Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 366/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 366/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 366/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 366/A
Ședința publică din 19 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător I.-C. B.
Grefier D. M.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de către inculpatul A. M. (fiul lui I. și E., născut la data de 15.09.1979, domiciliat în Piatra N., ., ., .), de către părțile civile N. A. (cu domiciliul în Târgu M., ., nr. 236/2), N. L., N. M.-D. și N. T.-O. (toți cu domiciliul în Târgu M., ., județul M.) și de către partea responsabilă civilmente . R. SA (cu sediul în București, .. 58-60, etaj 4, sector 1) împotriva sentinței penale nr. 60 din 16 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților precum și a reprezentantului Ministerului Public, respectiv a domnului procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților asupra fondului cauzei sunt cuprinse în încheierea de ședință din 10 noiembrie 2014 când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi, 19 noiembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
C. DE A.
Prin sentința penală nr. 60 din 16 iunie 2014, Judecătoria Luduș a dispus după cum urmează:
În temeiul art. 391, art. 396 alin. 1 și alin. 2 Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 192 alin. 1 și alin. 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. a, b Cod penal, a art. 76 alin 1 lit. d Vechiul Cod penal, condamnă pe inculpatul A. M., fiul lui I. și E., născut la data de 15 septembrie 1979 în Cândești, județ N., domiciliat în Piatra N., ./B10/17, J. N., c.n.p.:_, cetățenie română, studii-10 clase, căsătorit, muncitor la Logicone Italia, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”.
În temeiul art. 71 Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii, cu titlul de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal suspendă condiționat executarea pedepselor aplicate, respectiv pedeapsa principală și pedeapsa accesorie, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, raportat la art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal atrage atenția inculpatului că săvârșirea din nou a unei infracțiuni în cursul termenului de încercare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
II. În temeiul art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 19 alin. 1, alin. 2 și alin. 5 Noul Cod de procedura penală, admite, în parte, acțiunea civila formulată și precizată de către părțile civile N. Leniția, N. T. – O. domiciliați în Iernut, . 5, ., N. M. D., domiciliat în Iernut, ., județ M. și N. A. domiciliat în Târgu M., ., nr. 236, . și obligă pe inculpatul A. M. să plătească acestora:
suma de 3.080 lei, reprezentând daune materiale - cheltuieli de înmormântare;
suma de 100.000 lei, reprezentând daune morale pentru partea civilă N. Leniția, soție supraviețuitoare;
suma de câte 70.000 lei pentru N. T.-O., N. M. D. și N. A., în calitate de fii, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod de procedura penală, art. 25 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 19 alin. 1, alin. 2 și alin. 5 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 modificată, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu - M. și obligă pe inculpat să achite părții civile S. C. Județean de Urgență Târgu - M., cu sediul în Târgu - M., .. 50, județ M. - 203,67 lei, plus dobânzile legale aferente acesteia până la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În temeiul art. 54 alin. 4 și art. 57 din Legea nr. 136/1995, raportat la Decizia nr. I din 28 martie 2005 RIL I.C.C.J. constată calitatea de asigurător de răspundere civilă a participantului S.C.„Generali R. A.-R.” S.A., corespondent în R. a Genertel SPA, Italia, potrivit art. 11 - 14 din Ordinul CSA nr. 20/2008, pentru autoturismul marca VW Golf, înmatriculat în Italia, cu nr. BJ-241-JB, asigurat în mod valabil, conform Poliței de asigurare nr. A_/0101, cu valabilitate în perioada 13.12._09
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, se vor preleva probe biologice de la inculpatul A. M., după rămânerea definitivă.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penala, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cauza, în cuantum total de 1.100 lei, din care suma de 200 lei este aferenta fazei de urmărire penală.
În temeiul art. 53 din Legea nr. 136/1995, cu aplicarea art. 24 alin. 3, art. 49 pct. 2, lit. ”d” din Ordinul 20/2008 al Comisiei de supraveghere a asigurărilor, obligă participantul S.C. „Generali R. A.-R.” S.A. la plata sumei de 3.080 lei, reprezentând despăgubirile materiale acordate părților civile, precum și la plata daunelor morale, în cuantum de 100.000 lei acordate părții civile N. Leniția și respectiv în cuantum de câte 70.000 lei pentru fiecare parte civilă în parte, N. T. - O., N. M. D. și N. A., în condițiile contractului de asigurare, a sumei de 203,67 lei, plus dobânzile legale aferente acesteia până la data plății efective, părții civile S. C. Județean de Urgență Târgu - M., a sumei de 1.100 lei cheltuieli judiciare.
În motivare, prima instanță arată că în data de 06 ianuarie 2009, ora 17,30, învinuitul conducea autoturismul marca „VW Golf, înmatriculat în Italia sub nr. BJ-241-JB, pe DN15 - E60, pe raza orașului Iernut, din direcția Luduș spre Târgu M.. În autoturismul condus de învinuit se aflau numitele L. D., ocupanta locului din față dreapta și L. M. care ocupa locul din dreapta pe bancheta din spate.
La o trecere de pietoni amenajată și semnalizată corespunzător, din centrul oralului Iernut, învinuitul nu a sesizat la timp prezența unui pieton angajat în traversarea străzii, accidentându-l mortal.
Inculpatul A. M. a circulat cu o viteză cu mult peste limita legală, care în zona în care s-a produs accidentul, fiind o trecere de pietoni, era de max. 30 de km./h.
D. urmare a nerespectării acestor dispoziții legale, a rezultat accidentarea mortală a victimei N. M., care era angajat în traversare pe trecerea de pietoni.
De asemenea, locul producerii accidentului, potrivit Raportului de expertiză criminalistică, Dr. D. Comănică B., a fost stabilit ca fiind pe trecerea de pietoni, singura ipoteză care se coroborează cu celelalte elemente probatorii administrare în cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul A. M., părțile civile N. A., N. L., N. M.-D. și N. T.-O. și partea responsabilă civilmente . R. SA.
În motivare, inculpatul arată că pietonul a fost accidentat în afara trecerii de pietoni semnalizată și întreaga vinovăție îi aparține acestuia.
Părțile civile apelante N. A., N. L., N. M.-D. și N. T.-O. au solicitat admiterea în întregime a pretențiilor civile și a cererii de cheltuieli judiciare, așa cum au fost formulate în primă instanță.
Partea responsabilă civilmente nu și-a motivat apelul.
Apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Versiunea inculpatului cu privire la modalitatea producerii accidentului este contrazisă în mod flagrant de probele dosarului.
Inculpatul susține în esență că a lovit cu autoturismul victima în partea ei dreaptă, dar a făcut-o după trecerea de pietoni, din cauză că victima, care circula înspre mașină pe bordura din partea dreaptă a mașinii, s-a dezechilibrat, a căzut pe carosabil și în cădere s-a răsucit, oferind astfel contactului cu autoturismul partea ei dreaptă (f. 66 din dosarul primei instanțe).
Declarația inculpatului se coroborează cu raportul de expertiză tehnică doar în măsura în care și expertul tehnic susține că victima a fost lovită în partea ei dreaptă, în afara trecerii de pietoni (fila 80 dosar urmărire penală).
Dar distanța față de bordură la care se afla victima în momentul impactului potrivit acestui raport de expertiză (2,40 m) exclude posibilitatea ca accidentul să se fi produs în modalitatea prezentată de inculpat, adică din cauza dezechilibrării victimei de pe bordură.
Expertul mai arată că accidentul s-a produs înaintea trecerii de pietoni, nu după. Expertul tehnic este de părere că, la momentul accidentului, victima traversa . dreapta. Opinia sa este întemeiată pe interpretarea leziunilor de pe partea dreaptă a corpului victimei, pe care le apreciază ca fiind produse de lovirea directă cu autoturismul (f. 73-74 ds. urm. pen.). Pe baza acelorași leziuni, expertul poate argumenta neluarea în seamă a declarației martorului ocular care redă în modul cel mai detaliat și mai complet producerea accidentului, martora G. K.. Martora arată că a văzut victima angajată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, în momentul când a fost lovită de mașina inculpatului. Martora a putut vedea foarte clar aceste detalii, de vreme ce ea însăși se pregătea să traverseze aceeași trecere de pietoni (f. 106). Viciul fundamental al acestei declarații, dacă este privită din punctul de vedere al expertizei tehnice, este acela că, potrivit martorei, victima traversa . la stânga autoturismului inculpatului. Și atunci, devine inexplicabil că a putut fi lovită în partea dreaptă a corpului. Explicația inculpatului, cum că victima s-a răsucit cu 180 de grade, propune spre soluționarea acestei probleme un mister și mai mare. Nu reiese motivul pentru care victima ar fi efectuat o asemenea răsucire. Ipoteza că victima a căzut de pe bordură nu poate fi primită dată fiind, așa cum s-a arătat, distanța față de bordură la care se afla.
Nelămurirea este elucidată de expertiza criminalistică, așa cum este ea completată prin răspunsurile la obiecțiuni, potrivit cărora leziunile de pe corpul victimei indică faptul că a fost lovită de autoturism în partea ei stângă (f. 103 ds. urm. pen.). Expertul mai calculează că la momentul impactului victima se afla pe trecerea de pietoni, la limita dinspre inculpat a acestei treceri. Concluziile expertizei criminalistice se coroborează în aceste condiții cu declarația martorei oculare G. K..
Victima a fost lovită pe trecerea de pietoni, pe care o traversa în mers normal, într-un moment când se afla deja la o distanță considerabilă de trotuar, așa încât nu se pune problema suprinderii inculpatului sau a altui fapt exonerator de răspundere. Pe trecerea de pietoni, inculpatul, conducător auto, trebuia să acorde prioritate pietonului. Obligația inculpatului nu depinde în vreun fel de respectarea sau nu a obligației pietonului de a se asigura înainte de traversarea pe trecerea de pietoni, așa încât o eventuală neîndeplinire a acestei obligații de către victimă nu poate reprezenta un motiv pentru exonerarea de răspundere a inculpatului.
Viteza inculpatului nu este, în aceste condiții, un element esențial. Important este că, cu orice viteză ar fi consus, trebuia să acorde prioritate victimei.
Martorii audiați, alții decât G. K., nu pot contrazice aspectele reținute de instanță. Martora L. D., pasageră în autoturismul inculpatului, reproduce teza acestuia referitoare la dezechilibrarea victimei de pe bordură, versiune care, așa cum s-a arătat, este fizic imposibilă, pentru a arăta, în final, că în realitate nu își amintește toate detaliile accidentului (f. 112 ds. urm. pen.). Martorii M. I. și T. A. nu sunt martori oculari propriu-ziși, de vreme ce nu au văzut, ci doar au auzit momentul impactului. Declarația din fața instanței a acestuia din urmă, în sensul că a văzut momentul impactului, nu trebuie să inducă în eroare, fiindcă în declarațiile date la urmărire penală, așadar într-o perioadă când amintirile îi erau mai proaspete, a relatat cu precizie că și-a întors privirea către accident în momentul când victima era deja pe capota autoturismului.
Ca urmare, dispozițiile primei instanțe din latura penală a cauzei sunt legale, temeinice și nu se impune modificarea lor. Concluzia este valabilă și cu privire la încadrarea juridică a faptei, cu privire la care s-au purtat discuții în apel în sensul aplicării dispozițiilor noului Cod penal ca lege mai favorabilă, de vreme ce, în concret, legea veche, care permitea reținerea de circumstanțe atenuante și suspendarea executării pedepsei, este mai favorabilă inculpatului.
În latura civilă, cuantumul pagubei materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare este justificat prin înscrisurile depuse în dosarul primei instanțe (f. 137 și urm.) și nu a fost, de altfel, contestat în mod special în apel.
Părțile civile au solicitat majorarea daunelor morale. Instanța de apel reține că prima instanță a justificat în mod pertinent și suficient soluția dată, iar susținerile părților civile apelante nu sunt de natură să demonstreze vreo cauză de nelegalitate sau de netemeincie a acesteia. Legăturile de familie și sentimentale dintre părțile civile și victimă sunt o condiție pentru stabilirea calității procesuale a celor dintâi, nu un argument pentru a stabili că anume suma propusă de părțile civile, iar nu cea stabilită de prima instanță, este potrivită pentru a repara prejudiciul moral. Imposibilitatea de evaluare a valorilor lezate nu reprezintă, nici ea, vreu argument concludent. Existența unor hotărâri judecătorești care apreciază la sume diferite, fie ele mai mari sau mai mici, cuantumul daunelor morale pentru deces nu reprezintă decât efectul inexistenței vreunui criteriu legal de cuantificare a lor, și nicidecum vreun argument în sensul netemeiniciei hotărârii din cauză.
Având în vedere admiterea doar în parte a pretențiilor civile, diminuarea cuantumului cheltuielilor judiciare are un temei suficient, și anume dispozițiiile art. 276 alin. 2 Cod pr. pen..
Pentru aceste considerente, instanța va respinge în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., ca nefondate, apelurile declarate.
În baza art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. va obliga apelanții să plătească statului cheltuielile judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpatul A. M. (fiul lui I. și E., născut la data de 15.09.1979, domiciliat în Piatra N., ., ., .), de către părțile civile N. A. (cu domiciliul în Târgu M., ., nr. 236/2), N. L., N. M.-D. și N. T.-O. (toți cu domiciliul în Târgu M., ..5, ., județul M.) și de către partea responsabilă civilmente . R. SA (cu sediul în București, .. 58-60, etaj 4, sector 1) împotriva sentinței penale nr. 60 din 16 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
Obligă fiecare parte apelantă să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, suma de câte 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
Pentru M.-R. C. I.-C. B.
aflată în concediu de odihnă
semnează președintele instanței
F. D.
Grefier
D. M.
Red. Tehnored.I.B. 16.12.14
Imprimat D.M. 17.12.2014 – 11 ex.
Judecător fond A.C. H.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 384/2014.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
