Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Decizia nr. 167/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 11-07-2014 în dosarul nr. 167/2014
ROMÂNIA
C. DE A. T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 167/CU
Ședința publică din 11 iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier A. P.
Ministerul Public este reprezentat de procuror Ș. V. C., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. T. M.
Pe rol judecarea contestației formulată de către inculpatul B. L. (fiul lui V. și M., născut la data de 4 august 1989 în F., jud. B., domiciliat în ., jud. M., CNP_), împotriva încheierii penale pronunțate la data de 4 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul B. L., în stare de arest, asistat de apărătorul ales, domnul avocat P. C. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Judecătorul constată că:
- suntem sesizați cu contestația formulată de către inculpatul B. L. împotriva încheierii penale pronunțate la data de 4 iulie 2014, de Tribunalul M..
- sub aspectul titularului, al termenului și al hotărârii atacate, contestația corespunde exigențelor legale, nefiind motivată.
Apărătorul inculpatului precizează că motivele contestației vizează netemeinicia dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea căii de atac promovate.
Apărătorul inculpatului, avocat P. C. N., solicită admiterea contestației și în rejudecare, în principal, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri preventive, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu.
Referitor la netemeinicia încheierii atacate arată că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină oportunitatea menținerii stării de arest preventiv a inculpatului și respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestului preventiv, însă probabil că judecătorul fondului își întemeiază această dispoziție pe considerentele deja expuse în încheierile anterioare.
Precizează că a formulat aceste cereri de înlocuire a măsurii arestării preventivă întrucât în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar singurele argumente care au stat la baza luării măsurii arestării preventive sunt acelea care se circumscriu ideii de gravitate deosebită a infracțiunii săvârșite.
Într-adevăr la prima vedere rechizitoriul expune o stare de fapt care duce la ideea că infracțiunea pentru care este acuzat inculpatul este una de un pericol social ridicat, însă materialul probator administrat în cauză este suficient de contradictoriu pentru a ridica un semn de întrebare asupra realității celor reținute în rechizitoriu. Susține în continuare că mijloacele de probă nu justifică în suficientă măsură acele indicii sau suspiciuni că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat ci, dimpotrivă, se conturează ideea comiterii acestor fapte în stare de legitimă apărare, pentru că inculpatul a acționat pentru a se proteja pe sine și pe cei doi frați ai săi. În opinia sa există probe care justifică presupunerea rezonabilă că cele trei, așa zise victime, au venit la locuința inculpatului având o atitudine agresivă, că inculpatul nu a ieșit de prima dată în curte cu acea drujbă, ci doar după ce a fost lovit de părțile vătămate. De asemenea ar mai exista o posibilitate cât se poate de reală ca, chiar și în măsura în care s-ar aprecia că s-ar fi depășit limitele legitimei apărări, vătămările părților civile să se fi produs în mod accidental, fără intenție din partea inculpatului de a suprima viața victimei B., de a vătăma cea de-a doua victimă M. sau de a o lovi pe cea de-a treia Tiți.
Cu privire la necesitatea menținerii stării arestării preventive, invocă art. 202 C.pr.pen., solicită să se constate că și celelalte două măsuri alternative pot să atingă scopurile prevăzute în C.pr.pen., observându-se că nu există niciun pericol de a fi influențați martori și părți civile în desfășurarea în bună condiții a procesului penal, ba mai mult, vis-a-vis de prezentul dosar, există un pericol mai mare de încercare de influențare a martorilor sau a părților civile cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Referitor la pericol de sustragere de la judecată, arată că nu există nicio probă, nici un indiciu care să susțină o asemenea ipoteză, fiind o persoană cu un domiciliu stabil, cu copil mic de crescut, cu o concubină care îl așteaptă și o familie care îl susține.
Cu privire la pericolul de comitere a unei infracțiuni nu a fost reținut un asemenea temei de arestare și nu există de la momentul luării măsurii arestării preventive și până astăzi nici un fel de element probator care să justifice presupunerea rezonabilă că el ar comite o nouă infracțiune.
Față de aspectele invocate precum și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și a faptului că măsura preventivă, în opinia sa, și-a atins scopul și dat fiind faptul că dosarul se află în faza de judecată, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu una dintre celelalte două măsuri preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondată a contestației și menținerea încheierii primei instanțe ca legală și temeinică, având în vedere că subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv. Arată că în opinia sa, există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, condiții impuse de art. 223 alin.1 Cod proc. penală.
De asemenea apreciază că măsura arestării preventive este necesară și în prezent pentru a înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică, date de modul și circumstanțele comiterii faptelor. Gravitatea faptelor este dată de faptul că a fost pusă în pericol viața și integritatea persoanelor vătămate și consecințele produse.
Cât privește omisiunea motivării aceasta este o neregularitate susceptibilă a fi analizată prin prisma regimului juridic al nulității relative, ce poate fi înlăturată prin motivarea corespunzătoare a menținerii de către instanța de control judiciar.
Relativ la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu solicită respingerea acestora date fiind concluziile expuse anterior.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
C.,
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 07.07.2014 sub nr._, inculpatul B. L. a formulat contestație împotriva încheierii penale din 04.07.2014 pronunțate de Tribunalul M..
Contestația nu a fost motivată în scris, însă în fața instanței s-a invocat netemeinicia hotărârii atacate, s-a invocat lipsa motivării acesteia și s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar.
S-a asigurat asistența juridică prin apărător ales.
Analizând contestația formulată, prin prisma materialului aflat la dosarul Tribunalului M., a motivelor invocate, a concluziilor apărătorului contestatorului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele investirii date neagravarea situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
Prin încheierea penală din 04.07.2014 pronunțată de Tribunalul M., în temeiul art.208 rap. la art. 207 alin. 4 C. pr. pen, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul B. L., menținându-se această măsură. Au fost respinse cecerile de revocare a măsurii arestării preventive și cele de înlocuire a acesteia cu măsura arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar.
În motivarea acestei dispoziții, se arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea celor trei infracțiuni, se rețin probele care susțin situația de fapt, se constată regularitatea rechizitoriului și se constată că poate fi dispusă începerea judecății, că temeiurile inițiale ale arestării preventive (atât cele de fapt, date de infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată, cât și cele de drept prev. de art. 223 alin. 2 C. pr. pen) există și în prezent, iar buna administrare pe mai departe a procesului penal impune menținerea inculpatuților în stare de arest preventiv.
Dispoziția tribunalului de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatului, precum și reținerea temeiurilor prevăzute de art. 208 rap. la art. 207 alin. 4 C. pr. pen. sunt juste și au fost emise cu respectarea strictă a legalității, astfel încât, în lipsa vreunui alt motiv de anulare a încheierii atacate, pe care să-l reținem din oficiu, contestația promovată este nefondată, atrăgând respingerea acesteia în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen.
Față de critica privind lipsa motivării încheierii atacate, C. face precizarea că, într-adevăr, motivarea hotărârii este una relativ sumară, însă aceasta nu poate constitui un motiv de desființare a încheierii, deoarece constatăm că disp. art. 4251 C. pr. pen privind contestația, nu fac trimitere la disp. art. 417 C. pr. pen privind efectul devolutiv și limitele sale, astfel încât, în cadrul contestației analizăm cauza sub toate aspectele, complinind motivarea judecătorului fondului.
În acest sens, constatăm că la acest moment procesual, temeiurile inițiale ale arestării preventive (atât cele de fapt, date de infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată, cât și cele de drept prev. de art. 223 alin. 2 C. pr. pen) există și în prezent, nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii, iar buna administrare pe mai departe a procesului penal impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, astfel încât soluția de menținere a arestării preventive și cea de respingere a cererilor de revocare, respectiv de înlocuire, pronunțată de Tribunalul M., este una temeinică și legală.
Asupra susținerilor inculpatului legate de pretinsa depășire a unui termen rezonabil a măsurii preventive, precum și de pretinsa reducere în intensitate a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul odată lăsat în libertate, C. constată că acestea nu sunt fondate, iar lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea manifestată de acesta din care rezultă că ar fi înțeles scopul măsurii preventive, precum și faptul că se bucură de prezumția de nevinovăție, nu sunt de natură să ducă la înlăturarea indiciilor temeinice reținute potrivit art. 202 alin. 1-3, art. 223 alin. 1 C. pr. pen. și nici a temeiurilor prev. de art. 223 alin. 2 C. pr. pen.
Subliniem că probele instrumentate până în acest moment procesual, confirmă temeiurile de fapt a privării de libertate, justificând presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de sesizare.
Temeiul arestării preventive consacrat de art. 223 alin. 2 C. pr. pen. este, la rândul lui, incident la speță. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de omor și de vătămare corporală este închisoare mai mare de 5 ani și luând în considerare specificul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a acesteia, locul și timpul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, rezultatul produs și cel care s-ar fi putut produce, apreciem că în prezent pericolul pentru ordinea publică a inculpatului este actual și cert, iar, în interesul protejării comunității și al bunei desfășurări a judecății în primă instanță, este necesară menținerea lui în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât, raportat la complexitatea cauzei, procedurile s-au desfășurat cu ritmicitate, atât în faza urmăririi penale, cât și în camera preliminară, fiind dispusă începerea cercetării judecătorești, astfel încât durata măsurii arestării preventive se încadrează într-un termen rezonabil.
Probele instrumentate până în acest moment procesual, confirmă temeiurile de fapt a privării de libertate, justificând presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor în forma tentativei. În esență, inculpatul recunoaște că a acționat cu drujba asupra persoanei vătămate, dar susține că a comis fapta în legitimă apărare, fiindcă victima l-ar fi atacat mai întâi, că victima a venit la locuința sa, că el a acționat pentru a-și apăra frații, ori că vătămarea victima ar fi urmarea unui accident.
Toate acestea reprezintă apărări ce pot fi invocate și vor fi avute în vedere odată cu soluționarea pe fond a cauzei, în urma administrării probelor, inculpatul având posibilitatea să formuleze inclusiv cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
Potrivit disp. art. 242 alin. 2 C. pr. pen, măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale ale inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.
Nu poate fi dispusă nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar deoarece, chiar dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru luarea uneia dintre aceste două măsuri mai ușoare, nu este îndeplinită condiția cumulativă cerută de art. 242 alin. 2 teza II-a C. pr. pen, în sensul că în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale ale inculpatului, se apreciază că o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă, la acest moment procesual, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. pr. pen, pentru considerentele ce le vom arăta în continuare.
Așa cum am arătat, probele instrumentate până în acest moment procesual, confirmă temeiurile de fapt a privării de libertate, justificând presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor în forma tentativei și cea de vătămare corporală.
La acest moment, constatăm că sunt îndeplinite cerințele art. 223 alin. 2 C. pr. pen referitoare la existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea infracțiunilor în discuție, care rezultă din probe administrate în faza de urmărire penală, finalizată cu emiterea rechizitoriului.
Apreciem că în prezent pericolul pentru ordinea publică a inculpatului este actual și cert, iar, în interesul protejării comunității și al bunei desfășurări a judecății, este necesară menținerea lui în stare de arest preventiv.
Apărările formulate de inculpat, analizate mai sus, în lipsa unui suport probator la acest moment procesual, nu înlătură și nici nu diminuează starea de pericol concret pentru ordinea publică pentru a se justifica înlocuirea arestului preventiv cu o măsura preventivă mai ușoară.
Nici situația familială a inculpatului ori lipsa antecedentelor penale nu reprezintă argumente suficiente pentru admiterea cererii de înlocuire a măsurii preventive.
Pentru aceste considerente, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar apare ca fiind nefondată, nefiind îndeplinite cerințele art. 211 alin. 2 teza I rap. la art. 211 alin. 1 C. pr. pen și nici cele ale art. 218 alin. 1 teza finală C. pr. pen, în sensul că niciuna dintre cele două măsuri preventive, la acest moment procesual, nu este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.
Față de cele reținute urmează ca, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 206 alin. 3-5 C. pr. pen și art. 362 alin. 2 rap. art. 208 alin. 2 C. pr. pen, să respingem ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. L. împotriva încheierii penale pronunțate la data de 04.07.2014 de Tribunalul M..
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 teza finală C. pr. pen, vom menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga inculpatul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației, în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 206 alin. 3-5 C. pr. pen și art. 362 alin. 2 rap. art. 208 alin. 2 C. pr. pen, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. L.fiul lui V. și M., născut la data de 4 august 1989 în F., jud. B., domiciliat în ., jud. M., CNP_ împotriva încheierii penale pronunțate la data de 04.07.2014 de Tribunalul M..
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă inculpatul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației, în cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.07.2014.
Președinte,
A. O.
Grefier,
A. P.
Red.A.O./14.07.2014
Tehnored. A.P./15.07.2014/4 ex.
Jud. fond. P. Erszebetl
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 27/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
