Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1127/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1127/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-11-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1127/A
Ședința publică din data de 04.11.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror B. E..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA împotriva sentinței penale nr. 223/PI din 07.08.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără citarea părților.
Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 21.10.2015 care face parte integrantă din prezenta și prin care, pentru lipsă de timp, în vederea deliberării și pronunțării, instanța a stabilit termen la data de 04.11.2015, când:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
P. sentința penală nr. 223/PI din data de 07.08.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T., în baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1969 și art.5 C.p., prin schimbarea încadrării juridice conform art.386 C.p.p., a condamnat inculpatul Șuleru C. D., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
În baza art.65 alin.1 și 2 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c C.p. – dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 C.p. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c C.p.– dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 C.p. din 1969, cu aplic. art.5 C.p., suspendă condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.82 C.p. din 1969
În baza art.359 C.p.p. din 1969 a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 C.p.din 1969.
În baza art.71 alin.5 C.p. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.25 C.p.p. raportat la art.397 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 din Codul Civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 35.120,99 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă Statul Român, reprezentat prin A. – AJFP T..
În baza art.249 C.p.p. rap. la art. 11 din Lg. 241/2005, a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de daune materiale.
De asemenea, a dispus ca un exemplar al hotărârii date să fie comunicat Oficiului Registrului Comerțului T. în vederea înregistrării.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
P. rechizitoriul nr.364/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 05.05.2015 sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată inculpatul Șuleru C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în forma continuată, prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic art. 35 alin.1 C.p. și art. 5 C.pen.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada iunie 2009 - martie 2010, în calitate de administrator al . TIMIȘOARA, a desfășurat operațiuni comerciale, respectiv a livrat mărfuri către . în baza a 7 facturi fiscale și către . în baza a 2 facturi fiscale, operațiuni comerciale pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă și nu le-a declarat la organul fiscal teritorial, prejudiciind astfel bugetul statului cu suma de 35.120.99 lei (din care 31.555,11 lei TVA și 3.565,88 lei impozit pe profit).
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Societatea comercială . a fost înființată în anul 2008 și a fost preluată de inculpatul Șuleru C. D. în data de 29.04.2009, dată de la care a deținut și funcția de administrator. Obiectul principal de activitate a fost stabilit ca fiind comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor.
Începând cu luna mai 2009, ., reprezentată de inculpatul Șuleru C. D., a derulat relații comerciale cu ., reprezentată de martorul U. I., constând în livrări succesive de cereale către această din urmă societate. Cu ocazia fiecărei livrări, . a emis facturi fiscale, care au fost achitate integral de către societatea beneficiară, însă inculpatul nu a procedat la înregistrarea integrală în contabilitate a respectivelor operațiuni comerciale efectuate, constatându-se existența unui număr de 7 livrări de cereale ce nu au fost înregistrate în contabilitate. Astfel, inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea . Timișoara facturile fiscale nr.254/10.09.2009, nr. 255/16.09.2009, nr.218/16.09.2009, nr.217/16.09.2009, nr.258/26.09.2009, nr.259/28.09.2009 și nr. 265/29.12.2009, în valoare totală de 176.519,76 lei.
Ca urmare a neînregistrării în contabilitate a respectivelor operațiuni comerciale și neevidențierii veniturilor realizate aferente celor 7 facturi fiscale, ., administrată de inculpat, a prejudiciat bugetul de stat cu sumele de 28.183,81 lei reprezentând TVA și 726,88 lei reprezentând impozit pe profit.
Valoarea impozitului pe profit a fost determinată prin expertiza contabilă întocmită în faza de urmărire penală în conformitate cu prevederile ordinului 3389/2001 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere, respectiv prin raportare la prețurile medii de achiziție a cerealelor, așa cum se regăsesc în baza de date a Institutului de statistică, în lipsa documentelor de proveniență a produselor. TVA a fost calculată prin raportare la valoarea facturilor. Aceleași valori au fost stabilite și prin raportul de constatare efectuat în cauză de către specialistul anti-fraudă detașat la P. de pe lângă Tribunalul T..
În cursul lunilor octombrie-noiembrie 2009, inculpatul Șuleru C. Dorun, în calitate de administrator al ., a derulat relații comerciale și cu . SRL și . SRL, fără însă a înregistra în contabilitate nici aceste operațiuni comerciale.
Astfel, s-a reținut că, în data de 20.10.2009, între . SRL și ., reprezentată de inculpat, a fost încheiat contractul nr.138/2009, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de mixtură asfaltică. În baza respectivului contract, . SRL a efectuat mai multe livrări succesive de mixtură asfaltică către societatea administrată de inculpat, fiind emise două facturi fiscale aferente acestor livrări – factura fiscală nr.94/30.10.2009 și nr.101/30.11.2009, în valoare totală de 248.975 lei.
Inculpatul a revândut mixtura asfaltică către . SRL, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăți, emițând facturile fiscale nr.260/30.10.2009 în valoare de 229.662,56 lei și nr.75/20.11.2009, în valoare de 40.427,57 lei. Contravaloarea celor două facturi a fost achitată integral de către societatea cumpărătoare, suma de 229.662,56 lei fiind achitată prin două ordine de plată emise în date de 12.11 și 13.11.2009, iar suma de 40.427,57 lei fiind stinsă prin ordine de compensare – ca urmare a închirierii de către inculpat de la societatea cumpărătoare a unui utilaj – o volă.
Inculpatul Șuleru C. D. nu a procedat la înregistrarea în contabilitatea . a respectivelor operațiuni comerciale derulate cu . SRL și . SRL și veniturilor realizate, prejudiciind astfel bugetul de stat cu sumele de 3371,3 lei reprezentând TVA și 2839 lei reprezentând impozit pe profit.
Valoarea impozitului pe profit și a TVA au fost determinate prin expertiza contabilă întocmită în faza de urmărire penală avându-se în vedere diferența dintre prețul de vânzare către . și prețul de achiziție din facturile emise de . SRL. Aceleași valori au fost stabilite și prin raportul de constatare efectuat în cauză de către specialistul anti-fraudă detașat la P. de pe lângă Tribunalul T..
Instanța de fond a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Având în vedere materialul probatoriu administrat în cauză, prima instanță a apreciat că faptele inculpatului Șuleru C. D. care, în calitate de administrator al ., în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu a înregistrat în evidența contabilă în mod repetat operațiunile comerciale derulate cu . în cursul anului 2009 aferente facturilor fiscale nr.254/10.09.2009, nr.255/16.09.2009, nr.218/16.09.2009, nr.217/16.09.2009, nr.258/26.09.2009, nr.259/28.09.2009 și nr.265/29.12.2009 (respectiv vânzările succesive de cereale realizate către această societate), precum și cele derulate cu . în luna noiembrie 2009 aferente facturilor fiscale nr.260/30.10.2009 și nr.75/20.11.2009 - respectiv vânzările de mixtură asfaltică achiziționată în prealabil de la . SRL, ceea ce a condus, implicit, la neînregistrarea veniturilor realizate ca urmare a acestor operațiuni comerciale și sustragerea de plata obligațiilor fiscale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, în formă continuată.
La stabilirea vinovăției inculpatului, instanța de fond a avut în vedere în primul rând declarațiile martorilor T. C. M. și U. I., reprezentanții societăților comerciale cărora le-au fost vândute respectivele produse, care au atestat realitatea respectivelor operațiuni comerciale derulate de inculpat în calitate de reprezentant al ..
Astfel, a remarcat că martorul U. I. a arătat că firma pe care o reprezintă, ., a avut relații comerciale în cursul anului 2009 cu ., reprezentată de inculpat, constând în mai multe achiziții de cereale de la această din urmă societate, în baza unui contract încheiat între cele două părți. Marfa era preluată din locațiile indicate de către inculpatul Șuleru C., fiind întocmite facturi fiscale și note de recepție, iar contravaloarea cerealelor achiziționate a fost achitată prin bancă, cu ordin de plată, în conturile indicate pe facturi. Martorul U. I. a mai precizat că el, în cursul derulării relației comerciale dintre societatea sa și . Timișoara, a ținut legătura cu inculpatul Șuleru C., pe care l-a recunoscut după fotografie, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești.
De asemenea, a reținut că martorul T. C. M. a arătat că ., pe care o reprezintă, a cumpărat asfalt de la S.C. Stratosfera Pack S.R.L. în cursul anului 2009, în baza unui contract încheiat între cele două societăți. Au fost emise de către S.C. Stratosfera Pack S.R.L. două facturi fiscale, achitate de S.C. T. Prod 99 cu 2 ordine de plată, iar o parte a creanței a fost compensată, . închiriind o volă către S.C. Stratosfera Pack S.R.L. Martorul a mai precizat că . TIMIȘOARA a fost reprezentată de inculpatul Șuleru C. cu ocazia respectivelor relații comerciale, pe care l-a recunoscut după fotografie, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești.
