Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 223/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 223/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 223/2014

ROMÂNIA

C. DE A. T. M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 223/A

Ședința publică din 26 iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. U.

JUDECĂTOR dr. M. V.

Grefier A. P.

Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul B. I.(fiul lui L. și H., născut la data de 18 august 1951 în . Năsăud, domiciliat în comuna Teaca, ..146, jud. Bistrița Năsăud, având CNP_) împotriva sentinței penale nr.15 din 4 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantei Ministerului Public doamna procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. T. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 mai 2014, încheierea care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12 iunie 2014, apoi pentru data de 26 iunie 2014.

C.,

Asupra căii de atac de față,

1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /9 ianuarie 2014, inculpatul B. I. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 15/4 februarie 2013 pronunțate de Tribunalul M. în dosarul nr._ .

În motivarea apelului, inculpatul contestă temeinicia hotărârii Tribunalului M., de condamnare a lui pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. Subliniază că în cauză nu există probe care să ducă la concluzia că există infracțiunea care i se reproșează și că el ar fi comis această faptă. În aceste împrejurări, soluția corectă care trebuia adusă litigiului era aceea de achitare, în temeiul art. 16 lit. a C. pr. P.. sau, în subsidiar, art. 16 lit. c C. pr. P..).

Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Tribunalului M., a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor apelantului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 15/4 februarie 2013, Tribunalul M.:

-în baza art.345 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul B. I. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și reținerea art. 74 alin.1 lit. a Cod penal.

-în baza art.86¹ alin.2 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 6 ani –termen care se compune din durata pedepsei aplicate ( 4 ani), la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 86² Cod penal.

-în baza art. 86³ alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrita Năsaud la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsaud, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

-potrivit dispozițiilor art.71 Cod penal, a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b si e Cod penal.

-în baza art. 71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

-în baza art. 346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art. 14 si art.15 Cod procedura penală, a admis acțiunile civile formulate de părțile vătămate, constituite părți civile M. M. și C. A. și a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată M. T. S., obligând inculpatul să plătească acestora următoarele sume:

- Pentru partea civilă M. M. – 1.500 Euro (în echivalent în lei la data plății), cu titlu de daune morale;

- Pentru partea civilă C. A. – 1.500 Euro (în echivalent în lei la data plății), cu titlu de daune morale;

- Pentru partea civila M. T. S. – 2.500 Euro (în echivalent în lei la data plății), cu titlu de daune morale;

-în baza art.19 alin.1 din Legea 678/2001, a luat măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul B. I. a sumelor de 800 Euro și 3.000 Euro ( sau echivalentul în lei a acestora la data executării prezentei hotărâri).

-în baza prevederilor art.191 alin.1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.040 lei RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză ( 3.000 lei RON pentru faza de urmărire penală și 1.040 lei RON în faza de judecată), din care suma de 1.100 lei RON, ce constituie onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru părțile vătămate și inculpat în urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că inculpatul B. I., fără loc de muncă și surse licite de venit, care mai fusese în Germania, s-a gândit la posibilitatea obținerii unor câștiguri, prin racolarea și exploatarea în străinătate a unor persoane vulnerabile din punct de vedere material, social și cu un nivel redus de instrucție și educație.

În acest scop, în cursul lunii septembrie 2009 inculpatul s-a deplasat în localitatea Petelea unde locuia partea vătămată M. T. S..

Inculpatul o văzuse anterior pe aceasta cu prilejul unei vizite pe care partea vătămată o făcuse în localitatea Tonci și auzise despre aceasta că este singură și are trei copii.

Inculpatul s-a prezentat la locuința unde partea vătămată M. T. S. locuia împreună cu părinții săi, prezentându-se a fi pastor și pretinzând că vrea să-i ajute, deoarece a auzit despre situația lor dificilă, în sensul că știe că partea vătămată e săracă, că are trei copii de crescut. În acest context, inculpatul a susținut că o poate ajuta pe partea vătămată să obțină un loc de muncă ca baby siter în Germania.

Pentru a câștiga încrederea părții vătămate și a părinților acesteia inculpatul a susținut că este pastor, a vorbit despre credința sa, despre dorința de a ajuta și a face bine, spunând rugăciuni împreună cu familia părții vătămate și jurând pe Biblie în fața acestora că va avea grijă de partea vătămată. (inculpatul pretindea că este pastor al unei biserici de pocăiți) știind probabil că și părinții părții vătămate sunt pocăiți.

Inculpatul a venit în câteva rânduri la casa părții vătămate M. T. S. (3 zile consecutiv după cum declară martora Gazsi T.) vizite la care a asistat și partea vătămată M. M..

Și aceasta avea o situație materială precară, copii mici care se jucau împreună cu cei ai părții vătămate M., astfel că se afla acasă la aceasta cu ocazia primei vizite a inculpatului.

