inculpați la plata în solidar a sumei de 2.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. - Administrația Județeană a Finanțelor P. H..
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că la data de 20 noiembrie 2006 a fost înființată . SRL M. C., având ca asociați pe numiții D. D., cu participația de 85% și A. Aniko, cu participația de 15%, administrator fiind desemnat numitul D. D. care avea de altfel și calitatea de contabil.
La data de 27.04.2007 s-a notificat către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul H. retragerea ca asociat și revocarea din funcția de administrator a numitului D. D., asociat și administrator fiind numit inculpatul C. L. N., data numirii în funcție fiind 20.04.2007.
La data de 17.08.2007 s-au efectuat mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul H. cu privire la revocarea din funcția de administrator a inculpatului C. Lucretiu N. și numirea în această funcție a inculpatei K. T., data numirii în funcție fiind 30.07.2007.
Ulterior s-au mai făcut modificări la Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul H., respectiv, la data de 13.12.2007 s-au efectuat mențiuni cu privire la inculpata K. T. care a fost numită asociat unic ca urmare a retragerii asociaților C. L. N. și A. Aniko, la data de 17.11.2008 s-au efectuat mențiuni cu privire la numirea ca administrator judiciar a . S. Târgu M., iar la data de 02.03.2009, prin Sentința civilă nr.415 pronuntată de Tribunalul H., această societate a fost desemnată ca lichidator judiciar al . SRL M. C..
În urma probelor administrate a rezultat intenția asociatului majoritar și fost administrator, inculpatul C. L. N., de a plasa responsabilitatea către altă persoană, respectiv către inculpata K. T., în legătură cu neplata către bugetul de stat a sumelor reprezentând contribuții cu stopaj la sursă.
De asemenea, inculpata K. T., noul administrator numit de către inculpatul C. L. N., a constituit un "paravan" și pentru ridicarea din casieria societății a unor sume importante de bani care nu au fost decontate niciodată și care au fost utilizate în alte scopuri, faptele având drept consecință provocarea stării de insolvență a societății comerciale.
Inculpatul C. L. N. a administrat în fapt societatea comercială și după numirea în funcția de administrator a inculpatei K. T., persoană care nu avea nici un fel de pregătire și experiență cu privire la administrarea unei societăți comerciale.
Din declarațiile date de inculpata K. T. în faza de urmărire penală rezultă că aceasta a semnat mai multe înscrisuri la solicitarea inculpatului C. L. N. sau a numiților D. D. sau A. Aniko, fără să cunoască exact conținutul actelor semnate și consecințele pe care le implică semnarea acestora. Conform propriei declarații inculpata K. T. s-a prezentat pentru angajare ca urmare a unui anunț dintr-un ziar local și a fost imediat angajată în funcția de administrator, deși anterior lucrase doar ca simplă angajată la un internet cafe și nu avea experiență, iar la angajare i s-a promis un salariu lunar de 800 lei, spunându-i-se că nu trebuie decât să semneze anumite acte și să depună unele declarații lunare la organele fiscale. De asemenea, i s-a mai spus că va apărea practic în acte ca fiind administrator dar în realitate de administrarea societății se vor ocupa tot inculpatul C. L. N. și numita A. Aniko. Imediat după angajarea inculpatei K. T., inculpatul C. L. N. a semnat mai multe dispoziții de plată care atestau scoaterea din casieria societății a unor sume de bani importante despre care învinuita susține că nu are cunoștință și nu a dispus de acestea.
În fața instanței inculpata a confirmat faptul că deși a fost angajată ca administrator nu știe ce acte a semnat în exercitarea funcției și că inculpatul C. L. N. s-a ocupat de problemele societății. Cu toate acestea inculpata știe că a semnat actele respective în calitate de administrator. În condițiile în care inculpata a fost audiată prin interpret, deși a declarat că știe să scrie și să citească în limba română, inculpata susține că a ținut legătura cu inculpatul C. L. N. prin intermediul portarului și că nu a comunicat direct cu inculpatul prin telefon.
Inculpatul C. L. N. a sustinut în declarațiile date în faza de urmărire penală că inculpata K. T. este cea care a utilizat sumele de bani ridicate din caserie, iar după numirea acesteia în funcția de administrator el nu a mai avut putere de decizie în societatea comercială respectivă.
În fața instanței de judecată inculpatul C. L. N. a susținut că nu a avut intenția să prejudicieze statul prin neplata la bugetul de stat a obligațiilor fiscale, respectiv a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă. La împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru plata acestora, el nu mai avea calitatea de administrator, atribuțiile cuvenite acestei calități revenind noului administrator, inculpata K. T.. De asemenea consideră că obligația sa legală era să plătească în primul rând salariații. Cu privire la ridicarea unor avansuri de trezorerie, inculpatul a declarat că a predat aceste sume inculpatei K. T., că nu a beneficiat de acestea și că scopul ridicării banilor a fost în special plata masei lemnoase achiziționate. De asemenea, inculpatul a declarat că nu a mai efectuat niciun act de administrare după numirea ca administrator a inculpatei K. T..
Martorul Kajcsa L., paznic la societatea în cauză, a cărei audiere a fost solicitată de inculpatul C., a declarat instanței că după ce inculpata K. T. a fost numită administrator, inculpatul C., în următoarele 6-7 luni nu a mai trecut pe la fabrica de cherestea din M. C.. Nici în perioada dinainte inculpatul nu venea zilnic la servici. De asemenea, a declarat că inculpata K. T. venea zilnic la societate, se ocupa de plata salariilor și îi coordona activitatea.
Martora A. Anico, contabilă la societatea în cauză, a cărei audiere a fost de asemenea solicitată de inculpatul C., a declarat instanței că inculpatul C., după ce nu a mai fost administrator, venea o dată pe lună la societate însoțit de un contabil de la București, iar când era administrator venea mai des. De asemenea, a declarat că inculpata K. conducea activitatea curentă a firmei dar mai dădea ordine și inculpatul C., inclusiv inculpatei K.. În perioada cât a fost administrator, inculpata K. se ocupa de plățile la ANAF. Martora a mai declarat că inculpata K. nu a dispus personal de sumele de bani ridicate din caserie.
Pentru verificarea celor constatate de organele fiscale în procesul-verbal de inspecție fiscală, în faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile și a unui supliment de expertiză, la efectuarea căreia, din partea inculpatului C. L. N., a participat un expert numit de acesta.
P. Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expertul P. A. I. la data de 31.10.2009, s-au concluzionat următoarele:
Suma datorată bugetului de stat de către . SRL M. C. reprezentând impozit pe dividende este de 17.202 lei. Termenul de plată este 25.07.2007. Sumele reprezentând dividende au fost calculate, contabilizate și repartizate în mod legal. Sumele reprezentând dividende au fost compensate cu valoarea avansurilor de trezorerie. La data de 25.07.2007 societatea dispunea parțial de suma care trebuia achitată ca impozit pe dividende.
Cu privire la neplata acestui impozit considerat ca stopaj la sursă, s-a constatat că responsabilitatea aparține inculpatului C. L. N., ca administrator al . SRL M. C..
Dividendele au fost repartizate în perioada în care inculpatul avea calitatea de administrator de drept (30 iunie 2007- conform statului de plată a dividendelor semnat de către asociați).
S-a constatat astfel că exigibilitatea acestui impozit se plasează la data de 25.07.2007, dată la care inculpata K. T. nu era numită în funcția de administrator, aceasta fiind numită doar la data de 30.07.2007.
Inculpata K. T. a efectuat activități de administrare în fapt a societății de la mijlocul lunii iulie 2007 și a semnat dispoziția de plată nr.001/01.07.2007 în valoare de 227.079 lei.
Cu privire la acest aspect, se remarcă faptul că inculpatul C. L. N. a fost cel care s-a ocupat de angajarea inculpatei K. T. ca administrator al societății. Cu această ocazie inculpatul a putut să observe lipsa de experiență a inculpatei. Cu toate acestea, cu bună știință a pus pe seama acesteia preluarea scriptică a unei sume mari de bani, de care inculpata nu a dispus personal astfel cum a declarat și martora A. Anico. Nerezultând din expertiză nici folosirea banilor în interesul firmei, se concluzionează că aceste sumele ridicate din caserie au fost folosite de inculpatul C. în interes personal.
În legătură cu situația impozitelor și contribuțiilor cu stopaj la sursă (impozitele pe veniturile din salarii, contribuțiile individuale de asigurări sociale asigurați, contribuțiile de asigurări pentru șomaj asigurați și contribuțiile pentru asigurări de sănătate reținute de la angajați), s-a concluzionat de către expert că suma totală a contribuțiilor neachitate este de 66.866 lei.
Cu privire la perioada în care administratorului de drept al societății era învinuitul C. L. N. s-au acumulat datorii în valoare de 31.216 lei și existau parțial disponibilități bănești la termenul de scadență, iar cu privire la perioada în care administrator a fost învinuita K. T. s-au acumulat datorii cu reținere la sursă neachitate în valoare de 35.192 lei și existau parțial disponibilități bănești la termenul de scadență.
Aceste datorii, conform datelor din contabilitatea firmei, s-au acumulat mai ales după luna iulie 2007, respectiv după numirea ca administrator a inculpatei K. T., în condițiile în care aceasta nu avea cunoștințele și experiența necesară conducerii firmei. De asemenea, lipsa disponibilităților bănești, mai ales pentru plata obligațiilor fiscale, s-a datorat și ridicării sumelor mari de bani din caserie de către inculpatul C. și nedecontării acestora.
De remarcat este și evoluția drepturilor salariale ale inculpatului C. L. N., despre care prin expertiză s-a constatat că, raportat la luna aprilie 2007, când salariul inculpatului C. L. N. era de 2411 lei, salariul acestuia s-a triplat în august 2007 fiind de 6275 lei.
Având în vedere atât declarația inculpatei K. cât și a martorei A., rezultă că inculpatul C. conducea firma și după numirea în funcția de administrator a inculpatei K.. De luat în seamă cu privire la acest aspect este și lipsa de experiență a inculpatei K. având în vedere vârsta acesteia și activitatea anterioară angajării la . SRL. În aceste condiții răspunderea pentru neplata impozitelor și contribuțiilor cu stopaj la sursă pentru perioada în care administrator a fost inculpatul C. revine acestuia (31.216 lei), iar pentru perioada în care administrator a fost inculpata K. revine atât acesteia, ca administrator de drept, cât și inculpatului C., în calitate de administrator de fapt (35.192 lei). Acesta deoarece, deși lipsită de experiență, inculpata K. a avut reprezentarea că este angajată în calitate de administrator, a știut că în această calitate semnează documentele firmei, s-a ocupat de plățile către ANAF, conform declarației martorei A. Anico, ocazie cu care a luat la cunoștință despre obligațiile fiscale ale firmei.
Cu privire la avansurile ridicate care nu au fost decontate, expertul a stabilit că suma totală la data de 31.12.2007 era de 306.749,30 lei. S-a constatat că, la sfârșitul lunii iunie 2007 valoarea sumelor nedecontate era de 227.079,45 lei. Prima semnătură în calitate de administrator a inculpatei K. T. este pe dispoziția de plată nr.001/01.07.2007 deși data angajării conform contractului individual de muncă este 16.07.2007 iar data numirii în funcția de administrator conform actului constitutiv este 30.07.2007.
După cum s-a arătat, deși a existata o predare scriptică a pasivului avansurilor nedecontate în sarcina învinuitei K. T., aceasta nu a primit în fapt nicio sumă de bani, după cum rezultă din declarația acesteia ("nu am lucrat cu bani") și din declarația martorei A.. Nefiind dovedită folosirea banilor în folosul societății, rezultă că suma de 306.749,30 a fost folosită de inculpatul C. L. N., cel care a ridicat banii din caserie, singurul care poate fi obligat la plata acestei sume.
De asemenea, relevant pentru folosirea cu rea-credință a creditului societății este și faptul că, deși la data de 30.06.2007 dividendele aferente anului 2006 au fost compensate în totalitate, în luna septembrie 2007 au fost transferate sume pentru inculpatul C. Lucretiu N. pentru dividende aferente anului 2006 (32.000 lei) și 120.000 lei (rest dividende 2006, avans spre decontare, avans salariu), în evidența contabilă aceste sume figurând doar ca avansuri spre decontare.
Astfel cum se reține și în rechizitoriul parchetului, relevant este și faptul că nedecontarea sumelor ridicate din disponibilitățile societății a contribuit la deschiderea procedurii de insolventă a . SRL M. C..
Conform expertizei, deși principala cauză a intrării în insolvență a L. FOREST 99 SRL a fost nerecuperarea creanței în valoare de 426.419 lei de la clientul . (societate administrată tot de inculpatul C. Lucretiu N.), nedecontarea integrală a sumelor ridicate ca avans de trezorerie a contribuit la deschiderea procedurii de insolvență deoarece din suma ridicată și nefolosită de 306.749 lei putea fi achitată datoria totală de 252.850 lei raportată în bilant la data de 31.12.2007.
Cu privire la prejudiciul în sumă de 306.749 lei, prin adresa nr.449 din 31.01.2012, . S. Tg. M. a depus la dosarul de urmărire penală raportul asupra cauzelor care au condus la starea de insolvență a . SRL M. C.. Astfel, la pct.4 din acest raport a fost menționată drept cauză care a condus la starea de insolvență și "folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul altei persoane prin neurmărirea justificării avansurilor de trezorerie, care ulterior au fost trecute la debitori diverși și au fost constituite provizioane pentru deprecierea lor". Administratorul judiciar a stabilit răspunderea administratorilor de fapt C. Lucretiu N. și D. D. pentru valoarea întregului pasiv motivat de faptul că au continuat o activitate care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, au folosit bunurile persoanei juridice în folosul altei persoane prin neurmărirea încasării sumelor datorate de debitori diverși în valoare de 306.749 lei, au ținut o contabilitate neconformă cu legea, au ascuns o parte din activul societății.
Deși din cele de mai sus rezultă vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de "folosirea cu rea credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în folosul propriu al administratorului", inculpata K. T. a facilitat comiterea faptei prin acceptarea cu bună știință a semnării unor documente prin care inculpatul C. a încercat să justifice sumele ridicate din caserie.
Având în vedere aceste considerente, din probele administrate, în special din expertiza contabilă efectuată, rezultă că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiți în judecată, cu vinovăție în forma prevăzută de lege, motiv pentru care au fost condamnați.
Având în vedere cuantumul pedepselor ce ar rezulta ca urmare a aplicării dispozițiilor legale cu privire la concursul de infracțiuni, instanța a apreciat că vechiul Cod penal este legea mai favorabilă ce se va aplica inculpaților.
Pentru stabilirea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art.72 din vechiul Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Astfel, inculpatul C. L. N., cu toate că nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, nu are antecedente penale, s-a prezentat la organele de urmărire penală și la judecarea cauzei. Pentru aceste motive se vor stabili pedeapse orientate către minimul prevăzut de lege.
Inculpata K. T., deși nici aceasta nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimisă în judecată, nu are antecedente penale, s-a prezentat la judecarea cauzei și a comis faptele sub influența inculpatului C. L. N.. Se are în vedere de asemenea, lipsa de experiență a inculpatei care a dus la ușurința cu care a acceptat să devină autor și complice pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată. Pentru aceste motive se vor aplica inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal, urmând ca pedepsele aplicate să fie coborâte sub minimul prevăzut de lege conform art.76 lit.d din vechiul Cod penal.
3. Considerentele instanței de apel.
3.1. Efectul extensiv al apelului inculpatului C. L.. Caracterul admisibil al apelului promovat de inculpatul C. L. N. atrage, potrivit art. 419 C. pr. P.., examinarea acestuia prin extindere și la inculpata K. T..
3.2. Asupra temeiniciei apelului. Apelul declarat de inculpatul C. L. N. împotriva sentinței penale nr. 315/24 martie 2015 a Judecătoriei M. C. este fondat, iar împrejurări ivite după pronunțarea hotărârii atacate, pe care le vom dezvolta în continuare determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admiterea căii ordinare de atac, cu consecințele desființării parțiale a sentinței și rejudecării în apel a pricinii, în următoarele limite:
a) Relativ la infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadentă a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din legea nr. 241/2005, de care sunt acuzați și pentru săvârșirea căreia au fost condamnați în prim grad inculpatul C. L. N. și inculpata K. T., notăm că prin decizia nr. 363/7 mai 2015, Curtea Constituțională a constată că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale. Decizia de neconstituționalitate a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 495/6 iulie 2015.
Potrivit art. 147 alin. 1, „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”. De la publicarea deciziei instanței de contencios constituțional și până în prezent, textul art. 6 nu a fost pus în acord cu Legea fundamentală, astfel că și-a încetat efectele juridice. În plus, fapta prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu se regăsește în conținutul niciunei alte infracțiuni incriminate de Codul penal sau în legi speciale. Altfel spus, după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 363/7 mai 2015 a Curții Constituționale, fapta la care se referea art. 6 din Lega nr._ nu mai este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată.
În aceste împrejurări, dezincriminarea își produce efectele atât în privința inculpatului apelant C. L. N., cât și a inculpatei K. T., în acest ultim caz prin extinderea efectelor apelului primului și chiar dacă față de această inculpată hotărârea a rămas definitivă prin neapelare, iar decizia de neconstituționalitate a fost publicată în Monitorul Oficial după pronunțarea hotărârii în prim grad, întrucât dezincriminare, potrivit art. 4 C. pen., produce consecințe juridice și dacă a intervenit post sententiam.
În lumina acestor considerente, în rejudecare, în baza art. 396 alin. 1 și 5 C. pr. P.. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. pr. P.. și art. 4 C. pen., vom dispune achitarea inculpaților C. L. N. și K. T. de sub acuza comiterii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadentă a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Ca urmare a achitării inculpatei K. T. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadentă a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, vom înlătura din hotărârea atacată dispozițiile referitoare la aplicarea art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969, privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, inculpata rămânând condamnată doar la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, aplicată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în interes propriu al administratorului, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 cu referire la art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu reținerea art. 5 C. pen.
Totodată, temeiul soluției de achitare a celor doi inculpați determină, în baza art. 25 alin. 5 C. pr. P.., lăsarea nesoluționată a acțiunii civile formulate de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., Administrația Județeană a Finanțelor P. H., pentru recuperarea prejudiciului pretins, partea civilă având deschisă calea unei acțiuni civile separate la instanța civilă. În aceeași ordine de idei, tot în fața instanței civile partea civilă va patea să solicite cheltuielile judiciare pe care le-a avansat în procedură.
b) Referitor la infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în interes propriu al administratorului, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu reținerea art. 5 C. pen., de care este acuzat și pentru comiterea căreia a fost condamnat în primă instanță inculpatul C. L. N., ultimul act de executare a acestei infracțiuni se reclamă că a fost săvârșit în cursul lunii octombrie 2007.
Textul art. 272 alin. 1 pct. 2 din lega nr. 31/1990 republicată, în vigoare la data faptei, sancționa infracțiunea cu închisoare de la unu la 3 ani. Deși, în prezent tratamentul sancționator al infracțiunii în discuție este mai blând sub aspectul minimului special al închisorii și al pedepsei alternative a amenzii, evaluate în ansamblu legile penale succesive, legea veche este mai favorabilă, deoarece pe tărâmul Codului penal din 1969, față de inculpatul C. L. N. s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale. Astfel, conform art. 122 lit. d C. pen. din 1969, răspunderea penală se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârșirii infracțiunii, când legea prevede pentru această infracțiune pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.
Pe parcursul procesului penal, odată cu declanșarea procedurilor, termenul de prescripție a răspunderii penale, s-a întrerupt față de inculpat, cu toate acestea, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 124 C. pen., privind prescripția specială, în varianta anterioară Legii nr. 63/2012, în temeiul cărora “prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate”. În acest context, remarcăm că, de la data faptei și până în prezent, textul art. 124 C. pen. a fost modificat prin Legea nr. 63/2012, în formula consacrată de acest act normativ art. 124 C. pen. pretinzând, pentru împlinirea prescripției speciale, depășirea cu încă o dată a termenelor de prescripție a răspunderii penale. Pornind de la considerentele deciziei nr. 1092/18 decembrie 2012 a Curții Constituționale (publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 67/31 ianuarie 2013), constatăm că dispozițiile art. 124 C. pen. în conținutul dinaintea Legii nr. 63/2012 sunt mai favorabile și, în baza art. 5 C pen., în cauză calculul prescripției speciale se realizează potrivit acelor prevederi.
P. urmare, pentru inculpatul C. L. N., termenul de prescripție specială a răspunderii penale s-a împlinit în luna aprilie 2015, după pronunțarea sentinței și anterior sesizării Curții de Apel cu soluționarea căii de atac.
În aceste circumstanțe, în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. 1 și 6 C. pr. P.. raportat la art. 16 alin. 1 lit. f C. pr. P.., vom înceta procesul penal pornit împotriva inculpatul C. L. N. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în interes propriu al administratorului, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu reținerea art. 5 C. pen.
De această dată, apelul inculpatului C. L. N. nu mai profită inculpatei K. T. în privința complicității la infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în interes propriu al administratorului, deoarece prescripția răspunderii penale s-a împlinit doar în cazul inculpatului (care a promovat apel) după pronunțarea sentinței vizate și după ce această hotărâre a rămas definitivă în privința inculpatei, iar odată cu rămânerea definitivă a hotărârii termenul de prescripție a răspunderii penale pentru inculpată și-a încetat cursul.
Cât privește restul dispozițiilor sentinței penale în discuție, vizând: condamnarea inculpatei K. T. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în interes propriu al administratorului; încadrarea juridică dată faptei, natura și durata pedepsei principale; impunerea și natura pedepsei accesorii; suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatei; luarea față de inculpatul C. L. N. a măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 306.749 lei; temeiul acestei măsuri; precum și rămânerea în sarcina statului a onorariilor avocaților desemnați din oficiu, toate acestea sunt la adăpost de critici și vor fi menținute.
În legătură cu dispoziția primei instanțe de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale, din coroborarea raportului de expertiză contabilă cu raportul întocmit de lichidatorul . S. Tg. M., cu declarațiile inculpatei K. T. și ale martorei A. Anico, care infirmă susținerile inculpatului și pe cele ale martorului Kajcsa L., în mod corect judecătoria a constatat că, în perioada iulie-septembrie-obctombrie 2007, inculpatul care s-a comportat ca un administrator de fapt al . SRL M. C., a dobândit suma de 306.749 lei prin săvârșirea faptei de folosirea cu rea credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în folosul propriu al administratorului. . SRL M. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că suma de 306.749 lei este supusă confiscării speciale în temeiul art. 118 alin. 1 lit. e C. pen. din 1969, cu sublinierea că, laurea măsurii de siguranță a confiscării speciale pe acest temei legal nu este condiționată de pronunțarea unei soluții de condamnare, fiind suficient ca instanța penală să constate, într-o procedură echitabilă că fapta este prevăzută de legea penală și făptuitorul a dobândit bunul prin săvârșirea acestei fapte.
Menținerea de către instanța de apel a dispoziției primei instanțe de confiscare specială, în condițiile în care procesul penal a încetat în apel ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale, nu contravine prezumției de nevinovăție a inculpatului. Aceasta întrucât, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza C. F. c. România, Hotărârea din 19 iunie 2012), prezumția de nevinovăție este încălcată atunci când, fără stabilirea legală prealabilă a vinovăției unui acuzat și, în special, fără ca acesta din urmă să fi avut ocazia să își exercite drepturile apărării, o decizie judiciară în ceea ce îl privește reflectă sentimentul vinovăției sale. În prezenta pricină, J. M. C. a analizat cauza în fapt și în drept și a studiat în ansamblul ei problema vinovăției în cadrul laturii penale. În baza probelor administrate în prealabil în cadrul unei proceduri contradictorii și cu respectarea dreptului la apărare, judecătoria a concluzionat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în interes propriu al administratorului, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu reținerea art. 5 C. pen.
