Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia. Art.338 NCP. Decizia nr. 1161/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1161/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-11-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1161/A
Ședința publică din 12 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul T., partea vătămată B. S. F. și inculpatul K. L. Ș. împotriva sentinței penale nr. 24 din 26.01.2015 pronunțată de Tribunalul T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant K. L. Ș., asistat de avocat ales C. C., pentru partea civilă apelantă B. S. F. lipsă, se prezintă avocat F. M..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale.
Apărătorul părții civile intimate, avocat F. M., depune la dosar înscrisuri reprezentând facturi și solicită obligarea inculpatului și la plata contravalorii acestora
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Procurorul solicită respingerea apelului promovat și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, avându-se în vedere că s-a efectuat o verificare a actelor medicale, prin urmare consideră că în speță primează concluzia specialiștilor care relevă că inculpatul a avut discernământ abolit la data săvârșirii faptei.
Cu privire la apelul formulat e partea civilă, solicită admiterea acestuia în măsura dovedirii prejudiciului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat C. C., solicită respingerea apelului formulat de procuror, raportat la expertiza efectuată care atestă că inculpatul avea discernământ abolit, prin urmare acesta nu poate răspunde penal.
În ce privește apelul formulat de inculpat, solicită admiterea acestuia, considerând că nu se impune internarea inculpatului, acesta a urmat un tratament medical care a dat roade, urmare căruia acesta ca conștientizat faptele. Astfel, se arată că din toate înscrisurile depuse la dosar rezultă că inculpatul este văzut de medicul curant, acestuia i se prescrie medicale și este suficientă luarea față de inculpat a măsurii obligării la tratament medical. Pe de altă parte, arată că inculpatul este un real sprijin pentru mama sa și gospodărie.
Cu privire la apelul formulat de partea civilă, solicită respingerea acestuia, arătând că prima instanță, la pronunțarea hotărârii, a aut în vedere înscrisurile depuse la dosar, prin urmare nu se impune majorarea despăgubirilor.
Apărătorul părții civile apelante, avocat F. M., solicită admiterea apelului și majorarea daunelor în măsura probării acestora.
Cu privire la latura penală, respectiv apelul formulat de inculpat, precum și cu privire la apelul formulat de procuror, lasă la aprecierea instanței, față de răspunsul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale.
Procurorul solicită respingerea apelului formulat de inculpat, considerând că prima instanță în mod corect a dispus luarea măsurii de siguranță a internării medicale într-o unitate sanitară de specialitate.
Inculpatul apelant K. L. Ș., având ultimul cuvânt, arată că se arată de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr.888/301/P/2013, înregistrat la Tribunalul T. sub nr._ la data de 31 ianuarie 2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. L. Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art.20 C.p. rap. la art.174 alin.1,2 C.p., art.175 alin.1 lit.i și alin.2 C.p. din 1969, și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, rep.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în data de 30.09.2011, în timp ce conducea autoutilitara marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ pe . Timișoara, spre localitatea Șag, văzând-o pe partea vătămată B. S. pe un scuar, în mod intenționat a urcat cu autoturismul pe acel scuar lovind-o pe partea vătămată, după care a părăsit locul faptei.
Prin sentința penală nr. 24/PI Din 26.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art.386 C.p.p., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului K. L. din infracțiunea prev. de art. 20 C.p. din 1969 rap. la art.174 alin.1,2, art.175 alin.1 lit.i, alin.2 C.p. din 1969 în infracțiunea prev. de art.32 C.p. rap.la art.188 C.p., cu aplic. art.5 C.p., și din infracțiunea prev. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 338 alin.1 C.p., cu aplic. art.5 C.p.
În baza art.396 alin.5 C.p.p. și art.16 pct.1 lit.d C.p.p. rap. la art.28 C.p., a fost achitat inculpatul K. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.32 C.p. rap.la art.188 C.p., cu aplic. art.5 C.p.
În baza art.396 alin.5 C.p.p. și art.16 pct.1 lit.d C.p.p. rap. la art.28 C.p., a fost achitat inculpatul K. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin.1 C.p., cu aplic. art.5 C.p.
În baza art. 393 alin.2 C.p.p. rap. la art.110 C.p, s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a internării medicale într-o unitate sanitară de specialitate.
În baza art.25 C.p.p. raportat la art.1368 C.civ., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă B. S. a sumei de 216,95 lei – daune materiale și 6500 euro sau echivalentul în lei la data plății – daune morale.
