Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1094/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1094/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1094/A
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva sentinței penale nr. 173/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat I. I., asistat de avocat oficiu D. G., lipsă celelalte părți.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate, întrucât aceasta este nelegală sub aspectul omisiunii instanței de a anula beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicaăt inculpatului prin sentința penală nr. 117/21.03.2013 definitivă la data de 16.04.2013.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat solicită respingerea apelului declarat de P. și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de Judecătoria Reșița.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că are de executat două mandate și lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 173/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._, în baza art. 228 alin. 1, art.229 alin.1 lit d C.pen. cu aplicarea art.77 lit d C.pen. art. 5 C.pen. coroborat art. 375 rap la art.396 al.10 C. pr.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I. I., la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.45 alin1, art.67 al.1 C pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b, C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de un an, după executarea pedepsei principale.
În baza, art.45 alin5, art.65 al.1 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 228 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., coroborat art. 375 rap la art.396 al.10 C. pr.pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 228 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., coroborat art. 375 rap la art.396 al.10 C. pr.pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 39 al.1 lit.b C.pen. rap. la art. 38 al.1 C.pen., s-a aplicat inculpatului I. I. pedeapsa cea mai grea, aceea de 1(un) an și 6(șase) închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4(patru) luni, inculpatul urmând a executa, în final, pedeapsa de 1(un) an închisoare și 10(zece) luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art.67 al.1 C pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b, C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de un an, după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 al.1 Cod pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
Prin aceiași sentință penală, în baza art. 118 C. pen. cu aplicarea art.75 alin.2 lit b, art.113 și urm C. pen. și art.5 C. pen., s-a aplicat inculpatului L. S., măsura educativă a supravegherii, pe o durată de 4 (patru) luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art. 228 alin.1 C.pen, 229 alin 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 375 C.pr.pen. A fost obligată să respecte obligațiile prev. de art. 121 alin. (1) lit. a și e C. P. și s-a atras atenția inculpatului minor asupra consecințelor nerespectării obligației impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a supravegherii.
De asemenea, în baza art.228 alin 1, C. pen., coroborat cu art. 375 rap la art.396 al.10 C. pr.pen., și cu aplicarea art.5 C.pen., a fost condamnat și inculpatul I. R., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și un termen de supraveghere de 2(doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 C.pen, inculpatul fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin.1 C. pen
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că ., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art.23, art. 25 alin 5 C.pr.pen art.1357, art.1370 și art.1372 C.civ, s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă C. L. Reșița și au fost obligați în solidar, inculpații I. I. și L. S. (în solidar cu părțile responsabile civilmente C. I. M. și L. R. A.), la plata sumei de 3.623,1(fără TVA) lei către această parte civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art.33, art. 25 alin 5 C.pr.pen art.1357, art.1370 și art.1372 C.civ, s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă . și au fost obligați, în solidar, inculpații I. I. și I. R., la plata sumei de 3.683,86 lei lei către această parte civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În temeiul art. 112 alin 1 lit. b C.pen. s-a dispus confiscarea unei chei tubulare cu lungimea de 69 cm și a unui levier din fier având lungimea de 103 cm, aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J.C.-S., conform dovezii-fila 73 dup.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 30.01.2014, întocmit în dosarul de urmărire penală nr.2443/P/2012 și înregistrat pe rolul instanței la data de 31.01.2014, sub nr._, au fost trimiși în judecată inculpații I. I., pentru săvârșirea infractiunilor de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e și i C.pen.1969 cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c C.pen.1969, furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e C.pen.1969 și furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, și e C.pen.1969, cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.1969, L. S., pentru săvârșirea infractiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e și i C.pen.1969 cu aplic. art. 99 și urm. C.pen.1969 și I. R., pentru săvârșirea infractiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, și e C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că, în data de 03.08.2012, în jurul orei 09:00, inculpații I. I. și L. S. au sustras un număr de 3 parapeți rutieri de protecție metalici, amplasați pe D.N. 58B, km 5, între Cartierul Câlnic și Cartierul Moniom din Mun. Reșița, parapeți metalici pe care ulterior i-au secționat în două bucăți fiecare.În data de 17.02.2013, în jurul orei 16:07, inculpatul I. I. a sustras de la S.C. K. România SCS, din Mun. Reșița, ., jud. C. S., un cărucior de cumpărături, în valoare de 500 lei.În data de 12.11.2012, în jurul orelor 12,40, inculpații I. I. și I. R. au sustras de pe platforma Câlnicel din Mun. Reșița elemente de fixare ale căii ferate uzinale aparținând S.C. U.C.M. Reșița S.A., fiind produs un prejudiciu de 3683,86 lei.
Prin Încheierea din data de 27.05.2014 (f.66-67 dosar) s-a finalizat procedura de cameră preliminară, în temeiul art. 342 rap la art 35 și art. 41 C.pr.pen, s-a constatat că ,Judecătoria Reșița este competentă să soluționeze cauza. S-a constatata legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2443/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița privind pe inculpați, a administrării probelor, precum și actelor de urmărire penală.De asemenea, s-a dispus începerea judecății, fixându-se termen de judecată la data de 05.06.2014.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 16.04.2015, inculpații I. I., L. S. și I. R. au precizat că sunt de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care au arătat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu au solicitat administrarea de probe noi.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța a reținut aceiași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu.
Instanța a constatat că, declarațiile de recunoaștere a faptelor săvârșite, date de către cei trei inculpați în faza judecății, se coroborează cu probele administrate în cursul urmării penale.
Cu privire la legea penală aplicabilă instanța a reținut că pentru inculpați legea penală mai favorabilă este noul cod penal.
În drept, fapta inculpatului I. I., care în data de 03.08.2012, în jurul orei 09:00, împreună cu inculpatul L. S., a sustras, prin efracție, un număr de 3 parapeți rutieri de protecție metalici, amplasați pe D.N. 58B, km 5, între Cartierul Câlnic și Cartierul Moniom din Mun. Reșița, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art.229 alin.1 lit d C.pen.
Instanța a reținut și elementele circumstanțiale prevăzute de art. 229 al. 1 lit. d C.pen., deoarece fapta a fost săvârșită prin desprinderea celor trei parapeți metalici din sistemele de prindere, respectiv efracție .
Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului I. I. și circumstanța agravantă prev de art 77 lit. d C. pen. întrucât fapta a fost săvârșită împreună cu inculpatul minor L. S., în vârstă de 15 ani la data săvârșirii faptei.
Fapta inculpatului I. I., care în data de în data de 12.11.2012, în jurul orelor 12,40, împreună cu inculpatul I. R., a sustras de pe platforma Câlnicel din Mun. Reșița, elemente de fixare ale căii ferate uzinale, respectiv un număr de 52 (cincizeci și două) bucăți trifoane, 4 (patru) bucăți eclise îmbinare cale ferată, 16 (șaisprezece) bucăți placă mare traversă cu patru găuri și 18 (optsprezece) bucăți placă mică traversă cu două găuri, aparținând S.C. U.C.M. Reșița S.A., fiind produs un prejudiciu de 3683,86 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen.
Fapta inculpatului I. I., care în data de 17.02.2013, în jurul orei 16:07, a sustras de la S.C. K. România SCS, din Mun. Reșița, ., jud. C. S., un cărucior de cumpărături, în valoare de 500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen.
Întrucât, toate cele 3 infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a reținut concursul real de infracțiuni, prev. de art. 38 alin 1 lit. a C. pen
În consecință, instanța a apreciază că s-a făcut dovada existenței infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a săvârșirii acestora, cu forma de vinovăție prevăzută de lege, astfel că, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 cod penal, gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al faptelor săvârșite, având în vedere valorile sociale apărate prin dispozițiile legale- patrimoniul persoanelor vătămate C. L. Reșița, U. Reșița SA, . – de împrejurările și modul de comitere a faptei – respectiv, îndrăzneala și curajul de care inculpatul a dat dovadă, săvârșind faptele în timpul zilei, în locuri publice, prin efracție, cu alți doi inculpați împreună, printre care și un minor în vârstă de doar 15 ani; producerea de prejudicii patrimoniului persoanelor vătămate; antecedența penală a inculpatului care așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar(175-177dos) a mai fost condamnat de la pedepse cu închisoarea care, însă, nu atrag starea de recidivă, și, de asemenea, a mai fost sancționat cu amendă administrativă prin ordonanțe ale organelor de urmărire penală, pentru fapte de același gen, ceea ce denotă că acesta perseverează în activitatea infracțională și nu a înțeles clemența organelor judiciare cu ocazia primelor încălcării ale legii, întărind concluzia unei reacții sociale mult mai severe.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, modalitatea și împrejurările în care acestea au fost comise (prin efracție, în timpul zilei, împreună cu ați doi inculpați, printre care și un inculpat minor), persoana inculpatului care, deși a mai fost condamnat la pedepse cu închisoarea, a dat dovadă de perseverență în sfidarea și încălcarea dispozițiilor legale, instanța a apreciat că se impune a fi interzise acestuia, atât ca pedepse complementare cât și accesorii, a următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Cu privire la individualizarea executării pedepsei, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție a pedepsei cu închisoarea aplicată prin prezenta sentință penală, raportat la gravitatea faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, persoana inculpatului care, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a mai fost condamnat în trecut, de mai multe ori, pentru fapte de același gen, dar și sancționat, de 9 ori, prin ordonanțe ale procurorului, cu amendă administrativă, măsuri care nu au condus la reeducare sa și nu au constituit avertismente suficiente, acesta dând dovadă de un comportament deviant și o puternică predispoziție spre săvârșirea de infracțiuni, reeducarea sa nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Cu privire la latura civilă, instanța a reținut următoarele:
- Prin adresa nr. 2359/17.02.2013 (fila 50 din dup) persoana vătămată S.C. K. R. SCS a precizat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
- prin adresa nr. 83/DF 0041/14.02.2014, depusă la dosarul cauzei în data de 18.02.2015 (f. 19 dosar), persoana vătămată S.C. U.C.M. Reșița S.A., și-a menținut constituirea de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale și a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 3.683,86 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin sustragerea de pe Platforma Câlnicel a unor elemente de fixare a căii ferate aparținând acestei societăți.
