Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 190/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 190/A
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de revizuentul B. E. împotriva sentinței penale nr. 851/18.12.2014 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: revizuientul personal, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu P. I. L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al revizueintului solicită, admiterea apelului și a cererii de revizuire, în principiu, potrivit art.452 alin.1 lit.a C.p.p.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului și a cererii de revizuire, aceasta nu se încadrează în dispozițiilor de revizuire prevăzute de lege.
Revizuientul, având cuvântul, solicită audierea celor doi martori, au fost date declarații mincinoase, dosarul este incomplet, nu este vinovat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.851/18.12.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost recalificată cererea, din contestație la executare, în cerere de revizuire.
În baza art. 459 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 194/27.09.2001, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 2604/2001, definitivă prin decizia penală nr. 29/A/12.06.2003 a Curții de Apel Timișoara, formulată de condamnatul B. E., deținut în P. A..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat revizuentul la plata sumei de 130 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală, s-a dispus virarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la prima instanță la data de 25 noiembrie 2014, condamnatul B. E. a solicitat anularea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 194/2001 a Tribunalului A., susținând că este nevinovat și solicitând audierea martorilor Gradinca A. și Memet Erboz.
Raportat la conținutul cererii, susținută în fața instanței, prima instanță a dispus recalificarea acesteia, din contestație la executare, în revizuire.
Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit prevederilor art. 459 Cod procedură penală, prima instanță a constatat că nu au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale.
Prin sentința penală 194/27.09.2001, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 2604/2001, definitivă prin decizia penală nr. 29/A/12.06.2003 a Curții de Apel Timișoara, respectiv decizia penală nr. 2010/15.04.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, condamnatul B. E. a fost condamnat la pedeapsa de 26 ani închisoare.
Prima instanță a reținut natura căii extraordinare de atac a revizuirii. Astfel, din dispozițiile art. 452 și art. 453 Cod procedură penală, rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt, iar nu pe o pretinsă greșită aplicare a legii. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi întemeiată numai pentru cazurile prevăzute în mod expres în art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Exercitând căile de atac, condamnatul ar fi putut cere să se administreze orice probă, pentru a dovedi netemeinicia probelor existente împotriva sa. A încuviința noi probe sau a readministra probe administrate deja, ar însemna ca instanța să procedeze la o prelungire a probațiunii, ceea ce este inadmisibil. Susținerile revizuentului, că ar fi fost condamnat pe baza declarațiilor unor martori mincinoși sunt neîntemeiate, în măsura în care infracțiunea de mărturie mincinoasă nu a fost dovedită prin existența unei hotărâri definitive de condamnare în acest sens.
Pentru considerentele de mai sus, constatând că motivele invocate de condamnatul B. E. nu se circumscriu nici unuia din cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 Cod procedură penală, acesta solicitând în fapt o reapreciere a probelor administrate cu ocazia judecății, prima instanță, în baza art. 459 Cod procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 194/27.09.2001, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 2604/2001, definitivă prin decizia penală nr. 29/A/12.06.2003 a Curții de Apel Timișoara, formulată de condamnatul B. E., deținut în P. A..
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuentul B. E., apel care nu a fost motivat în scris ci susținut oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, care a solicitat admiterea apelului și a cererii de revizuire, în principiu, potrivit art.452 alin.1 lit.a C.p.p., iar revizuientul a arătat că este nevinovat fiind condamnat pe baza unor declarații de martori mincinoase.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de revizuentul B. E. este nefondat pentru următoarele considerente.
Verificând actele și lucrările dosarului se poate constata că revizuientul B. E. a solicitat anularea pedepsei aplicate de către Tribunalul A. și în executarea căreia se află, apreciind că este nevinovat fiind condamnat pe baza unor declarații mincinoase, cererea inițială având ca obiect contestație la executare, fiind recalificată de instanța de fond ca fiind aceea de revizuire.
Analizând conținutul cererii formulate în raport cu dispozițiile art.426 C.p.p., instanța constată că cererea de revizuire formulată de către condamnat apare ca fiind inadmisibilă întrucât stabilirea vinovăției în procedura expres reglementată de calea extraordinară de atac a revizuirii nu figurează ca fiind motiv de revizuire.
Dispozițiile art.426 C.p.p., reglementează în mod expres care sunt situațiile în care o persoană condamnată definitiv poate formula o cerere de revizuire, cerere care se analizează în două etape, prima etapă fiind cea a admisibilității în principiu, reglementată de art.431 C.p.p., când se verifică termenul de introducere a contestației, dacă cererea se încadrează în motivele prev.de art.426 C.p.p. și dacă se depun sau de invocă probe în susținerea cererii formulate.
În speța de față, se poate observa că instanța de fond a respins cererea în această primă etapă reglementată de art.431 C.p.p., întrucât cererea formulată de condamnatul B. E. nu întrunește condițiile formale cerută de legea procesual penală, cererea nemaiputând fi analizată în următoarea etapă pe fondul ei fiind respinsă în procedura analizării admisibilității în principiu.
În primă instanță condamnatul a solicitat și audierea a doi martori, însă în mod judicios s-a apreciat că în această etapă nu pot fi readministrate probe sau prelungi probatoriu deja administrat, întrucât acest fapt ar fi în contradicție cu autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea de condamnare a revizuientului, iar afirmațiile legate de caracterul mincinos a unor declarații de martori se poate constata că acest aspect nu a fost dovedit printr-o hotărâre definitivă de condamnare în acest sens a persoanelor vinovate.
Raportat la considerentele de mai sus instanța apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și în consecință apelul declarat de revizuientul B. E. urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art.272 alin.2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul B. E. împotriva sentinței penale nr. 851/18.12.2014 a Tribunalului A..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă revizuentul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: G.B/26.02.2015.
Dact: A.B. 2 exempl/ 23 Februarie 2015
Prima instanță: Tribunalul A.
Jud: M. C.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 69/2015.... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 98/2015. Curtea de... → |
|---|