A fost respinsă cererea privind obligarea inculpatului la plata sumelor de 45 lei (contravaloare test . din data de 21.11.2010), 40 lei (examinare IML din data de 11.01.2011), 1200 lei (onorariu avocat plătit în datele de 12.01.2011 și 20.01.2011), ca nefondată.
În baza art.275 alin.1 lit.c C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă B. S. a sumei de 503 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (400 lei onorariu avocat, 40 lei, respectiv 63 lei examinare și expertiză IML Timișoara).
Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul T. a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul K. L.-Ș. și partea vătămată B. S.-F. se cunoșteau din vara anului 2010, având contacte frecvente la locul de muncă al părții vătămate, respectiv . SA, de pe Calea Șagului, Timișoara, unde aceasta lucra ca și casieră, iar inculpatul mergea să achiziționeze marfă pentru aprovizionarea magazinelor . din Gătaia. În acest context între cei doi a apărut o relație de prietenie, care, cel puțin din punctul de vedere al inculpatului, s-a extins și în latura sentimentală, acesta considerând că este într-o relație amoroasă cu partea vătămată.
Pe fondul refuzurilor manifestate de partea vătămată cu privire la aceste aspecte, inculpatul s-a supărat și înfuriat pe aceasta, a devenit insistent, o contacta în mod repetat la locul de muncă, îi scria numeroase mesaje telefonice, care sunt de o trivialitate evidentă, ajungând chiar la aducerea de injurii și lovirea părții vătămate în față chiar în incinta . SA. (în data de 10.01.2011). În urma acestui incident, partea vătămată a formulat plângere, iar inculpatul K. L.-Ș. a fost sancționat cu o amendă administrativă de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara prin ordonanța nr.1219/31.10.2011 pentru săvârșirea infr. prev. de art.180 al.1 C.p. din 1969.
S-a mai reținut că în data de 30.09.2011 în jurul orelor 1430, partea vătămată B. S. se afla în calea Șagului, după intersecția cu . scuarul ce desparte sensul de mers al străzii Calea Șagului, spre loc. Șag și spre zona Steaua, deci în afara părții carosabile, împreună cu tatăl său, dorind să găsească un autoturism de ocazie cu care acesta să meargă spre localitatea de domiciliu – D.. Pe respectivul scuar se aflau și alte persoane, acesta fiind un loc în care stau de obicei persoanele care doresc să găsească mașini de ocazie pentru respectiva direcție.
În aceleași momente, inculpatul K. L.-Ș., aflat la volanul autoutilitarei marca Volkswagen cu nr._, aparținând societății la care era angajat, se deplasa și el pe . municipiul Timișoara spre loc. Șag, pe banda întâi. În momentul în care a ajuns în dreptul scuarului, a observat-o pe partea vătămată, context în care a virat brusc spre dreapta și s-a îndreptat cu mașina direct spre ea, urcând deci cu partea dreapta față a mașinii pe scuar atâta cât i-au permis pilonii de protecție poziționați acolo. Partea vătămată, care se afla lângă un astfel de pilon, a fost lovită de mașină în picior și a căzut la pământ, iar inculpatul a părăsit în viteză locul faptei, fără a opri să vadă starea părții vătămate, deplasându-se în localitatea Șag.
De asemenea, s-a reținut că persoanele prezente la fața locului au solicitat intervenția ambulanței și a poliției, partea vătămată fiind transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde a primit diagnosticul de policontuzii prin accident rutier. Ulterior, s-a stabilit că leziunile suferite au necesitat un număr de 25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Organele de poliție care s-au deplasat la fața locului au reușit identificarea rapidă a autoutilitarei marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ și a inculpatului K. L.-Ș., care a fost contactat telefonic și invitat la locul producerii accidentului. Inculpatul s-a prezentat la locul producerii accidentului în jurul orelor 1545, susținând că el nu a comis faptele imputate.