Instanța de fond a constatat că respectivele declarații se coroborează cu înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală, toate evidențiind realitatea respectivelor operațiuni comerciale derulate de inculpat, însă neînregistrate în contabilitatea societății. În acest sens, au fost avute în vedere contractul de vânzare-cumpărare nr.158/21.10.2009 încheiat între ., reprezentată de inculpat, și ., reprezentată de martorul T. C., având ca obiect vânzarea - cumpărarea de mixtură asfaltică, contractul de închiriere nr.182/28.12.2009 încheiat între cele două societăți, având ca obiect închirierea unei vole către societatea reprezentată de inculpat, facturi fiscale emise de către . aferente chiriei pentru respectivul utilaj, centralizatoare ore volă, facturile fiscale nr.260/30.10.2009 și nr.75/20.11.2009 emise de . către . cu ocazia vânzării mixturii asfaltice, ordinele de plată nr.129 și 283 emise în luna noiembrie 2009 pentru plata către . a contravalorii respectivelor facturi fiscale, 6 ordine de compensare între cele două societăți, extrasul contului . Timișoara, deschis la BRD, contractul de vânzare-cumpărare nr.138/20.10.2009 încheiat între S.C. Banat Asphalt Group S.R.L și . Timișoara, având ca obiect achiziția de către societatea reprezentată de inculpat a mixturii asfaltice, facturile fiscale nr.94/30.10.2009 și 101/30.11.2009 emise de S.C. Banat Asphalt Group S.R.L către . Timișoara cu ocazia livrării mărfii și 29 de avize de însoțire aferente, facturile fiscale nr.254/10.09.2009, nr. 255/16.09.2009, nr. 218/16.09.2009, nr. 217/16.09.2009, nr. 258/26.09.2009, nr. 259/28.09.2009 și nr. 265/29.12.2009 emise de . către . cu ocazia livrării cerealelor și notele de recepție aferente, extrasele de cont ale . Timișoara, deschise la Raiffeisen Bank și BRD, fișa de furnizor 401 a ..
În opinia primei instanțe, relevante sub aspectul dovedirii vinovăției inculpatului sunt și concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, conform cărora, reținând că, din analiza datelor înscrise în documentele existente în dosarul de urmărire penală rezultă că . Timișoara a efectuat livrări de cereale către . în perioada 01.07._09 în valoare totală de 176.519,76 lei, conform celor 7 facturi fiscale, livrări care nu au fost înregistrate în contabilitate și nici nu au fost declarate în decontul de TVA de către . Timișoara, fiind astfel prejudiciat bugetul statului cu suma de 726,88 lei impozit pe profit și suma de 28.183,81 lei TVA; totodată, . Timișoara nu a înregistrat în contabilitate și nu a declarat în decontul de TVA nici cele două facturi emise către . cu ocazia vânzării de mixtură asfaltică și nici operațiunile anterioare de achiziție a respectivelor mărfuri de la S.C. Banat Asphalt Group S.R.L., cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 2839 lei – impozit pe profit și 3371,3 lei – TVA.
S-a remarcat că aceste concluzii sunt susținute și de concluziile raportului de constatare efectuat în cauză de către specialistul anti-fraudă detașat la P. de pe lângă Tribunalul T., prin care s-a stabilit același prejudiciu produs bugetului de stat prin neînregistrarea operațiunilor comerciale derulate cu cele două societăți, s-a indicat că achiziția de cereale a fost înregistrată în contabilitatea . și a fost declarată către organul fiscal teritorial, iar contravaloarea cerealelor a fost achitată integral, fapt dedus din fișa de furnizor 401 a ., precum și că Raportul de constatare efectuat în cauză de către specialistul anti-fraudă detașat la P. a confirmat concluziile raportului de expertiză și a stabilit același prejudiciu produs bugetului de stat. În plus, s-a reținut că s-a indicat că . a declarat către organul fiscal teritorial achizițiile efectuate de la . Timișoara, conform declarațiilor informative 394.
În același timp, la stabilirea vinovăției inculpatului s-au avut în vedere și declarațiile martorei I. L. L., care a arătat că, în baza unui contract de prestări-servicii încheiat cu inculpatul Șuleru C., a ținut contabilitatea S.C. Stratosfera Pack S.R.L., ocupându-se de înregistrarea în contabilitate a tuturor documentelor contabile care îi erau puse la dispoziție de inculpat. Martora a mai arătat că au existat multe situații în care solicita expres anumite documente contabile inculpatului, însă acesta nu i le punea la dispoziție, astfel că în anul 2010 a întrerupt colaborarea cu acesta. Inculpatul a fost recunoscut de martoră după planșa foto atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia audierii de către instanța de judecată.
În ceea ce îl privește pe inculpat, s-a subliniat de către prima instanță că acesta a fost cercetat și judecat în lipsă, în condițiile în care, deși au fost efectuate toate demersurile posibile, nu a putut fi găsit (nefigurând decedat, încarcerat sau în stare de arest preventiv, nemailocuind la adresa la care are domiciliul legal și neputându-se identifica noua locuință).
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că, inculpatul a acționat cu intenție directă, intenția sa fiind calificată de scopul urmărit, respectiv sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat.
Având în vedere modificările legislative intervenite de la momentul săvârșirii faptei până la momentul soluționării cauzei (respectiv . Noului Cod Penal), instanța de fond a constatat că procurorul a apreciat că în privința inculpatului apar mai favorabile dispozițiile legii noi.
Raportându-se atât la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de inculpat atât înainte de 01.02.2014, cât și ulterior (care sunt la fel), cât și la celelalte instituții de drept penal, și în special, modalitățile de individualizare a executării pedepsei închisorii, care, conform legii noi, nu poate fi decât executare efectivă din moment ce inculpatul nu și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, nefiind prezent la judecată, instanța de fond a apreciat însă că legea veghe apare mai favorabilă, context în care a făcut aplicarea art.5 C.p. în privința inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a reținut astfel că, fapta inculpatului prezintă grad de pericol social ridicat, având drept consecință fraudarea bugetului public în vederea atingerii scopului urmărit – obținerea unor foloase materiale ilicite.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța de fond a ținut cont de faptul că, așa cum reiese din informațiile furnizate de IPJ – cazier judiciar, a dat dovadă de o bună conduită în societate atât anterior, cât și ulterior săvârșirii faptei, nefiind cunoscut cu antecedente penale sau cu alte dosare penale în curs de cercetare.
Raportat la aceste aspecte, precum și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, la cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, intervalul lung de timp scurs de la data săvârșirii faptei și conduita adoptată de inculpat, având în vedere și faptul că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, instanța de fond a apreciat că, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 C.p., luând în considerare și dispozițiile art.42 C.p. referitoare la sancționarea infracțiunii continuate, în cauză este suficientă aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.b din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. din 1969 și art.5 C.p.
În baza art.65 alin.1 și 2 C.p. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a, b și c C.p. din 1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, apreciind că adoptarea unui asemenea comportament prin care s-a pus în pericol grav sănătatea publică îl face nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat. Totodată, s-a reținut că interzicerea exercitării dreptului de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale este justificată de împrejurarea că la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală inculpatul s-a folosit de calitatea pe care o avea – administrator al ..
În baza art.71 C.p. din 1969, prima instanță a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p. din 1969 pe durata executării pedepsei, motivele fiind identice cu cele prezentate în cazul pedepsei complementare.
Ținând seama de conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei, de vârsta acestuia, de împrejurarea că de la data desfășurării activității infracționale și până în momentul de față inculpatul nu a mai fost implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.81 C.p., prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului poate avea loc și fără privarea de libertate, hotărârea de condamnare reprezentând un avertisment pentru acesta, astfel că, și în situația în care pedeapsa nu va fi executată în detenție, nu va mai săvârși fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pe o perioadă de 4 ani și 6 luni termen de încercare, termenul fiind stabilit în condițiile prevăzute de art.82 C.p. din 1969.
În temeiul art. 359 C.p.p. din 1969, a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. din 1969 cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei care s-a adăugat la pedeapsa aplicată pentru noua infracțiuni în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de suspendare condiționată.