- prin adresa nr. 3758/26.02.2014 (filele 33-34 dos.inst), persoana vătămată C. L. Reșița și-a menținut constituirea de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale, și a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 3623,1 lei(fără TVA), reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin săvârșirea faptelor.
Instanța a constatat că sunt întrunite in mod cumulativ condițiile reglementate de art. 1357 C.civ. pentru a opera răspunderea civilă delictuala a inculpaților pentru prejudiciul material produs parții civile, acest prejudiciu nefiind reparat.În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale solicitate instanța a constatat că, prin declarațiile date în faza judecății( filele 182, 185, 186), cei trei inculpați au recunoscut pretențiile civile, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art.23 alin.3 C.pr.pen, a dispus obligarea, în solidar, la plata despăgubirilor recunoscute.
Împotriva sentinței penala nr. 173/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Reșița criticând-o ca nelegală sub aspectul omisiunii instanței de a dispune anularea suspendării condiționate de care a beneficiat inculpatul prin sentința penală nr. 117/21.03.2013, definitivă la data de 16.04.2013, și contopirea cu pedepsele aplicate în cauză.
În motivarea apelului s-a învederat că prima instanță a dispus condamnarea inculpatului conform noului Cod penal, ca lege penală mai favorabilă, fără a mai face aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, fapta pentru care inculpatul I. I. a fost trimis în judecată în prezentul dosar fiind comisă la doar patru luni după comiterea infracțiunii pentru care a beneficiat de suspendare condiționată prin hotărârea nr. 171/2013 a Judecătoriei Reșița.
Analizând apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița prin prisma motivelor invocate de apelant și din oficiu în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că se impune respingerea acestuia, pentru următoarele considerente:
În raport cu mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului I. I. (fila 23 dosar judecătorie) se constată că este reală susținerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița în sensul că față de inculpat s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.p. din 1969, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 81 C.p. din 1969, cu un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, prin sentința penală nr. 117/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița.
Infracțiunile pentru care inculpatul susmenționat a fost condamnat în prezenta cauză au fost săvârșite în datele de 03.08.2012, 12.11.2012 și 17.02.2013, deci anterior pronunțării sentinței penale nr. 117/21.03.2013 a Judecătoriei Reșița.
Cu toate acestea, instanța de apel constată că aspectul privind anularea suspendării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 117/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița, cu consecința contopirii pedepsei de 6 luni închisoare cu pedepsele aplicate în prezenta cauză nu a fost pus în discuție în fața primei instanțe, astfel cum reiese din încheierea de la termenul din 16.04.2015 (filele 188 -189 dosar judecătorie), nefiind învederat de reprezentantul Ministerului Public. În aceste condiții, instanța de control judiciar constată că această măsură nu se poate dispune direct în căile de atac. Astfel, Curtea de Apel reamintește că prin decizia nr. 70/15.10.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat sub imperiul vechiului Cod de procedură penală că: „Instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.” Argumentele avute în vedere în decizia sus menționată au constat în aceea că: „în raport cu limitele învestirii sale prin căile de atac, instanța de control judiciar, în cadrul exercitării prerogativei de rejudecare a cauzei, este abilitată să analizeze și să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăți anterioare, pe fond, pentru că altfel s-ar încălca dreptul părților interesate și al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, instituit prin art. 129 din Constituția României. De aceea, câtă vreme examinarea cauzei de către instanța de control judiciar, în cadrul operațiunii de rejudecare, nu poate depăși ceea ce a constituit obiectul judecății anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenței sale funcționale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanță, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanță însăși a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunțe în această privință.”; rezultând că pentru efectuarea operațiunii de contopire în această ipoteză trebuie să se recurgă la procedura reglementată în art. 449 din Codul de procedură penală anterior. Aceste considerente sunt aplicabile și în condițiile Codului de procedură penală actual, dispozițiile art. 449 C.p.p. anterior fiind preluate de art. 585 C.p.p. actual. Se mai impune a se preciza că deși decizia avută în vedere de instanța de control judiciar a analizat dispoziții existente în Codul penal și Codul de procedură penală anterioare, jurisprudența a fost în sensul că efectele se mențin dacă textele legale se regăsesc și în noua reglementare, iar prin art. 474 din Codul de procedură penală actual această problemă a fost lămurită de legiuitor prin aceea că „efectele deciziei încetează în cazul abrogării, constatării neconstituționalității ori modificării dispoziției legale care a generat problema de drept dezlegată, cu excepția cazului în care aceasta subzistă în noua reglementare.”
Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 al.1 lit.b C.p.p se va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva sentinței penale nr. 173/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 al.1 lit.b C.p.p respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva sentinței penale nr. 173/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița.
În temeiul art. 275 alin.3 C.p.p cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 360 lei către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/3.11.2015
Tehnored A.J. /2 ex/3.11.2015
Prima instanță: Judec.Reșița- P. I.
| ← Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. Art.250... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1113/2015. Curtea... → |
|---|
