Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. Art.250 NCP. Decizia nr. 1103/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1103/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1103/A
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr. 313/01.09.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ales Kaiser P. S., prezente părțile vătămate intimate D. T. și D. I..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru acest termen de judecată, avocat D. G. solicită acordarea onorariului parțial.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și urmare rejudecării, reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere recunoașterea faptei, că prejudiciul a fost în cuantum de 450 lei și a fost achitat integral și împrejurarea că partea vătămată a declarat că s-a împăcat cu inculpatul și nu m ai are nicio pretenție de la acesta. Raportat la aceste împrejurări apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 75 alin.2 C.p.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, având în vedere că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, iar cu privire la cuantumul prejudiciului arată că suma de 420 lei s-a datorat faptul că partea vătămată nu avea mai mult disponibil pe cardul sustras de inculpat.
Părțile vătămate D. T. și D. I. având cuvântul lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 313/1.09.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în baza art. 47 Cod penal raportat la art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului C. D., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.
În baza art. 47 Cod penal raportat la art. 360 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de accesul ilegal la un sistem informatic
În baza art. 38 alin. 2Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată D. T. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș nr. 688/P/2014 a fost trimis în judecată inculpatul C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 31 octombrie 2014, i-a înmânat numitei B. P. cardul bancar și codul PIN sustrase de la titularul de card D. T., îndemnând pe aceasta să utilizeze instrumentul de plată electronică respectiv și datele de identificare ce permit utilizarea acestuia la bancomatul CEC Bank din Șepreuș, fără consimțământul titularului și determinând-o să ridice întreg disponibilul aflat pe card – suma de 420 lei.În urma cercetărilor s-a stabilit că numita B. P. a efectuat operațiunea de retragere numerar de pe instrumentul de plată electronică, cunoscând că acesta este utilizat fără consimțământul titularului său.
În ceea ce privește infracțiunile de furt calificat s-a dispus clasarea cauzei față de inculpatul C. D., întrucât a intervenit împăcarea explicită, totală, necondiționată și definitivă.
Prin sentința penală nr. 81 din 2 iunie 2015 a Judecătoriei Chișineu Criș s-a declinat competența de soluționare a acțiunii penale puse în mișcare împotriva inculpatului C. D., în favoarea Tribunalului A., cauza fiind înregistrată pe rol la data de 17 iunie 2015. Prin încheierea Camerei de Consiliu din 26 mai 2015 judecătorul de Cameră Preliminară în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 688/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, privind pe inculpatul C. D., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.
În faza de urmărire penală, precum și în fața instanței, inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză instanța a reținut aceiași stare de fapt cu cea descrisă în actul de inculpare.
În ceea ce privește încadrarea juridică, inculpatul C. D. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de instigare la operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
În raport de Decizia nr. 15/14.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, dată în soluționarea recursului în interesul legii și dispozițiile art. 474 alin. 4 Cod procedură penală, la termenul de judecată din 2 iunie 2015 Judecătoria Chișineu Criș a procedat, în temeiul dispozițiilor art. 386 Cod procedură penală, la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 250 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 47 Cod penal raportat la art. 360 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal.
Instanța a constatat că, faptele inculpatului sunt dovedite fără dubiu și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, potrivit prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 74 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta se află în starea de recidivă prevăzută de art. 41 alin. 1 Cod penal, față de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.39 din 29 aprilie 2009 a Judecătoriei Chișineu Criș, fiind arestat la 20 mai 2009 și liberat condiționat la 19 martie 2013, cu un rest neexecutat de 426 zile. În privința acestuia s-a reținut de asemenea, vârsta – având 32 ani la data comiterii faptei, lipsa studiilor, faptul că desfășura activități lucrative ca zilier, atitudinea de recunoaștere și regret a faptei comise.
S-a apreciat că executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât și cel educativ al pedepselor în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lui viitoare pozitivă.
Împotriva sentinței penale nr. 313/01.09.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul C. D. criticând-o ca netemeinică sub aspectul modalității de individualizare a pedepselor.
În motivarea apelului său, inculpatul a învederat că a uzat de procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 C.p.p.; că a achitat integral prejudiciul în cuantum de 450 lei și că s-a împăcat cu persoana vătămată. Totodată, inculpatul a solicitat ca în procesul de individualizare a pedepselor să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2 C.p. constând în recuperarea prejudiciului și împăcarea cu persoana vătămată.
Analizând apelul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, se constată că starea de fapt, încadrarea juridică dată faptelor și individualizarea modalității de executare a pedepsei nu au fost criticate în calea de atac a apelului și nici nu se identifică din oficiu elemente de netemeinicie sau nelegalitate în această privință.
În ce privește individualizarea pedepsei se reține că potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Tribunalul A. a dispus condamnarea inculpatului C. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 47 C.p. raportat la art. 250 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.1, 43 alin. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 47 C.p. raportat la art. 360 alin. 1,2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. Instanța de apel constată că ambele infracțiuni au limite de pedeapsă cuprinse între 2 și 7 ani închisoare, limite care în urma incidenței dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. și ale art. 43 alin. 5 C.p. au rămas aceleași, prin aplicarea dispozițiilor art. 79 alin. 3 C.p. privind concursul între cauze de reducere și de majorare a pedepsei.
Referitor la cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. 2 C.p., instanța de apel constată că sunt lăsate la aprecierea organului judiciar, abilitat a stabili dacă elementele respective conduc la concluzia unei gravități mai mici a faptelor și la o periculozitate mai redusă a inculpatului; că ambele pot fi încadrate fie în art. 75 alin. 2 lit. a C.p. – „eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii”, fie în art. 74 alin. 1 lit. f C.p. – „conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal”. Astfel, dacă instanța constată existența unora dintre împrejurările enumerate de legea penală, are în vedere pericolul social concret al faptei, ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce și periculozitatea infractorului, spre a decide dacă au sau nu caracter atenuant. Prin urmare, raportat la întreg trecutul infracțional al inculpatului (care a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni împotriva patrimoniului persoanelor fizice, ceea ce denotă perseverența infracțională), la împrejurarea că a atras și o altă persoană să se implice în activitatea ilicită, instanța de apel va avea în vedere aspectele invocate de apărarea acestuia în cadrul dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. f C.p. și va aprecia că se justifică un cuantum al pedepsei pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului egal cu minimul special sus menționat, respectiv de 2 ani închisoare. Astfel fiind, se va dispune reducerea de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare a fiecăreia dintre cele două pedepse aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 47 C.p. raportat la art. 250 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.1, 43 alin. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p., respectiv infracțiunii prev. de art. 47 C.p. raportat la art. 360 alin. 1,2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. Pe cale de consecință, în baza art. 38 alin. 2 C.p., 39 alin. 1 lit. b C.p. prin contopirea celor două pedepse, astfel reduse, pedeapsa rezultantă va fi compusă din pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanța de apel constată că nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 83 alin. 1 lit. b C.p., singura posibilitate este aceea a executării în regim de deținere.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul În temeiul art. 421 pct.2 lit.a C.p.p se va admite apelul declarat de inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr. 313/01.09.2015 pronunțată de Tribunalul A., se va desființa sentința penală apelată și rejudecând, se va reduce de la 3 ( trei) ani închisoare la 2 ( doi) ani închisoare, fiecare din cele două pedepse aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 47 C.p raportat la art. 250 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin.1, 43 alin.5 și 396 alin.10 C.p.p și cea prev. de art. 47 C.p raportat la art. 360 alin.1,2,3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin.1, 43 alin.5 și 396 alin.10 C.p.p, inculpatul fiind astfel condamnat la câte 2 pedepse de câte 2 ( doi) ani închisoare.
În baza art. 38 alin.2 C.p, art. 39 alin.1 lit.b C.p, va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de :2 ( doi) ani și 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenție.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct.2 lit.a C.p.p admite apelul declarat de inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr. 313/01.09.2015 pronunțată de Tribunalul A..
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
Reduce de la 3 ( trei) ani închisoare la 2 ( doi) ani închisoare, fiecare din cele două pedepse aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 47 C.p raportat la art. 250 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin.1, 43 alin.5 și 396 alin.10 C.p.p și cea prev. de art. 47 C.p raportat la art. 360 alin.1,2,3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin.1, 43 alin.5 și 396 alin.10 C.p.p, inculpatul fiind astfel condamnat la câte 2 pedepse de câte 2 ( doi) ani închisoare.
În baza art. 38 alin.2 C.p, art. 39 alin.1 lit.b C.p, contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:
-2 ( doi) ani și 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenție.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin.3 C.p.p cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 130 lei către Baroul T. reprezentând onorariu parțial avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/3.11.2015
Tehnored A.J. /2 ex/3.11.2015
Prima instanță: Trib.A.- C. B. M.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 999/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1094/2015. Curtea de... → |
|---|
