Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 52/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.52/CO

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 martie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

GREFIER: C. P.

P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 19/PI/23.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul intimat C. F. în stare de detenție asistat de avocat oficiu D. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra contestației.

Procurorul solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii contestate, anularea mandatului de executare nr. 44/12.12.2013 și emiterea unui nou mandat de executare potrivit disp. art. 599 alin. 4 C.p.p.

Avocatul din oficiu al condamnatului intimat arată că este de acord cu concluziile procurorului.

Condamnatul intimat C. F. solicită admiterea contestației.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19/PI/23.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._,

În baza art. 598 al.1 lit.d C.p.p., s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul condamnat C. F., fiul lui N. și M., născut la data de 21.06.1975, în A., jud. A., CNP_, cetățenie română, studii 8 clase, domiciliat în municipiul A., .. 26, .. A., în prezent deținut în P. Timișoara.

În baza art. 72 al. 1 C.p., raportat la art. 15 din Legea nr.302/2004, republicată, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată contestatorului condamnat prin sentința penală nr. 40/04.02.2013 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 70/A din 03.04.2013 a Curții de Apel Timișoara și prin decizia penală nr. 3974 din 11.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, durata arestului din 03.03.2014 la 04.09.2014, executate în străinătate, în baza MEA emis de Tribunalul A. la data de 22.01.2014, în vederea extrădării din Germania către România.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art.272 al.2 C.p.p., s-a dispus plata sumei de 100 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.12.2014 sub nr._ petentul condamnat C. F. a formulat contestație la executare privind deducerea perioadei cuprinse între 03.03.2014 – 04.09.2014, executate în stare de arest preventiv în Germania, în vederea extrădării.

La termenul de judecată din 10.12.2014 reprezentanta Ministerului Public a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara în raport de împrejurarea că petentul condamnat execută o pedeapsă pronunțată de Tribunalul A. și a solicitat, în temeiul art.47 Cpp raportat la art. 598 al.2 si art. 597 al.6 Cpp admiterea excepției, iar în baza art. 50 Cpp., declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T..

Prin sentința penală nr. 4256/10.12.2014, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, iar în temeiul art.50 al.1 C.pr.pen., raportat la art. 47 C.proc.pen., cu aplicarea 598 alin. 2 C.proc.pen., coroborat cu art. 597 alin. 6 C.proc.pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul-condamnat C. F., născut la data de 21.06.1975, fiul lui N. și M., în favoarea Tribunalului T., în considerarea faptului că Judecătoria Timișoara nu este instanța corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se află locul de detenție, raportat la împrejurarea că petentul a fost condamnat de către Tribunalul A., iar la data formulării cererii acesta se afla încarcerat în P. Timișoara.

Sub aspectul probatoriului Judecătoria Timișoara a administrat proba cu înscrisuri, fiind atașat MEPÎ nr. 44/2013/12.12.2013 al Tribunalului A. și mandatul de arestare în vederea extrădării emis în privința petentului condamnat de către autoritățile germane (Primul Senat Penal de pe lângă Curtea Supremă de Land Nürnberg), la data de 13.03.2014, în dosarul nr. 1 OLG 3 Ausl 54/14, atât în limba germană, cât și tradus în limba română de către un traducător autorizat.

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:

Din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 44/2013/12.12.2013 al Tribunalului A. (filele 15-16 și 18 din dosarul Judecătoriei Timișoara), rezultă că prin sentința penală nr. 40/04.02.2013 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 70/A din 03.04.2013 a Curții de Apel Timișoara și prin decizia penală nr. 3974 din 11.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au dispus următoarele:

În baza art. 9 alin.1 lit. f din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal (din 1969 – n.n.) a fost condamnat petentul din prezenta cauză, C. F., la următoarea pedeapsă:

- 3(trei) ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

I s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal (din 1969 – n.n.), cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 292 Cod penal (din 1969 – n.n.) cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal (din 1969 – n.n.) a fost condamnat petentul la următoarea pedeapsă:

- 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații.

În baza art. 291 Cod penal (din 1969 – n.n.) cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal (din 1969 – n.n.) a fost condamnat petentul la următoarea pedeapsă:

- 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals

În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b, 35 Cod penal (din 1969 – n.n.) au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare pe care urmează să o execute fără aplicarea vreunui spor și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal (din 1969 – n.n.), cu excepția dreptului de a alege.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal (din 1969 – n.n.) i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal (din 1969 – n.n.), cu excepția dreptului de a alege.

Totodată, potrivit adresei Penitenciarului Timișoara, aflată la fila 14 din dosar, petentul condamnat a început executarea pedepsei la data de 05.09.2014, când a fost transferat din P. Rahova, unde a fost depus inițial ca urmare a extrădării sale din Germania.

Prin prezenta cerere petentul condamnat a solicitat deducerea perioadei cuprinse între 03.03.2014 – 04.09.2014, executate în stare de arest preventiv în Germania, în vederea extrădării către România, din pedeapsa pe care o execută în prezent. Sub acest aspect, este de menționat că, așa cum rezultă din mandatul de arestare în vederea extrădării emis în privința acestuia de către autoritățile germane (Primul Senat Penal de pe lângă Curtea Supremă de Land Nürnberg), la data de 13.03.2014, în dosarul nr. 1 OLG 3 Ausl 54/14, în această perioadă petentul condamnat a fost arestat preventiv în Germania în vederea extrădării către România, în baza unui MAE emis de Tribunalul A. la data de 22.01.2014, pentru executarea în regim de detenție a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 40/04.02.2013 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 70/A din 03.04.2013 a Curții de Apel Timișoara și prin decizia penală nr. 3974 din 11.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind predat către țara noastră la data de 05.09.2014, când a început executarea pedepsei.

Instanța a constatat că potrivit art. 598 al.1 lit. d C.p.p., „(1) Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei”.

Totodată, potrivit art. 72 al. 1 C.p., perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate, iar potrivit art. 15 al. 1 din Legea nr. 302/2004, „durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române”.

Pentru aceste motive, în baza art. 598 al.1 lit.d C.p.p., s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul condamnat C. F., iar în baza art. 72 al. 1 C.p., raportat la art. 15 din Legea nr.302/2004, republicată, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată contestatorului condamnat prin sentința penală nr. 40/04.02.2013 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 70/A din 03.04.2013 a Curții de Apel Timișoara și prin decizia penală nr. 3974 din 11.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, durata arestului din 03.03.2014 la 04.09.2014, executate în străinătate, în baza MEA emis de Tribunalul A. la data de 22.01.2014, în vederea extrădării din Germania către România.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație P. de pe lângă Tribunalul T. arătând în motivare faptul că deși instanța în mod legal a admis contestația la executare și a dispus deducerea din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată durata arestului din 03.03.2014 la 04.09.2014 executate în străinătate, a omis să dispună anularea mandatului nr. 44/12.12.2013 și emiterea unui nou mandat de executare potrivit disp. art. 599 alin. 4 C.p.p.

Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea găsește contestația întemeiată, urmând a o admite pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 599 alin.4 C.p.p. ”după pronunțarea soluției definitive ca urmare a admiterii contestației la executare, se face o nouă punere în executare conform procedurii prevăzute de prezentul titlu.”

Având în vedere textul legii mai sus citat, Curtea apreciază că pentru a se putea face o nouă executare trebuia emis un nou mandat de executare a pedepsei concomitent cu anularea vechiului mandat.

Este adevărat faptul că literatura de specialitate și practica judiciară anterioară datei de 01.02.2014 prevedeau că nu este necesară emiterea unui nou mandat în situația în care se fac modificări numai cu privire la deducerea unei parte din pedeapsă, însă în prezent există o dispoziție prevăzută în codul de procedură penală ce nu se regăsește în codul anterior, și care prevede în mod explicit că se face o nouă punere în executare, ceea ce impune anularea vechiului mandat și emiterea unuia nou pentru punerea în executare.

Date fiind cele mai sus reținute, urmează ca în temeiul art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală să admită contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 19/PI/23.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Va desființa hotărârea atacată și rejudecând:

În baza art. 72 al. 1 C.p., raportat la art. 15 din Legea nr.302/2004, republicată, se va deduce din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată contestatorului condamnat prin sentința penală nr. 40/04.02.2013 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 70/A din 03.04.2013 a Curții de Apel Timișoara și prin decizia penală nr. 3974 din 11.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, durata arestului din 03.03.2014 la 04.09.2014, executate în străinătate, în baza MEA emis de Tribunalul A. la data de 22.01.2014, în vederea extrădării din Germania către România.

Va anula vechiul mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 44/2013 din 12.12.2013 emis de Tribunalul A. în dosarul nr._ și se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în vederea executării pedepsei mai sus stabilite.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului și se va dispune plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 19/PI/23.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Desființează hotărârea atacată și rejudecând:

În baza art. 72 al. 1 C.p., raportat la art. 15 din Legea nr.302/2004, republicată, deduce din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată contestatorului condamnat prin sentința penală nr. 40/04.02.2013 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 70/A din 03.04.2013 a Curții de Apel Timișoara și prin decizia penală nr. 3974 din 11.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, durata arestului din 03.03.2014 la 04.09.2014, executate în străinătate, în baza MEA emis de Tribunalul A. la data de 22.01.2014, în vederea extrădării din Germania către România.

Anulează vechiul mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 44/2013 din 12.12.2013 emis de Tribunalul A. în dosarul nr._ și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în vederea executării pedepsei mai sus stabilite.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului și dispune plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 16.03.2015.

PREȘEDINTE,

I. P.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./26.03.2015

Tehnored. C.P./4 ex/26.03.2015

Primă instanță: Trib.T. - jud.D.C.