Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Hotărâre din 15-10-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1019/A
Ședința publică din 15 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul J. C. împotriva sentinței penale nr. 159/2.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul J. C., asistat de avocat ales R. A. I., lipsă fiind persoana vătămată intimată V. I. C. în reprezentarea minorului V. Adelin Darius, nereprezentat fiind S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului apelant J. C., după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile legale, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat R. A. I., depune la dosar copii ale unor facturi din care rezultă că inculpatul a făcut demersuri pentru a achita datoriași dovada că are calitatea de reclamant într-un dosar având ca obiect situație juridică minor.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat R. A. I., solicită achitarea inculpatului, arătând că lipsește latura subiectivă a infracțiunii, inculpatul neavând intenția de a nu achita obligațiile față de minor, fapt ce rezultă din facturile depuse la dosar. Totodată se arată că inculpatul, datorită distanței mari, nu poate să-și vadă copilul, mama refuzând să ia legătura cu inculpatul pentru ca acesta să poată avea posibilitatea să vadă minorul. Prin urmare, apreciază că fapta nu există sub aspectul laturii subiective, nefăcându-se dovada relei credințe.
În subsidiar, solicită aplicarea unei amenzi penale, considerând că pedeapsa aplicată de prima instanță este cu mult prea mare raportat de gravitatea faptei, conduita bună a inculpatului, atitudinea sinceră și cooperantă, faptul că nu are antecedente penale, arătând că prima instanță nu a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 76 Cp din 1969 privind efectele circumstanțelor atenuante.
Procurorul solicită respingerea apelului, arătând că inculpatul nu a achitat obligația față de minor din anul 2009, deși din actele dosarului rezultă că acesta a obținut venituri, prin urmare rezultă reaua credință a inculpatului. Totodată, consideră că prima instanță a pronunțat o soluție prea blândă în raport cu modalitatea de executare a pedepsei.
Apărătorul ales al inculpatului, în replică, arată că inculpatul a lucrat ca ziler și din declarațiile date de mama minorului rezultă că aceasta nu a mai păstrat nici un fel de legătură cu inculpatul.
Inculpatul apelant J. C., având ultimul cuvânt, se arată de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Ineu la data de 17.12.2014, în dosarul nr. 47/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului J. C., pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută și pedepsită de art. 378 Noul Cod penal.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare al instanței că, în data de 07.03.2008, inculpatul JUDET C. s-a căsătorit cu numita V. I. C., iar în urma căsătoriei acestora s-a născut la data de 21.07.2008 minorul V. Adelin Darius.
Întrucât între părți au intervenit neînțelegeri, prin sentința civilă nr.7775/30.09.2009, pronunțată de Judecătoria A., secția civilă în dosarul nr._ s-a desfăcut căsătoria și s-a încredințat spre creștere și educare minorul V. Adelin Darius mamei sale V. I. C.. Totodată, prin aceeași sentință inculpatul JUDET C. a fost obligat la plata sumei de 150 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere pe seama minorului V. Adelin, începând cu data de 17.06.2009, dată la care acțiunea civilă a fost introdusă, însă inculpatul nu și-a onorat obligația de plată stabilită prin hotărâre judecătorească, fapt recunoscut de acesta în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale.
S-a constaatat că neplata de către inculpat a pensiei de întreținere stabilită de către instanța de judecată se datorează relei credințe a acestuia câtă vreme în perioada respectivă, așa cum rezultă din adresa nr. 4608/23.06.2014 a ITM O. a fost salariat în perioada 01.06._10 ca muncitor necalificat la ambalarea produselor solide si semisolide .
De asemenea chiar în declarațiile date în faza de urmărire penală s-a reținut că inculpatul a arătat că a prestat diverse munci ocazionale în agricultură la diferite persoane din localitatea de domiciliu, fapt ce atestă că acesta este apt de muncă.
Din declarația din 18.09.2014 s-a reținut că inculpatul arată că a luat legătura cu mama minorului telefonic și s-a angajat că îi va plăti suma restantă în cel mai scurt timp, aspect ce considerăm, că atestă faptul că în toată această perioadă inculpatul dacă ar fi depus diligențele necesare putea să-și îndeplinească obligația de întreținere stabilită de către instanța de judecată, însă din rea voință nu a făcut acest lucru.
S-a arătat că în drept, fapta inculpatului J. C., care deși prin sentința civilă nr. 7765/2009 a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în sumă de 150 lei lunar pe seama minorului V. Adelin, cu rea-credință nu și-a îndeplinit această obligație cu începere din luna iunie 2009, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute și pedepsite de art. 378 alin. 1, lit. c) Cod penal.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr. 37 din data de 11.03.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Prin sentința penală nr. 159/2.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, În baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.378 alin.1 lit.c din Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.305 alin.1 lit.c Cod penal din 1969.
