Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 146/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 146/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 146/A
Ședința publică din 7 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Judecător M. R. C.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații:
M. N. (fiul lui N. și A., născut la 15.10.1986 în mun. Sighișoara, jud. M. dom. în com. Vânători, ., jud. M., posesor al CI . nr._, eliberat de SPCLEP Sighișoara, CNP_),
M. F. (fiul lui V. și F., născut la 12.09.1972, în mun. Sighișoara, jud. M., dom. în com. Vânători, ., jud. M., posesor al CI . nr._, CNP:_, actualmente deținut în Penitenciarul Aiud) și
B. G. I. (fiul lui I. și A., născut la 11.12.1987 în mun. Sighișoara, jud. M., dom. în com. Vânători, ., jud. M., posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP Sighișoara, CNP_) - împotriva sentinței penale nr.185 din 21 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror V. O., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 aprilie 2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra căilor de atac promovate în cauză, pentru data de azi, respectiv 7 mai 2014. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Prin sentința penală nr. 185 din 21 iunie 2013, Judecătoria Sighișoara a dispus după cum urmează:
În baza art.211 alin.1 alin.2 lit. b, alin.2 indice 1 lit. a Cp cu aplicarea art. 320 ind.1 Cpp condamnă pe inculpatul M. N. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.192 alin.1 și 2 Cp cu aplicarea art.320 ind.1 Cpp condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit. a Cp, art. 34 lit. b Cp contopește pedepsele aplicate inculpatului urmând să execute pedepsea cea mai grea de 4 ani 8 luni închisoare.
Aplică art.71-64 lit. a, b Cp.
În baza art.88 Cp deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând din 9.09.2012 și până la 7.11.2012 inclusiv.
În baza art.357 alin.2 lit. b Cpp, art.136 alin.2 lit. c Cpp menține până la data rămânerii definitive a prezentei sentințe măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin încheierea pronunțată în ședința publică din 11.12.2012 în prezenta cauză.
În baza art.211 alin.1 alin.2 lit. b, alin.2 lit. a Cp condamnă pe inculpatul M. F. la pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.192 alin.1 și 2 Cp condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.33 lit. a Cp, art. 34 lit. b Cp contopește pedepsele aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 2 luni închisoare.
Aplică art. 71-64 lit. a, b Cp.
În baza art.88 Cp deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând din 19.09.2012 și până la 21.09. 2012 inclusiv și din 28.09.2012 și până la 3.10.2012 inclusiv.
În baza art.211 alin.1 lit. b, alin.2 ind.1 lit. a Cp cu aplicarea art.74 lit. a, 76 lit. b Cp condamnă pe inculpatul B. G. I. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.192 alin.1 și 2 Cp cu aplicarea art.74 lit. a, art.76 lit. c Cp condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit. a Cp, art.34 lit .b Cpp contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
Aplică art.71. 64 lit. a, b Cp
În baza art.88 Cp deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând din 17.09.2012 și până la 21.09. 2012 inclusiv și de la 28.09.2012 și până la 3.10. 2012 inclusiv.
În baza art.14, 346 Cpp, art.1382 cod civil nou obligă inculpații în solidar la 1700 lei despăgubiri către partea civilă T. G. .
În baza art.7 alin.1 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare despre prelevarea probelor biologice de la inculpați.
În baza art.191 alin.2 Cpp obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: inculpatul M. N. la 1200 lei, din care 600 lei onorariu avocat din oficiu vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției către Baroul M., inculpații M. F. și B. G. I. la câte 1000 lei, din care câte 300 lei onorariu avocat din oficiu vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..
În motivare, prima instanță arată că în seara zilei de 8.09.2012, în jurul orelor 17:30 cei trei inculpați s-au întâlnit în satul Archita și s-au hotărât să se deplaseze în loc. M. V. pentru a cunoaște fete.
Astfel, s-au deplasat fiecare cu bicicleta personală și în jurul orei 19:00 au pătruns în magazinul mixt aparținând părții vătămate T. G. unde au consumat băuturi alcoolice.
Înțelegându-se să spargă magazinul pentru a sustrage bunuri, până în jurul orei 2:00 inculpații s-au plimbat cu bicicletele prin .-au lăsat la ieșirea spre satul Archita.
Apoi au intrat în grădina părții vătămate și de aici pe o portiță metalică în curtea magazinului părții vătămate.
Ușa de la intrare era blocată pe interior, atât în partea de sus cât și în partea de jos, dar inculpații M. F. și B. G. I. au reușit să disloce dispozitivul de blocare și apoi au deschis și a doua ușă, care nu era prevăzută cu încuietoare.
Pătrunzând în acest mod în magazin, inculpatul B. G. I. s-a dus la frigider unde se găseau produse alimentare congelate, iar inculpatul M. F. după tejghea, de unde a sustras conserve, și dintr-o cutie de carton suma de 300 lei, în bancnote de câte un leu, în timp ce inculpatul M. N. s-a deplasat după tejghea din fața ușii de la intrare și a sustras bunuri.
În acest timp, partea vătămată dormea cu soția sa T. V., în camera alăturată.
Auzind zgomote suspecte în magazin, martora și-a trezit soțul din somn.
Partea vătămată s-a ridicat din pat, a aprins lumina camerei, apoi a deschis ușa ce dădea spre camera în care funcționa magazinul și i-a observat ce cei trei inculpați.
Partea vătămată i-a blocat inculpatul M. N., care se afla după tejghea, ieșirea din magazie, iar inculpatul a împins victima, pentru a-și asigura scăparea cu bunurile sustrase asupra sa.
Inculpatul M. F. care se afla, de asemenea, după tejghea, pentru a putea fugi cu bani sustrași, l-a lovit pe T. G. cu o coadă de mătură după care toți inculpații au părăsit locul faptei.
Ginerele părții vătămate a alertat organele de poliție, care s-au deplasat mai întâi în zona în care este situat magazinul părții vătămate și apoi în satul Archita. Inculpații au fost depistați în zona denumită „ Calea Zoltanului” la circa 300 m de la ieșirea din Archita și au fost somați să se oprească dar au dispărut abandonând bicicletele și bunurile sustrase .
Inculpatul M. N. a fost prins, iar ceilalți doi nu au fost găsiți în urma căutărilor efectuate.
Chiar dacă nu toți trei l-au lovit pe T. G., precizează prima instanță, agresarea acestuia s-a efectuat în scopul de a scăpa și a părăsi locul faptei cu bunurile sustrase.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații M. N., M. F. și B. G. I..
În motivare, inculpatul M. N. a arătat că nu are antecedente penale și a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea executării ei.
Inculpatul B. G. I. a solicitat suspendarea executării pedepsei având în vedere circumstanțele personale și situația familială.
Inculpatul M. F. nu și-a motivat apelul, dar a declarat instanței de apel că, într-adevăr a sustras bunuri părții vătămate, dar nu a lovit-o, ci în momentul în care partea vătămată a intrat în cameră, el și inculpatul B. G. au fugit, iar singurul rămas în urmă, care o putea brusca pe partea vătămată, a fost inculpatul M. N..
Apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt stabilită de prima instanță este cea reală, până la un punct. Este adevărat că toți inculpații au participat la sustragerea, pe timp de noapte, a bunurilor dintr-o cameră a imobilului folosit de partea vătămată T. G. ca magazin și locuință, și că după ce partea vătămată, care dormea în cealaltă cameră, s-a trezit, doar o parte dintre inculpați au lovit-o. Mai concret, la agresarea părții vătămate au participat doi dintre inculpați, M. N. și B. G.. Aceasta reiese din coroborarea probelor dosarului. În cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, partea vătămată este citată cu declarația conform căreia un inculpat a lovit-o și unul a împins-o. Partea vătămată și-a menținut susținerea în cursul declarației aflate la fila 43 din dosarul de urmărire penală. Potrivit raportului medico-legal de constatare medico-legală, a fost lovită în mod repetat, necesitând 7-8 zile de îngrijire medicală, ceea ce contrazice susținerile inculpaților, că a fost doar împinsă de M. N.. În declarația aflată la fila 54 dosar urmărire penală, acesta arată că în momentul în care a împins-o pe partea vătămată, în spatele lui se afla M. F., și nu a văzut ce a făcut acesta. Declarația oferă numele celui de-al doilea inculpat care a participat la agresarea părții vătămate. În fața primei instanțe, inculpatul M. N. a recunoscut că starea de fapt prezentată în rechizitoriu, conform căreia el a împins-o pe partea vătămată iar inculpatul M. F. a lovit-o cu o coadă de mătură, corespunde adevărului (f. 221). În aceeași fază, partea vătămată a arătat că inculpatul M. N. l-a lovit cu coada măturii, o singură dată, iar ceilalți doi au fugit, dar precizează în final că unul dintre cei doi l-a împins (f. 229). Declarația martorei T. V. este neconcludentă, fiindcă se limitează să arate că nu știe dacă unul dintre cei doi care au fugit l-a împins pe soțul ei (f. 230).
Ca urmare, din probele dosarului reiese că inculpatul M. N. și inculpatul M. F. sunt cei care au agresat-o pe partea vătămată.
Din toate probele reiese că inculpatul B. G. a fugit când partea vătămată a sosit la locul faptei. De altfel, el nici nu este acuzat că a lovit-o sau împins-o, ci doar că a acceptat posibilitatea ca furtul să fie comis prin agresarea ei. În opinia instanței, din comportamentul lui, marcat de gestul de a fugi în momentul apariției părții vătămate, nu poate rezulta în mod neechivoc că a acceptat posibilitatea agresării ei pentru asigurarea scăpării și păstrarea bunurilor sustrase. Nu există, în plus, vreo probă din care să reiasă că inculpații au plănuit în avans o asemenea cale de scăpare. Așa fiind, instanța reține că inculpatul B. G. a comis doar acte specifice elementului material al infracțiunii de furt și că nu a avut cunoștință de intenția celorlalți doi inculpați de a agresa victima, intenție survenită ulterior momentului actelor de sustragere.
Ca urmare, doar inculpații M. N. și M. F. sunt vinovați de comiterea infracțiunii de tâlhărie. La individualizarea pedepselor, instanța de apel reține în special împrejurările că, potrivit cazierului, inculpatul M. N. a fost condamnat în 2004 pentru furt la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării și că inculpatul este reabilitat de drept, și are în vedere, cu privire la el, dispozițiile art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției, în vigoare la momentul recunoașterii. În cazul inculpatului M. F. nu se poate reține vreo circumstanță favorabilă dedusă din comportamentul procesual, în schimb trebuie reținute multiplele antecedente penale, referitoare inclusiv la infracțiuni de violență, consemnate în cazierul de la fila 60 dosar urmărire penală.
În cursul apelului, conform unei declarații autentice a părții vătămate și a inculpaților M. N. și B. G. I., partea vătămată T. G. a arătat că nu mai dorește tragerea la răspundere în nici o formă a celor doi, și că a primit de la aceștia suma solicitată în latura civilă. Cu privire la inculpatul M. F., partea vătămată nu s-a pronunțat expres, dar chemată în instanță pentru a formula plângere pentru infracțiunea violare de domiciliu, nu s-a prezentat. Ca urmare, instanța reține că partea vătămată nu formulează plângere pentru infracțiunea de violare de domiciliu și dorește împăcarea pentru infracțiunea de furt. Privitor la infracțiunea de tâlhărie, voința părții vătămate nu poate atrage încetarea procesului penal.
Pentru aceste considerente, având în vedere noile dispoziții ale Codului penal și ale Codului de procedură penală, instanța va admite în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. apelurile declarate, va desființa parțial sentința atacată și, în rejudecare:
În conformitate cu art. 5 Cod penal și art. 386 alin. 1 Cod pr. pen. va schimba încadrarea juridică a faptelor, astfel:
1.Privitor la inculpatul M. N.:
-pentru infracțiunea de tâlhărie, din infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin. 2 ind.1 lit.a din Codul penal din 1969, în infracțiunea prev. de art. 233, 234 alin.1 lit.d Cod penal cu aplic. 77 lit.a Cod penal, și va condamna inculpatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni, cu aplicarea art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală din 1968, la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.
- pentru infracțiunea de violare de domiciliu, din infracțiunea prev. de art.192 alin.1 și 2 din Codul penal din 1969, în infracțiunea prev. de art.224 alin.1 și 2 Cod penal, și va înceta procesul penal pentru această infracțiune în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit. e Cod pr. pen.
2.Privitor la inculpatul M. F.:
-pentru infracțiunea de tâlhărie, din infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin. 2 ind.1 lit.a din Codul penal din 1969, în infracțiunea prev. de art. 233, 234 alin.1 lit.d Cod penal cu aplic. 77 lit.a Cod penal, și va condamna inculpatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni, la pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare.
-pentru infracțiunea de violare de domiciliu, din infracțiunea prev. de art.192 alin.1 și 2 din Codul penal din 1969, în infracțiunea prev. de art.224 alin.1 și 2 Cod penal, și va înceta procesul penal pentru această infracțiune în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit. e Cod pr. pen.
3.Privitor la inculpatul B. G. I.:
- din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin. 2 ind.1 lit.a din Codul penal din 1969, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228, 229 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplic. 77 lit.a Cod penal,
-pentru infracțiunea de violare de domiciliu, din infracțiunea prev. de art.192 alin.1 și 2 din Codul penal din 1969, în infracțiunea prev. de art.224 alin.1 și 2 Cod penal,
și va înceta procesul penal pentru ambele infracțiuni în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit. e Cod pr. pen.
Va menține dispozițiile primei instanțe referitoare la inculpații M. N. și M. F., de scădere din pedepsele aplicate a arestului preventiv și de aplicare a pedepsei accesorii.
În baza art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 Cod pr. pen. va constata rămasă fără obiect, în urma reparării pagubei, acțiunea civilă a părții civile T. G. (domiciliat în . V., ., jud.M.).
Va înlătura din sentința atacată dispozițiile privitoare la inculpatul B. G. I. de prelevare a probelor biologice și de obligare la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere soluția dată acțiunii penale.
Va menține restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta decizie.
În baza art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 900 de lei, reprezentând onorariile avocaților din oficiu, se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. admite apelurile declarate de inculpații M. N. (fiul lui N. și A., născut la 15.10.1986 în mun. Sighișoara, jud. M. dom. în com. Vânători, ., jud. M., posesor al CI . nr._, eliberat de SPCLEP Sighișoara, CNP_),
M. F. (fiul lui V. și F., născut la 12.09.1972, în mun. Sighișoara, jud. M., dom. în com. Vânători, ., jud. M., posesor al CI . nr._, CNP:_) și B. G. I. (fiul lui I. și A., născut la 11.12.1987 în mun. Sighișoara, jud. M., dom. în com. Vânători, ., jud. M., posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP Sighișoara, CNP_) împotriva sentinței penale nr.185 din 21 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ și în consecință:
Desființează parțial sentința atacată și rejudecă în limitele de mai jos cauza:
În conformitate cu art. 5 Cod penal și art. 386 alin. 1 Cod pr. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor, astfel:
1.Privitor la inculpatul M. N.:
-pentru infracțiunea de tâlhărie, din infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin. 2 ind.1 lit.a din Codul penal din 1969, în infracțiunea prev. de art. 233, 234 alin.1 lit.d Cod penal cu aplic. 77 lit.a Cod penal, și condamnă inculpatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni, cu aplicarea art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală din 1968, la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.
- pentru infracțiunea de violare de domiciliu, din infracțiunea prev. de art.192 alin.1 și 2 din Codul penal din 1969, în infracțiunea prev. de art.224 alin.1 și 2 Cod penal, și încetează procesul penal pentru această infracțiune în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit. e Cod pr. pen.
2.Privitor la inculpatul M. F.:
-pentru infracțiunea de tâlhărie, din infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin. 2 ind.1 lit.a din Codul penal din 1969, în infracțiunea prev. de art. 233, 234 alin.1 lit.d Cod penal cu aplic. 77 lit.a Cod penal, și condamnă inculpatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni, la pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare.
-pentru infracțiunea de violare de domiciliu, din infracțiunea prev. de art.192 alin.1 și 2 din Codul penal din 1969, în infracțiunea prev. de art.224 alin.1 și 2 Cod penal, și încetează procesul penal pentru această infracțiune în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit. e Cod pr. pen.
3.Privitor la inculpatul B. G. I.:
- din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin. 2 ind.1 lit.a din Codul penal din 1969, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228, 229 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplic. 77 lit.a Cod penal,
-pentru infracțiunea de violare de domiciliu, din infracțiunea prev. de art.192 alin.1 și 2 din Codul penal din 1969, în infracțiunea prev. de art.224 alin.1 și 2 Cod penal,
și încetează procesul penal pentru ambele infracțiuni în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit. e Cod pr. pen.
Menține dispozițiile primei instanțe referitoare la inculpații M. N. și M. F., de scădere din pedepsele aplicate a arestului preventiv și de aplicare a pedepsei accesorii.
În baza art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 Cod pr. pen. constată rămasă fără obiect, în urma reparării pagubei, acțiunea civilă a părții civile T. G. (domiciliat în . V., ., jud.M.).
Înlătură din sentința atacată dispozițiile privitoare la inculpatul B. G. I. de prelevare a probelor biologice și de obligare la plata cheltuielilor judiciare.
Menține restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta decizie.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 900 de lei, reprezentând onorariile avocaților din oficiu, se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 7.05.2014.
Președinte, Judecător
I.-C. B. M. R. C.
Grefier,
C. G.
Red./tehnr: I.B./3.06.2014
Jud.fond: D.V.
Listat: Cs.G/2 ex./03.06.2014
| ← Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 145/2014.... → |
|---|