După ce a obținut încrederea părților vătămate și acordul lor de a le duce în Germania la muncă, inculpatul a făcut și demersurile necesare pentru călătorie, respectiv s-a ocupat de documentele necesare.

Ambele părți vătămate aveau datorii la magazinul de alimente din .-au lăsat acolo buletinele ca și garanție, comunicând acest lucru inculpatului.

Inculpatul le-a promis că va plăti el datoria și le va lua buletinele, ceea ce a și făcut, însă după obținerea actelor de identitate, nu le-a restituit părților vătămate ci le-a păstrat asupra sa.

Acesta din urmă, o persoană neaptă, fără venituri și cu un grav handicap fizic (o mână și un picior amputate), a fost la rândul său racolat de către inculpat, care l-a vizitat și i-a propus să-l ducă în Germania, unde partea vătămată urma să cânte pe stradă și să dea jumătate din bani inculpatului.

Astfel, în data de 3.10.2009, inculpatul împreună cu ginerele său și cu cele trei părți vătămate au pornit spre Germania, cu autoturismul marca Renault Clio, cu număr de înmatriculare_ (proprietatea inculpatului B. I.)

În Germania, părțile vătămate au fost duse în orașul Frankfurt, la locuința unei familii de rromi ce proveneau din România.

În acel apartament, părțile vătămate au constatat că se aflau mai multe persoane de etnie rromă, atât femei cât și bărbați. (o femeie mai în vârstă, 60-70 de ani, numită Lămâia, și care era șefa clanului, bulibașa, din datele existente fiind vorba de clanul C.)

În afara acestei femei în vârstă, în apartament se aflau alte două persoane de sex feminin și șapte bărbați, care erau fii și nepoții „bulibașei”.

Cei prezenți vorbeau țigănește, și au cerut părților vătămate M. T. S. și M. M. să se îmbrace în rochii lungi, specifice portului țigănesc și să danseze.

În acest context și în urma discuțiilor purtate cu cei prezenți, cele două părți vătămate au înțeles că nu au fost duse acolo pentru a avea grijă de copii și că au fost vândute membrilor acestui clan.

Astfel, partea vătămată M. T. S. a fost vândută unui bărbat în vârstă, numit N., care a venit la locuința clanului C. cu un jeep negru, prețul fiind de 1.500 de Euro. Conform declarației părții vătămate M., confirmată de mama acesteia, martora Gazsi T., în afara sumei de bani plătită ca preț, acest „cumpărător” a mai dat inculpatului B. o sumă de bani pentru a-i da, la întoarcerea în țară, părinților părților vătămate, pentru ca aceștia să nu afle că au fost vândute și să creadă că fetele lor muncesc. (ceea ce însă nu s-a întâmplat)

Partea vătămată M. T. S. s-a speriat când a realizat ce se întâmplă, a început să plângă, i-a cerut inculpatului să nu o vândă, însă nu a reușit să se opună în alt mod, dându-și seama că erau în inferioritate numerică și fără șansă de succes.

Partea vătămată M. M. a fost vândută unui bărbat tânăr, în vârstă de aproximativ 17-19 ani, numit Miroslav, căruia i-a devenit un fel de soție și cu care aceasta a rămas. Această parte vătămată declară că a rămas de bună-voie în Germania, cu toate că inculpatul nu și-a îndeplinit promisiunea de a o duce să îngrijească copii, deoarece acolo avea condiții mai bune de trai decât acasă și deoarece, deși nu i-a convenit că a fost vândută, i-a fost frică să nu pățească mai rău.

Partea vătămată știa că bărbatul cu care a rămas desfășoară o activitate infracțională, spunând despre acesta că „umbla cu carduri, fura”, activitate în care a fost implicată și ea în sensul că a fost pusă să cerșească și apoi să fure, fiind și prinsă, la un moment dat, reținută și apoi condamnată la pedeapsa închisorii.

În ceea ce o privește pe partea vătămată M. T. S., și aceasta a fost obligată să cerșească și să întrețină relații sexuale cu bărbații din clan.

Partea vătămată era înfricoșată de ceea ce i se întâmpla și de mediul în care a ajuns, însă nu a reușit să opună rezistență, în condițiile în care aceste persoane: „aveau pistoale, se ocupau cu droguri, intrau în case peste oameni”.

Cu toate acestea, într-una din zilele când era la cerșit, partea vătămată a prins un moment prielnic, când persoana care o supraveghea (numita „Pipi”) s-a îndepărtat astfel încât de la un telefon cu fișe a sunat acasă și i-a spus mamei ei că nu e la muncă, că a fost vândută de inculpat și i-a solicitat să anunțe Interpolul. (și cu privire la acest aspect declarația părții vătămate este susținută de martorii Gazsi T. și Gazsi A. –părinții părții vătămate- filele 103-105 dosar instanță).

După un anumit timp, persoana care a cumpărat-o pe partea vătămată, numitul „N.” un bărbat în vârstă de aproximativ 70 de ani, s-a mutat cu aceasta într-o altă locuință, din declarația părții vătămate aceasta fiind pentru a o „perioadă de chin”. Aceasta a luat hotărârea să facă orice ca să plece, a și luat 300 de Euro de la numitul N. fără știința acestuia, l-a încuiat în baie, a sărit pe geam și a reușit să fugă.

Cu ajutorul unor oameni de pe stradă a ajuns la aeroportul din Frankfurt și astfel a reușit să ajungă la București și de acolo acasă.

După ce s-a întors acasă, partea vătămată a avut discuții telefonice cu acesta, inculpatul promițând că va recunoaște ce a făcut și va îndrepta lucrurile, solicitându-i părții vătămate „să facă cumva să nu îl reclame la poliție”.

Practic, partea vătămată a fost pus să stea în căruciorul cu rotile și să cânte la vioară, astfel încât handicapul său combinat cu prestația artistică să trezească mila trecătorilor care să îi dea bani.

Spre deosebire de părțile vătămate M. și M. acesta știa din țară ce va face odată ajuns în Germania, și a avut cunoștință și despre faptul că una din persoanele din acel clan țigănesc, numită Pipi i-a dat bani inculpatului B. pentru că l-a transportat în Germania, după cunoștințele părții vătămate fiind vorba de aproximativ 200-300 de Euro.

Cu toate acestea, în privința acestuia, inducerea în eroare, ca modalitate alternativă de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, s-a realizat cu privire la alt element și anume, cu privire la condițiile de desfășurare a activității și banii pe care ar fi urmat să îi câștige.

Astfel, partea vătămată a fost în mod clar exploatat, fiind lăsat în acel cărucior toată ziua. Acesta arată în declarațiile sale că era lăsat într-un loc din zona centrală a orașului, fiind dus cu mașina de către „Pipi” (uneori și în alte localități din apropiere, de exemplu H.), și era luat doar seara, când trebuia să dea toți banii câștigați numitului „Pipi” sau altor bărbați din clan.

Partea vătămată susține că și-a notat pe un carnețel în fiecare seară banii câștigați, fiind vorba de aproximativ 3.500 de Euro, însă nici numitul Pipi nici inculpatul B. nu au respectat înțelegerea inițială, respectiv să i se dea jumătate din câștig.

Partea vătămată C. a fost dus de membrii acestui clan (numitul Pipi, Miroslav, cel care o cumpărase pe partea vătămată M. M.) la cerșit și în Danemarca apoi în Suedia (Malmo), după care s-au întors la Frankfurt.

După aproximativ o lună de la întoarcere, numitul Pipi i-a comunicat părții vătămate că îl vor trimite acasă întrucât nu câștigă suficienți bani pentru ca șederea lui acolo să fie rentabilă.

Astfel, partea vătămată a fost dus de numita „Lămâia” și fiul acesteia „Pipi” la autogara din Frankfurt, unde aceștia i-au cumpărat bilet pentru ase întoarce în țară și i-au dat suma de 80 de Euro.

Inculpatul B. I. a negat acuzele aduse, arătând că le-a cunoscut pe părțile vătămate M. și M., care se prostituau în parcare, lângă o stradă în Reghin, în timp ce el își căuta o femeie, o soție, că a discutat cu M. T., că a mers acasă la ea și a dormit cu ea, aceasta fiindu-i: „un fel de soție țigănească”.

Inculpatul susține că a dus-o pe partea vătămată M. acasă la el în Bistrița, unde au trăit împreună, iar ulterior a venit acolo și partea vătămată M. M. care s-a dus să trăiască cu un alt bărbat de acolo, pe nume N. A..

În ceea ce privește deplasarea în Germania, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că el le-a dus pe cele două fete în Germania cu bună credință, pentru ca acestea să muncească însă ele l-au înșelat, și au rămas la familia de țigani, iar partea vătămată M. T. a rupt relația cu el și l-a părăsit pentru a-și face un viitor în Germania. (fila 36 și urm. dosar instanță)

În sprijinul poziției sale, inculpatul a propus și un martor, numitul Ț. A. Lorand care a arătat că a văzut-o pe numita T. în casa inculpatului, că se știa că inculpatul „și-a adus femeie” și că apoi a venit acolo și o altă fată, care însă s-a mutat cu un alt bărbat de la ei din . legătură cu plecarea în străinătate, martorul a susținut că, cu ocazia unei vizite, cei doi (inculpatul și partea vătămată M. T.) i-au spus că vor merge împreună în Germania, inculpatul urmând să lucreze ca șofer iar partea vătămată să îngrijească copii. (fila 153 dosar instanță)

Instanța a constatat însă că declarațiile inculpatului sunt contradictorii și neveridice, fiind contrazise de altfel de materialul probator administrat în cauză.

Instanța a înlăturat de asemenea ca nesinceră și declarația martorului Ț. A. Lorand, întrucât este infirmată de declarațiile părților vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor C. L., Gazsi T., Gazsi A., V. C..

De asemenea este de remarcat că nici măcar martorul B. R. B., inițial cercetat ca învinuit nu susține poziția inculpatului și nici măcar a martorului Ț., în sensul că acesta nu relatează că partea vătămată M. ar fi locuit mai mult timp cu inculpatul ca soție a acestuia și nici de prezența părții vătămate Monldovan în locuința inculpatului.

În legătură cu probele administrate și care au stat la baza soluției de condamnare adoptate instanța a subliniat faptul că în cauzele de acest gen, cele mai importante elemente probatorii le furnizează declarațiile părților vătămate, deoarece, raportat la specificul infracțiunii, rareori există martori oculari. De regulă participanții fie sunt inculpați, fie deși participația lor faptică e cunoscută nu pot fi identificați sau trași la răspundere penală.

Având în vedere această particularitate, instanța a acordat o greutate mai mare, din punct de vedere probator, declarațiile lor date de părțile vătămate în cursul cercetării judecătorești (raportat la cele din cursul urmăririi penale), deoarece această etapă, caracterizată de publicitate, oralitate și contradictorialitate oferă garanție cu privire la drepturile apărării, în special dreptul de a interoga nemijlocit partea vătămată, aspect care nu se regăsește în faza de urmărire penală.

A mai făcut precizarea că în prezenta cauză declarațiile celor trei părți vătămate concordă și se coroborează cu declarațiile martorilor indirecți, menționate anterior.

În drept, faptele inculpatului B. I. care, în perioada septembrie-octombrie 2009 a racolat, prin înșelăciune, părțile vătămate/civile M. T. S., M. M. și C. A., promițându-le acestora locuri de muncă decente și bine plătite (bone pentru cele două femei și condiții bune de trai și câștiguri substanțiale din cântat la vioară pentru C. A.), racolare după care, cu ajutorul martorului B. R. B., a transportat părțile vătămate în Germania, unde le-a predat contra cost unor familii de rromi, cunoscând că aceștia vor fi exploatate atât din punct de vedere sexual cât și prin obligare la practicarea cerșetoriei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 modificată și completată.

Din punct de vedere al elementului material al laturii obiective, instanța constată că inculpatul a realizat nemijlocit mai multe din acțiunile prevăzute alternativ în norma de incriminare, respectiv recrutare, transportare și transferare.

Aceste activități s-au realizat prin înșelăciune în sensul că părților vătămate le-a fost prezentată o poveste frumoasă dar complet neadevărată cu privire la natura muncii pe care o va efectua, condițiile de muncă și de trai și câștigurile ce le vor obține, inducere în eroare fără de care acestea nu ar fi acceptat propunerile inculpatului.

Ajunse în Germania părțile vătămate au fost exploatate atât sexual (cele două femei) cât și prin obligare la practicarea cerșetoriei, această exploatare realizându-se deja prin forme de constrângere psihică și fizică, în anumite situații acestora fiindu-le îngrădită sau limitată libertatea.

Este de menționat de asemenea că toate părțile vătămate sunt persoane vulnerabile cu o situație materială extrem de dificilă, cu familii de întreținut, fără vreo calificare profesională, cu un nivel extrem de redus de instrucție, educație și informare, cu handicap fizic accentuat în cazul părții vătămate C. A., aspecte sesizate și speculate de inculpat care, folosind și „argumentul religios” a reușit să le convingă ușor pe acestea să le însoțească.

După predarea lor în Germania, unde inculpatul a primit un preț pentru ele ca pentru vânzarea unor mărfuri, vulnerabilitatea părților vătămate s-a accentuat deoarece se aflau într-o țară străină, fără bani, unde nu cunoșteau limba, și la dispoziția și practic sub autoritatea unor persoane periculoase.

În acest fel posibilitatea de a controla și exploata părțile vătămate, în modalitățile arătate, a crescut. Această predare contra cost a părților vătămate prezintă de fapt activitate de transferare la care face referire norma de incriminare.

Din punct de vedere al laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție sub forma intenției directe, dovada atitudinii inculpatului și faptul că avea cunoștință de tot ceea ce urma să se întâmple cu părțile vătămate. (acesta fiind scopul pentru care le-a recrutat și transportat în Germania), fiind procesele verbale de transcriere a convorbirilor interceptate și înregistrate în baza autorizației emise.

În ceea ce privește reținerea agravantei prevăzute de art.2 lit.a, respectiv săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună, instanța apreciază că aceasta este justificată în condițiile în care inculpatul a beneficiat la o parte din acțiunile sale de ajutorul martorului (inițiat învinuit) B. R. B., ginerele său.

Acesta a dat ajutor concret inculpatului, (scoaterea sa de sub urmărire penală întemeindu-se pe lipsa laturii subiective), iar textul de lege la care a făcut referire nu condiționează reținerea acestei agravante doar în situația în care toate persoanele implicate au o anumită calitate procesuală sau sunt trimise în judecată.

La dozarea și individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, adoptate concret la prezenta speță și anume:

-limitele pedepsei fixate de lege pentru infracțiunea de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul –respectiv închisoare între 3 și 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

-gradul de pericol social al faptei determinat de modul și împrejurările săvârșirii acesteia – instanța apreciază că pentru faptele descrise gradul de pericol social este ridicat având în vedere numărul subiecților pasivi (element de circumstanțiere în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei, conform Deciziei nr.32/14.02.2005 a Î.C.C.J. /completul de 9 judecători), vârsta, situația socială și materială, într-un cuvânt vulnerabilitatea părților vătămate; caracterul internațional, transfrontalier al faptei săvârșite; comiterea infracțiunii în formă continuată.

-persoana și antecedentele penale ale inculpatului: din acest punct de vedere trebuie arătat că inculpatul nu are antecedente penale, nu a fost condamnat sau sancționat anterior, urmând a valorifica această bună conduită anterior săvârșirii faptei prin reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal.

-orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana inculpatului – la acest capăt instanța va reține faptul că inculpatul a dat declarații în faza cercetării judecătorești, însă nu a recunoscut săvârșirea faptei imputate.

Având în vedere cele mai sus precizate, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și reținerea art. 74 alin.1 lit. a Cod penal.

Având în vedere vârsta relativ înaintată a inculpatului, starea sa de sănătate, respectiv afecțiunile psihice de care suferă și care chiar dacă nu sunt de natură a-i înlătura discernământul, cu siguranță i-au influențat conduita, faptul că acesta se afla la primul conflict cu legea penală, neavând alte condamnări sau sancționări anterioare, instanța a apreciat că scopul pedepsei (respectiv reeducarea persoanei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

Pentru a avea însă pârghii care să permită verificarea în continuare a inculpatului instanța a dispus, în baza art.86¹ alin.2 Cod penal, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani – termen care se compune din durata pedepsei aplicate ( 4 ani), la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 86² Cod penal.

În baza art.86³ alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrita Năsaud la datele fixate de acest serviciu;

- să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 Cod penal va interzice inculpatului pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b si e Cod penal.

În conformitate cu art.71 alin.5 Cod penal va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate s-au constituit părți civile în prezenta cauză, precizând de diverse sume de bani.

Astfel, în cursul urmăririi penale partea vătămată M. T. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1500 Euro, fără a preciza cu ce titlu, arătând însă că solicită această sumă pentru ceea ce a suferit (filele 18-20 dosar urmărire penală).

Partea vătămată C. A. a solicitat în cursul urmăririi penale obligarea inculpatului la plata sumei de 2000 Euro, banii care îi reveneau ca urmare a activității de cerșetorie desfășurată și care au fost însușite de către inculpat.

În fața instanței, la termenul de judecată din 5 martie 2012, părțile vătămate și-au precizat cererile, astfel: (fila 41 dosar urmărire penală)

-M. M. – 1500 Euro cu titlu de daune morale.

-C. A. – 1500 Euro cu titlu de daune morale.

Partea vătămată M. T. S. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 de Euro cu titlu de daune morale (fila 63 dosar instanță).

Partea vătămată C. I. nu a putut fi audiată în cursul cercetării judecătorești, nici cu privire la pretențiile civile, fiind plecat din țară.

Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta și prejudiciu și a vinovăției) instanța a admis fie în tot, fie în parte acțiunile civile formulate, în măsura în care acestea vizează daune morale.

Instanța a avut în vedere că prin activitățile infracționale a inculpatului s-a creat un prejudiciu moral părților vătămate iar acordarea daunelor morale deși nu poate acoperi acest prejudiciu, reprezintă o reparare a suferințelor cauzate acestora, a traumei pe care au suferit-o fiind vândute ca o marfă, exploatate sexual, obligate să cerșească și uneori chiar lipsite de libertate.

Având în vedere aceste elemente instanța l-a obligat pe inculpat să plătească următoarele sume:

-pentru partea civilă M. M. – 1500 Euro (în echivalentul în lei la data plății), cu titlu de daune morale.

-pentru partea civilă C. A. – 1500 Euro (în echivalentul în lei la data plății), cu titlu de daune morale.

Cu privire la partea vătămată/civilă M. T. S., instanța a apreciat în situația acesteia suferința psihică a fost mai intensă având în vedere că a fost obligată să trăiască, să întrețină relații sexuale cu un bărbat de 70 de ani, împotriva voinței sale, că i-a fost limitată libertatea de mișcare, fiind nevoită efectiv să fugă pentru a scăpa din acel loc, astfel încât instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de aceasta și va obliga inculpatul să-i plătească acesteia suma de 2.500 Euro cu titlu de daune morale. (în echivalentul în lei la data plății)

Fiind incidente în cauză dispozițiile art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001, instanța a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul B. I. a sumelor de 800 Euro și 3000 Euro (sau echivalentul în lei la data achitării).

Suma de 800 Euro reprezintă prețul, respectiv banii primiți de inculpat pentru predarea/vinderea părții vătămate M. M. acelei familii de rromi, respectiv tânărului cu care aceasta a trăit și care de altfel a și fost cel care i-a plătit inculpatului. (numitul Miroslav)

Suma de 3.000 de Euro, defalcat în câte două tranșe de câte 1.500 Euro reprezintă banii primiți de inculpat de la numitul „N.”, bărbatul în vârstă căreia i-a fost vândută partea vătămată M. T. S.. Acesta a dat inculpatului 1.500 Euro ca „preț” pentru partea vătămată și alt 1.500 pentru a-i duce părinților acesteia în țară, ceea ce însă nu s-a întâmplat.

Instanța a avut în vedere că aceste sume de bani au fost dobândite de inculpat în urma săvârșirii infracțiunii, astfel încât se impune confiscarea acestora. Stabilirea acestor sume s-a făcut pe baza declarațiilor părților vătămate. (despre a căror parte probantă am făcut referire anterior) care se coroborează cu declarațiile date în calitate de martori de părinții părții vătămate M., care au confirmat că nu au primit nici un fel de sume de bani de la inculpat.

3. Considerentele instanței de apel. În ceea ce privește expunerea stării de fapt; analiza detaliată a probelor; constatarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii deduse judecății, condamnarea inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în forma continuată; natura și durata pedepselor principale, accesorii și complementare aplicate; suspendarea sub supraveghere a pedepselor principale și accesorii; termenul de încercare fixat și obligațiile impuse inculpatului pe durata acestui termen; atenționarea inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei; modalitatea de soluționare a acțiunilor civile promovate de părțile civile M. mariana, C. A. și M. T. S. și luarea față de inculpat a măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de 800 euro și 3.000 euro, sau echivalentul în lei al acestora la data executării hotărârii, sentința în discuție este la adăpost de critici.

Cu toate acestea apelul inculpatului este fondat și aspecte ținând de . durata procedurilor a Codului penal din 2009 și a Codului de procedură penală din 2010 determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admiterea căii de atac, cu consecințele desființării în parte a sentinței tribunalului și rejudecării pricinii în următoarele limite.

a) Pe parcursul judecății în apel, la termenul din 16 aprilie 2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din legea nr. 678/2001, cu reținerea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969 în aceeași infracțiune prevăzută de art. 210 alin. 1 lit. a C. pen., cu rețineera art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. Această operațiune a fost determinată de aplicarea principiului legii penale mai favorabile în interpretarea existentă la acel moment în practica judiciară, în virtutea căreia legea penală mai favorabilă era apreciată ca urmare a evaluării diverselor instituții autonome din legile penale succesive intervenite pe durata procedurilor. Ca urmare a publicării deciziei nr. 265/6 mai 2014 a Curții Constituționale, această interpretare a fost abandonată, iar determinarea legii penale mai favorabile are loc ca urmare a unei evaluări globale a legilor penale succedate în timpul procesului. În acest context, la termenul din 28 mai 2014, s-a pus din nouă în discuție schimbarea încadrării juridice din formula reținută în 16 aprilie în cea reținută în hotărârea de condamnare.

Plecând de la această evaluare globală a dispozițiilor penale în vigoare la data faptei și până la 1 februarie 2014 și a celor care au intrat în ființă de la această dată, constatăm că este mai favorabilă încadrarea juridică reținută în hotărârea atacată, astfel că prin prezenta decizie vom dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată inculpatul B. I., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. 1 lit. a C. pen. cu reținerea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., în aceeași infracțiune, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 în vigoare la data faptei, cu reținerea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În argumentarea acestei măsuri, reținem următoarele idei: -deși limitele de pedeapsă prevăzute de art. 210 alin. 1 C. pen. sunt mai reduse decât cele prevăzute de art. 12 alin. 2 din legea nr. 678/2001 în vigoare la data faptei, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară a bunei conduite anterioare infracțiunii, care nu mai are corespondent în noua lege și a aplicat acestuia o pedeapsă de 4 ani închisoare care este proporțională și satisface în concret și în mod adecvatnevile reeducării și ale prevenției speciale;

-în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii în formă continuată, însă nu există identitate de subiecți pasivi, astfel că în lumina noului Cod penal, activitatea d-lui B. I. nu mai constituie o unitate de infracțiune, ci trebuie tratată ca o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real. Tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 39 C. pen. este fără îndoială mai greu decât tratamentul sancționator al infracțiunii continuate, așa cum este prevăzut de art. 42 C. pen.;

-inculpatul a beneficiat în prim grad de suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, care doar în apelul acestuia, rămâne câștigată cauzei. Ansamblul regulilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii (cu referire în special la condițiile de acordare care țin de limita pedepsei aplicate -4 ani, potrivit art. 86¹ alin. 1 lit. a C. pen. 1969 și respectiv 3 ani, conform art. 91 alin. 1 lit. a C. pen.; și consecințele împlinirii termenului de încercare –reabilitarea de drept sub imperiul Codului penal din 1969 și abia începutul curgerii termenului de reabilitare de drept în actuala reglementare), imprimă Codului penal din 1969 caracterul mai favorabil în cauză.

b) Exceptând dispozițiile exprese cuprinse în Legea nr. 255/2013, normele procesual penale sunt de imediată aplicate. În legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală nu există dispoziții tranzitorii referitoare la suportarea cheltuielilor judiciare.

Conform art. 274 alin. 1 C. pr. P.., „în caz de …, condamnare…., inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu…”. În aplicarea acestor prevederi, în rejudecare, vom înlătura din hotărârea apelată obligarea inculpatului la plata sumei de 1.100, reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru persoanele vătămate și pentru inculpat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, inculpatul rămânând totuși obligat, potrivit art. 274 alin. 1 C. pr. P.., să suporte celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat până la data pronunțării sentinței apelate, în cuantum de 2.940 lei, sumă care acoperă suportul tehnic și de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale și procedurale necesare cauzei.

Cât privește motivele de apel invocate de inculpat, nu le vom primi și, în acord cu prima instanță ale cărei considerente nu au putut să fie combătute în mod convingător, subliniem și noi că infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată există, a fost săvârșită în perioada septembrie-octombrie 2009 de către inculpatul B. I. și a fost comisă cu vinovăția specifică sub forma intenției directe. În acest sens, declarațiile părților civile M. M., C. A. și M. T. S., precum și depozițiile martorilor V. C., Gaszi T., Gaszi A. și C. L. infirmă susținerile inculpatului și demonstrează că inculpatul B. I., fără loc de muncă și surse licite de venit, care mai fusese în Germania, s-a gândit la posibilitatea obținerii unor câștiguri, prin racolarea și exploatarea în străinătate a unor persoane vulnerabile din punct de vedere material, social și cu un nivel redus de instrucție și educație. În acest scop, în cursul lunii septembrie 2009 inculpatul s-a deplasat în localitatea Petelea unde locuia partea vătămată M. T. S..

Inculpatul o văzuse anterior pe aceasta cu prilejul unei vizite pe care partea vătămată o făcuse în localitatea Tonci și auzise despre aceasta că este singură și are trei copii.

Inculpatul a venit în câteva rânduri la casa părții vătămate M. T. S. (3 zile consecutiv după cum declară martora Gazsi T.) vizite la care a asistat și partea vătămată M. M.. Și aceasta avea o situație materială precară, copii mici care se jucau împreună cu cei ai părții vătămate M., astfel că se afla acasă la aceasta cu ocazia primei vizite a inculpatului.

Fiind interesată de posibilitatea obținerii unui loc de muncă în străinătate, aceasta a asistat și la discuțiile care au avut loc, confirmând că inculpatul le-a promis loc de muncă ca baby siter.

Ambele părți vătămate aveau datorii la magazinul de alimente din .-au lăsat acolo buletinele ca și garanție, comunicând acest lucru inculpatului. Inculpatul le-a promis că va plăti el datoria și le va lua buletinele, ceea ce a și făcut, însă după obținerea actelor de identitate, nu le-a restituit părților vătămate ci le-a păstrat asupra sa.

După ce inculpatul a obținut buletinele părților vătămate a venit după acestea la Petelea, cu mașina sa, un autoturism de culoare roșie și au plecat împreună la Bistrița, la locuința inculpatului. De aici au pornit spre Germania, împreună cu martorul B. R. B. și cu partea vătămată C. A.. Acesta din urmă, o persoană neaptă, fără venituri și cu un grav handicap fizic (o mână și un picior amputate), a fost la rândul său racolat de către inculpat, care l-a vizitat și i-a propus să-l ducă în Germania, unde partea vătămată urma să cânte pe stradă și să dea jumătate din bani inculpatului.

În Germania, părțile vătămate au fost duse în orașul Frankfurt, la locuința unei familii de rromi ce proveneau din România.

În acel apartament, părțile vătămate au constata că se aflau mai multe persoane de etnie rromă, atât femei cât și bărbați. (o femeie mai în vârstă, 60-70 de ani, numită Lămâia, și care era șefa clanului, bulibașa, din datele existente fiind vorba de clanul C.).

În afara acestei femei în vârstă, în apartament se aflau alte două persoane de sex feminin și șapte bărbați, care erau fii și nepoții „bulibașei”. Cei prezenți vorbeau țigănește, și au cerut părților vătămate M. T. S. și M. M. să se îmbrace în rochii lungi, specifice portului țigănesc și să danseze. În acest context și în urma discuțiilor purtate cu cei prezenți, cele două părți vătămate au înțeles că nu au fost duse acolo pentru a avea grijă de copii și că au fost vândute membrilor acestui clan.

În ceea ce o privește pe partea vătămată M. T. S., și aceasta a fost obligată să cerșească și să întrețină relații sexuale cu bărbații din clan. Partea vătămată era înfricoșată de ceea ce i se întâmpla și de mediul în care a ajuns, însă nu a reușit să opună rezistență, în condițiile în care aceste persoane: „aveau pistoale, se ocupau cu droguri, intrau în case peste oameni”.

Cu ajutorul unor oameni de pe stradă a ajuns la aeroportul din Frankfurt și astfel a reușit să ajungă la București și de acolo acasă. După ce s-a întors acasă, partea vătămată a avut discuții telefonice cu acesta, inculpatul promițând că va recunoaște ce a făcut și va îndrepta lucrurile, solicitându-i părții vătămate „să facă cumva să nu îl reclame la poliție”.

În ceea ce-l privește pe partea vătămată C. A., acestuia i-a fost adus, în cărucior cu rotile (pentru persoane cu handicap), cărucior văzut de altfel și de părțile vătămate M. și M. și a fost pus să cerșească. Practic, partea vătămată a fost pus să stea în căruciorul cu rotile și să cânte la vioară, astfel încât handicapul său combinat cu prestația artistică să trezească mila trecătorilor care să îi dea bani.

Astfel, partea vătămată a fost dus de numita „Lămâia” și fiul acesteia „Pipi” la autogara din Frankfurt, unde aceștia i-au cumpărat bilet pentru a se întoarce în țară și i-au dat suma de 80 de Euro.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelului, potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. P.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei și onorariile avocatului desemnat din oficiu pentru părțile civile, în sume de câte 150 lei se plătesc din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

1. În conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admite apelul declarat de inculpatul B. I. (dom. în com. Teaca, .. 146, jud Bistrița Năsăud) împotriva sentinței penale nr. 15/4 februarie 2013 pronunțate de Tribunalul M. în dosarul nr._ și, în consecință:

2. Desființează în parte sentința penală atacată și, în rejudecare:

2.1. Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată inculpatul B. I., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. 1 lit. a C. pen. cu reținerea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., în aceeași infracțiune, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 în vigoare la data faptei, cu reținerea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

2.2. Potrivit art. 274 alin. 1 și 2 C. pr. P.., obligă pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în cuantum de 2.940 lei.

Înlătură din hotărârea atacată obligarea inculpatului la plata sumei de 1.100 lei, reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru persoanele vătămate și pentru inculpat.

Conform art. 274 alin. 1 C. pr. P.., onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru persoanele vătămate și pentru inculpat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în cuantum total de 1.100 lei, se plătesc din fondurile Ministerului Justiției.

2.3. Menține restul dispozițiilor hotărârii penale atacate, vizând:

-condamnarea inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în forma continuată;

-natura și durata pedepselor principale, accesorii și complementare aplicate;

-suspendarea sub supraveghere a pedepselor principale și accesorii;

-termenul de încercare fixat și obligațiile impuse inculpatului pe durata acestui termen;

-atenționarea inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei;

-modalitatea de soluționare a acțiunilor civile promovate de părțile civile M. mariana, C. A. și M. T. S.;

-luarea față de inculpat a măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de 800 euro și 3.000 euro, sau echivalentul în lei al acestora la data executării hotărârii.

3. Potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. P.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

4. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2014.

Președinte, Judecător,

D. U. dr. M. V.

Grefier,

A. P.

Red./thred.M.V./26.06.2014/7 ex.

Jud.fond. S. D.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... →

Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 223/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 223/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