În baza art.71 alin. 5 C.p. din 1969, pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, tribunalul a reținut că, potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, prejudiciul cauzat de către inculpat bugetului de stat prin faptele ce au făcut obiectul sesizării (7 livrări de cereale către ., aferente facturilor fiscale nr.254/10.09.2009, nr. 255/16.09.2009, nr.218/16.09.2009, nr.217/16.09.2009, nr.258/26.09.2009, nr.259/28.09.2009 și nr. 265/29.12.2009, în valoare totală de 176.519,76 lei, și livrări de mixtură asfaltică către . aferente facturilor fiscale nr.260/30.10.2009 și nr.75/20.11.2009) este în sumă de 35.120,99 lei, reprezentând obligații fiscale de la plata cărora inculpatul s-a sustras prin omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor efectuate (31.555,12 lei TVA și 3565,88 lei impozit pe profit).
Ca atare, s-a opiniat că, în condițiile în care prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului, acest prejudiciu trebuie reparat, motiv pentru care, în temeiul art.25 C.p.p. raportat la art.397 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 din Codul Civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 35.120,99 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă Statul Român, reprezentat prin A. – AJFP T., iar în baza art.249 C.p.p. rap. la art. 11 din Lg. 241/2005, a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a acesteia cu privire la latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea în întregime a acțiunii civile cu obligarea inculpatului la achitarea întregului prejudiciu produs bugetului de stat conform sesizării penale nr._/02.06.2010 și respectiv nr. 6103/26.05.2010 completată prin sesizarea penală nr. 2356/20.01.2012 a DGFP T., respectiv conform sesizării penale nr._/02.06.2010 și respectiv nr. 6103/26.05.2010, obligarea la plata prejudiciului compus din: impozit pe profit în sumă de 199.868 lei, TVA aferenta colectată în sumă de 237.343 lei și 1.602 lei impozite cu reținere la sursă, conform sesizării penale nr. 2356/20.01.2012 obligarea la plata prejudiciului compus din TVA de 377.257 lei și impozit pe profit de 317.690 lei.
Pe cale de consecință solicită: plata accesoriilor aferente debitului și în continuare până la plata integrală a debitului; plata dobânzilor legale să se calculeze până la plata efectivă a debitului, instituirea și menținerea sechestrelor asigurătorii până la concurența sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile pentru recuperarea integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.
În motivare, se arată este neîntemeiată soluția instanței de fond prin care se admite acțiunea civilă formulată de DGRFP T.- AJFP T. astfel cum a fost stabilită întinderea prejudiciului prin expertiza efectuată în cauza, respectiv doar în cuantum de 35.120,99 lei, argumentându-se că la soluționarea cauzei, Tribunalului T. nu a avut in vedere toate aspectele detaliate în sesizările penale formulate de DGFP T. și din înscrisurile depuse în dovedire la dosarul cauzei.
Se apreciază, astfel că în mod eronat instanța de fond, deși a dispus condamnarea inculpatului, a dispus obligarea inculpatului doar la plata sumei de 35.120,99 lei daune materiale către partea civil A.-AJFP T., în condițiile în care din sesizarea penală nr._/02.06.2010 și respectiv nr. 6103/26.05 2010 completată cu sesizarea penală nr. 2356/20.01.2012 a DGFP T. rezultă că inculpatul în calitate de reprezentant legal al societății verificate se face vinovat de prejudicierea bugetului de stat cu următoarele sume:- conform sesizării penale nr._/02.06.2010 si respectiv nr. 6103/26.05.2010 a DGFP T. rezultă că societatea prin reprezentant legal a efectuat fapte de comerț respectiv a vândut mijloace fixe, cereale și mixtură asfaltică în sumă totală de 1.249.174 lei sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în sumă de 199.868 lei și a TVA în sumă de 237.343 lei, totodată inculpatul a reținut și nu a vărsat impozite cu reținere la sursă în sumă de 1.602 lei utilizând aceste sume în interes propriu.
Se menționează că pentru aspectele sesizate inclusiv Garda Financiara T. a înaintat către P. de pe lângă Tribunalul T., sesizarea penal nr._/TM/05.03.2010 și că potrivit sesizării penale nr. 2356/20.01.2012 a DGFP T. de completare a sesizării penale nr. 6103/26.03.2010 a DGFP T. comunicată către P. de pe lângă Tribunalul T. cu nr._/02.06.2010 rezultă că din verificările efectuate s-a constatat că există facturi de vânzare emise de Stratosfera Pack SRL care nu au fost cunoscute de organele fiscale la verificarea precedentă și care nu au fost declarate prin declarațiile 100, 101, 300 si 394, care totalizează venituri de 1.985.562 lei, TVA aferenta de 377.257 lei și impozit pe profit aferent de 317.690 lei. P. nedeclararea acestor livrări bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 317.690 lei impozit pe profit si cu 377.257 lei TVA.
Astfel, se arată că, deși s-a învederat organelor de cercetare penală întregul prejudiciu cauzat bugetului de stat compus, instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei toate înscrisurile și faptele comise și sesizate în mod întemeiat de organele fiscale prin sesizările formulate pentru infracțiunile de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005) săvârșite de inculpat S. C. D. în calitate de administrator al .
Reprezentantul părții civile consideră că expertizele efectuate în cauză cu privire la prejudiciul cauzat bugetului de stat sunt eronate nefiind concludente și utile cauzei, în condițiile în care nu au avut în vedere la efectuarea calcului prejudiciului și constatările organelor de inspecție fiscală în cursul controlului efectuat și detaliate în procesul verbal de control nr 6103/26.05.2010 cu anexele aferente în total 129 file anexate sesizării penale inițiale și în procesul-verbal nr. 376/16.01.2012 anexat sesizării penale de completare a sesizării inițiale.
Se menționează faptul că expertizele efectuate nu au fost comunicate și instituției apelante în vederea formulării de obiecțiuni.
De asemenea, se învederează instanței de apel că în mod eronat s-a avut în vedere la soluționarea cauzei doar anumite operațiuni efectuate de societatea verificată, arătându-se că din controalele fiscale efectuate rezultă o activitate comercială complexă. În acest sens, se arată că experții au avut în vedere doar faptul că societatea ar fi livrat mărfuri către . în baza doar a 7 facturi, și către . SRL în baza a 2 facturi prejudiciind astfel bugetul de stat doar cu suma de 35.120,99 lei (din care 31.555,11 lei TVA si 3.565,88 lei impozit pe profit), dar, din verificările fiscale efectuate de organele fiscale, s-a constatat faptul ca Stratosfera Pack SRL a emis un număr de 21 de facturi catre . pentru livrări de cereale, un număr de 3 facturi fiscale reprezentând vânzări de utilaje efectuate către . D., de asemenea . a achiziționat mixtură asfaltică de la . SRL Timișoara în baza a 2 facturi fiscale, marfă care a fost comercializată fără a fi înregistrate veniturile aferente în contabilitate și că au fost emise facturi pentru livrări care nu au fost declarate prin declarațiile 100, 101, 300 si 394 detaliate în sesizarea penală nr. 2356/20.01.2012 de completare a sesizării penale nr. 6103/26.05.2010.
Consideră astfel că nu există motive de înlăturare a prejudiciului calculat de organele fiscale în sarcina inculpatului care datorează efectiv obligații fiscale bugetului de stat având în vedere faptele comise, a operațiunile comerciale desfășurate și efectuate de inculpat în exercitarea atribuțiilor sale de administrator a societății comerciale cercetate care sunt de natura infracțiunilor prevăzute de art. 4, 6, art. 9 al.1 lit.a), b) și f) din Legea 241/2005 .
Examinând apelul formulat de partea civilă, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea reține că acesta este fondat în parte, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
Vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile martorilor, procesele verbale de control întocmite de organele fiscale, raport de expertiză contabilă și potrivit cărora, în perioada iunie 2009 – martie 2010 inculpatul, în calitatea de administrator al S.C. Stratosfera Pack S.R.L. Timișoara nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății și nu au declarat organelor fiscale operațiunile comerciale cu .. (7 facturi) și .. (2 facturi) în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.pen. din 1969, lege identificată ca fiind legea penală mai favorabilă: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social, prejudiciul produs, dar și aspectele favorabile inculpatului precum, conduita socială bună înainte de săvârșirea faptelor, vârsta acestuia.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile potrivit dispozițiilor art. 19 C.p.p. obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită persoanei vătămate, iar potrivit art. 1349,1357 C.civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat; acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs; cât și cel viitor, care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare; însă nu și prejudiciul eventual potrivit art.1385 C.civ..
În cauză fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale în mod corect prima instanță a admis acțiunea civilă.
P. motivele de apel, partea civilă a criticat sentința penală sub aspectul neacordării sumelor de 199.868 lei impozit pe profit, 237.343 TVA lei și 1.602 lei impozit cu reținere la sursă, conform sesizării penale_ din 02.06.2010 și 6103 din 26.05.2010, precum și a sumelor de 377.257 lei TVA și 317.690 lei cu titlu de impozit pe profit, conform sesizării 2356 din 20.01.2012.
După cum se observă din conținutul obligațiilor fiscale solicitate de partea civilă, astfel cum au fost descrise în motivele de apel, aceste obligații nu rezultă din fapta de evaziune fiscală ce face obiectul prezentului dosar respectiv că în cursul 2009 - 2010 nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății și nu au declarat organelor fiscale operațiunile comerciale cu .. (7 facturi) și .. (2 facturi) în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, astfel că acest prejudiciu nu este în legătură cauzală cu fapta pentru care inculpatul este condamnat.
Astfel, partea civilă susține că sesizarea penală se referă la un nr. de 21 de facturi în relațiile comerciale cu S.C.Elai 2007 S.R.L., însă instanța nu poate acorda daune decât pentru acele facturi neevidențiate în contabilitate care fac obiectul sesizării și sunt reținute prin rechizitoriu (7 facturi).
În ce privește facturile emise de către S.C. Stratosfera către S.C. Fast Building S.R.L. ( pentru 3 escavatoare), prin rechizitoriu a fost pronunțată o soluție de clasare cu privire la aceste acte materiale. Aceeași soluție s-a pronunțat și cu privire la relațiile comerciale cu S.C. TT Trans S.R.L.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 6 din legea 241/2005 s-a reținut prin rechizitoriu că în perioada de referință societatea nu a achitat obligațiile salariale față de angajați, astfel că nu se putea reține impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă, fiind pronunțată o soluției de clasare.
P. urmare, instanța de apel reține că în ce privește latura civilă, instanța penală se poate pronunța asupra prejudiciului produs ca urmare a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, neputând acorda despăgubiri pentru prejudicii cauzate de alte fapte.
Cu privire la accesorii, instanța de apel reține următoarele:
Potrivit art. 20 din OG 92/2003: „reprezentanții legali ai persoanelor fizice și juridice, precum și ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligați să îndeplinească obligațiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele și din averea acestora”, iar potrivit art. 22 alin. 1 lit. c și d, „obligațiile fiscale constau și în: „obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat și obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii;
Întrucât în cauză s-a săvârșit o infracțiune, temeiul juridic al răspunderii inculpatului este cel al răspunderii civile delictuale, iar acesta va atât pentru debit cât și pentru accesorii.
Potrivit at. 119 din OG 92/2003: „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.” Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv (art. 120 alin. 1 din OG 92/2003). Penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor (art. 121 alin. 1 și 3 din OG 92/2003).
Regimul juridic al acestor sume este tocmai de a sancționa nerespectarea termenului prevăzut pentru onorarea obligațiilor de plată către stat și pentru a compensa prejudiciul produs prin întârzierea în plata sumelor datorate, ele având caracterul unor obligații fiscale accesorii și sunt justificate ținând cont că în materie procesual-fiscală, prin derogare de la regulile de drept comun, este permisă calcularea atât de dobânzi, cât și de penalități de întârziere.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței penale nr. 223/PI din 07.08.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În consecință, va desființa sentința penală atacată parțial în latură civilă și, rejudecând, va admite în parte acțiunea civilă formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, sens în care va obligă inculpatul Șuleru C. D. la plata sumei de 35.120,99 lei cu titlu de obligații fiscale la care se adaugă accesorii ce urmează a fi calculate conform art. 119 și urm din OG 92/2003 de la data nașterii obligațiilor fiscale și până la plata debitului principal.
Va menține în rest sentința penală apelată.
De asemenea, va dispune plata sumei de 260 lei, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T. reprezentând onorariu avocat oficiu, iar în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței penale nr. 223/PI din 07.08.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Desființează sentința penală atacată parțial în latură civilă și, rejudecând:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, sens în ca obligă inculpatul Șuleru C. D. la plata sumei de 35.120,99 lei cu titlu de obligații fiscale la care se adaugă accesorii ce urmează a fi calculate conform art. 119 și urm din OG 92/2003 de la data nașterii obligațiilor fiscale și până la plata debitului principal.
Menține în rest sentința penală apelată.
Dispune plata sumei de 260 lei, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F. P./13.11.205
Tehnored.O.I. 5 ex- 05.11.2015
Prima instanță– Tribunalul T.- jud. Anișoara C. Țira
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1123/2015.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1137/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