Prima instanță a constatat că situația de fapt a fost evidențiată în primul rând de plângerea și declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești de partea vătămată B. S. F., aceasta arătând că, începând cu lunile iulie-august 2010, pe fondul refuzurilor manifestate la propunerile inculpatului K. L. Ș. de a se asocia pentru desfășurarea de afaceri ilegale, acesta a început să o contacteze în mod repetat atât telefonic, cât și la locul de muncă, aducându-i insulte, injurii și amenințări, la un moment dat chiar lovind-o cu palma peste față. În urma acestor fapte, ea a sesizat organele de poliție, iar inculpatului i-a fost aplicată o amendă cu caracter administrativ în sumă de 300 lei. Ulterior, inculpatul a continuat să o amenințe, sens în care a mai formulat o plângere împotriva acestuia. În data de 30.09.2011, în jurul orelor 14:30-15:00, se afla împreună cu tatăl său, B. G., pe scuarul aferent sensului de mers dinspre . localitatea Șag, vis-a-vis de sediile bancare de pe Calea Șagului, încercând să găsească o mașină de ocazie cu care acesta să se deplaseze în localitatea D.. La un moment dat, în timp se afla cu privirea întoarsă de la șosea, încercând să-l ajute pe tatăl său să aprindă o țigară, a observat fugitiv un microbuz de culoare albă care se apropia mult de ea și a simțit o lovitură puternică în piciorul drept. Întorcând privirea, a observat că la volanul respectivului microbuz se afla inculpatul K. L., care a tras apoi imediat volan stânga și a părăsit locul faptei, deplasându-se în direcția localității Șag. Partea vătămată a precizat că, pentru a fi lovită, inculpatul a urcat cu autoturismul pe respectivul scuar, ea aflându-se pe acea suprafață, iar lovitura nu a fost mai puternică datorită stâlpilor de protecție instalați acolo, ea aflându-se în imediata vecinătate a unui astfel de pilon de protecție. În urma loviturii, a căzut la pământ, i s-a acordat primul ajutor de către persoanele prezente la fața locului, iar apoi a fost transportată cu ambulanța la spital.
S-a apreciat că aceste declarații se coroborează cu declarațiile martorilor C. M. O., Mițu C. și B. C., persoane care au fost prezente la fața locului în momentul săvârșirii faptelor. Astfel, s-a reținut că martorul C. M. a arătat că se afla și el pe acel scuar, la maxim 3 metri de partea vătămată, aceasta fiind poziționată în dreptul pilonilor de protecție, între doi astfel de piloni, fiind un pic sprijinită de unul dintre aceștia. La un moment dat, a apărut un microbuz de culoare albă care se deplasa spre direcția localității Șag, care a încetinit, s-a oprit în dreptul părții vătămate, martorul crezând că va lua oameni la ocazie, iar apoi a urcat brusc pe respectiva bordură cu partea din față dreapta (în diagonală, între cei doi piloni) și a lovit-o pe partea vătămată. Aceasta a căzut, iar șoferul microbuzului a dat înapoi mașina și a plecat în viteză spre localitatea Șag. Martorul a precizat că totul s-a petrecut foarte repede și că nu a fost vorba de un accident, ci de o faptă intenționată, întrucât șoferul a văzut persoanele aflate pe scuar, a frânat, apoi a dat un pic înapoi și ulterior a urcat cu mașina pe scuar în direcția părții vătămate, accidentând-o. Ulterior, de la partea vătămată și de la tatăl acesteia a aflat că șoferul o cunoștea pe partea vătămată și între ei erau anumite neînțelegeri de mai mult timp. La un interval scurt de timp, la fața locului a venit ambulanța, partea vătămată fiind transportată la spital, iar apoi poliția, iar după 20 de minute, a apărut și inculpatul K., recunoscut de către martor drept persoana care a lovit-o pe partea vătămată.
Cu privire la martora Mițu C., prima instanță a reținut că se afla pe trotuarul aferent părții din dreapta a străzii Calea Șagului, la aproximativ 10-20 metri de locul în care era poziționată partea vătămată pe respectivul scuar și, la un moment dat, a observat cum un microbuz de marfă de culoare albă care se deplasa pe banda întâi spre direcția Șag, și-a schimbat direcția de mers, a virat spre dreapta, urcându-se cu roata din dreapta față pe acel scuar și lovind-o pe partea vătămată în zona picioarelor. Aceasta a căzut, iar șoferul mașinii respective a părăsit imediat locul faptei. Întrucât martora era cadru medical, s-a deplasat la femeia accidentată și i-a acordat primul ajutor.
S-a mai reținut că martorul B. C. a arătat că el nu a observat efectiv incidentul, ci a ajuns acolo în momentele imediat următoare, observând-o pe partea vătămată pe acel scuar, căzută la pământ, și mai multe persoane care îi acordau primul ajutor. Persoanele prezente i-au relatat că partea vătămată a fost lovită de o persoană care conducea un microbuz și care a părăsit imediat locul accidentului. Ulterior a venit poliția la fața locului, iar apoi a fost adus acolo și inculpatul, care susținea că el nu a lovit pe nimeni cu mașina.
La reținerea acestei stări de fapt, instanța de fond a avut în vedere și procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița producerii accidentului, precum și planșele foto realizate cu această ocazie, procesul-verbal de depistare, precum și certificatul medico-legal nr. 1534/19.10.2011 și raportul de expertiză medico-legală nr.1700/13.09.2012, din care rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni ce pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure și care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale.
În același timp, instanța de fond a avut în vedere și certificatul medico-legal nr.40/11.01.2011, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, adresa emisă de Poliția Municipiului Timișoara – Secția 3 Poliție, copie transcriere mesaje telefonice, copie fișe analize medicale, toate acestea confirmând aspectele susținute de partea vătămată legat de comportamentul agresiv al inculpatului anterior săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește declarațiile inculpatului Kraicsar L. Ș., care a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa întrucât el nu a urcat cu microbuzul pe bordură și nu a lovit-o pe partea vătămată, ci a circulat doar pe banda întâi a sensului de mers spre localitatea Șag, prima instanță nu le-a avut în vedere la soluționarea cauzei, apreciindu-le drept necorespunzătoare adevărului în condițiile în care sunt contrazise de restul mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv de declarațiile altor trei persoane – partea vătămată și 2 martori – care au perceput în mod direct aceste împrejurări. Lipsa de realitate a respectivelor declarații este susținută inclusiv de inconsecvența inculpatului în relatarea modului de deplasare în ziua respectivă în acea zonă, inițial ( în declarațiile din anul 2012) precizând că a circulat doar pe banda întâi, cu viteză redusă întrucât era un alt autoturism oprit pe acea bandă, iar el a așteptat momentul potrivit și a trecut pe banda 2, apoi în declarația din 24.10.2013 susținând că, deși voia să treacă pe banda 2, a circulat totuși foarte aproape de bordură, context în care a auzit la un moment dat un strigăt și a crezut că i s-a agățat roata de bordură întrucât i-a fost smuls volanul din mâini, pentru ca în final, în declarația dată în fața instanței de judecată să susțină că a circulat cu microbuzul foarte încet și a existat o anumită distanță între el și acel scuar, pe suprafața respectivă coborând chiar mai multe persoane care au crezut că le va lua la ocazie. S-a apreciat că, caracterul nereal al respectivelor declarații susținut și de aspectele relatate legat de relația anterioară cu partea vătămată, care sunt contrazise de actele judiciare întocmite pe numele său.
Totodată, instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei nici raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit în cursul cercetării judecătorești în condițiile în care din analiza conținutului acestuia se observă că expertul tehnic își întemeiază toate concluziile pe ˝starea psihică a inculpatului˝, pe ˝efectele medicamentelor˝ pe care se presupune că acesta le-ar fi luat și presupusele reacții ale inculpatului în acest context, deci pe împrejurări care, pe de o parte, nu au fost dovedite (un eventual consum de medicamente), iar, pe de altă parte, nu se încadrează în sfera de competență a unui expert tehnic auto și reprezintă pure speculații ale acestuia, fără un fundament legal și obiectiv.
Având în vedere modificările legislative intervenite până la momentul soluționării cauzei, respectiv . Noului Cod Penal la data de 01.02.2014, instanța de fond a apreciat că, prin raportare la conținutul normei de incriminare (care nu mai prevede în cazul infracțiunii de omor drept formă agravată săvârșirea faptei în public), precum și la limitele de pedeapsă, legea mai favorabilă o reprezintă noua reglementare, context în care, în baza art.386 C.p.p., va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului K. L. din infracțiunea prev. de art. 20 C.p. din 1969 rap. la art.174 alin.1,2, art.175 alin.1 lit.i, alin.2 C.p. din 1969 în infracțiunea prev. de art.32 C.p. rap.la art.188 C.p., cu aplic. art.5 C.p., și din infracțiunea prev. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 338 alin.1 C.p., cu aplic. art.5 C.p.
În același timp însă, prima instanță a constatat că, deși din punct de vedere obiectiv faptele săvârșite de inculpat, așa cum au fost descrise, realizează conținutul respectivelor infracțiuni, nu este îndeplinită și condiția privind latura subiectivă a acestora, faptele fiind săvârșite de către inculpat fără vinovăție, în condițiile în care din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.966/21.08.2014 și suplimentul la acesta, întocmite de către comisia de expertiză medico-legală psihiatrică din cadrul IML Timișoara, precum și din avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor medicale din cadrul IML T. reiese că inculpatul a prezentat la momentul săvârșirii faptelor diagnosticul de tulburare schizo-afectivă, posibil episod schizo-hipomaniacal, astfel că, raportat la faptele pentru care este cercetat, a avut discernământul abolit.
Raportat la concluziile respectivelor acte medicale, tribunalul a constatat că în privința inculpatului K. L. Ș. sunt incidente disp. art.28 C.p., care reglementează iresponsabilitatea – cauză de neimputabilitate, faptele reținute în sarcina acestuia fiind săvârșite fără vinovăție, determinate de starea de iresponsabilitate în care se afla din cauza bolii psihice de care suferă, care l-a pus pe acesta în imposibilitate de a-și da seama de acțiunile sau inacțiunile sale și de a fi stăpân pe ele.
Ca atare, având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului, în baza art.396 alin.5 C.p.p. și art.16 pct.1 lit.d C.p.p. rap. la art.28 C.p., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.32 C.p. rap.la art.188 C.p., cu aplic. art.5 C.p., și a infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin.1 C.p., cu aplic. art.5 C.p.
În același timp, având în vedere, pe de o parte, concluziile respectivelor acte medicale în sensul că, raportat la boala de care suferă inculpatul, precum și la faptul că simptomatologia delirantă este doar aparent ameliorată, apare ca necesară luarea față de acesta a măsurii internării medicale, iar, pe de altă parte, gradul ridicat de pericol pentru societate pe care îl prezintă persoana inculpatului, evidențiat cu prisosință de natura faptelor săvârșite și împrejurările concrete de săvârșire, corelate și cu întreg comportamentul anterior al acestuia raportat la partea vătămată, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 110 C.p., apărând ca necesară luarea față de inculpat a măsurii de siguranță a internării medicale, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Referitor la solicitarea parchetului și a părții civile de a nu se avea în vedere la soluționarea cauzei concluziile actelor medico-legale întocmite în cauză, s-a considerat că aceasta apare ca nefondată în condițiile în care nu există nici un temei legal în acest sens. Din conținutul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, precum și a suplimentului la acesta, instanța de fond a reținut că acestea sunt complete, clar și temeinic întocmite, nu se evidențiază nicio contradicție între concluziile acestora sau a altor acte medicale, și, mai mult, respectivul raport de expertiză a și fost avizat de către Comisia de Avizare și Control din cadrul IML Timișoara, confirmându-se și de către respectiva comisie că nu există nici un fel de îndoială cu privire la diagnostic și influența asupra discernământului și nici vreo contradicție între concluziile medicilor.
S-a constatat că din dosarul cauzei nu rezultă nici un fel de date care să pună la îndoială exactitatea concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, cunoștințele persoanelor de specialitate care au confirmat lipsa de discernământ a inculpatului, în baza tuturor actelor și prin analiza temeinică a acestora, astfel că solicitarea de a nu se avea în vedere și de a se efectua eventual o nouă expertiză a fost apreciată de prima instanță ca inutilă.
Totodată, în ceea ce privește solicitarea unui aviz de la Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici, s-a subliniat de prima instanță că comisia de control și avizare din cadrul acestuia nu poate analiza actele medico-legale efectuate în alte județe decât cele arondate INML București, INML având statut egal cu institutele de medicină legală din țară, iar avizul Comisiei Superioare Medico-Legale – singura entitate superioară - poate fi solicitat doar după epuizarea tuturor posibilităților și etapelor prevăzute de normele de funcționare ale medicinei legale la nivel de institut de medicină legală teritorial, ceea ce presupune inclusiv un raportul de nouă expertiză medico-legală și avizul comisiei de control și avizare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată B. S. s-a constituit parte civilă cu sumele de 2128,25 lei – daune materiale (contravaloare medicamente, onorarii avocat, contravaloare radiografii, contravaloare examinări medico-legale) și 6.500 euro - daune morale.
În cauză, tribunalul a constatat că este de necontestat că inculpatul, prin fapta sa ilicită, a cauzat părții civile prejudicii atât de natură morală, constând, pe de o parte, în suferințele fizice și psihice suportate, iar, pe de altă parte, în imposibilitatea participării pe o anumită perioadă la viata socială, cât și prejudicii de natură patrimonială, cu privire la care s-a dovedit o întindere de 216,95 lei (contravaloare examinare RMN în 2011 și medicamente achiziționate în data de 17.01.2012).
Raportat la temeiul care a fundamentat soluția pe latură penală – lipsa de discernământ a inculpatului la momentul săvârșirii faptei, prima instanță a constatat că temeiul legal incident pentru soluționarea laturii civile îl reprezintă dispozițiile art. 1368 C.civ., conform căruia ˝lipsa discernământului nu îl scutește pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizații către victimă ori de câte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea˝, indemnizația urmând a fi stabilită într-un cuantum echitabil, ținându-se seama de starea patrimonială a părților.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, precum și la natura și gravitatea faptei, la toate efectele negative suportate de către partea vătămată ca urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat atât sub aspect fizic, cât și afectiv și sub aspectul vieții de familie, precum și la situația patrimonială, tribunalul a apreciat că suma de 6500 euro sau echivalentul în lei la data plății și suma de 216,95 lei reprezintă o indemnizație echitabilă și proporțională, de natură a repara răul produs prin fapta ilicită, săvârșită într-adevăr fără discernământ, a inculpatului.
În ceea ce privește cererea privind obligarea inculpatului la plata sumelor de 45 lei - contravaloare test . din data de 21.11.2010, 40 lei - examinare IML din data de 11.01.2011, 1200 lei - onorariu avocat plătit în datele de 12.01.2011 și 20.01.2011, instanța de fond a respins-o ca nefondată, neexistând o legătură de cauzalitate între fapta ce formează obiectul dosarului (comisă la data de 30.09.2011) și respectivele cheltuieli.
Totodată, prima instanță a admis cererea de obligare a inculpatului la plata către partea civilă B. S. a sumei de 503 lei, constând în: 400 lei onorariu avocat, 40 lei, respectiv 63 lei examinare și expertiză IML Timișoara, respectivele sume reprezentând în realitate cheltuieli efectuate cu respectivul proces.
Împotriva sentinței penale nr. 24/26.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ au declarat apeluri, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul T., inculpatul K. L. Ș. și partea civilă B. S. F., criticând-o ca netemeinică.
În motivarea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul T., hotărârea a fost criticată sub aspectul soluției de achitare a inculpatului K. L. în temeiul art. 16 pct. 1 lit. d C.p.p. raportat la art. 28 C.p., apreciindu-se că față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat și probele privind lipsa problemelor psihice anterior faptelor, contradicția actelor medicale privind diagnosticul la data faptei, instanța avea obligația de a depune toate diligențele și a cerceta detaliat și complet toate aspectele referitoare la starea psihică a inculpatului pentru a existat convingerea deplină asupra existenței bolii psihice și a lipsei discernământului la data săvârșirii faptelor, astfel că se impunea obținerea avizului Comisiei Superioare de Avizare și Control al Actelor Medico-legale din cadrul I.N.M.L. București. În acest sens, s-a mai învederat că din scrisoarea medicală eliberată în data de 15.09.2011 de dr. Gordan Milka M. cu ocazia unui consult psihiatric ambulatoriu, reiese că inculpatul a fost diagnosticat cu tulburare anxios depresivă; că din scrisoarea medicală/bilet de externare eliberată la data de 09.10.2012 reiese că inculpatul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Gătaia în perioada 05.09-09.10.2012 cu diagnosticul tulburare schizo-afectivă; iar din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la data de 05.09.2014 și suplimentul la raport, întocmit la data de 30.10.2014, reiese că diagnosticul atât prezent, cât și la data faptelor este tulburare schizo-afectivă, dar și faptul că acest diagnostic este diferit de cel stabilit inițial de medicul psihiatric și că acesta l-ar fi subdiagnosticat. Totodată, a fost invocată declarația martorei Z. E., administratorul societății unde lucra inculpatul la data săvârșirii faptelor, care a susținut că îl cunoaște pe inculpat de foarte mult timp, din anii 2005-2006, data la care i-a fost încredințată folosirea autoutilitarei societății, fiind angajat ca șofer profesionist, dar îl cunoștea și ca vecin, iar martorul nu a văzut și nu a auzit ca inculpatul să aibă vreo problemă psihică, mai ales că la angajare i s-a întocmit o fișă medicală, o evaluare psihologică, abia după accident fiind mai retras, schimbat.
În motivarea apelului formulat de persoana vătămată B. S. F. s-a solicitat acordarea daunelor materiale în cuantum de 1976,43 lei și condamnarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 C.p. raportat la art. 188 C.p. și infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 338 alin. 1 C.p.
Inculpatul nu a formulat în scris motive de apel, iar susținerile orale ale apărătorului acestuia sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate de apelanți și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În prealabil, Curtea de Apel constată că nici starea de fapt reținută de prima instanță și nici încadrările juridice nu au fost contestate de nici una dintre părțile apelante; iar analiza probelor administrate în cauză a fost în mod corect și complet efectuată prin sentința penală nr. 24/PI/26.01.2015 a Tribunalului T..
Efectuând propria evaluare a probatoriului, instanța de apel constată că săvârșirea de către inculpatul K. L. Ș. a faptei ce îi este imputată, respectiv: că în data de 30.09.2011, în timp ce conducea autoutilitara marca Volswagen cu numărul de înmatriculare_ pe . Timișoara, spre localitatea Șag, văzând-o pe persoana vătămată B. S. pe un scuar, în mod intenționat a urcat cu autoturismul pe acel scuar lovind-o, după care a părăsit locul faptei – este probată prin declarațiile persoanei vătămate B. S. F. coroborată cu declarațiile martorilor C. M. O., Mițu C. și B. C., cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de depistare, precum și certificatul medico-legal nr. 1534/19.10.2011 și raportul de expertiză medico-legală nr. 1700/13.09.2012.
Așa cum a reținut și Tribunalul T., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 966/21.08.2014 întocmit de I.M.L. Timișoara și suplimentul la acesta au concluzionat în sensul că, la data săvârșirii faptei, inculpatul K. L. Ș. a avut discernământul abolit, prezentând diagnosticul de tulburare schizo-afectivă, posibil episod schizo-hipomaniacal.
În cursul judecării apelurilor, s-a solicitat Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L. Timișoara o nouă avizare raportat la întreaga documentație medicală comunicată de Spitalul de Psihiatrie Gătaia.
Prin avizul nr. 2251/E2/11.11.2015, Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul IML Timișoara a comunicat că își însușește diagnosticul la data comiterii faptei ca fiind: Tulburare schizo-afectivă, posibil episod schizo-hipomaniacal, discernământul abolit. Totodată, comisia a fost de acord cu concluziile în sensul că se recomandă aplicarea măsurii de siguranță a internării obligatorii, stipulată de art. 110 C.p., pe baza următoarelor argumente: - menținerea motivelor medicale pe perioadă îndelungată (boala psihică gravă, respectiv – tulburare schizo-afectivă, cu persistența tabloului psihopatologic în regim de tratament ambulatoriu – „neliniște psihomotorie, ideație hipocondriacă de intensitate delirantă, idei delirante cu conținut paranoid [de prejudiciu], dispoziție depresivă, ruminații pe teme existențiale și tema bolii, insomnie mixtă”, ceea ce constituie un real pericol pentru societate, pentru alte persoane și pentru sine. Mai mult, comisia a subliniat că absența conștiinței bolii susține necesitatea aplicării terapiei specifice de lungă durată, care se poate realiza numai prin internare obligatorie, motivat de starea concretă a pacientului, pentru care tratamentul ambulatoriu nu a ameliorat suficient tabloul psihopatologic.
Instanța de apel nu poate da prevalență declarațiilor unui martor care nu ar fi sesizat problemele psihice ale inculpatului și nici aspectului că acesta trecuse toate testările impuse pentru dobândirea calității de conducător auto, față de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, avizat de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale, instituții de specialitate, abilitate în efectuarea evaluărilor privind discernământul persoanei.
Potrivit art. 28 C.p.: „Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze”.
Textul legal sus citat este pe deplin aplicabil în speță în condițiile în care inculpatul a avut discernământul abolit la momentul săvârșirii faptelor, astfel că soluția Tribunalului T. este temeinică și legală.
Referitor la apelul declarat de inculpatul K. L. Ș. prin care s-a solicitat a se dispune măsura de siguranță a obligării la tratament medical prev. de art. 109 C.p. și nu cea a internării medicale prev. de art. 110 C.p., se constată că este nefondat. În acest sens, se reține că prin avizul nr. 2251/E2/11.11.2015 al Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L. Timișoara s-a comunicat că tratamentul ambulatoriu nu a ameliorat suficient tabloul psihopatologic prezentat de inculpat, că acesta constituie un real pericol pentru societate, pentru alte persoane și pentru sine, raportat la boala psihică gravă. De altfel, pericolul social este relevat și de modul de săvârșire a faptelor în speță – urcându-se cu o autoutilitară pe scuar pentru a o lovi pe persoana vătămată B. S. F., de față fiind și alte persoane, care ar fi putut fi afectate. În aceste condiții, se constată că singura măsură de siguranță aptă să conducă la ameliorarea stării de sănătate psihică a inculpatului și să garanteze securitatea atât a altor persoane, cât și cea proprie, este internarea medicală prevăzută de art. 110 C.p.
În apelul formulat de partea civilă B. S. F. s-a solicitat ca inculpatul să fie obligat și la plata sumei de 1.976,43 lei, cu titlu de daune materiale; reprezentând cheltuielile efectuate la data audierii sale în calitate de persoană vătămată în fața instanței de fond. La dosar s-a depus copia chitanței nr. 45/26.05.2015 emisă de Cabinet individual de avocat F. M. – 669 lei – onorariu contract asistență juridică_/20.02.2015; tichetul de rezervare transport . SRL (itinerar tur 07/08.05.2014, retur 13/14.05.2014) în care se menționează la rubrica „de achitat” suma de 1107,5 ron; copie bon combustibil nr. 417/09.05.2014 – 199,93 lei; factura fiscală nr. 0037/13.05.2014 emisă de . SRL – suma de 1107,5 lei, cu titlu de închiriere mașini. În primul rând se constată că acestea nu au titlul unor daune materiale, prejudicii decurgând din fapta ilicită săvârșită de inculpat, ci natura unor cheltuieli de judecată. Pe de altă parte, se reține că onorariul avocațial în primă instanță (chitanța nr. 47/14.04.2014 – contract de asistență juridică nr._), în cuantum de 400 lei a fost inclus în cheltuielile de judecată la care a fost obligat inculpatul de către Tribunalul T., iar suma de 669 lei solicitată în motivele de apel este aferentă contractului de asistență juridică pentru calea de atac, or acestea pot fi imputate inculpatului numai în măsura în care este admis demersul persoanei vătămate sau se constată o culpă procesuală a inculpatului în raport cu cheltuielile efectuate de aceasta. În ceea ce privește suma de 1107,5 lei, se observă că nu a fost solicitată în fața primei instanțe și că deși persoana vătămată s-a prezentat la Tribunalul T. în data de 09.05.2014, factura fiscală are o dată ulterioară – 13.05.2014; în plus, pe tichetul de rezervare se menționează că acesta nu înlocuiește biletul de călătorie, iar la dosar nu s-a depus un asemenea bilet, ci o factură pentru „închiriere mașini” și, mai mult, nu rezultă din nici un document că persoana vătămată are reședința/loc de muncă în Germania pentru a se putea determina necesitatea deplasării, că au existat motive obiective. Prin urmare, se va dispune respingerea și a apelului declarat de persoana vătămată ca neîntemeiat, în fapt nesolicitând majorarea daunelor materiale, ci cheltuieli de judecată nejustificate sau care s-au efectuat ulterior, în calea de atac.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul T., inculpatul K. L. Ș. și partea civilă B. S. F. împotriva sentinței penale nr. 24/26.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ /20.
În temeiul art. 275 al. 2 C.pr.pen. va obliga inculpatul și partea vătămată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art. 275 al. 3 C.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondata apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul T., partea vătămată B. S. F. și inculpatul K. L. Ș. împotriva sentinței penale nr. 24 din 26.01.2015 pronunțată de Tribunalul T..
În temeiul art. 275 al. 2 C.pr.pen. obligă inculpatul și partea vătămată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art. 275 al. 3 C.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 273 C.p.p. dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către I.M.L.Timișoara a sumei de 35 lei, reprezentând costul lucrărilor medico-legale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.- L.B. 07.12.2015
Tehnored- .C.U.-07.12.2015
Prima inst. Jud. Anișoara C. Țira – Tribunalul T.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 229/2015.... → |
|---|
