Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1113/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1113/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ cod operator 2711

DECIZIA PENALĂ NR.1113/A

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE F. I.

Judecător D. V.

Grefier V. R.

Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către inculpatul apelant G. F., împotriva sentinței penale nr. 255 din 02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.11.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și potrivit căreia în temeiul art. 391 alin.2 C.pr.pen., pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, când,

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 255 din 02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în baza art.386 Cod pr.pen., a admis cererea formulată de Ministerul Public și, pe cale de consecință a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce îl privește pe inculpatul B. S. din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. de art.26 Cod pen. rap la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.i Cod pen.1969 cu aplicarea art.37 lit.b Cod pen.1969 în infracțiunea de tăinuire, prev de art.221 Cod pen.1969 cu aplicarea art.37 lit.b Cod pen.1969.

I. În baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, lit.i Cod pen.1969 cu aplicarea art.37 al.1 lit.a Cod pen.1969, totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamnat pe inculpatul G. F., fiul lui natural și F., născut la data de 29.11.1978, în Reșița, jud.C.-S., domiciliat în B., ..40, jud. C.-S., cetățean român, necăsătorit, studii-4 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, necăsătorit, având CNP_, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C.pen.1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.61 Cod pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.1856/2011 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, definitivă la data de 11.07.2011, prin neexercitarea căii de atac și a dispus contopirea restului de 411 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen.1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.

II. În baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, lit.i Cod pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a condamnat pe inculpatul Ș. G., fiul lui Ș. G. și Ș. C., născut la data de 18.08.1993, în Reșița, jud.C.-S., cetățean român, necăsătorit, studii-4 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, necăsătorit domiciliat în B., ..9, jud. C.-S., în prezent cu domiciliul necunoscut,, având CNP_, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C.pen.1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit în conformitate cu art.82 Cod pen. 1969.

În temeiul art.71 alin.5 Cod pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei in cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, in interiorul termenului de încercare si asupra consecințelor acestor revocări.

III. În baza art.270 al.1 Cod pen. cu aplicarea art.5 Cod pen., a condamnat pe inculpatul B. S., fiul lui B. S. și B. F., născut la data de 21.12.1969, în B., jud.C.-S., domiciliat în B., ..40, jud. C.-S., cetățean român, necăsătorit, studii-8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, având CNP_, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

În baza art.67 al.1 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b Cod pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de doi ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.65 al.1 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b Cod pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.91 Cod pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art.92 Cod pen.

În baza art. 93 alin. 1 Cod pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin.2 lit.a Cod pen. a impus inculpatului să execute următoarea obligație:

- să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin.3 Cod pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei B. sau în cadrul Primăriei Reșița, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art.68 al.1 lit.b Cod pen., executarea pedepselor complementare începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 91 alin.4 Cod pen., a atars atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 397 Cod pr.pen., a luat act că persoana vătămată Ș. M. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.112 al.1 lit.e Cod pen., a dispus confiscarea specială de la inclupații G. F., Ș. G. și B. S. a sumei de câte 120 lei fiecare.

În baza art. 274 al.1 Cod pr.pen., a obligat inculpații G. F., Ș. G. și B. S., la plata sumei de câte 700 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocaților din oficiu, în sumă totală de 900 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 14.10.2013, întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 2380/P/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 16.10.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților G. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i cod penal1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a cod penal1969, Ș. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și cod penal1969 și B. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. de art.26 cod penal1969 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i cod penal1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal1969.

S-a reținut, în esență că inculpații G. F. și Ș. G. în ziua de 02.08.2013, au pătruns prin escaladarea gardului în curtea societății comerciale . B. de unde au sustras 20 bare cornier, aparținând numitului Ș. M. M., în valoarea de 1.000 lei, iar inculpatul B. S., i-a ajutat în mod nemijlocit pe ceilalți doi inculpați la comiterea infracțiunii prin folosirea cărții sale de identitate la predarea barelor de cornier la centrul de fier vechi și prin ajutorul dat la descărcarea fierului la centrul de colectare.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: denunțul oral formulat de numitul C. C.; declarațiile părții vătămate Ș. M. M.; procesul – verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție și planșa fotografică; procesul – verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit potrivit prev. art.224 cod procedură penală; procesul – verbal de conducere în teren din data de 21.08.2013 și planșa fotografică; declarațiile învinuiților G. F., Ș. G., B. S. și T. N.; declarațiile martorilor C. C. și B. M.; alte declarații și înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei se reține faptul că în faza de urmărire penală, prin declarația din data de 11.09.2013 (fila 24 din dup), persoana vătămată Ș. M. M. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal față de cei trei inculpați. Aceeași poziție procesuală din partea persoanei vătămate a fost menținută și în faza de judecată.

