Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 498/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 498/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 5194/108/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ cod operator 2711

DECIZIA PENALĂ NR. 498/A

Ședința publică de la 13 Mai 2015

Completul constituit din:

Președinte: F. I.

Judecător: D. V.

Grefier: V. R.

Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către P. de pe lângă Tribunalul A., împotriva sentinței penale nr. 89 din 05.03.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 mai 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89 din 05 martie 2015 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul A., în baza art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul R. P., fiul lui I. și M., născut la 3.05.1970 în loc. Gurahonț jud. A., cetățean român, studii 12 clase, administrator la ., căsătorit, domiciliat în . jud. A., CNP_, fără antecedente penale, la:

-1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b și g Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 86/1, 86/2 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal, a suspendat sub supravegherea judecătorului delegat din cadrul Tribunalului A., executarea pedepsei aplicate inculpatului R. P. și stabilește un termen de încercare de 4 ani .

Pe durata termenului de încercare fixat inculpatul R. P. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

A atras atenția inculpatului R. P. asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal.

A admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A. – Activitatea de Inspecție Fiscală și a obligat inculpatul R. P. în solidar cu partea responsabilă civilmente . plătească acesteia suma de 272.541 lei cu titlu de despăgubiri civile cu accesoriile fiscale aferente, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin procesul verbal nr.4720 din 31 ianuarie 2013 de către A. - DGFP A. – AFP Sebiș asupra imobilului situat în loc. Măgulicea nr. 38 jud. A., aparținând ..

În baza art. 274 alin.1 și 3 Cod procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul A. nr.106/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. înregistrat la instanță la data de 20 noiembrie 2014 a fost trimis în judecată inculpatul R. P. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal.

S-a reținut în sarcina acestuia prin actul de sesizare că în calitate de administrator al S.C. Trans Pavector S.R.L., în perioada 2009 – 2012 a omis să înregistreze în evidența contabilă a societății și să declare la organul fiscal teritorial toate veniturile realizate cauzând astfel un prejudiciu în dauna bugetului de stat.

Procedura de Cameră Preliminară.

La data de 19 decembrie 2014, inculpatul R. P. prin apărător ales D. Renate din Baroul de avocați A., a formulat cerere prin care a solicitat restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii urmăririi penale și după caz a rechizitoriului, fiind incident cazul de restituire a dosarului la parchet in vederea refacerii urmăririi penale, prevăzut de dispozițiile art. 346 ale Noului Cod de Procedură Penală, constând în neregularitatea actului de sesizare, aspect sancționat de dispozițiile art. 280, 281 și 282 NCPP, întrucât actele de urmărire penală, au fost efectuate cu nerespectarea dispozițiilor legale privind sesizarea instanței.

Prin referatul depus la instanță la data de 30 decembrie 2014, P. de pe lângă Tribunalul A. a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că în privința rechizitoriului, fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a fost descrisă într-o manieră detaliată, au fost enumerate și descrise actele materiale ce intră în componența infracțiunii continuate și au fost indicate în concret operațiunile comerciale omise din evidența contabilă, la dosarul cauzei regăsindu-se facturile aferente acestora și declarațiile fiscale și rezultatul celorlalte verificări efectuate în baza de date a organelor fiscale care probează existența faptei.

S-a arătat de către procuror că, în ceea ce privește, așa zisele inadvertențe ce se regăsesc în cuprinsul raportului de constatare întocmit de inspectorii antifraudă detașați la P. de pe lângă Tribunalul A., acestea nu au fost indicate în concret în cuprinsul cererii și diferențele dintre cuantumul prejudiciului indicat în cuprinsul actului de sesizare și cel rezultat în raportul de constatare fiscală au fost explicate și argumentate atât în cuprinsul raportului de constatare cât și în cel al rechizitoriului, în speță fiind vorba de două infracțiuni de evaziune fiscală sesizate de organele de inspecție fiscală, din care, în urma cercetărilor penale efectuate, a fost probată doar existența celei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Judecătorul de Cameră Preliminară prin încheierea dată în Camera de Consiliu din 9 ianuarie 2015, a respins cererea formulată de inculpatul R. P. prin apărător ales D. Renate.