În baza art.305 alin.1 lit.c Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul J. C., la pedeapsa de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art. 71 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.81 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de trei ani și două luni care constituie termen de încercare, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., a fost suspendată condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 83 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazului de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Ineu a reținut că inculpatul J. C. nu a achitat începând cu data de 17.06.2009, pentru fiul său minor V. Adelin M. născut la data de 21.07.2008, pensia de întreținere în cuantum de 150 lei lunar, la care a fost obligat prin sentința civilă nr.7775/30.09.2009, pronunțată de Judecătoria A., Secția civilă, în dosarul nr._, deși a realizat venituri, fiind apt de muncă.
Potrivit adresei nr. 4608/23.06.2014 emisă de ITM O., s-a reținut că inculpatul a fost salariat în perioada 01.06._10 ca muncitor necalificat la ambalarea produselor solide și semisolide, iar din declarațiile inculpatului prima instanță a reținut că acesta a prestat diverse munci ocazionale la diferite persoane în localitatea de domiciliu, fiind apt de muncă. Totodată s-a reținut că în declarația dată de V. I. C., mama minorului, aceasta a precizat că inculpatul a plătit pensie de întreținere începând cu lunile octombrie-noiembrie 2014, aproximativ 1300 lei, în acest se fiind depuse chitanțe la dosar .
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului J. C. constând în aceea că nu a achitat începând cu data de 17.06.2009, pentru fiul său minor V. Adelin M. născut la data de 21.07.2008, pensia de întreținere în cuantum de 150 lei lunar, la care a fost obligat prin sentința civilă nr.7775/30.09.2009, pronunțată de Judecătoria A., Secția civilă, în dosarul nr._, deși a realizat venituri, fiind apt de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prev. și ped. de art.305 alin.1 lit.c Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Prima instanță a reținut că latura obiectivă a infracțiunii presupune neplata integrală, timp de două luni, a pensiei de întreținere stabilită printr-o hotărâre judecătorească executorie, iar urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol pentru valorile sociale protejate, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că infracțiunea de abandon de familie se săvârșește cu intenție în sensul că neplata pensiei de întreținere se datorează relei credințe, ceea ce presupune posibilitatea efectuării acestei plăți și lipsa voinței de îndeplinire a obligației.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, a fost avut în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, circumstanțele concrete ale faptei, stăruința depusă de inculpat, necunoscut cu antecedente penale, pentru a înlătura consecințele infracțiunii, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege.
Instanța de fond, având în vedere prevederile art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, a reținut că, în concret, legea penală mai favorabilă este legea veche sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta, întrucât, deși în ceea privește limitele de pedeapsă, pentru art.305 alin.1 lit.c Cod penal 1969 se prevede închisoarea de la unu la trei ani sau amenda, iar pentru art.378 alin.1 lit. c Noul Cod penal închisoarea de la șase luni la trei ani sau amenda, instituția suspendării condiționate prevăzută de art. 81-83 Cod Penal 1969, este mai favorabilă decât instituția amânării aplicării pedepsei prevăzută de actualul Cod Penal, având în vedere condițiile de acordare.
În consecință, în baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.378 alin.1 lit.c din Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.305 alin.1 lit.c Cod penal din 1969.
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, prima instanță a condamnat inculpatul J. C. la pedeapsa de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, interzicând totodată, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerințele prevăzute de art. 81 C.pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind de o pedeapsă de un an și două luni închisoare, prima instanță a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe conduita și stăruința inculpatului pentru a înlătura consecințele infracțiunii și prin urmare, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de trei ani și două luni care constituie termen de încercare, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969, precum și suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
Împotriva sentinței penale nr. 159/02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul J. C., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu gravitatea infracțiunii comise, că nu s-a avut în vedere atitudinea sinceră, de recunoaștere a infracțiunii comise, cooperarea cu organele de cercetare penală, regretul faptei, împrejurarea că se află la primul conflict cu legea penală; în opinia sa justificându-se reținerea circumstanțelor atenuante. Totodată, s-a solicitat a se ține cont de actele depuse în circumstanțiere, respectiv: caracterizarea de la Postul Local de Poliție Valea M., declarațiile prietenilor privind conduita inculpatului, că acesta nu este încadrat în muncă, fiind dedicat și implicat în sprijinirea financiară a familiei, apreciindu-se că aplicarea unei amenzi penale este de natură a atinge scopul preventiv și educativ prevăzut de legiuitor.
Analizând apelul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p, instanța constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de Judecătoria Ineu corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. În efectuarea propriei analize, instanța de apel reține că prin sentința civilă nr. 7765/30.09.2009 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere pentru minorul V. Adelin-Darius, începând cu data de 17.06.2009 și până la majoratul minorului. În declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 21 dosar UP), inculpatul a recunoscut că de la data pronunțării hotărârii și până la data declarației, respectiv 18.09.2014, nu a plătit niciodată pensia de întreținere, motivând însă că nu a lucrat decât o scurtă perioadă de timp. Audiat fiind de Judecătoria Ineu (fila 42 – 43 dosar judecătorie), inculpatul a arătat că din anul 2012 și până în anul 2013 a fost angajat la . salariu de aproximativ 800 lei/lună, fapt confirmat și de adresa nr. 4608/23.06.2014 a ITM O.; că în rest a lucrat ca zilier în . – 40 lei/zi. În aceste condiții, nu se poate susține în mod rezonabil că inculpatul nu ar fi avut posibilitate de plată a pensiei de întreținere, măcar parțial din aceasta sau în perioadele în care a realizat venituri. Un alt aspect susținut de inculpat în apărarea sa în fața primei instanțe a fost acela că hotărârea judecătorească i-a fost comunicată cu întârziere, însă tot în propria declarația a recunoscut că a primit sentința civilă aflată la dosarul cauzei în anul 2011; or, în anul următor acesta a realizat venituri și avea posibilitatea de a achita pensie de întreținere pentru minor.
Față de aceste considerente rezultă că vinovăția inculpatului J. C. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. a fost probată cu caracter de certitudine.
Referitor la modul de evaluare a legii penale mai favorabile, și instanța de apel constată că se impune legea în vigoare la data săvârșirii faptei, Codul penal din 1969, având dispoziții mai blânde în ceea ce privește modalitatea de executare, respectiv instituția suspendării condiționate prev. de art. 81 C.p.d in 1969.
Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului J. C., Curtea de Apel apreciază că a fost corect efectuată, reflectând gradul de pericol social al faptei și persoanei acestuia. Astfel, elementele care se impun a fi reținute în procesul de individualizare a sancțiunii și care justifică o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare sunt: perioada mare de timp în care inculpatul nu a înțeles să-și execute obligația de întreținere a minorului stabilită de o instanță judecătorească; dezinteresul manifestat pentru situația minorului cu diferite pretexte prezentate instanțelor de judecată, pretexte care nu pot fi reținute întrucât calitatea de părinte nu conferă doar drepturi, ci în principal obligații față de copilul minor; că a fost nevoie de sesizarea instanțelor de drept penal pentru ca inculpatul să înceapă să achite din pensia datorată copilului, ignorând că în realitate acești bani sunt pentru creșterea și educarea minorului, iar nu în avantajul fostei soții. Este adevărat că la dosarul cauzei au fost depuse caracterizări favorabile inculpatului J. C., însă acestora nu li se poate da valența unor circumstanțe atenuante, obiectul cauzei nefiind o infracțiuni împotriva unor valori sociale menite să asigure derularea în bune condiții a relațiilor generale din comunitate, ci o infracțiunii cu un caracter specific, de asigurare a ocrotirii minorilor de către părinți. În aceste condiții, perpetuarea o perioadă lungă de timp a ignorării obligației de întreținere care îi revenea și fusese statuată printr-o hotărâre judecătorească impune și justifică cuantumul de 1 an și 2 luni al pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, cu atât mai mult cu cât s-a dispus suspendarea condiționată a executării, permițându-i-se să dea dovadă de îndreptare și să-și execute obligațiile.
În apelul formulat de inculpat s-a solicitat ca instanța să dispună aplicarea pedepsei amenzii penale și nu celei a închisorii, cerere nefondată în contextul în care inculpatul însuși a susținut în fața Judecătoriei Ineu că nu are posibilități financiare care să îi permită plata întregii sume datorate minorului, ceea ce conduce la concluzia că o amendă penală ar fi o măsură ineficientă. Ca atare, în condițiile în care obiectul cauzei decurge din chiar neplata unor obligații financiare stabilite printr-o hotărâre judecătorească, instanța de apel apreciază că o sancțiune precum amenda penală nu are aptitudinea de a conduce la atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul J. C. împotriva sentinței penale nr. 159/2.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 200 cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul J. C. împotriva sentinței penale nr. 159/2.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.- L.B. 19.10.2015
Tehnored- .C.U.- 21.10.2015
Prima inst.: Jud. P. I. – Judecătoria Ineu
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 14/2015. Curtea de... → |
|---|