Având în vedere noile modificări legislative, instanța, la termenul de judecată din data de 06.02.2014, în considerarea faptului că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, în baza art.6 al.2 Legea nr.255/2013, a dispus transpunerea cauzei în cameră preliminară pentru a se urma procedura prev de art.342-348 Cod pr.pen.

Prin Încheierea din data de 11.06.2014 (f.64), judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 al.2 Cod pr.pen., a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpații G. F., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i cod penal 1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a cod penal și Ș. G., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i cod penal 1969, fixându-se termen de judecată la data de 11.09.2014.

Prin Încheierea din data de 10.09.2014, judecătorul de cameră preliminară, a dispus completarea omisiunii vădite prin Încheierea Camerei Preliminare din data de 11.06.2014, cu privire la inculpatul B. S., pentru constatarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr.2380/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița privind pe inculpatul B. S., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art.26 cod penal1969 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i cod penal 1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal1969.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 04.12.2014, inculpatul B. S. nu a solicitat ca judecata cauzei să se realizeze potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, astfel încât s-a procedat la audierea acestuia, declarația fiind consemnată la fila 150-151 din dosar.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 29.01.2015, inculpatul G. F. a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca, judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul G. F. a consimțit să dea declarație, declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 164 din dosar.

În cursul cercetării judecătorești nu s-a putut proceda la audierea inculpatului Ș. G., acesta fiind plecat din țară, așa cum a rezultat din procesul – verbal de executare a mandatului de aducere privind pe inculpatul Ș. G. aflat la fila 163 din dosar.

În faza de cercetare judecătorească s-a procedat la administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală precum și a probei testimoniale privind audierea martorilor B. M. (f.199), C. C. (f.212).

La termenul de judecată din data de 07.05.2015, față în vedere lipsa martorului Tîmpu N. și având în vedere imposibilitatea obiectivă de audiere a acestuia, date fiind mențiunile efectuate pe procesul – verbal de îndeplinire a mandatului de aducere, din care a reieșit că martorul Tîmpu N., este grav bolnav, nefiind transportabil în vederea audierii, instanța a dispus punerea în aplicare a dispozițiilor art.381 alin.7 cod procedură penală și darea citiii de către grefierul de ședință a declarației dată de martor în faza de urmărire penală.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penala nr.2380/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Resita, fișele de cazier judiciar actualizat ale inculpaților G. F. (filele 181-183 dosar), Ș. G. (filele 184-185) și B. S. (filele 186-187 dosar), precum și sentința penală nr.69/26.01.2010 a Judecătoriei D. (f.35-47), sentința penală nr.89/24.02.2011 a Judecătoriei Reșița (f.48-51), sentința penală nr.1856/2011 a Judecătoriei A. (f.122-123).

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

În fapt, la data de 05.08.2013, la Poliția Orașului B. a fost consemnat denunțul formulat de numitul C. C., din Orașul B., în calitate de muncitor la . B., cu privire la faptul că în perioada 01-02.08.2013 persoane necunoscute au sustras din incinta sediului societății aproximativ 20 bucăți cornier metalic, ce aparțineau administratorului societății Ș. M. M..

Aceste aspecte au fost aduse la cunoștința persoanei vătămate de către un angajat, care a relatat sustragerea unui număr de circa 20 bare cornier în lungime de aproximativ 3 metri, pe care le-a evaluat la suma de 1.000 lei.

Cu ocazia cercetărilor efectuate a rezultat că, în data de 02.08.2013, în jurul orelor 15:00, inculpații G. F., Ș. G., B. S., împreună cu numitul T. N. au mers împreună, cu căruța numitului T. N., pe drumul Binișului, lângă ferma Food 2000, intenționând să ajungă la groapa de gunoi, în scopul de a strânge diverse bunuri.

Ajunși în dreptul fermei Food 2000, inculpații G. F. și Ș. G. au coborât din căruță și s-au deplasat în direcția fermei, solicitându-le inculpatului B. S. și numitului T. N. să își continue drumul înspre groapa de gunoi.

Inculpații G. F. și Ș. G. au mers pe câmp ajungând la o fermă, unde au văzut în curte mai multe bucăți de cornier. Au escaladat gardul împrejmuitor al curții, au intrat în curte și au luat aproximativ 20 bare cornier, pe care le-au aruncat peste gard pe care anterior îl escaladaseră.

După ce inculpatul numitul B. S. și T. N. s-au întors de la groapa de gunoi, inculpații G. F. și Ș. G. le-au solicitat să le dea căruța și să își continue drumul pe jos. Inculpatul B. S. a fost de acord și, împreună cu T. N. și-au continuat drumul pe jos.