În baza art.345 alin.1 și art. 346 alin.1 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 106/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. privind pe inculpatul R. P., trimis în judecată în stare de libertate, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005.

S-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul R. P. trimis în judecată în stare de libertate, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005.

Judecătorul de Cameră Preliminară, procedând la examinarea cererii cu privire la constatarea neregularității rechizitoriului, a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În cadrul procedurii Camerei Preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât și a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată și cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obținute prin încălcarea echitabilității procedurilor să fie eliminate.

Potrivit art. 342 Cod procedură penală, obiectul Camerei Preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor ori a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În cadrul acestei etape se verifică legalitatea sesizării instanței(a trimiterii în judecată), competența acestea, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale.

Verificarea legalității sesizării instanței presupune că judecătorul de Cameră Preliminară va verifica dacă rechizitoriul a fost întocmit de un procuror din cadrul parchetului competent, dacă actul de sesizare cuprinde mențiunile prevăzute de art. 328 Cod procedură penală, dacă sunt descrise toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dacă procurorul a dispus cu privire la toate faptele și cu privire la toți inculpații menționați și dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei.

Articolul 346 alin.3 lit.a Noul Cod Procedură Penală stabilește că, judecătorul de Cameră Preliminară, restituie cauza la parchet dacă, rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut de lege, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.

Potrivit art.371 Cod Procedură Penală judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare al instanței. Actul de sesizare al instanței este reglementat de art. 329 Cod Procedură Penală și acesta este rechizitoriul al cărui conținut este stabilit prin art. 328 Cod Procedură Penală, urmând a fi verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim procurorul parchetului.

Verificarea regularității sesizării instanței are în vedere analizarea rechizitoriului din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege iar nu controlul tuturor actelor de urmărire penală. Dacă urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența unei infracțiuni, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora în vedere fundamentării necesității trimiterii/netrimiterii în judecată, faza de judecată, are drept scop, fundamentarea condamnării/achitării, anticipată de administrarea probelor necesare soluționării cauzei penale (prin readministrarea probelor din prima fază, dacă se apreciază necesar pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, și administrarea altora noi).Prin urmare, cu ocazia verificării instanței, judecătorul de Cameră Preliminară cenzurează regularitatea actului de sesizare, veghind ca acesta să îndeplinească condițiile prevăzute de lege, celelalte aspecte ce țin de fondul cauzei putând fi cenzurate pe parcursul cercetării judecătorești.

Procedând la verificarea actului de sesizare al instanței prin prisma dispozițiilor legale susmenționate, Judecătorul de Cameră Preliminară constată că acesta cuprinde elemente de identificare a datei emiterii, denumirea organului emitent și a persoanei semnatare, descrierea faptelor ce fac obiectul urmăririi penale, fapte ce sunt dezvoltate în materialitatea lor, în funcție de persoana inculpatului și partea vătămată. De asemenea, rechizitoriul menționează încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. P., descrierea detaliată a mijloacelor de probă pe care se sprijină acuzațiile, datele privind persoana inculpatului, dispoziția expresă de trimitere în judecată a acestuia și aspecte legate de latura civilă a cauzei.

Rechizitoriul nr. 106/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior celui care a efectuat urmărirea penală.

Referitor la aspectele, invocate de inculpatul R. P., privind neconcordanțele între sumele constatate de organele fiscale și cele stabilite de inspectorii antifraudă, de neidentificarea unor aspecte de fapt relevante, precum și de respingerea unei cereri de probațiune, Judecătorul de Cameră Preliminară, consideră că acestea reprezintă apărări care au în vedere fondul cauzei, urmând a fi analizate de instanța de fond în cadrul cercetării judecătorești, cu pronunțarea unei soluții corespunzătoare.

Verificarea legalității administrării probelor presupune verificarea condițiilor impuse în Titlul IV din Partea Generală a Codului de procedură penală, intitulat „probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii”, context în care se constată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Poziția procesuală a inculpatului.

În faza de urmărire penală, inculpatul a motivat această omisiune a înregistrării și declarării tuturor veniturilor cu aceea că la o dată neprecizată, pe care nu și-o mai amintește, în cursul anului 2011 sau 2012, a avut un accident cu autoturismul în urma căruia au fost distruse documente din evidența contabilă a societății, pe care nu le-a mai putut recupera în întregime pentru a le evidenția contabil, arătând că a înregistrat în evidența contabilă și a declarat doar operațiunile pentru care documentele nu au fost distruse. Inculpatul a mai arătat faptul că a încercat recuperarea acestora, solicitând copii de la societățile partenere, însă nu a reușit să recupereze toate documentele distruse. S-a realizat acest lucru de către organele de cercetare penală care au reușit reconstituirea activității S.C. Trans Pavector S.R.L. prin ridicarea de documente de la societățile respective.

În ședința publică de astăzi inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și a arătat că dorește ca judecata cauzei să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 375 alin.4 Cod procedură penală.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză și anume sesizarea D.G.F.P. A. nr. 1904/06.02.2013 și anexe, documente contabile, istoric societăți administrate de inculpat, istoric societăți partenere, verificări Primăria comunei Vârfurile, copii acte de identitate și fișe SEIP, corespondență I.P.J. A. – A.F.P. facturi și chitanțe .., declarațiile martorilor H. F. I., B. M. G., R. I. S., Waritz A., Turti V., C. D.,Hasan M. C., Sebestyen I. F., facturi și documente justificative I.I. TURTI V., facturi și documente justificative .., facturi și documente justificative S.. S.R.L., facturi și documente justificative S...R.L., facturi și documente justificative S.C. SEB ALMINA S.R.L., istoric societăți, contract prestări servicii de contabilitate, evidența contabilă a societății, procese verbale antifraudă, notă solicitare documente, raport de inspecție fiscală, raport de constatare fiscală, documente justificative S.C. FORST B. ALPIN S.R.L., facturi și documente justificative S.C. VALMET PRODUCTION S.R.L., declarațiile inculpatului, instanța a reținut următoarea:

Stare de fapt.

În perioada decembrie 2012 – ianuarie 2013, S.C. Trans Pavector S.R.L. cu sediul în loc. Măgulicea . a fost supusă unei inspecții fiscale parțiale având ca obiect verificarea modului de constituire, declarare și înregistrare a obligațiilor față de bugetul de stat de natura impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată aferente perioadei 01.01.2009 – 30.06.3012. S-a constatat astfel de către organele inspecției fiscale că în această perioadă societatea a efectuat livrări de mărfuri și servicii către diverse societăți pe teritoriul național care nu au fost declarate în totalitate la organul fiscal teritorial, prin care au fost obținute venituri impozabile în cuantum de 1.333.533 lei. Totodată, organele de inspecție au mai constatat faptul că în evidența contabilă a societății au fost înregistrate facturi privind achiziții de mărfuri sau servicii care nu au avut la bază documente justificative, astfel că aceste cheltuieli au fost considerate nedeductibile fiscal. Ca atare, s-a stabilit că prin activitatea desfășurată, S.C. Trans Pavector S.R.L. s-a sustras de la plata obligațiilor către bugetul de stat, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 707.957 lei, compus din TVA - 419.474 lei și impozit pe profit - 288.483 lei.

În urma cercetărilor efectuate s-au conturat următoarele:

- S.C. Trans Pavector S.R.L. a fost înființată în anul 2007 cu sediul în localitatea Măgulicea, ., având ca principal obiect de activitate transporturi rutiere de mărfuri, societatea fiind administrată în fapt și în drept de inculpat. Cu ocazia efectuării inspecției fiscale, s-a constatat faptul că, în perioada supusă verificării, societatea a realizat venituri în cuantum de 1.333.533 lei pe care nu le-a înregistrat în contabilitate și nu le-a declarat organelor fiscale, aceasta constituind baza de calcul a impozitului pe profit și taxei pe valoare adăugată. De asemenea, au fost identificate societățile comerciale, clienți ai societății verificate cât și volumul tranzacțiilor cu fiecare client, astfel cum au rezultat din consultarea bazelor de date și a evidenței contabile puse la dispoziție de către inculpat.

Prin raportul de constatare fiscală din data de 16.06.2014 întocmit de către inspectorii antifraudă detașați la P. de pe lângă Tribunalul A., s-a constatat că S.C. Trans Pavector S.R.L. a făcut livrări de mărfuri și servicii către .., I.I. Turti V., S.C. Tub ..L., S.C. Petrored Gas S.R.L., S.C. Seb Almina S.R.L., S.C. Valmet Production S.R.L. și S.C. Forest B. S.R.L., în urma cărora a obținut venituri în cuantum de 1.572.424,24 lei. Întrucât prin actul de control s-a stabilit că veniturile înregistrate în contabilitate sunt în sumă de 757.491,22 lei, a rezultat o diferență de 814.933,02 lei reprezentând venituri pe care inculpatul nu le-a înregistrat în evidența contabilă a societății și nu le-a declarat la organul fiscal teritorial, această sumă constituind baza impozabilă asupra căreia a fost calculat impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată.

Astfel, din cercetările efectuate în cauză rezultă că inculpatul R. P., în perioada 2009 – 2012 a emis facturi către societățile menționate mai sus, după cum urmează:

-către .. - un număr de 17 facturi emise în perioada noiembrie 200 – februarie 2011, reprezentând prestări servicii exploatare forestieră, în valoare de 66.885 lei plus TVA în sumă de 16.052 lei

-către I.I. Turti V. – o factură emisă în 20.09.2010, în sumă de 12.000 plus TVA în sumă de 2.880 lei reprezentând prestări servicii de transport, în baza contractului nr. 1/01.07.2010

-către S.C. Tub ..L. – un număr de 23 de facturi emise în perioada august – octombrie 2010, reprezentând prestări servicii de transport în valoare de 93.250 lei. Din totalul acestora, inculpatul a declarat operațiuni comerciale în valoare de 54.500 lei, rezultând o diferență în valoare de 38.750 lei plus TVA în sumă de 9.300 lei reprezentând venituri realizate din operațiuni comerciale pe care inculpatul nu le-a înregistrat în evidența contabilă a societății și nu le-a declarat la organul fiscal teritorial

-către S.C. Petrored Gas S.R.L. – un număr de 13 facturi emise în perioada august – octombrie 2010, reprezentând prestări servicii de transport în valoare totală de 50.500 lei din care inculpatul a declarat la organul fiscal operațiuni comerciale în valoare de 31.250 lei, rezultând o diferență în sumă de 19.250 lei plus TVA în sumă de 4.620 lei reprezentând venituri pe care inculpatul nu le-a înregistrat în evidența contabilă și nu le-a declarat la organul fiscal teritorial

-către S.C. Seb Almina S.R.L. – un număr de 7 facturi emise în cursul lunii iunie 2011, reprezentând livrări de marfă, în speță uși de lemn, în valoare totală de 26.869,74 lei plus TVA în sumă de 6.449 lei, pe care inculpatul nu le-a înregistrat în evidența contabilă a societății și nu le-a declarat la organul fiscal teritorial

-către S.C. Valmet Production S.R.L. – un număr de 16 facturi emise în cursul lunii mai 2010, reprezentând livrări de fier pentru construcții în valoare totală de 613.541 lei plus TVA în sumă de 116.573 lei, pe care inculpatul nu le-a înregistrat în evidența contabilă a societății și nu le-a declarat la organul fiscal teritorial

-către S.C. Forest B. Alpin S.R.L. – un număr de 154 facturi emise în perioada martie 2009 – iunie 2012, reprezentând prestări servicii de transport, de exploatare forestieră și de închiriere utilaje în valoare totală de 709.377,90 lei. Din totalul acestora, inculpatul a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni în valoare de 671.741,22 lei, rezultând astfel o diferență de 37.636,68 lei plus TVA în sumă de 9.033 lei reprezentând venituri pe care nu le-a înregistrat în contabilitate și nu le-a declarat la organul fiscal teritorial.

Prin raportul de constatare fiscală întocmit de către inspectorii antifraudă detașați la P. de pe lângă Tribunalul A. s-a stabilit că prejudiciul adus de către inculpatul R. P. bugetului de stat prin omisiunea înregistrării în evidența contabilă a S.C. Trans Pavector S.R.L. a tuturor veniturilor realizate și a declarării acestora la organul fiscal teritorial este în cuantum de 272.541 lei compus din TVA în sumă de 164.907 lei și impozit pe profit în sumă de 107.634 lei.

Totodată s-a dispus, clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, art. 8 și 9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005 și art. 272 alin.1 pct.2 și 3 din Legea nr. 31/1990 de către inculpatul R. P., reținându-se că din ansamblul probator administrat în cauză nu au rezultat elemente constitutive ale acestor infracțiuni.

Încadrarea juridică.

Fapta inculpatului R. P. care, în calitate de administrator al S.C. Trans Pavector S.R.L., în perioada 2009 – 2012 a omis să înregistreze în evidența contabilă a societății și să declare la organul fiscal teritorial toate veniturile realizate cauzând astfel un prejudiciu în dauna bugetului de stat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

Individualizarea judiciară a pedepsei.

La individualizarea pedepselor instanța are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului. În privința gradului de pericol social al faptei, instanța a constatat că, infracțiunea de evaziune fiscală prezintă un grad de pericol ridicat în contextul actual, instituțiile statului acționând în acest sens, combaterea fraudei și a evaziunii fiscale este importantă pentru a se asigura atât protecția veniturilor cât și încrederea cetățenilor în corectitudinea și eficacitatea sistemelor de impozitare.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio - etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în Legea nr. 254/2013 – art. 3 alin.1 – potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Pornind de la aceste considerente, instanța a avut în vedere cu privire la persoana inculpatului R. P., lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia - având 42 ani la data comiterii faptelor, nivelul de instruire școlară ca absolvent de studii medii, faptul că desfășoară activități lucrative, este căsătorit și atitudinea avută în fața organelor judiciare.

În limitele legale ale pedepselor instanța în baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul R. P. la 1 an și 4 luni închisoare .

Față de natura și gravitatea infracțiunii comise – respectiv evaziune fiscală în formă continuată, împrejurările cauzei și persoanele inculpaților, instanța a apreciat că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b și g Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea imediată a acesteia, trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective și subiective care să ducă la concluzia că scopul pedepsei, poate fi realizat și în acest mod.

În privința inculpatului R. P., s-a apreciat că, conduita bună în familie și societate ulterior comiterii faptei sunt aspecte care conduc la concluzia că fapta săvârșită de aceștia este urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul susmenționat să se abată de la conduita sa obișnuită.