Cum subliniam anterior, concluziile primei instanțe se întemeiază pe coroborarea temeinică a probelelor administrate în cauză. P. motivele sale de apel, inculpatul a invocat nulitatea hotărârii primei instanțe, susținând că această hotărârea s-a bazat pe declarația nulă a inculpatei K. T., dată în fața instanței în absența unui interpret autorizat. Inculpatul nu a indicat natura nulității invocate, cu toate acestea instanța de apel constată că în discuție este o nulitate relativă, dintre cele prevăzute de art. 282 C. pr. P.. Inculpatul, prezent la audierea coinculpatei, trebuia să ridice nulitatea relativă a declarației acesteia, dar și a sentinței, cel mai târziu până la primul termen de judecată în apel cu procedura completă. Chiar dacă în 24 iunie 2015, cauza a fost în stare de amânare din pricina unei probleme medicale a acuzatului, situația în care se afla d-l C. L. N. nu l-a pus în imposibilitatea să invoce nulitatea relativă, concluzie susținută și de faptul că pentru termenul din 24 iunie, inculpatul a depus în scris motivele sale de apel. Inculpatul a invocat însă nulitatea relativă abia în 14 octombrie 2015, cu depășirea termenului maxim prevăzut de art. 282 alin. 4 lit. c C. pr. P.., așa că nulitatea relativă invocată de inculpat se acoperă. Separat de aceste considerente, constatăm că declarația inculpatei Kozac T. dată în 24 februarie 2015 nu este singura probă pe care s-a întemeiat dispoziția de confiscare specială, că inculpata a fost ascultată prin intermediul unei persoane cunoscătoare a limbii maghiare și că inculpatul a avut o ocazie adecvată să adreseze întrebări coinculpatei și că nici inculpata și nici d-l C. nu au contestat exactitatea traduceri făcute de d-na S. E.. P. urmare, nu există nici un element care să pună la îndoială echitatea procedurilor derulate în prim grad și respectarea dreptului a apărare al inculpatului de către prima instanță..
4. Cheltuielile judiciare. Văzând soluția principală adusă apelului, conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea căii de atac vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În conformitate cu art. 419 C. pr. P.., extinde efectele apelului declarat de inculpatul C. L. N. și la inculpata K. T..
2. În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admite apelul declarat de inculpatul C. L. N. împotriva sentinței penale nr. 315/24 martie 2015 pronunțate de J. M. C. în dosarul nr._ și, în consecință:
3. Desființează în parte sentința penală atacată și, în rejudecare:
3.1. În baza art. 396 alin. 1 și 5 C. pr. P.. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. pr. P.. și art. 4 C. pen., achită pe inculpatul C. L. N. (fiul lui N. și S.-R., născut la data de 08.03.1977 în mun. București, sector 4, domiciliat în mun. București, sector 1, ..8, b1.5, ., . română, studii - liceul, administrator la . SRL București, necăsătorit, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadentă a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În temeiul art. 396 alin. 1 și 6 C. pr. P.. raportat la art. 16 alin. 1 lit. f C. pr. P.., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatul C. L. N. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în interes propriu al administratorului, prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu reținerea art. 5 C. pen.
3.2. În baza art. 396 alin. 1 și 5 C. pr. P.. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. pr. P.. și art. 4 C. pen., achită pe inculpata K. T. (fiica lui I. și Julianna, născută la data de 12.11.1986 în mun. M. C., jud. H., domiciliată în mun. M. C., ., ., jud. H., de cetățenie română, studii - liceul, necăsătorită, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la data scadentă a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Înlătură din hotărârea atacată aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969 în cazul inculpatei K. T..
3.3. În baza art. 25 alin. 5 C. pr. P.., lasă nesoluționată acțiunea civilă promovată de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., Administrația Județeană a Finanțelor P. H..
Potrivit art. 274 alin. 1 C. pr. P.., obligă pe inculpata K. T. să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, al camerei preliminare și al judecății în prim grad, în sumă de 106 lei.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 319 lei.
Înlătură din hotărârea atacată dispoziția primei instanțe de obligare a inculpaților în solidar la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., Administrația Județeană a Finanțelor P. H..
3.4. Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vizând: condamnarea inculpatei K. T. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar acesteia sau în interes propriu al administratorului; încadrarea juridică dată faptei, natura și durata pedepsei principale; impunerea și natura pedepsei accesorii; suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatei; luarea față de inculpatul C. L. N. a măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 306.749 lei; temeiul acestei măsuri; precum și rămânerea în sarcina statului a onorariilor avocaților desemnați din oficiu.
4. Potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
5. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. A. M. dr. M. V.
GREFIER
A. P.
Red./thred.M.V./30.10.2015/3ex.
Jud.fond. A. D. R.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 527/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
