Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 220/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 220/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 220/A
Ședința publică din 23 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Judecător M. R. C.
Grefier G. C.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat prin doamna procuror V. O., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu-M.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de către partea civilă C. M. (domiciliată în București, sector 3, la cabinet avocațial G. C., cu sediul în ., nr.2, ., .) și de către partea responsabilă civilmente . G. SA (cu sediul în București, sector 1, ..23) împotriva sentinței penale nr.66 din 11 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul nr._, privindu-l pe inculpatul B. L. (fiul lui L. E. și M., născut la data de 18.12.1985, în Sighișoara județ M., domiciliat în Sighișoara . ., CNP_).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- pentru partea civilă apelantă C. M., avocat D. D., în substituirea doamnei avocat G. C.;
Lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Domnul avocat D. D. depune la dosar depune la dosar împuternicirea avocațială pentru doamna avocat G. C. (în copie), delegația de substituire din partea apărătorului ales, motivele de apel, chitanța privind onorariul de avocat și două bonuri fiscale, reprezentând cheltuielile cu deplasarea în instanță (combustibil).
Instanța constată că:
- apelul părților civile a fost declarat în termenul legal, prev. de art.410 Cod procedură penală, fiind motivat, potrivit dispozițiilor art.412 alin.4 Cod procedură penală;
- apelul părții responsabile civilmente a fost declarat în termenul legal, fiind nemotivat.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă formulează alte cereri care să tindă la amânarea cauzei sau invocă chestiuni prealabile.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe noi de propus, instanța acordă cuvântul în dezbateri, asupra căilor de atac exercitate.
Reprezentantul părților civile susține apelul declarat de părțile civile, solicită admiterea lui, desființarea parțială a sentinței penale atacate și în rejudecare, a se dispune admiterea acțiunii civile formulate de părțile civile și a dispune obligarea părții responsabile civilmente . G. SA, în solidar cu inculpatul B. L., să despăgubească părțile civile cu suma de 2 milioane lei, cu titlu de daune morale și 500.000 lei, cu titlu de daune materiale, însumând cheltuieli cu intervențiile chirurgicale, tratament, recuperare, alimentație adecvată, lipsa unui loc de muncă și a unei remunerații lunare, din cauza sănătății afectate. În drept își întemeiază apelul pe disp.art.408 din noul Cod de procedură penală, Legea nr.136/1995 și Ordinul nr.14/2011 al CSA, solicită și cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii pentru respingerea ambelor apeluri, ca neîntemeiate, apreciind că sentința pronunțată de instanța de fond, este legală și temeinică, sub toate aspectele ei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
La data de 11 aprilie a.c., Judecătoria Sighișoara, în dosarul nr._ a pronunțat sentința penală nr. 66 prin care în baza art.25,86 și 397 C.pr.pen., rap. la art.1357 și urmat. C.civ. obligă inculpatul B. L., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O. V. Insourance G. S.A., să plătească părții civile C. M. suma de câte 20 841,03 lei, cu titlu de daune materiale și suma de câte 100.000 lei, cu titlu de daune morale, din care s-a dedus suma de 2600 lei achitată de inculpat părții civile, respingându-se restul pretențiilor civile.
În baza art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 2600,35 lei, plus dobânda legală, începând cu data externării părții civile și până la data plății efective, cu titlu de daune materiale către partea civilă S. C. Județean de Urgență Tg. M..
În baza art.276 al.4, rap. la art.274 al.3 C.pr.pen a mai obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 8002,32 lei,cheltuieli judiciare către partea civilă C. M..
Instanța de fond, la pronunțarea acestei soluții a reținut că prin sentința penală nr. 280/23.10.2013 a acestei Judecătorii, s-a disjuns acțiunea civilă formulată de părțile civile C. M. și S. clinic Județean de Urgență Tg.M..
Persoana vătămată C. M. s-a constituit parte civilă, împotriva inculpatului B. L., cu suma de 2.000.000 lei daune morale și cu suma de 500.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea intervențiilor chirurgicale, tratamentelor, recuperării.
S. C. Județean de Urgență Tg.M. s-a constitut parte civilă, împotriva inculpatului cu suma de 2600,35 lei, plus dobânda legală începând cu data externării părții civile C. M. și până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții civile C. M..
În drept, partea civilă C. M. a invocat dispozițiile art. 6,14,15,24 și 173 C.pr.pen. și art. 1381 C.civ.
La dosarul cauzei a fost acvirat dosarul nr._ al acestei instanțe.
Din probele de la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
P. sentința penală nr. 280/23.10.2013 a acestei instanțe, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al.2 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 320 ind.1 al.7 C.pr.pen.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă C. M., instanța a constatat că acestea au fost dovedite numai în parte, mai exact în sumă de 20.841,03 lei. Astfel, instanța a reținut că partea civilă C. M. a dovedit că a efectuat următoarele cheltuieli: 6 drumuri pe ruta Sighișoara-Tg.M. și retur, ( un drum costând-o 36 lei ( 6 lei/litru de motorină x 6 l/100 km=36 lei), 30 zile x 50 zile /zi= 1500 lei persoanele care au fost plătite să o ajute pe partea civilă; 40 lei x 5 ședințe de recuperare x 40 lei = 200 lei; suma de 800 lire sterline adică 4320 lei ( 800 x 5,4 lei) care ar fi realizat-o nu era imobilizată la pat și se și se deplasa la muncă în Anglia, x 4 luni =_ lei și alte cheltuieli cu tratamentul în valoare de 3561,03 lei ( filele 92 și 93 din dosar), după cum a rezultat din declarațiile martorilor S. C. G. și Marinov E. C. ( filele 79 și 80 din dosar).
Instanța a constatat că partea civilă C. M. a suferit și un prejudiciu moral.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că acestea aveau un caracter pur afectiv, stabilirea lor fiind lăsată la aprecierea instanței.
La aprecierea daunelor morale, instanța a avut în vedere suferințele provocate părții civile, care, în urma accidentului, a suportat mai multe internări și intervenții chirurgicale, însumând un număr de 210 zile de îngrijiri medicale, importanța valorii lezate și faptul că acest accident, produs din culpa exclusivă a inculpatului, i-a afectat părții civile situația profesională și socială.
Instanța a apreciat că totuși, suma de bani pretinsă, cu titlu de daune morale era mare, motiv pentru care a cenzurat-o. Instanța a constatat că această sumă de bani avea rolul de a asigura o reparație, în măsura în care era posibilă, a unui prejudiciu și prin urmare era destinată să îmbunătățească viața părții civile și să aline durerea și trauma produsă de acest accident.
Față de aceste considerente și în baza dispozițiilor art. 25,86 și 397 C.pr.pen., rap. la art. 1357 și următoarele C.civ. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O. V. Insourance G. S.A., să plătească părții civile C. M. suma de 20.841,03 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale, din care va deduce suma de 2600 lei, achitată de inculpat părții civile și se va respinge restul pretențiilor.
În baza art. 313 al.1 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 2600,35 lei, plus dobânda legală începând cu data externării părții civile C. M. și până la data plății efective, cu titlu de daune materiale către partea civilă S. C. Județean de Urgență Tg.M..
În baza art. 276 al.4, rap. la art. 274 al.3 C.pr.pen. a mai obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă C. M..
Soluția astfel pronunțată de instanța de prim grad jurisdicțional, înăuntrul termenului reglementat de disp. art. 410 noul C.pr.pen., a fost atacată cu apel de:
a) partea civilă C. M. care, prin apărătorul său ales, a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a desființării parțiale a sentinței penale criticate, să se procedeze la admiterea acțiunii civile inițial formulate în cauză, date fiind gravele consecințe produse în urma evenimentului rutier, ce a avut loc în data de 6 XII 2012, din culpa exclusivă a inculpatului intimat B. L.. S-a învederat că:
Este neîntemeiată soluția adoptată de prima instanță, care a admis numai în parte acțiunea civilă pentru acordarea daunelor morale, reducând suma solicitată cu 95%.
Suma de bani acordată cu titlu de daune morale de către prima instanță nu era în măsură să acopere prejudiciul de ordin moral pe care l-a încercat partea civilă și pe care îl încearcă în continuare, ca urmare a vătămărilor suferite, prin accidentul produs de inculpatul B. L..
Trebuia reținut că, prin accidentul produs (pe trecerea de pietoni) din vina exclusivă a inculpatului, partea civilă a ajuns, dintr-un om normal și sănătos, într-un om neputincios, lipsită fiind de capacitatea de autoîngrijire, vreme de luni de zile.
A suferit o fractură cominutivă platou tibial intern, genunchi drept cu deplasare, care a necesitat două intervenții chirurgicale, osteosinteză cu placa în L cu 10 orificii, 7 șuruburi de corticală și 2 de spongie, numeroase complicații, o a treia operație pentru înlocuirea genunchiului cu o proteza, operație care va avea loc în luna iulie a anului curent, amânată din cauza sănătății generale, nefavorabile, dar și din lipsa banilor și a anilor de zile de recuperare.
Aceasta era doar o descriere, foarte generală, a vătămărilor care i-au fost cauzate părții civile, vătămările fiind evidențiate, în mod detaliat, în multiplele foi de observații și buletine radiologice consemnate și în expertizele medico-legale la care a fost supusă.
De la producerea accidentului și până în prezent, așa cum a rezultat din actele medicale și foile de observații existente la dosar, numita C. Mariuca a trebuit să suporte numeroase internări și intervenții chirurgicale, iar numărul internărilor și al investigațiilor medicale va continua, întrucât starea sănătății sale nu s-a ameliorat.
Practic, genunchiul drept a fost zdrobit și a fost necesară reconstituirea sa, cu tije și anse metalice.
P. expertiza medico-legală efectuată în cauză s-a concluzionat, cu privire la necesitatea acordării unui număr total de îngrijiri medicale, de peste 210 zile, iar epuizarea tuturor mijloacelor medico-chirurgicale nu se întrevedea deocamdată.
Trebuia reținut că luni de zile, după accident, partea civilă a fost efectiv imobilizată la pat, fără a putea măcar să calce pe piciorul afectat, iar după această perioadă extrem de dificilă, a urmat alta, la fel de dificilă, care continua și astăzi, în care situația precară financiară nu-i permitea să se recupereze în cadrul unei clinici de recuperare. Suferința extremă, fizică și psihică, îndurată la momentul producerii accidentului și în fiecare zi ce a urmat acestuia, a determinat-o, în nenumărate rânduri, să-și dorească moartea, pentru a se elibera de această nenorocire abătută asupra sa.
Cu privire la daunele materiale, s-a considerat că, raportat la probele propuse în cauză,martori, înscrisuri, expertize medicale, era evidentă cheltuiala la care a fost supusă partea civilă. Acordarea acestor despăgubiri în suma atât de mică, presupunea crearea unei situații absurde și o sarcină disproporționată pe care partea civilă era nevoită să o suporte.
Partea civilă nu a fost „atinsă doar” pe trecerea de pietoni. Apelanta și-a manifestat profundul regret față de superficialitatea adresată suferinței sale și atitudinea de nepăsare a inculpatului B. L., care prin sumele de-a dreptul mediocre, pe care a înțeles să le acorde, prin mandat poștal, părții civile C. Mariuca, timp de câteva luni, a considerat rezolvată situația nefastă în care se afla aceasta. Și-a pus întrebarea ca și la instanța de fond, dacă cel vinovat de producerea accidentului rutier, numitul B. L. ar fi putut să se recupereze în urma unui traumatism cu doar 300 de lei/ lună, atât cât a primit partea vătămată din partea domniei sale?!!
A mai fost criticată sentința penală nr. 66/2014 din 11.04.2014 a Judecătoriei Sighișoara și prin faptul că instanța de fond a stabilit deducerea din cuantumul daunelor morale a sumei de 2600 lei, achitată de inculpat părții civile C. Mariuca. În conformitate cu dispozițiile Legii nr 136/1995, despăgubirile se plătesc asiguraților,dacă aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite și despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58 din lege. Așadar, nu înțelegea de ce s-au dedus, din daunele morale, sumele achitate de inculpat părții civile, și s-a cerut instanței de apel pe această cale, ca sumele respective să fie acoperite de asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A.
Suferința continuă a părții civile, pierderea sănătății și a integrității corporale, valori sociale dintre cele mai de preț ale omului, reprezentau elementele concrete la care trebuia instanța să se raporteze pentru a cuantifica întinderea prejudiciului de ordin moral.
Pe lângă aceste elemente concrete mai există și unul general, în aprecierea întinderii prejudiciului moral, respectiv cuantumul maxim al despăgubirii stabilit a priori de către legiuitor, pentru acoperirea prejudiciului moral în caz de vătămări corporale produse prin accident.
Ordinul 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, publicat în Monitorul Oficial, stabilea limitele de despăgubire în art. 24 alin. 2 lit. b „pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse începând cu anul 2012, la un nivel de 5.000.000 Euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României”.
Acest criteriu general determina, la momentul producerii accidentului, din data de 06.12.2012, o limită maximă a despăgubirilor cu titlu de daune morale pentru vătămare corporală de 5.000.000 Euro, ceea ce reprezenta în lei suma de 22.000.000 lei.
Având în vedere criteriile concrete de stabilire a cuantumului despăgubirilor enunțate mai sus, respectiv suferința fizică și psihică continua și extrema (pretium doloris), pierderea în totalitate a sănătății și a integrității corporale, transformarea părții civile într-un om suferind, s-a pledat pentru acordarea unor despăgubiri morale spre nivelul maxim impus de legiuitor. S-a mai arătat că s-a solicitat cu titlu de daune morale, numai suma de 2.000.000 lei, ceea ce reprezintă un procent de sub 10 % din nivelul maxim, iar suma acordată prin sentința primei instanțe cu titlu de daune morale, în cuantum de 100.000 lei, reprezenta numai un procent de 0,5 %.
Deși, prin raportarea criteriilor concrete de cuantificare la criteriul general, nivelul despăgubirilor ar fi trebuit să vizeze limita superioară impusă de legiuitor, prin sentință s-a avut în vedere, dimpotrivă, o marjă inferioară a acestei limite, de sub 1%.
Trebuia a se aprecia că nivelul despăgubirilor acordate prin sentința primei instanțe nu reprezenta o compensare echitabilă a prejudiciului moral ce l-a avut de suferit partea civilă.
b) Partea responsabilă civilmente . G. S.A. București, care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac, desființării parțiale a hotărârii judecătorești criticate și rejudecării limitative a cauzei, să se procedeze la reducerea cuantumului despăgubirilor acordate părții civile. De precizat că această parte apelantă s-a limitat doar la formularea prezentei cereri de apel, fără a o motiva, împrejurare față de care instanța de apel a apreciat că se impunea analizarea legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești vizate, prin prisma caracterului devolutiv și extensiv al acestei căi de atac.
Analizând cele două căi de atac astfel exercitate în cauză, cu stricta respectare a disp. art. 412, 416-419 C.pr.pen., se constată că acestea au caracter nefondat, deoarece:
Anterior disjungerii laturii civile de latura penală în cauza pendinte, s-a stabilit, cu certitudine, faptul că, inculpatul B. L., cu forma de vinovăție a culpei, în data de 6 XII. 2012 a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală (incriminată de disp. art. 184 alin. 2 și 4 din vechiul C.pen.), infracțiune în urma săvârșirii căreia s-a produs vătămarea părții civile C. M., vătămare pentru a cărei vindecare aceasta a necesitat 210 de zile de îngrijiri medicale. La momentul analizării acțiunii civile, formulate în prezenta cauză, instanța de fond a realizat o justă apreciere a cuantumului daunelor morale și materiale solicitate a-i fi acordate de partea civilă, prin prisma probatoriului administrat în această direcție. Este de necontestat faptul că, în urma săvârșirii de către inculpat a faptei neintenționate, partea civilă a fost nu doar lipsită de veniturile lunare, ce le-ar fi obținut, muncind în Marea Britanie, dar a și suferit fizic și psihic, ca urmare a vătămărilor înregistrate, pentru a căror vindecare a fost supusă unor intervenții chirurgicale repetate.
Se apreciază că, luându-se în considerare prev. art. 1381,1385,1387 și 1391 din actualul cod civil și practica judiciară conturată în spețe similare (se au în vedere dec. pen. nr. 1212/_ 2009 a Curții de A. Timișoara, decizia Curții de A. A. I. pronunțată la data de 4 IV.2013 în dosarul nr,_ *, decizia penală nr. 463/R/2010 a Curții de A. C., decizia penală nr. 178/_ .2011 a Curții de A. Târgu M., decizia penală nr. 1428/10 XI 2008 a Secției I Penale a Curții de A. București, dar și cele reținute în lucrarea intitulată „Daunele morale - Studiu de doctrină și jurisprudență”, autori Ghe. V. și Ctin. F., pag. 98, 100, 120-130, în prezenta cauză a fost corect determinat cuantumul daunelor materiale și morale, pe care este îndreptățită a le primi partea civilă C. M.. Sumele de bani acordate de către instanța de fond acestei părți sunt în măsură să acopere efectivele prejudicii materiale și morale încercate, evitându-se îmbogățirea fără justă cauză a acesteia.
Constatându-se că hotărârea judecătorească criticată se caracterizează prin legalitate și temeinicie, urmează ca potrivit disp. art. 421 pct. 1 lit. b noul C.pr.pen. să fie respinse, ca nefondate, apelurile promovate de către partea civilă C. M. și de partea responsabilă civilmente . G., împotriva sentinței penale nr.66/11 aprilie 2014 a Judecătoriei Sighișoara.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 și 4 noul C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile promovate de către partea civilă C. M. (domiciliată în București, sector 3, la cabinet avocațial G. C., cu sediul în ., nr.2, ., .) și de partea responsabilă civilmente . G. SA (cu sediul în București, sector 1, ..23) împotriva sentinței penale nr.66/11 aprilie 2014 a Judecătoriei Sighișoara.
Obligă fiecare parte apelantă să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de câte 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
pentru I. C. B., M. R. C.
fiind în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței
F. D.
GREFIER,
G. C.
Red. C.M.R./27.06.2014
Teh. P.K./01.07.2014/2ex
Jud. fond A. V.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 181/2014. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 235/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