Văzând cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat și faptul că aceasta are un comportament general adecvat normelor de conviețuire socială, tribunalul a considerat că prezenta infracțiune reprezintă o excepție de la comportamentul său obișnuit și că acesta nu prezintă pericol pentru societate și a apreciat că scopul preventiv, coercitiv și sancționator al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, fiind suficient pentru corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii altor infracțiuni un avertisment social cu posibilitatea executării unei altfel de pedepse, cu stabilirea anumitor obligații.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului se realizează potrivit prevederilor alin.2 ale art. 16 din Legea nr.187/2012, text care, deși nu stabilește în mod absolut care dintre cele două reglementări este mai favorabilă, stabilește instrumentele ce permit instanței de judecată determinarea acestei legi, sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive fiind considerate prioritare față de durata termenului de încercare, respectiv de supraveghere.

În baza criteriilor menționate în art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, dacă avem în vedere faptul că noua reglementare instituie o obligație importantă pe care nu o regăsim în Codul penal anterior – munca în folosul comunității – și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, se apreciază că reglementarea veche este mai favorabilă.

Așa fiind, în baza art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 86/1, 86/2 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal, a suspendat sub supravegherea judecătorului delegat din cadrul Tribunalului A., executarea pedepsei aplicate inculpatului R. P. și a stabilit un termen de încercare de 4 ani .

În baza art. 86/3 Cod penal anterior, pe durata termenului de încercare fixat inculpatul R. P. va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

S-a atras atenția inculpatului R. P. asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal anterior.

Acțiunea civilă.

În faza de urmărire penală, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A. – Activitatea de Inspecție Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 1.038.604 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat după cum urmează: - 288.483 lei – impozit profit stabilit suplimentar; - 419.474 lei – TVA stabilită suplimentar; - 135.567 lei – accesorii fiscale impozit pe profit; - 195.080 lei – accesorii fiscale TVA, solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata acestei sume și instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor acestora.

În raport de vinovăția inculpatului (art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 ) și prejudiciul stabilit prin raportul de constatare fiscală, instanța în baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 25 alin.1, art. 19 alin.1, 2 și 5 Cod procedură penală și cu aplicarea art.1349, art.1357 alin.1, art. 1381 alin.1, art. 1385 alin.1 cod civil a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A. – Activitatea de Inspecție Fiscală și a obligat inculpatul R. P. în solidar cu partea responsabilă civilmente . plătească acesteia suma de 272.541 lei cu titlu de despăgubiri civile cu accesoriile fiscale aferente, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Văzând înscrisul depus la dosarul cauzei – fila 39, instanța în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin procesul verbal nr.4720 din 31 ianuarie 2013 de către A. - DGFP A. – AFP Sebiș asupra imobilului situat în loc. Măgulicea nr. 38 jud. A., aparținând ..

Deoarece în cauză inculpatul a fost condamnat, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfășurarea judecății, cele ocazionate de desfășurarea urmăririi penale precum și dispozițiile art. 274 alin.1 și 3 Cod procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul a A..

Prin memoriul de apel parchetul a arătat că instanța a omis să dispună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1283 din 26.09.2011 a Judecătoriei D., fapta dedusă judecății fiind comisă în termenul de încercare, revocarea este obligatoriei potrivit prevederilor art. 83 Cod penal din 1969, text aplicabil în conformitate cu regula instituită de art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012.

Mai arată parchetul că instanța a omis a însera în dispozitivul hotărârii de condamnare pentru o infracțiune de evaziune fiscală a dispoziției de efectuare a înregistrării condamnării în Registrul Comerțului.

A solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în limitele motivelor arătate.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul A. este fondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.

Din probele administrate în cauză rezultă că S.C. Trans Pavector S.R.L. a fost înființată în anul 2007 cu sediul în localitatea Măgulicea, ., având ca principal obiect de activitate transporturi rutiere de mărfuri. Administrator al societății în fapt și în drept a fost inculpatul R. P.. Cu ocazia efectuării inspecției fiscale, s-a constatat faptul că, în perioada 01.01.2009 – 30.06.2012, supusă verificării, societatea a realizat venituri în cuantum de 1.333.533 lei pe care nu le-a înregistrat în contabilitate și nu le-a declarat organelor fiscale, aceasta constituind baza de calcul a impozitului pe profit și taxei pe valoare adăugată. De asemenea, au fost identificate societățile comerciale, clienți ai societății verificate cât și volumul tranzacțiilor cu fiecare client, astfel cum au rezultat din consultarea bazelor de date și a evidenței contabile puse la dispoziție de către inculpat.

Prin raportul de constatare fiscală din data de 16.06.2014 întocmit de către inspectorii antifraudă detașați la P. de pe lângă Tribunalul A., s-a constatat că S.C. Trans Pavector S.R.L. a făcut livrări de mărfuri și servicii către .., I.I. Turti V., S.C. Tub ..L., S.C. Petrored Gas S.R.L., S.C. Seb Almina S.R.L., S.C. Valmet Production S.R.L. și S.C. Forest B. S.R.L., în urma cărora a obținut venituri în cuantum de 1.572.424,24 lei. Prin actul de control s-a stabilit că veniturile înregistrate în contabilitate sunt în sumă de 757.491,22 lei, astfel că a rezultat o diferență de 814.933,02 lei reprezentând venituri pe care inculpatul nu le-a înregistrat în evidența contabilă a societății și nu le-a declarat la organul fiscal teritorial, această sumă constituind baza impozabilă asupra căreia a fost calculat impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată.

Din cercetările efectuate în cauză rezultă că inculpatul R. P., în perioada 2009 – 2012 a emis facturi către societățile menționate mai sus.

Prin raportul de constatare fiscală s-a stabilit că prejudiciul adus de către inculpatul R. P. bugetului de stat prin omisiunea înregistrării în evidența contabilă a S.C. Trans Pavector S.R.L. a tuturor veniturilor realizate și a declarării acestora la organul fiscal teritorial este în cuantum de 272.541 lei compus din TVA în sumă de 164.907 lei și impozit pe profit în sumă de 107.634 lei.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, solicitând ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate prev. de art. 375 C.pr.pen..

În continuare se observă că fapta a fost săvârșită în perioada 2009 - 2012, astfel că se pune problema identificării legii penale mai favorabile.

Sub acest aspect Curtea reține: Potrivit art. 5 Cod penal, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile se va avea în vedere Decizia Curții Costituționale nr. 265 din 06.05.2014 publicată în MO nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Analizând modalitatea de săvârșire a infracțiunii, dispozițiile cuprinse în Legea nr. 241/2005 care încriminează fapta, înainte și după . în vigoare, precum și dispozițiile cuprinse în Codul penal din 1969 și Noul Cod Penal, și în funcție de împrejurările care atenuează sau agravează pedeapsa, Curtea constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este Legea 242/2005 în vigoare la momentul epuizării infracțiunii și Codul penal din 1969.

În mod greșit instanța de fond a identificat legea penală mai favorabilă pe instituții, având în vedere Decizia Curții Costituționale nr. 265 din 06.05.2014.

În continuare, în raport de limitele de pedeapsă, se constată că nu sunt modificări, iar cu privire la infracțiunea continuată ambele legi prevăd că sporul ce poate fi aplicat este facultativ.

În ce privește însă pedepsele complementare, se observă că Vechiul Cod Penal cuprinde dispoziții mai avantajoase pentru inculpat. Sub acest aspect, potrivit art. 65 alin.2,3 Cod penal din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, cu condiția ca pedeapsa principală stabilită să fie închisoarea de cel puțin 2 ani, spre deosebire de Noul Cod Penal (art. 67) care nu condiționează aplicarea pedepsei complementare de cuantumul pedepsei principale.

Ca atare, Curtea apreciază că legea mai favorabilă în cauza de față de Codul penal din 1969.

Prin urmare, fapta reținută în sarcina inculpatei este prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 5 Cod penal.