Luând căruța, inculpații G. F. și Ș. G. au încărcat bunurile sustrase – 20 de bare de cornier- în căruță și au plecat, ajungându-i din urmă pe cei doi. S- au deplasat toți 4 la un centru de colectare fier vechi situat pe ., aparținând familiei B., unde numita B. M. a refuzat să le primească fierul în lipsa unui document de identitate.

Atunci inculpatul Ș. G. s-a deplasat la domiciliul inculpatului B. S. și a luat cartea de identitate a acestuia, cu ajutorul căreia au predat barele de cornier primind în schimb suma de 360 lei, pe care au împărțit-o în mod egal.

În incinta centrului de colectare, bunurile sustrase au fost descărcate din căruță de către inculpații G. F., Ș. G. și B. S..

În cursul urmăririi penale, au fost recuperate și restituite părții vătămate Ș. M. 2 bucăți cornier în lungime de 2,80 metri, din cele sustrase, iar acesta a declarat în scris că nu se mai constituie parte civilă cu diferența prejudiciului cauzat prin infracțiune.

În faza de cercetare judecătorească s-a procedat la administrarea probei testimoniale privind audierea martorilor B. M. (f.199), C. C. (f.212).

Din declarațiile inculpatului B. S. a rezultat că în data de 03.08.2013, în jurul orelor 15⁰⁰, a plecat de acasă împreună cu numitul Tîmpu N., cu căruța acestuia și au mers pe drumul Biniș, la groapa de gunoi, pe drum s-au întâlnit cu G. F. și Ș. G. care s-au urcat în căruță, iar la un moment dat aceștia au sărit din căruță spunând că au o treabă. Când s-au întors de la groapa de gunoi, pe drum G. F. și Ș. G. i-au oprit și i-au rugat să le dea căruța, continuându-și drumul pe jos înspre . dat inculpații G. F. și Ș. G., i-a ajuns din urmă și le-a spus să urce în căruță, unde inculpatul B. S., a văzut niște corniere de fier care erau acoperite cu o pătură, corniere ce au fost duse la un centru de colectare fier vechi contra unei sume de bani, pe care i-a luat inculpatul G. F..

La stabilirea situației de fapt s-au avut în vedere probele administrate atât în cursul urmării penale cât și în cursul judecății, respectiv: denunțul oral formulat de numitul C. C.; declarațiile părții vătămate Ș. M. M.; procesul – verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție și planșa fotografică; procesul – verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit potrivit prev. art.224 cod procedură penală; procesul – verbal de conducere în teren din data de 21.08.2013 și planșa fotografică; declarațiile inculpaților G. F., Ș. G., B. S. și T. N.; declarațiile martorilor C. C. și B. M., precum și din declarațiile martorilor B. M. (f.199), C. C. (f.212), declarația inculpatului G. F. și B. S., administrate în faza de cercetare judecătorească.

În considerarea faptului că, în actul de sesizare al instanței a fost reținută o altă stare de fapt decât cea reținută de către instanță, în urma analizării probelor administrate în ambele faze procesuale, instanța urmează să procedeze la schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunea pentru care inculpatul B. S. a fost trimis în judecată, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește participarea inculpatului B. S. la comiterea infracțiunii, instanța a reținut că, din probele administrate în faza de urmărire penală și readministrate în faza de cercetare judecătorească, nu a rezultat existența unei înțelegeri între acest inculpat și inculpații G. F. și Ș. G. cu privire la sustragerea celor 20 de bare de cornier din incinta .. Inculpatul B. S. nu a cunoscut intenția celor doi inculpați de a sustrage obiectele de fier, el continuându-și deplasarea la groapa de gunoi, în scopul de a colecta diverse obiecte.

Participarea inculpatului B. S. a avut loc după ce infracțiunea de furt calificat se consumase și a constat în folosirea cărții de identitate la centru de colectare a fierului vechi, în scopul valorificării celor 20 de bare de cornier. Ajutorul pe care inculpatul B. S. l-a acordat celor doi inculpați –punerea la dispoziție a cărții de identitate - nu a fost unul premeditat, cu privire la care să existe o înțelegere prealabilă, ci din contră, unul spontan, întrucât niciunul dintre inculpații G. F. și Ș. G. nu a avut carte de identitate asupra sa.

Potrivit dispozițiilor art.26 Cod pen1969 (art.48 Cod pen.), complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, este complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Analizând activitatea infracțională a inculpatului B. S. prin raportare la aceste dispoziții legale, se constată că acțiunile inculpatului nu se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, ci mai degrabă a infracțiunii de tăinuire, întrucât din probele administrate nu rezultă existența unei înțelegeri prealabile sau concomitente cu privire la valorificarea de către inculpatul B. S. a bunurilor provenite din săvârșirea de către inculpații G. F. și Ș. G. a infracțiunii de furt calificat.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.386 Cod pr.pen., a admis cererea formulată de Ministerul Public și, pe cale de consecință a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce îl privește pe inculpatul B. S. din infracțiunea de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. de art.26 Cod pen. rap la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, lit.i Cod pen.1969 cu aplicarea art.37 lit.b Cod pen.1969 în infracțiunea de tăinuire, prev de art.221 Cod pen.1969 cu aplicarea art.37 lit.b Cod pen.1969.

Determinarea legii penale mai favorabile

Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că, de la săvârșirea acestei infracțiuni – 02.08.2013 – și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța urmează să analizeze prezentele infracțiuni de furt calificat și tăinuire în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr.373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă are în vedere, în primul rând regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă.

Astfel, se observă faptul că, la momentul comiterii infracțiunii de furt calificat, aceasta era prevăzută de dispozițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, lit.iCod pen.1969, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art. 228 alin.1, art.229 al.1 lit.d Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

În ceea ce privește infracțiunea de tăinuire, aceasta era prevăzută de dispozițiile art.221 al.1 Cod pen.1969, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 7 ani, fără ca sancțiunea aplicată să poată depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea din care provine bunul tăinuit. Potrivit dispozițiilor art.270 al.1 Cod pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tăinuire este închisoare de la 1 la 5 ani.

În considerarea faptului că, determinarea legii penale mai favorabile se face in concreto, analizând infracțiunea dedusă judecății și persoana inculpatului G. F., instanța a constatat că s-a reținut săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postcondamnatorie, mai exact în termenul de încercare al liberării condiționate, astfel încât, legea penală mai favorabilă va fi determinată și prin raportare la regimul sancționator al acesteia, astfel cum este reglementată în cele două coduri penale. Observând că dispozițiile art.61 Cod pen. 1969 prevăd caracterul facultativ al revocării liberării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în timp ce dispozițiile art.104 al.2 Cod pen., pentru aceeași situație impun revocarea obligatorie a beneficiului liberării condiționate, instanța apreciază ca fiind mai favorabile dispozițiile Codului Penal 1969.

În ceea ce privește tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii, instanța a reținut că, dispozițiile art.39 al.1 Cod pen. 1969 stabilesc că sancționarea acestei recidive se face prin cumul juridic, cu aplicarea unui spor facultativ de până la 7 ani, în timp ce dispozițiile art.43 al.1 Cod pen. consacră pentru sancționarea acestui tip de recidivă cumulul aritmetic.

Prin urmare, în ceea ce îl privește pe inculpatul G. F., deși limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat sunt mai reduse în noul cod și, aparent, acesta pare a fi mai favorabil, instanța apreciază ca fiind mai favorabil Codul penal 1969 dat fiind regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii și al liberării condiționate, aspect în raport de care va analiza infracțiunea dedusă judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.

În ceea ce îl privește pe inculpatul Ș. G., instanța a apreciat că un criteriu determinant pentru stabilirea legii penale mai favorabile îl reprezintă modul de executare al pedepsei, motiv pentru care, instanța urmează să determine legea penală mai favorabilă și prin compararea dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din Vechiul Cod Penal cu cele referitoare la amânarea aplicării pedepsei, prevăzută de Noul Cod Penal. Astfel, prin prisma condițiilor de acordare, care sunt mai permisive în vechiul cod penal și a obligațiilor impuse pe durata termenului de încercare, respectiv lipsa lor din reglementarea vechiului cod penal, instanța apreciază ca fiind mai favorabilă instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile art.81 Cod pen.1969, durata termenului de încercare, care potrivit noii reglementări este mai mică, fiind insuficientă pentru calificarea noului cod penal ca fiind lege penală mai favorabilă, în ceea ce privește regimul de executare.

Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și situația personală a inculpatului Ș. G., instanța a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penal și, astfel va analiza infracțiunile deduse judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.

În legătură cu inculpatul B. S., analizarea legii penale mai favorabile s-a făcut, în concret, și prin raportare la antecedența penală a inculpatului, mai exact la condițiile legale pentru existența recidivei postexecutorii, prin raportare la împlinirea termenului de reabilitare în ceea ce privește pedeapsa de 6 ani, la care a fost condamnat inculpatul. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.135 al.1 lit.b Cod pen.1969, termenul de reabilitare pentru o astfel de condamnare este de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate. Potrivit dispozițiilor art.166 al.1 lit.b Cod pen., termenul de reabilitare este de 5 ani.

