Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Hotărâre din 11-01-2016, Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 1/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 1/C
Ședința publică din 11 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Grefier A. B. F.
Pe rol pronunțarea asupra contestației la executare formulată de către petentul P. G., împotriva Sentinței penale nr. 258/23.11.2015, pronunțată de către Tribunalul Harghita, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părții, precum și a reprezentantei Ministerului Public, domnul procuror A. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părții, personal și prin apărător, precum și ale reprezentantului parchetului, au fost consemnate în încheierea din data de 6 ianuarie 2016, când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 11 ianuarie 2016, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Față de contestația formulată:
Prin sentința penală nr. 258/23.11.2015, pronunțată de către Tribunalul Harghita, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de petentul P. G..
A fost obligat pe petentul condamnat să plătească statului cheltuielile judiciare în sumă de 230 lei.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin contestația la executare promovată petentul P. G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
În motivarea cereri petentul arată că a beneficiat de legea penală mai favorabilă doar în ce privește cuantumul pedepsei în detrimentul aplicării unor prevederi favorabile din legea nouă respectiv prevederile art.22 alin. 2 C.pen..
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele.
Prin sentința penală nr.313/S din 11.11.2011 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.330 din 12.03.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, P. G., a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II –a și b Cod penal.
În vederea punerii în executare a acestei pedepse a fost emis de către Tribunalul B. mandatul de executare nr.1065/2011.
S-a reținut că pedepsele componente ale contopirii se situează sub maximele speciale prevăzute de noul Cod penal, iar pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este mai redusă decât pedeapsa care i s-ar putea aplica petentului, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., pentru concursul de infracțiuni.
În aceeași ordine de idei, s-a reținut că aplicarea legii penale mai favorabile după o condamnare definitivă este limitată la situația prevăzută de art. 6 Cod penal, și anume dacă pedeapsa stabilită sau cea aplicată prin hotărârea de condamnare este mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea care a format obiectul acelei hotărâri, când este obligatorie reducerea pedepsei la acel maxim.
S-a apreciat că noul Cod penal a abandonat aplicarea facultativă a legii penale și art. 4 din Legea nr. 187/2012 prevede expres că „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
În același timp, textul art. 4 din Legea nr. 187/2012 nu vine în contradicție cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece norma constituțională nu obligă la retroactivitatea ori ultraactivitatea nelimitată a legii penale mai favorabile, ci doar permite această retroactivitate, lăsând legiuitorului libertatea de a stabili limitele, iar ultraactivitatea legii penale nu este consacrată de nici un text constituțional.
În lumina considerentelor dezvoltate mai sus, contestația a fost considerată ca nefondată.
Împotriva sentinței instanței de fond a promovat, în termen legal, contestație petentul care a susținut că în contestația formulată invocă faptul că el execută o pedeapsă pentru fapte care dacă în prezent ar fi comise acestea ar fi fost dezincriminate, întemeindu-și cererea pe disp.art.595 din Cod procedură penală cu raportare la art.4 din Codul penal.
Analizând contestația formulată, prin raportare la art.595 Cod procedură penală și la susținerile petentului se rețin următoarele:
Pentru a se aplica disp.art.595 Cod procedură penală trebuie ca după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă să intervină o lege care nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea.
Ori, din actele de la dosar rezultă că hotărârea de condamnare a petentului a rămas definitivă prin decizia penală nr.330 din 12.03.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se observă că după această dată, 12.03.2015 nu au intervenit legi noi care să nu mai prevadă ca infracțiuni faptele care au atras condamnarea petentului.
Din analiza deciziei nr.330 din 12.03.2015 se observă că, la data pronunțării, Î. C. de Casație și Justiție a analizat aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, în raport de modificările Codului penal și de procedură penală apărute în februarie 2014. De asemenea se observă că pedepsele aplicate inculpatului se situează, așa cum a reținut judecătorul fondului, sub maximele speciale prevăzute de noul Cod penal, pedeapsa rezultantă, de 7 ani închisoare fiind mai redusă decât pedeapsa ce i se putea aplica petentului conform art.39 alin.1 lit.b Cod penal.
Față de cele de mai sus contestația formulată va fi respinsă ca nefondată, în conformitate cu art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va fi obligat contestatorul petent la plata sumei de 230 lei, reprezentând cheltuieli judiciare la stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției către Baroul M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de petentul P. G. (fiul lui I. și M., născut la data de 21.06.1955, având CNP:_, deținut în Penitenciarul Miercurea C.), împotriva sentinței penale nr. 258 din data de 23.11.2015, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul petent la plata sumei de 230 lei, reprezentând cheltuieli judiciare la stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției către Baroul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2016.
Președinte
F. G.
Grefier
A. B. F.
Red.FlG/12.01.2016
Thnred./CC/3 exp./ 12.01.2016
Jd.fd. L. R.
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 9/2016. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 176/2015. Curtea de... → |
|---|