În acest cadru, procedând la individualizarea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată inculpatului, Curtea va ține cont de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal din 1969, care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține cont de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul pe pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, se va avea în vedere caracterul grav al faptei săvârșite, aceasta fiind comisă pe o perioadă lungă de timp, prin săvârșirea faptei s-a creat un prejudiciu mare bugetului de stat, dar și persoana inculpatului, care are antecedente penale, atitudinea procesuală a acestuia fiind sinceră pe parcursul procesului penal. Raportat la aceste criterii Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse la minimul special redus cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 C.pr.pen., respectiv 1 an și 4 luni închisoare ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, este în măsură să conducă la o reeducare a inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.

Având în vedere cuantumul pedepsei principale stabilit – 1 an și 4 luni închisoare - în raport de dispozițiile art. 65 alin. 2,3 Cod penal din 1969, instanța nu poate aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, chiar dacă legea (art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005) prevede această pedeapsă.

În continuare, Curtea reține că infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului în prezenta cauză a fost comisă în formă continuată, ultimele acte de executare ce intră în conținutul acestei infracțiuni fiind săvârșite în luna iunie 2012, acesta fiind momentul epuizării infracțiunii.

Din fișa de cazier judiciar depusă la dosar, rezultă că prin sentința penală nr. 1283 din 26.09.2011, definitivă prin decizia penală nr. 1440 din 15.12.2011 a Curții de Apel A. I., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

Întrucât infracțiunea de evaziune fiscală ce face obiectul prezentei cauze s-a epuizat în lina iunie 2012, Curtea constă că inculpatul a săvârșit această infracțiune în termenul de încercare al unei pedepse de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 1283 din 26.09.2011, definitivă prin decizia penală nr. 1440 din 15.12.2011 a Curții de Apel A. I..

Cu privire la măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, Curtea constată că această măsură se aplică și se menține și după . Codului Penal, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, care prevăd că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal de la 1969.

Ca atare, în raport de aceste dispoziții legale, Curtea va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare și va aplica regimul sancționator potrivit dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969.

În consecință, Curtea, în baza art. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul A. împotriva sentinței penale nr. 89 din 5 martie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

Va desființa sentința penală apelată în latura penală și rejudecând:

În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41alin.2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, va condamna inculpatul R. P., la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 Cod penal din 1969, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 1283 din 26.09.2011 a Judecătoriei D., def. prin d.p. nr.1440 din 15.12.2011 a Curții de Apel A. I., pe care o adaugă la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II și lit. b și c pe durata executării pedepsei.

Întrucât inculpatul va fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în baza art. 7 din Legea 26/1990 va dispune comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Registrului Comerțului în termen de 15 zile.

Va menține în rest sentința atacată.

Va dispune virarea sumei de 200 lei din conturile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariu parțial avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul A. împotriva sentinței penale nr. 89 din 5 martie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală apelată în latura penală și rejudecând:

În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41alin.2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, condamnă inculpatul R. P., fiul lui I. și M., născut la data de 03.05.1970 în loc. Gurahonț, județul A., cetățean român, studii 12 clase, administrator la ., domiciliat în com Vârfurile, ., județul A., CNP_, la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 Cod penal din 1969, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 1283 din 26.09.2011 a Judecătoriei D., def. prin d.p. nr.1440 din 15.12.2011 a Curții de Apel A. I., pe care o adaugă la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 Cod penal din 1969 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II și lit. b și c pe durata executării pedepsei.

În baza art. 7 din Legea 26/1990 dispune comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Registrului Comerțului în termen de 15 zile.

Menține în rest sentința atacată.

Dispune virarea sumei de 200 lei din conturile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariu parțial avocat oficiu.

În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13.05.2015.

PREȘEDINTE,

F. IONESCUJUDECĂTOR,

D. V.

GREFIER,

V. R.

Red.:DV/26.05.2015

Tehnored. V.R./2 ex./09.06.2015

Tribunalul A.

Judecător C. B. M.

← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 497/2015....		Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 500/2015. Curtea de Apel... →

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 498/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 498/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA