Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 9/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 9/2016

ROMÂNIA

C. DE A. TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 9/a

Ședința publică din 13 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. O.

Judecător F. G.

Grefier A. M. H.

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de către:

- inculpatul J. L. – fiul lui L. și E., născut la data de 9 ianuarie 1951 în comuna Lupeni . Harghita, cetățenia română, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii generale, domiciliat în ., județul Harghita, posesor al C.I. . nr._ emis de mun. O. S., CNP_);

- părțile civile L. E., personal și în calitate de reprezentant legal al minorei K. B. și K. I., toți cu domiciliul procesual ales în O. S., .. 12, jud. Harghita, împotriva sentinței penale nr. 31/24.02.2015, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 16 decembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data, 29 decembrie 2015, apoi pentru data de astăzi 13 ianuarie 2016.

C. DE A.

Deliberând asupra prezentelor apeluri:

P. cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Tg-M. la data de 23.03.2014 sub nr._ inculpatul J. L. ți părțile civile K. I., L. E. și K. B. – prin reprezentant L. E. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 31/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria O. Secuiec.

Apelul inculpatului nu a fost motivat în scris, însă în fața instanței s-a solicitat reducerea cuantumului pedepselor stabilite de judecătorul fondului, amânarea aplicării pedepsei rezultante sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, precum și a unei alte stări de fapt, în care și victima ar fi avut un anumit grad de culpă în producerea accidentului.

În motivarea apelului părților civile s-a solicitat majorarea despăgubirilor materiale și morale acordate acestora.

Inculpatul nu a făcut noi declarații în fața instanței de apel.

S-au depus înscrisuri.

A fost asigurată asistența juridică prin apărători aleși.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control retine următoarea situație de fapt:

P. sentința penală nr. 31/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria O. Secuiec, s-au hotărât următoarele:

In baza art. 383 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1,2 Cod penal și părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1,2 Cod penal și părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. g Cod penal.

A fost admisă solicitarea inculpatului J. L. privind aplicarea art. 375 Cod procedură penală.

În baza art.192 alin.1, 2 Cod penal cu aplic. art. 375 Cod procedură penală, art. 396 alin.2 și alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul J. L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.,

În baza art. 66 alin. (1) lit. a și b Cod penal, i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de doi ani de zile după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 66 alin. (1) lit. i Cod penal, i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de categoria B și C pe o perioadă de doi ani de zile după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. art. 66 alin. (1) lit. a și b Cod penal, i-a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 65 alin. (1) raportat art. 66 alin. (1) lit. i Cod penal, i-a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de categoria B și C din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. de art. 338 alin.1 Cod penal J. L. cu aplic. art. 375 Cod procedură penală, art. 396 alin.2 și alin.10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul J. L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a și b Cod penal, i-a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de doi ani de zile după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 66 alin. (1) lit. i Cod penal, i-a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de categoria B și C pe o perioadă de doi ani de zile după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.38 Cod penal infracțiunile erau în concurs și, în baza art.39 lit. b Cod penal inculpatul s-a dispus a executa pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 luni și 3 zile închisoare, cu executare efectivă.

În baza art. 404 alin.4 lit. a Cod procedură penală s-a dedus din durata pedepsei perioada arestului preventiv și al arestului la domiciliu 22 aprilie 2014 -20 iunie 2014, inclusiv.

În baza art. 45 alin.3 lit. a Cod penal raportat la art. 66 alin. (1) lit. a și b Cod penal, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de doi ani de zile după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin.3 lit. a Cod Penal raportat la art. 66 alin. (1) lit. i Cod penal, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de categoria B și C pe o perioadă de doi ani de zile după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin.3 lit. a Cod Penal raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. art. 66 alin. (1) lit. a și b Cod penal, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 45 alin.3 lit. a Cod Penal raportat la art. 65 alin. (1) raportat art. 66 alin. (1) lit.i Cod penal, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a conduce autovehicule din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile L. E., K. B., prin reprezentant legal L. E., și K. I..

În baza art. 19 Cod procedură penală și art.1359 și urm cod civil a fost obligat inculpatul J. L. să achite părții civile K. B., prin reprezentanți legali L. E. și K. I. suma de 10.000 euro reprezentând daune morale.

În baza art. 19 Cod procedură penală și art.1359 și urm Cod Civil a fost obligat inculpatul J. L. să achite părții civile L. E., suma de 10.000 euro reprezentând daune morale

În baza art. 19 Cod procedură penală și art.1359 și urm Cod Civil a fost obligat inculpatul J. L. să achite părții civile K. I. suma de 10.000 euro reprezentând daune morale

În baza art. 19 Cod procedură penală și art.1359 și urm Cod Civil a fost obligat inculpatul J. L. să achite părților civile suma de 3861 lei și 1.250.060 HUF reprezentând daune materiale.

A fost obligată partea responsabilă civilmente E. R. A. R. la plata despăgubirilor civile acordate de instanță părților civile alături de inculpatul J. L., reprezentând daune morale în cuantum de 30.000 euro, 3861 lei și 1.250.060 HUF reprezentând daune materiale., în limitele contractului de asigurare

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul J. L. să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 20 aprilie 2014 inculpatul se afla la domiciliul său din . jurul orei 15,00 a venit numitul L. L., cu care a început să joacă cărți, ulterior apărând și numitul Madaras Karoly, care a adus vin pentru gustat. Acesta împreună cu inculpatul au consumat băuturi alcoolice.

Inculpatul dispunea de permis de conducere valabil pentru categoriile B și C.

Inculpatul a observat că nu avea țigări și s-a urcat la volanul autoturismului marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_ pe DN 13 A, proprietatea fiului său și a plecat pe DN 13 A, în direcția comunei Praid, la stația de benzină. Când a ajuns acolo inculpatul a cumpărat țigări și a comandat 50 ml coniac, pe care a consumat pe loc. Între timp a venit numita J. I., nora inculpatului, care l-a rugat să meargă acasă, deoarece era așteptat.

Inculpatul conducea autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_, iar nora se deplasa cu un alt autoturism în spatele lui.

Ajungând aproape de centrul comunei, inculpatul a semnalizat că vrea să schimbe direcția de mers spre . început să se deplaseze cât mai aproape de partea dreaptă a părții carosabile.

Roțile autoturismului a ieșit de pe carosabil și a lovit pe victima K. Klaudia, care circula pe aceeași direcție de deplasare cu autoturismul, condus de către inculpat.

Accidentul rutier a avut loc în dreptul imobilului cu nr. 764 C. în afara părții carosabile.

Victima accidentului K. Klaudia a decedat pe loc, decesul fiind constatat de către un echipaj de la ambulanța C..

După producerea accidentului conducătorul auto J. L. a părăsit locul accidentului.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său a luat o haină groasă și o pereche de cizmă și s-a ascuns în pădure.

În dimineața zilei de 22.04.2014, a decis să se deplaseze la domiciliul său și în urma discuțiilor purtate cu fii săi s-a deplasat la postul de poliție C. unde s-a predat.

P. încheierea penală nr._ al Judecătoriei O. S., față de inculpatul J. L. a fost luată măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 22.04.2014 până la data de 21.05.2014.

P. încheierea penală nr._, din 19.05.2014 a Judecătoriei O. S., s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. de prelungire a arestului preventiv față de inculpatul J. L., și s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpat începând cu data de 22 mai 2014 până pe data de 20 iunie 2014.

S-a dispus efectuarea unei expertize medico – legale asupra cadavrului victimei.

Potrivit Raportului medico legal de necropsie nr. 4I/A3/OS, din 21.04.2014, a Serviciului de Medicină Legală Harghita, s-a constatat că moartea victimei K. Klaudia, a fost violentă și că, între leziunile traumatice suferite care i-au provocat decesul și accident, exista legătură de cauzalitate.

Inculpatul a încălcat prev. art. 48 din OUG nr. 195/2002, cu privire la adaptarea vitezei în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poate efectua orice manevră în condiții de siguranță, a încălcat prev.art. 123 lit. a,b din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în sensul că este obligat să circule cu o viteză care nu depășește 30 km/oră în localități în curbe deosebit de periculoase sau în care vizibilitate este mai mică de 50 m (acesta declarând că a fost orbit și nu vedea drumul), precum și lit. i cu privire la schimbarea direcției de mers prin viraje.

Din prevederile art. 85 alin. 2 și art. 91 alin.3, lit. c Cod penal, rezultă că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei dacă inculpatul a încercat să sustragă de la urmărirea penală.

În speța dată, inculpatul a părăsit locul accidentului și a stat ascuns timp de două zile în pădure.

Așa cum a rezultat din declarația inculpatului, acesta s-a îmbrăcat adecvat anotimpului (cizme și haine groase), iar organele de poliție împreună cu locuitorii comunei C., au desfășurat acțiuni de căutare, au fost patru echipe asigurate, dar fără rezultat (f. 614).

Instanța a apreciat că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și nu a putut fi acordat beneficiul amânării sau suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul prin săvârșirea, atât a infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal și părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 Cod penal a nesocotit grav normele de conviețuire socială, care au scop disciplina comportamentului în circulație rutieră și respectarea vieții umane.

Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, inculpatul avea cunoștință că a lovit-o pe victima K. Klaudia, așa cum a rezultat din declarația dată în cursul urmăririi penale, „nora mi-a a spus că am lovit pe cineva, ceea ce știam deja și în jurul victimei s-au adunat mai multe persoane”.

Starea de urgență este definită de art. 2 alin. 1 lit. a din O.U.G. 21/2004 privind Sistemul Național de Transport al Situațiilor de Urgență.

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile folosite au următorul înțeles:

a) situația de urgență - evenimente excepționale, cu caracter nonmilitar, care amenință viața sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale și culturale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse specializate și managementul unitar al forțelor și mijloacelor implicate;

Moartea unei persoane, ca urmare a unei fapte săvârșite din culpă, nu constituie un eveniment excepțional și nu necesită alocare de resurse specializate pentru redobândirea normalității.

Susținerea că inculpatul a părăsit locul producerii accidentului pentru a ascunde faptul că a condus în stare de ebrietate nu s-a încadrat în cazurile prev. de art. 77 Cod penal, ci poate constitui un element în individualizarea judiciară a răspunderii penale.

Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește fondate, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea primei instanțe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre cele două infracțiuni săvârșite, la contopirea pedepselor stabilite, la deducerea duratei arestului preventiv și a arestului la domiciliu, precum și la soluționarea laturii civile, criticabile fiind însă stabilirea cuantumului pedepsei rezultante, a modalității de executare în regim de detenție și a cuantumului daunelor morale.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă. Chiar dacă în apel s-a depus un Raport de expertiză tehnică extrajudiciară pentru susținerea culpei victimei, C. urmează să rețină situația de fapt descrisă în Rechizitoriu, deoarece inculpatul a urmat procedura simplificată instituită de disp. art. 375 alin. 1 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen, în cadrul căreia poate fi administrată doar proba cu înscrisuri, potrivit art. 375 alin. 1 C. pr. pen.

Pe de altă parte, aceasta este dovedită mai presus de orice dubiu, prin probele administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarația de recunoaștere dată de inculpat în fața primei instanțe, în cadrul acestei proceduri.

Avem în vedere următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f. 19 – 33); raport medico – legal de necropsie (f. 52 – 54); proces verbal de căutare (f. 61 – 62) declarații martori (f. 63- 77); declarații inculpat (f. 80- 85, 174 176).

Și încadrarea în drept a fost corect reținută de prima instanță. Astfel, fapta inculpatului săvârșită în timpul conducerii autoturismului și de a părăsi carosabilul, având drept consecință lovirea victimei K. Klaudia apreciem că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, iar fapta părăsirii locului accidentului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, faptele aflându-se în concurs.

Hotărârea va fi desființată însă sub aspectul greșitei stabiliri a cuantumului pedepsei rezultante, a modalității de executare și a cuantumului daunelor morale.

În privința cuantumului pedepselor, constatăm că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, pe tot parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptelor, a urmat procedura simplificată, limitele de pedeapsă fiind reduse cu o treime. Ori, prin stabilirea pedepselor de câte 2 ani închisoare, așa cum a procedat prima instanță, este respectat principiul proporționalității, deoarece modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele și persoana inculpatului, justifică aplicarea unor astfel de pedepse, stabilite relativ înspre minimul special, rezultat în urma reducerii limitelor de pedeapsă.

Așadar, față de modalitatea concretă a săvârșirii faptelor și față de rezultatul iremediabil produs, C. apreciază că cele două pedepse sunt de natură să-i atragă atenția inculpatului față de gravitatea faptelor sale și să-l determine să manifeste pe viitor o atitudine de respect față de relațiile sociale ocrotite prin normele penale încălcate.

Judecătorul fondului a greșit însă la operațiunea de contopire a celor două pedepse, făcând aplicarea eronată a disp. art. 39 alin. 1 lit. b C. pen, potrivit cărora pedeapsa rezultantă este cea de 2,8 ani închisoare (pedeapsa cea mai grea de 2 ani, la care se adaugă un spor de 1/3 din cea de a doua pedeapsă de 2 ani închisoare, care reprezintă 8 luni închisoare) și nu 2 ani, 8 luni și 3 zile închisoare. Această eroare urmează a fi îndreptată în prezenta cale de atac.

Nu vom primi cererea inculpatului de amânare a aplicării pedepsei, deoarece, față de cuantumul pedepsei rezultante de 2,8 ani închisoare, C. constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 83 alin. 1 lit. a C. pen privind maximul de 2 ani închisoare, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, pentru care se poate dispune amânarea aplicării pedepsei.

Însă constatăm că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 și urm. C. pen privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului este mai mică de 3 ani închisoare, acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, nefiind cunoscut cu antecedente penale, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar potrivit concluziilor Raportului de evaluare, acesta prezintă un risc de nivel mic de implicare pe viitor în săvârșirea de infracțiuni, fiind încurajat în acest sens de următorii factori pozitivi:

- comportamentul pozitiv înregistrat până în prezent, materializat în absența antecedentelor penale;

- implicare activă în muncă, fiind angajat cu forme legale, permanent, fiind atașat de norma socială și dovedind disponibilitate permanentă pentru muncă;

- imagine pozitivă în comunitate, inculpatul fiind apreciat de familie, de colegi și de comunitatea din care face parte ca o persoană muncitoare și fără evidențiere cu aspecte negative;

- existența unor relații bune între membrii familiei, bazate pe încredere și sprijin reciproc.

În același Raport se mai arată că inculpatul este o persoană integrată în comunitatea din care face parte, până la această vârstă a dus o viață liniștită orientată spre respectarea legilor, valorilor și principiilor morale.

Prezentul incident este unul izolat în viața sa și a avut un impact puternic asupra întregii familii.

Acesta se află la primul conflict cu legea penală, iar comportamentul adoptat înainte și după săvârșirea infracțiunii este unul în acord cu respectarea normelor de conviețuire.

S-a apreciat că, inculpatul dispune de resurse interne care conjugate cu resursele externe sunt în măsură să îl susțină în adoptarea unui comportament non infracțional pe viitor.

Experiența trăită atât de el cât și de întreaga familie cu ocazia derulării prezentul proces penal, constituie și aceasta un factor de ordine protectiv pentru menținerea lui în sfera prosocialului.

Pentru aceste considerente, C. apreciază că nu este necesară încarcerarea acestuia, deoarece depunerea inculpatului în mediul penitenciar ar reprezenta o măsură mult prea severă față de persoana sa.

Măsurile de supraveghere și obligațiile prev. de art. 93 C. pen stabilite în sarcina inculpatului sunt suficiente pentru a-i atrage acestuia atenția asupra gravității faptelor sale, precum și a consecințelor nerespectării lor.

În stabilirea acestei modalități de executare a pedepsei, C. reține și atitudinea manifestată de inculpat, respectiv achitarea unei părți din pretențiile civile formulate de părțile civile (art. 91 alin. 1 lit. d C. pen), fără însă a putea fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. 2 lit. a C. pen.

În privința laturii civile, în acord cu judecătorul fondului, constatăm că prejudiciul material în valoare de 3.861 lei și 1.250.060 HUF (cu care s-a constituit părțile civile) și la acoperirea căruia a fost obligat inculpatul, este dovedit cu facturile aflate la filele 142-160.

În fața instanței de apel, inculpatul a făcut dovada achitării către partea civilă a sumei de 400.000 HUF, echivalentul contravalorii manoperei și monumentului funerar în sumă totală de 6.000 lei (așa cum au confirmat părțile), urmând a lua act de aceasta, fără însă ca părțile civile să fi făcut dovada restului pretențiilor de până la 19.000 lei solicitate în apel.

Asupra despăgubirilor cu titlu de daune morale, procedând la reanalizarea cererile de constituire de parte civilă, apreciem că sumele reprezentând daune morale acordate către fiecare parte civilă sunt insuficiente față de suferințele morale cauzate prin fapta inculpatului.

Acestea se impun a fi stabilite într-un cuantum care să nu fie exagerat și nici să nu ducă la o îmbogățire fără just temei a părților civile, ci să reprezinte sume necesare și suficiente pentru acoperirea prejudiciului moral suferit, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.

Instanța de judecată este cea chemată să stabilească criteriile și metodele necesare pentru determinarea cuantumului daunelor morale. În speță, așa cum a procedat de ltfel instanța de prim grad, este aplicabil principiul reparației daunelor morale în cazul atingerii grave aduse drepturilor părților civile.

Reținem în acest sens modalitatea concretă în care s-a produs accidentul, culpa exclusivă a inculpatului, valorile lezate care au afectat grav persoanele părților civile și urmarea iremediabilă produsă constând în decesul victimei.

Sumele acordate părților civile ca daune morale trebuie să fie, în opinia Curții, un cuantum în măsură să echivaleze suferințelor morale pricinuite acestora.

Pentru daunele morale cerute și care urmează să fie acordate, în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ elementele angajării răspunderii civile delictuale, astfel că este întemeiată solicitarea părților civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale. Așa cum am reținut, s-a stabilit prin hotărârea penală că inculpatul este singurul răspunzător de urmările produse, prejudiciul moral cauzat părților civile fiind consecința conduitei sale culpabile. Avem în vedere atât suferințele psihice la care au fost supuse părțile civile, cât și împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părților civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Raportat la cele două criterii, considerăm că sumele care vor fi stabilite prin prezenta decizie, la care se adaugă și condamnarea penală a inculpatului, reprezintă o reparație echitabilă și adecvată a suferințelor îndurate.

Reținem vârsta fragedă a victimei – fată de doar 16 ani -, a cărui deces a pricinuit suferințe imense părinților, dar și surorii acesteia, existând totuși o diferență între relațiile de părinte-fiică, pe de o parte și cele dintre surori, pe de altă parte, motiv pentru care și cuantumul sumelor acordate părinților va fi unul diferit, respectiv mai mare față de cel acordat sorei victimei.

Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, vom admite apelurile declarate de inculpatul J. L. și de părțile civile K. I., L. E. și K. B. – prin reprezentant L. E. împotriva sentinței penale nr. 31/24.02.2015 pronunțate de Judecătoria O. Secuiec.

În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen vom desființa parțial sentința atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 39 alin. 1 lit. b rap. la art. 38 lit. a C. pen, vom aplica inculpatului J. L. pedeapsa rezultantă de 2,8 ani (doi ani și opt luni) închisoare.

Potrivit art. 91 C. pen, vom dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2,8 ani închisoare aplicate prin prezenta decizie, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probațiune Harghita;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe Serviciul de Probațiune Harghita, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;

- să comunice acestui Serviciu informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 3 C. pen, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta un număr total de 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei C. sau al Primăriei comunei Praid, jud. Harghita.

Vom desemna Serviciul de Probațiune Harghita pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpatului.

Vom atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse inculpatului, precum și al comiterii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Vom face aplicarea disp. art. 68 alin. 1 lit. b C. pen privind executarea pedepselor complementare stabilite de prima instanță.

Cu privire la pedepsele accesorii stabilite de judecătorul fondului, față de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale dispusă prin prezenta decizie, acestea urmează a fi aplicate doar în cazul pronunțării unei soluții de revocare a modalității de executare a pedepsei, stabilită prin prezenta hotărâre.

Vom majora despăgubirile civile stabilite de prima instanță cu titlu de daune morale, după cum urmează:

- de la 10.000 euro la 40.000 euro pentru partea civilă K. I.;

- de la 10.000 euro la 40.000 euro pentru partea civilă L. E. și

- de la 10.000 euro la 25.000 euro pentru partea civilă K. B. – prin reprezentant L. E..

Vom constata că inculpatul J. L. a achitat părții civile L. E. suma de 400.000 HUF, reprezentând contravaloarea monumentului funerar și a manoperei, în valoare de 6.000 lei.

Vom menține celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen admite apelurile declarate de inculpatul J. L. (fiul lui L. și E., născut la data de 9 ianuarie 1951 în . Harghita, cetățenia română, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii generale, domiciliat în ., județul Harghita, posesor al C.I. . nr._ emis de mun. O. S., CNP_) și de părțile civile K. I., L. E. și K. B. – prin reprezentant L. E. (toți cu domiciliul procesual ales în O. S., .. 12, jud. Harghita.) împotriva sentinței penale nr. 31/24.02.2015 pronunțate de Judecătoria O. Secuiec.

În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 39 alin. 1 lit. b rap. la art. 38 lit. a C. pen, aplică inculpatului J. L. pedeapsa rezultantă de 2,8 ani (doi ani și opt luni) închisoare.

Potrivit art. 91 C. pen dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2,8 ani închisoare aplicate prin prezenta decizie, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probațiune Harghita;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe Serviciul de Probațiune Harghita, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;

- să comunice acestui Serviciu informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 3 C. pen, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta un număr total de 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei C. sau al Primăriei comunei Praid, jud. Harghita.

Desemnează Serviciul de Probațiune Harghita pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpatului.

Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse inculpatului, precum și al comiterii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Face aplicarea disp. art. 68 alin. 1 lit. b C. pen privind executarea pedepselor complementare stabilite de prima instanță.

Majorează despăgubirile civile stabilite de prima instanță cu titlu de daune morale, după cum urmează:

- de la 10.000 euro la 40.000 euro pentru partea civilă K. I.;

- de la 10.000 euro la 40.000 euro pentru partea civilă L. E. și

- de la 10.000 euro la 25.000 euro pentru partea civilă K. B. – prin reprezentant L. E..

Constată că inculpatul J. L. a achitat părții civile L. E. suma de 400.000 HUF, reprezentând contravaloarea monumentului funerar și a manoperei, în valoare de 6.000 lei.

Menține celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2016.

Președinte Judecător

A. O. F. G.

Grefier

A. M. H.

Red.AO/15.01.2016

Thnred./CC/2 exp./15.01.2016

Jd.fd.Redai Z.J.

← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 603/2015....		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Hotărâre din... →

Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 9/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 9/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