Prin urmare, având în vedere că executarea pedepsei de 6 ani, la care a fost condamnat inculpatul, prin sentința penală nr.917/2001 a Judecătoriei Reșița s-a încheiat la data de 08.10.2007, se constată că, prin raportare la dispozițiile art.41 al.1 coroborat cu art.166 al.1 lit.b Cod pen, termenul de reabilitare, la data săvârșirii prezentei infracțiuni, era împlinit astfel încât nu mai sunt întrunite condițiile legale pentru existența recidivei postexecutorii.

Un alt argument în favoarea reținerii noului cod penal ca fiind lege penală mai favorabilă este și faptul că, lipsa recidivei post executorii atrage după sine existența posibilității, ca în caz de condamnare la pedeapsa închisorii, modalitatea de executare a pedepsei să nu fie una privativă de libertate.

Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și de situația personală a inculpatului B. S., instanța a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă noul cod penal și, astfel va analiza infracțiunea dedusă judecății prin raportare la dispozițiile noului cod penal.

I. În drept, fapta inculpatuluiG. F., care, în data de 02.08.2013 împreună cu inculpatul Ș. G., a pătruns prin escaladarea gardului în curtea societății comerciale . B., de unde au sustras 20 bare cornier, aparținând numitului Ș. M. M., în valoare de 1000 lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin 1, 209, alin 1 lit. a și lit.i C.p.1969.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii a constat în acțiunea inculpatului de luare a unui număr de 20 de bare cornier, aparținând persoanei vătămate, fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii bunurilor pe nedrept.

Urmarea imediată a infracțiunii a constat în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate în stăpânirea inculpatului.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunurilor din posesia persoanei vătămate, în aceea a inculpatului a fost consecința directă a acțiunii acestuia de sustragere.

Sub aspectul laturii subiective, se reține că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, forma de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a) C.p.1969, deoarece a prevăzut și a urmărit producerea unui prejudiciu în patrimoniul părților vătămate.

Instanța a reținut și elementele circumstanțiale prevăzute de art. 209 al. 1 lit. a și lit.i C.p.1969, deoarece fapta a fost săvârșită prin participarea mai multor inculpați împreună, acționându-se prin escaladarea gardului (efracție).

Întrucât, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului (fila 182-183), a rezultat că, în trecut, acesta a fost condamnat de mai multe ori la pedepse cu închisoarea (ultima fiind dispusă prin sentința penală 1856/21.06.2011, pronunțată de către Judecătoria A., în dosarul nr._, definitivă prin neexercitarea căii de atac, la data de 11.07.2011, în cuantum de 4 ani și 9 luni, și executarea căreia a început la data de 08.10.2009 și expiră la data de 07.07.2014-filele121-123dos), condamnări care nu se circumscriu în vreunul din cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal1969, astfel, instanța va reține că, fapta pentru care este cercetat, a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorii, prev. de art.37 alin.1 lit. a C.pen.1969.

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 345 alin. 2 din C.p.p., va pronunța o soluție de condamnare.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru această infracțiune, închisoare de la 3 la 15 ani, reduse cu o treime în baza dispozițiile art.396 al.10 Cod pr.pen., tratamentul sancționator specific pluralității de infracțiuni, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În acest sens, instanța a reținut următoarele: gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol-patrimoniul persoanei vătămate, modul de săvârșire a acestora - de două persoane împreună, prin efracție.

Relevanță pentru determinarea gradului de periculozitate al inculpatului prezintă și gravitatea rezultatului produs, prejudiciul total cauzat de către inculpat prin comiterea faptelor de sustragere, precum și faptul că o parte din bunurile sustrase au fost recuperate, astfel încât persoana vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului, instanța, analizând fișa de cazier judiciar (f.182-183), a constatat că acesta a suferit un număr de 11 condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, unele din ele fiind în timpul minoratului, fiindu-i aplicate măsuri educative și pedepse cu închisoarea, al căror cuantum variază între 2 luni și 4 ani, aspect care denotă faptul că inculpatul stăruie pe calea infractionala, demonstrind o evidenta incorigibilitate si un inalt grad de inraire, aspect care a obligat instanta sa aplice o pedeapsa care sa reflecte cu adevarat periculozitatea sa sociala.

În ceea ce privește conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, respectiv atitudinea sa sinceră de pe parcursul urmaririi penale nu indica in nici o condiție o periculozitate mai scăzută a inculpatului, motiv pentru care nu a acordat acestui aspect eficiența juridică specifică circumstanțelor atenuante.

Cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 al.1 lit.c Cod pen.1969, instanța, având în vedere că împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 374 al.4, art.396 al.10 C.pr.pen., a rezultat că această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., deoarece ar însemna că aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce, în opinia instanței, nu a fost în intenția legiuitorului, va respinge această solicitare. Mai mult decât atât, în condițiile existenței acordului de vinovăție al inculpatului, art. 396 al.10 C.pr.pen. s-a aplicat cu prioritate față de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă. Așadar, dintr-un anume punct de vedere, se poate considera că aplicarea cu prioritate a dispozițiilor speciale prevăzute de art. 396 al.10 C.pr.pen. în raport de prevederile generale cuprinse în art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. corespunde principiului “specialia generalibus derogant”, potrivit căruia normele juridice speciale derogă de la normele juridice generale și se vor aplica în consecință.

Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, lit.i C.p 1969, cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a Cod pen. 1969, totrul cu aplicarea art.5 cod penal și cu aplicarea art.374 alin.4 raportat la art.395, art.396 alin.10 cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul G. F. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, apreciind că pedeapsa în acest cuantum corespunde scopului acesteia, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art.52 Cod pen., fiind în concordanță cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal și cu pericolul social concret al faptei.

Cu privire la aplicarea pedepselor accesorii, prin decizia nr. LXXIV (74)/2007, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din C.penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza I) – c din C.penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.3 din C.penal.

La interzicerea în parte a drepturilor electorale, instanța a avut în vedere Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 30.03.2004 care a statuat că interzicerea de a vota a tuturor detinutilor încalcă art.3 al Protocolului nr.1 al Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. In aceasta hotarare s-a statuat ca indiferent de durata pedepsei si de natura infractiunii care a atras-o nu se justifica excluderea persoanei condamnate din campul persoanelor cu drept de vot, neexistand nicio legatura intre interdictia votului si scopul pedepsei, acela de a preveni savarsirea de noi infractiuni si de a asigura reinsertia sociala a infractorilor.

Astfel, ținând cont de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei și de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit b C. p., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Din cazierul judiciar al inculpatului a rezultat că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât prin sentința penală nr.1856/2011 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, definitivă la data de 11.07.2011, prin neexercitarea căii de atac, s-a dispus contopirea pedepselor, rezultând o pedeapsă de 4 ani și 9 luni închisoare.

Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost arestat la data de 08.10.2009 și a fost pus în libertate condiționată la data de 22.05.2013, rămânând un rest de executat de 411 de zile.

În aceste condiții, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în perioada restului executării pedepsei de 4 ani și 9 luni aplicată prin sentința penală nr.1856/2011 pronunțată de Judecătoria A., motiv pentru care în baza art.61 Cod Penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal, a revocat liberarea condiționată și in baza art.39 alin.1 Cod Penal 1969 va contopi restul de pedeapsă neexecutat de 411 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art.71 alin.1 Cod Penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a, lit.b Cod Penal.

II. În drept, fapta inculpatului Ș. G., care, în data de 02.08.2013 împreună cu inculpatul G. F., a pătruns prin escaladarea gardului în curtea societății comerciale . B., de unde au sustras 20 bare cornier, în valoare de 1000 lei, aparținând numitului Ș. M. M., a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin 1, 209, alin 1 lit. a și lit.i C.p. 1969.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de luare a unui număr de 20 de bare cornier, aparținând persoanei vătămate, fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii bunurilor pe nedrept.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate în stăpânirea inculpatului.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a fost dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunurilor din posesia persoanei vătămate, în aceea a inculpatului a fost consecința directă a acțiunii acestuia de sustragere.

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de furt calificat, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., va pronunța o soluție de condamnare față de acesta.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 cod penal, care arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele legale de pedeapsă fixate în pentru infracțiunea de furt calificat, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În această ordine de idei, instanța la stabilirea pedepsei, a avut în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 3 la 15 ani.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei instanța a ținut cont de împrejurările și modul de comitere a faptei, precum și mijloacele folosite, sens în care va fi avut în vedere pericol social concret al faptei săvârșite, având în vedere valorile sociale apărate prin dispozițiile legale – patrimoniul persoanei vătămate, de împrejurările și modul de comitere a faptei.

Totodată, instanța a avut în vedere și urmările efective ale infracțiunii, respectiv faptul că prejudiciul a fost recuperat parțial. Cu privire la motivul săvârșirii acestei fapte, instanța a reținut faptul că a fost săvârșită în scopul asigurării mijloacelor de subzistență, întrucât inculpatul nu are ocupație și nici loc de muncă.

În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului (f.185), instanța a constatat că acesta nu este la primul incident cu legea penală, ci din contră, față de acesta a fost pronunțată o soluție de scoatere de sub urmărirea penală, cu consecința aplicării unei amenzi în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată. Acest aspect denotă faptul că inculpatul perseverează în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.

Pentru determinarea gradului de pericol social al inculpatului, instanța, analizând mobilul comiterii infracțiunii de furt calificat, a constatat că aceasta a fost săvârșită în scopul asigurării resurselor financiare pentru asigurarea celor necesare vieții cotidiene.

Atitudinea procesuală reprezintă o componentă esențială pentru stabilirea și dozarea pedepsei, motiv pentru care va fi avut în vedere faptul că inculpatul, în faza de urmărire penală a dat dovadă de o atitudine procesuală corectă, recunoscând săvârșirea infracțiunii, insă, ulterior în faza de judecată nu s-a prezentat în fața instanței, sustrăgându-se de la judecarea procesului penal.

De asemenea, instanța a reținut că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunii precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, instanța va aplica inculpatului pedeapsă cu închisoarea orientate spre minimul special, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 72 C.pen.1969.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. a, lit.i Cod pen1969, cu aplicarea art.5 C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș. G., la pedeapsa de3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă consideratăadecvată și proporțională cu pericolul social concret al infracțiunii precum și cu toate criteriile de individualizare prezentate.

În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, în conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că în raport de infracțiunea comisă, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă Codul Penal 1969, instanța urmează să aplice dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele aceesorii și complementare.

Având în vedere cele prezentate, precum și necesitatea realizării scopului preventiv al pedepsei, instanța urmează a face aplicarea prevederilor art. 71 Cod pen.1969, cu referire la art. 64 alin 1 lit. a teza a 2-a și lit. b Cod pen.1969, interzicând pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului de a fi ales în funcții publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în ceea ce privește infracțiunea.

Astfel, la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen.1969, ci va analiză în ce măsură, în prezența cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care este obligatorie, urmând astfel că instanța să îi dea deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen. 1969, întrucât pedeapsa aplicată prin prezenta sentință este de 3 (trei) ani închisoare, anterior inculpatul nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și există convingerea instanței că, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea, în regim de detenție, a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în vârsta și integrarea sa pe deplin în familie și în societate,– astfel, va suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 82 C.pen. 1969.

În temeiul art.404 C.proc.pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen.1969, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou, cu intenție, o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context instanța apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate la el însuși, cât și la societate în ansamblul său.

III. În drept, fapta inculpatului B. S., care, în data de 02.08.2013, fără să fi avut o înțelegere prealabilă sau concomitentă, i-a ajutat în mod nemijlocit pe inculpații G. F. și Ș. G. la valorificarea bunurilor provenite din comiterea infracțiunii de furt calificat, la predarea barelor de cornier la centrul de fier vechi prin folosirea cărții sale de identitate și prin ajutorul dat la descărcarea fierului la centrul de colectare, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin 1 cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a-i ajuta în mod nemijlocit pe inculpații G. F. și Ș. G. la valorificarea bunurilor provenite din comiterea infracțiunii de furt calificat, prin folosirea cărții sale de identitate la predarea barelor de cornier la centrul de fier vechi și prin ajutorul dat la descărcarea fierului la centrul de colectare, fără să fi avut vreo înțelegerea prealabilă sau concomitentă cu aceștia.

Urmarea imediată a infracțiunii a constat în înlesnirea valorificării bunurilor provenite din săvârșirea infracțiunii de furt calificat, respectiv a celor 20 de bare de cornier.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, valorificarea celor 20 de bare de cornier la centrul de colectare a fierului vechi a fost consecința directă a acțiunii acestuia de a pune la dispoziție cartea sa de identitate, fără de care tranzacția ar fi fost refuzată..

Sub aspectul laturii subiective, se reține că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, forma de vinovăție prevăzută de art.16 al.3 lit.a Cod pen., deoarece a prevăzut și a urmărit înlesnirea valorificării bunurilor sustrase în prealabil de către inculpații G. F. și Ș. G..

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de tăinuire, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., va pronunța o soluție de condamnare față de acesta.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, ținându-se seama de criteriile expres prevăzute de dispozițiile art.74 Cod pen., și anume: împrejurările, modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite; starea de pericol creată; natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii; motivul săvârșirii faptei; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedența penală a inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului; nivelul de educație, vârsta, sănătatea, situația familială și socială.

În această ordine de idei, instanța la stabilirea pedepsei, a avut în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 1 la 5 ani.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei instanța va ține cont de împrejurările și modul de comitere a faptei, precum și mijloacele folosite, sens în care va fi avut în vedere pericol social concret al faptei săvârșite, având în vedere valorile sociale apărate prin dispozițiile legale – patrimoniul persoanei vătămate, de împrejurările și modul de comitere a faptei.

Atitudinea procesuală reprezintă o componentă esențială pentru stabilirea și dozarea pedepsei, motiv pentru care a fost avut în vedere faptul că inculpatul, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată a dat dovadă de o atitudine procesuală corectă, recunoscând săvârșirea infracțiunii, participând astfel la determinarea realei stări de fapt și a participanților la săvârșirea infracțiunii.

În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului, observând fișa de cazier judiciar a acestuia (f.187), instanța a constatat că acesta a suferit o . condamnări la pedepse cu închisoarea, în regim de detenție, pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și furt calificat, însă în privința acestora s-a împlinit termenul de reabilitare. Cu toate acestea, se remarcă o anumită perseverență a inculpatului în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, aspect de natură să imprime inculpatului un grad ridicat de periculozitate.

De asemenea, instanța a reținut că, pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunii precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, instanța va aplica inculpatului pedeapsă cu închisoarea orientate spre minimul special, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 72 C.pen.1969.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 270 alin 1 Cod pen, cu aplicarea art.5 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. S., la pedeapsa de2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, pedeapsă considerată a fi de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului.

În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, în conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că în raport de infracțiunea comisă, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă noul cod penal, instanța urmează să aplice dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele aceesorii și complementare.

Aplicarea pedepselor complementare și accesorii inculpatului se impune a fi realizată atât în baza art.67, art.65 Cod pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, ținând seama de natura faptei săvârșite, pericolul social concret a infracțiunii și mai ales persoana infractorului, care, având în vedere antecedența sa penală, a dat dovadă de perseverență în sfidarea și încălcarea dispozițiilor legale, instanța apreciază că se impune aplicarea, în baza art.67 al.1 Cod pen., pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b, Cod pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.65 al.1 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b Cod pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 91 Cod pen., potrivit cărora, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 42 Cod pen. sau pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare; c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravgherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Astfel, având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicate, a faptului că în privința condamnărilor anterioare s-a împlinit termenul de reabilitare și de asemenea, în considerarea gradului de pericol social concret al faptei, a situației sale personale, respectiv faptul că, pe parcursul procesului penal a dat dovadă de o atitudine procesuală corectă, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment suficient pentru acesta, scopul coercitiv și educativ al pedepsei putând fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care urmează să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art.92 cod penal, în raport de pericolul social concret al faptei și de periculozitatea inculpatului.

Prin urmare, în temeiul art. 91 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art.92 cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., a obligat pe inculpat, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. - S. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin.2 lit.a Cod pen. va impune inculpatului să execute următoarea obligație:

- să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin.3 Cod pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei B. sau în cadrul Primăriei Reșița, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art.68 al.1 lit.b Cod pen., executarea pedepselor complementare va începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 91 alin.4 Cod pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Cu privire la latura civilă, instanța în temeiul art.397 cod procedură penală a luat act că persoana vătămată Ș. M. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.112 al.1 lit.e Cod pen., a dispus confiscarea specială de la inclupații G. F., Ș. G. și B. S. a sumei de câte 120 lei fiecare, având în vedere că această sumă de bani a fost dobândită de inculpați prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat și respectiv a infracțiunii de tăinuire, iar persoana vătămată nu a solicitat recuperarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G. F..

Apelul este tardiv.

Inculpatului i s-a comunicat personal minuta sentinței la data de 14.07.2015 (f. 259 dosar fond) în raport de care termenul de apel s-a împlinit în data de 27.07.2015; declarația de apel a fost formulată în data de 10.08.2015 (f. 7 din dosarul instanței de apel), fiind tardiv formulat.

Curtea apreciază că nu se impune repunerea în termenul de apel, nefiind invocată nicio „cauză temeinică de împiedicare” în sensul art. 411 alin. (1) Cod procedură penală; după cum s-a menționat anterior, inculpatul a primit personal minuta iar încarcerarea sa s-a făcut la data de 07.08.2015 – după ce expirase termenul de apel. Prin urmare, nu exista nici un impediment pentru inculpat, între data primirii minutei și data împlinirii termenului de apel, în sensul declarării căii de atac în termenul legal.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1) lit. a) Cod procedură penală va respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul G. F. împotriva Sentinței penale nr. 255/02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Va menține sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga apelantul să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Va dispune plata sumei de 360 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1) lit. a) Cod procedură penală respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul G. F. împotriva Sentinței penale nr. 255/02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Menține sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă apelantul să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Dispune plata sumei de 360 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 04.11.2015.

Președinte, Judecător,

F. I. D. V.

Grefier,

V. R.

Red.F.I./09.11.2015

Tehnored.V.R./30.11.2015

2 ex,

Judecătoria Reșița

Judecător H. L. F.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1094/2015. Curtea de...		Mandat european de arestare. Sentința nr. 177/2015. Curtea de... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1113/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1113/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA