Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1211/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1211/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 1211/A

Ședința publică de la 20 noiembrie 2015

Completul constituit din:

Președinte: D. V.

Judecător: F. I.

Grefier: A. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 1900 din data de 12 august 2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, privind pe inculpatul G. I..

Dată fără citarea părților.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 17.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a stabilit termen pentru pronunțare la data de 20 noiembrie 2015, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1900 din data de 12 august 2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, s-a dispus după cum urmează:

1. În temeiul art. 335 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 44 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen., și art. 396 alin. 10 C.p.p., condamnarea inculpatului G. I., la pedeapsa de:

- 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere.

În temeiul art. 67 CP a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) CP pe o perioadă de 2 ani, care se execută potrivit art.68 alin.1 lit.c C.p., după executarea pedepsei.

În temeiul art.65 din C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din Codul penal, care se execută potrivit art. 65 alin.3 C.p., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 335 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 44 alin. 1 C.pen., și art. 396 alin. 10 C.p.p., a condamnat același inculpat, la pedeapsa de:

- 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere.

În temeiul art. 38 alin. 2 C. pen. raportat la art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate stabilind pedeapsa cea mai grea de 9 luni, la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa de 9 luni, adică 3 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

S-a constatat că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință sunt săvârșite în termenele de încercare, care au curs în paralel ale: pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la 13.06.2011, respectiv pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la 20.09.2011

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen., a fost contopită pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la 13.06.2011, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la 20.09.2011, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 83 din C.pen. 1969 rap. la art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa parțial rezultantă de 8 luni închisoare alături de pedepsa parțial rezultantă aplicată în cauza de față, de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare – în regim de detenție.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 13.03.2015 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul G. I. pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de « conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere », prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.44 Cod penal și art. 5 Cod penal (fapta din 25.09.2013) și art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 44 Cod penal (fapta din 25.02.2014), totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin rechizitoriu s-a reținut următoarea situație de fapt:

1. În data de 25.09.2013, în jurul orei 16.45, inculpatul G. I. a condus pe . municipiul Timișoara, autoturismul, proprietate personală, marca Peugeot 405, cu număr de înmatriculare_ fără a poseda permis de conducere.

Astfel, potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de poliție din cadrul PMT, Secția 4 Poliție, la data și ora menționată mai sus, inculpatul G. I. a fost oprit în trafic ca urmare a existenței unor informații potrivit cărora acesta nu posedă permis de conducere (fila 15).

Potrivit adresei nr._/20.10.2014 a Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. (fila 18), inculpatul G. I. nu figurează ca fiind posesor al vreunui permis de conducere.

Totodată, cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare se coroborează cu declarația martorului asistent B. S. C., care a arătat că a fost prezent când inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere, motiv pentru care acesta nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice (filele 21-22).

Fiind audiat, inculpatul G. I. a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că avea cunoștință de faptul că, dat fiind că nu posedă permis de conducere, nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, adăugând totodată că, deși acesta a urmat cursurile școlii de șoferi, nu a susținut încă examenul în vederea obținerii permisului de conducere (filele 28-30).

2. În data de 25.02.2014, în jurul orei 04.50, inculpatul G. I. a condus pe . Timișoara autoturismul, proprietate personală, marca Peugeot 405 cu număr de înmatriculare_ fără a poseda permis de conducere.

Astfel, conform procesului-verbal de constatare întocmit la data de 25.02.2014 de către agenți de poliție din cadrul PMT, Secția 4 Poliție, aceștia au procedat la oprirea în trafic a inculpatului în vederea efectuării unui control, ocazie cu care acesta le-a prezentat documentele autoturismului pe care îl conducea, arătând totodată că nu posedă permis de conducere, și că, la momentul depistării sale în trafic, acesta se deplasa la locul său de muncă din cadrul hipermarketului Kaufland (fila 41).

Cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare se coroborează cu declarația martorului asistent T. V., care a fost de față când inculpatul a declarat verbal în fața organelor de poliție că nu posedă permis de conducere (filele 46-47).

Faptul că inculpatul nu poseda permis de conducere nici la data de 25.02.2014 a rezultat din adresa nr._/ 03.03.2014 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. (fila 43).

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că avea cunoștință de faptul că, dat fiind că nu posedă permis de conducere, nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, adăugând totodată că, deși acesta a urmat cursurile școlii de șoferi, nu a reușit să promoveze examenul pentru obținerea permisului de conducere (filele 49-50 dosar u.p.).

Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: -declarațiile de recunoaștere ale inculpatului G. I. (filele 28-30, 32-33, 49-50); declarația martorului B. S. C. (filele 21-22); declarația martorului T. V. (filele 46-47); adresă nr._/20.10.2014 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. (fila 18); adresă nr._/03.03.2014 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. (fila 43); adresă nr._/27.06.2014 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. (fila 20); proces-verbal de constatare din data de 25.09.2013 (fila 15); proces-verbal de identificare din data de 25.09.2013 (fila 16); proces-verbal de constatare din data de 25.02.2014 (fila 41);

- proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din data de 16.12.2013 (fila 14).

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.05.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin 10 C.proc.pen., privind judecata conform procedurii simplificate, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 C.proc.pen. și că nu solicită administrarea altor probe, ci și le însușește pe cele din dosarul de urmărire penală (declarație fila 48). La termenul de judecată din 26.06.2015 instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 100 alin. 2 Cod procedură penală a fost administrată proba cu încsrisuri, respectiv: cazierul judiciar al inculpatului (f. 16).

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a rețiut următoarea situație de fapt:

Referitor la prima faptă, s-a reținut că, în data de 25.09.2013, în jurul orei 16.45, inculpatul G. I. a condus pe . municipiul Timișoara, autoturismul, proprietate personală, marca Peugeot 405, cu număr de înmatriculare_ fără a poseda permis de conducere.

Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de poliție din cadrul PMT, Secția 4 Poliție, rezultă că la data și ora menționate mai sus, inculpatul G. I. a fost oprit în trafic ca urmare a existenței unor informații potrivit cărora acesta nu posedă permis de conducere (fila 15). Potrivit adresei nr._/20.10.2014 a Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. (fila 18), inculpatul G. I. nu figurează ca fiind posesor al vreunui permis de conducere.

Faptele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare se coroborează cu declarația martorului asistent B. S. C., care a arătat că a fost prezent când inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere, motiv pentru care acesta nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice (filele 21-22).

Referitor la cea de-a doua faptă, s-a reținut că în data de 25.02.2014, în jurul orei 04.50, inculpatul G. I. a condus pe . Timișoara autoturismul, proprietate personală, marca Peugeot 405 cu număr de înmatriculare_ fără a poseda permis de conducere.

Potrivit procesului-verbal de constatare întocmit la data de 25.02.2014 de către agenți de poliție din cadrul PMT, Secția 4 Poliție, aceștia au procedat la oprirea în trafic a inculpatului în vederea efectuării unui control, ocazie cu care acesta le-a prezentat documentele autoturismului pe care îl conducea, arătând totodată că nu posedă permis de conducere, și că, la momentul depistării sale în trafic, acesta se deplasa la locul său de muncă din cadrul hipermarketului Kaufland (fila 41). Cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare se coroborează cu declarația martorului asistent T. V., care a fost de față când inculpatul a declarat verbal în fața organelor de poliție că nu posedă permis de conducere (filele 46-47).

Din adresa nr._/ 03.03.2014 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. (fila 43), a rezultat că inculpatul nu poseda permis de conducere la data de 25.02.2014.

Procedând la analiza și evaluarea probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut că situația de fapt prezentată anterior reiese din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de poliție la data de 25.09.2013 (fila 15 dosar u.p.) și procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de poliție la data de 25.02.2014 ( fila 41 dosar u.p.), ocazie cu care inculpatul a recunoscut faptele și a semnat procesele-verbale, coroborate cu declarațiile martorilor B. S. C. și T. V., dar și cu adresa nr._/20.210.2014, emisă de SPCRPCIV T. precum și cu adresa nr._/03.03.2014 emisă de SPCRPCIV T. din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie precum și din declarația de recunoaștere a faptelor dată de către inculpat în fața instanței.

Față de toate cele arătate, prima instanță a considerat că faptele reținute în sarcina inculpatului, precum și vinovăția acestuia sunt dovedite în totalitate.

În drept, faptele inculpatului G. I. care, în data de 25.09.2013, în jurul orei 16,45, a condus autoturismul marca Peugeot 405 cu nr. de înmatriculare_ pe un drum public, respectiv pe . Mun. Timișoara, iar în data de 25.02.2014, în jurul orei 04,50 a condus autoturismul marca Peugeot 405 cu nr. de înmatriculare_ pe .. Timișoara, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului din perspectiva laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material este reprezentat de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Infracțiunile incriminate fiind de pericol, urmarea imediată a faptelor săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultând din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut ca inculpatul a săvârșit faptele cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptelor sale și acceptând posibilitatea producerii lor, cu toate că nu l-a urmărit.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, raportate în cauză, respectiv starea de pericol a faptelor concretizate în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, prima instanță a reținut, pe de o parte, gradul de pericol ridicat al faptelor, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea faptei, iar pe de altă parte împrejurarea că acesta are antecedente penale, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar (f.16).

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, prima instanță, în temeiul art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul G. I. la pedeapsa de câte 9 luni închisoare pentru fiecare infracțiune de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 67 Cod penal a aplicat inculpatului câte o pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de trei ani, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni prev. de art. 335 Cod penal, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului câte o pedeapsă accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru fiecare dintre infracțiunile prev. de art. 335 Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. 2 C. pen. raportat la art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., constatând că faptele sunt concurente, a contopit pedepsele aplicate stabilind pedeapsa cea mai grea de 9 luni, la care se adaugă 1/3 din pedeapsa de 9 luni, adică 3 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

A constatat că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință sunt săvârșite în termenele de încercare, care au curs în paralel ale: pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la 13.06.2011, respectiv pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la 20.09.2011

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen., a contopit pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la 13.06.2011, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la 20.09.2011, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 83 din C.pen. 1969 rap. la art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012 a revocat suspendarea condiționată a executării celor două pedepse de câte 8 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1620/2011 și sentința penală nr. 4429/2011 ale Judecătoriei Timișoara și a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa parțial rezultanta de 8 luni închisoare alături de pedepsa parțial rezultantă aplicată în cauza de față, de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare – în regim de detenție.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., întrucât în cauză s-a pronunțat o sentință de condamnare, a obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând nelegalitatea sub aspectul modului în care prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1968 în urma contopirii celor 2 pedepse de 8 luni închisoare aplicate prin sentințele penale nr. 1620/30.05.2011 – dosar nr._ și nr. 2335/07.09.2011 – dosar nr._ pronunțate de Judecătoria Timișoara fără a da eficiență prevederilor art. 85 alin. 3 C.pen. 1968.

În motivare se arată că cele 2 pedepse de câte 8 luni închisoare din hotărârile menționate, a căror executare a fost suspendată condiționat în conformitate cu prev. art. 81 C. pen. 1968 au fost aplicate inculpatului G. I. pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente, în mod corect instanța de fond a procedat la contopirea acestora în conformitate cu prev. art. 33 lit.a și art. 34 lit. b C. pen. 1968, în vederea obținerii primei pedepse a pluralității de infracțiuni.

Cu toate acestea, în urma stabilirii pedepsei rezultantă de 8 luni închisoare prin contopirea pedepselor de 8 luni aplicate prin sentințele penale nr. 1620/30.05.2011 – dosar nr. 4429/325/_ și nr. 2335/07.09.2011 – dosar nr._ pronunțate de Judecătoria Timișoara fără a da eficiență prevederilor art. 85 alin. 3 C.pen. 1968, în sensul că termenul de încercare pentru pedeapsa rezultantă în urma contopirii se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv începând cu data de 13.06.2011, data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1620/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, aspect ce conduce la concluzia că data expirării termenului de încercare de 2 ani și 8 luni este la data de 13.02.2014.

În aceste condiții se observă că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere din data de 25.02.2014 ce face obiectul prezentei cauze, când inculpatul G. I. a condus autoturismul proprietate personală, marca Peugeot 405 cu nr. înmatriculare_ pe . Timișoara, a fost săvârșită după împlinirea termenului de încercare de 2 ani și 8 lini ce rezultă în urma stabilirii pedepsei rezultantă de 8 luni închisoare ca urmare a contopirii celor 2 pedepse individuale de câte 8 luni închisoare aplicate prin sentințele penale 1620/30.05.2011 – dosar nr. 4429/325/_ și nr. 2335/07.09.2011 – dosar nr._ pronunțate de Judecătoria Timișoara, condiții în care prima instanță a r fi trebuit să dispună aplicarea prevederilor art. 83 C.pen. 1968 raportat la art. 15 alin. 2 din Lg. nr. 187/2012 doar în cazul infracțiunii comisă de inculpatul G. I. la data de 25.09.2013 când a condus autoturismul proprietate personală, marca Peugeot 405 cu nr. înmatriculare_ pe . municipiul Timișoara fără a poseda permis de conducere.

De altfel precizează procurorul că se poate observa că instanța de fond, deși a făcut în cauză aplicarea prev. art. 83 C.pen. din 1968 raportat la art. 15 alin. 2 din Lg. 187/2012 în sensul alăturării în vederea executării în întregime a pedepsei parțial rezultantă de 8 luni închisoare cu pedeapsa parțial rezultantă aplicată în cauză, de 1 an închisoare, nu a dispus în prealabil revocarea suspendării condiționate, în conformitate cu prevederile legale arătate, care impun efectuarea acestei operațiuni de către instanța de judecată.

Concluzionând, procurorul solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 1503/24.06.2015 a Judecătoriei Timișoara, iar în rejudecare pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului G. I. cu aplicarea corespunzătoare a prev. art. 83 C.pen. 1968 raportat la art. 15 alin. 2 din Lg. nr. 187/2012 referitoare la revocarea suspendării condiționate.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara este fondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.

Din probele administrate în cauză rezultă că în data de 25.09.2013, în jurul orei 16.45, inculpatul G. I. a condus pe . municipiul Timișoara, autoturismul, proprietate personală, marca Peugeot 405, cu număr de înmatriculare_ fără a poseda permis de conducere.

Potrivit adresei nr._/20.10.2014 a Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. inculpatul G. I. nu figurează ca fiind posesor al vreunui permis de conducere.

În fața organelor de poliție inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere, aspect ce rezultă și din declarația martorului asistent B. S. C..

În data de 25.02.2014, în jurul orei 04.50, inculpatul G. I. a condus pe . Timișoara autoturismul, proprietate personală, marca Peugeot 405 cu număr de înmatriculare_ fără a poseda permis de conducere.

Potrivit procesului-verbal de constatare întocmit la data de 25.02.2014 de către agenții de poliție din cadrul PMT, Secția 4 Poliție, aceștia au procedat la oprirea în trafic a inculpatului în vederea efectuării unui control, ocazie cu care acesta le-a prezentat documentele autoturismului pe care îl conducea, arătând totodată că nu posedă permis de conducere, și că, la momentul depistării sale în trafic, acesta se deplasa la locul său de muncă din cadrul hipermarketului Kaufland. Cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare se coroborează cu declarația martorului asistent T. V., care a fost de față când inculpatul a declarat verbal în fața organelor de poliție că nu posedă permis de conducere.

Din adresa nr._/ 03.03.2014 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. rezultă că inculpatul nu poseda permis de conducere la data de 25.02.2014.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, în faza de judecată solicitând ca judecata să se facă în procedura simplificată prev. de art. 375 C.pr.pen.. Declarațiile inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, în cursul judecății solicitând ca judecata să se facă în procedura simplificată prev. de art. 375 C.pr.pen..

Faptele inculpatului G. I., astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, săvârșite în concurs de infracțiuni.

Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea constată că aceasta a fost efectuată corect de instanța de fond, ținând cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Astfel, s-a avut în vedere caracterul grav al faptelor săvârșite, prin care s-au încălcat relațiile sociale referitoare siguranța circulației pe drumurile publice, dar și persoana inculpatului, care are antecedente penale, atitudinea procesuală a acestuia, care a recunoscut comiterea faptelor, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În fine, ținând cont de toate aceste criterii, Curtea apreciază că două pedepse de câte 9 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, în condițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., contopite potrivit art. 38 și art. 39 lit. b Cod penal, în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, au fost corect individualizate, în limitele prevăzute de lege și sunt în măsură să asigure scopul pedepsei care este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Cu privire la pedepsele complementare și accesorii, Curtea constată că și acestea au fost corect individualizarte, în raport de dispozițiile art. 67 și art. 65 Cod penal.

În continuare, se constată că, prin sentința penală nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 13.06.2011, inculpatul G. I. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

De asemenea, prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 20.09.2011, inculpatul G. I. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Deși concurente faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele menționate la pedepse cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu a fost efectuată contopirea între acestea. În atare situație devin incidente dispozițiile art. 85 alin.1 Cod penal din 1969 care reglementează anularea suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit cărora, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se după caz dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, sau recidivă.

Prin urmare, anularea intervine datorită unei cauze anterioare, preexistentă acordării suspendării condiționate și sancționează tocmai neîndeplinirea condițiilor în care aceasta putea fi dispusă. Deci, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei constituie un remediu procesual, având ca scop desființarea dispoziției de suspendare, ca și când nu ar fi fost dispusă, făcând să dispară termenele de încercare.

În cauză sunt îndeplinite condițiile anulării suspendării condiționate a executării pedepsei, infracțiunea pentru care inculpatulul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă la data de 20.09.2011, atrage anularea suspendării condiționate aplicată inculpatului pentru fapta pentru care acesta a fost condamnat prin sentința nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă la data de 13.06.2011.

Prima instanță în mod greșit a efectuat contopirea între pedepsele de câte 8 luni închisoare, fără a dispune mai întâi anularea suspendărilor condiționate a executării acestor pedepse.

Întrucât ca urmare a suspendărilor condiționate dispar termenele de încercare, nu se mai poate rețiene că faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise în termenul de încercare a executării pedepselor suspendate condiționat. Astfel a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiția prin decizia nr. 42/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, stabilind că în cazul concomitenței dispozițiilor anulării și revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța de judecată, în respectarea principiului legalității pedepsei, trebuie să aplice cu prioritate soluția anulării suspendării condiționate a executării.

Pentru toate aceste consideretnte, Curtea, în baza art. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 1900 din data de 12.08.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Va desființa sentința atacată și rejudecând:

Va menține pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin sentința atacată inculpatului G. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p., comisă la data de 25.09.2013.

Va menține dispozițiile de contopire a celor două pedepse aplicate în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

Va constata că prin sentința penală nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 13.06.2011, inculpatul G. I. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Va constata că prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 20.09.2011, inculpatul G. I. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 85 Cod penal din 1969 rap. la art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012, va anula suspendarea condiționată a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 13.06.2011, și a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 20.09.2011.

În baza art. 33, art. 34 Cod penal din 1969, va contopi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 13.06.2011, cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 20.09.2011, în pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare.

Instanța va reține că infracțiunile ce fac obiectul cauzei de față sunt săvârșite în stare de pluralitate intermediară față de infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărârile anterioare definitive.

Prin urmare, se va efectua o nouă contopire între pedepsele rezultante și după regulile prevăzute de art. 38,39 Cod penal, având în vedere că una dintre infracțiuni a fost săvârșită în data de 25.02.2014, după . Noului Cod Penal, iar disp. art. 10 din Legea nr. 187/2012 prevăd că tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi mai favorabile.

Astfel fiind, în baza art. 38, art. 39 și art. 44 Cod penal și art. 10 din Legea nr. 187/2012, va contopi pedepsele rezultante de 1 an închisoare și 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni și 20 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an, 2 luni și 20 zile închisoare.

În ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal, respectiv cele referitoare la pedeapsa stabilită și infracțiunea săvârșită (închisoarea de cel mult 3 ani), cele referitoare la inculpat (nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității), și în raport de persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii și posibilitățile sale de îndreptare (a recunoscut și regretat faptele, a colaborat cu organele judiciare), Curtea apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar și fără executarea acesteia condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Ca atare, în baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen..

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă T., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului Local Timișoara, județul T., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Întrucât se va aplica inculpatului măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal, va dispune executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Va menține în rest sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 1900 din data de 12.08.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Desființează sentința atacată și rejudecând:

Menține pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin sentința atacată inculpatului G. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p., comisă la data de 25.09.2013.

Menține dispozițiile de contopire a celor două pedepse aplicate în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

Constată că prin sentința penală nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 13.06.2011, inculpatul G. I. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Constată că prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 20.09.2011, inculpatul G. I. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 85 Cod penal din 1969 rap. la art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012, anulează suspendarea condiționată a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 13.06.2011 și a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 20.09.2011.

În baza art. 33, art. 34 Cod penal din 1969, contopește pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1620/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 4429/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 13.06.2011, cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2335/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 9190/2011 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la 20.09.2011, în pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare.

În baza art. 38, art. 39 și art. 44 Cod penal și art. 10 din Legea nr. 187/2012, contopește pedepsele rezultante de 1 an închisoare și 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni și 20 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an, 2 luni și 20 zile închisoare.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen..

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă T., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal, dispune executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Menține în rest sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20.11.2015.

Președinte Judecător

D. V. F. I.

Grefier

A. S.

Red. D.V./26.11.2015

Tehnored. A.S./20.11.2015/4ex

Judecătoria Timișoara: S. M. E.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1141/2015. Curtea...		Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 1152/2015. Curtea... →

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1211/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1211/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA