Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1154/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1154/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1154/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: C. P.
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M.-U..
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul D. A., partea civilă DGRFP Timișoara și numita D. M., mama inculpatului T. V. împotriva sentinței penale nr. 136/09.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.10.2015, potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, 10.11.2015, când,
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 136/09.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._,
În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, raportat la art. 9 alin. 2 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. A., fiul lui G. ș M., născut la data de 18 iulie 1970, în municipiul C., județul D., cetățean român, domiciliat în municipiul C., . C., nr. 2, nr. 2, ., ., posesor CI ., nr._, CNP_, la:
- 5 (cinci) ani închisoare pentru evaziune fiscală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, c Cod penal 1969, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal 1969, a fost condamnat inculpatul T. V. T., fiul lui I. și M., născut la data de 24 august 1976, în municipiul A., județul Teleorman, cetățean român, domiciliat în comuna Călinești, ., posesor CI ., nr._, CNP_, la:
- 3 (trei) ani închisoare pentru evaziune fiscală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, raportat la art. 9 alin. 3 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 art. 42 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la:
- 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, c Cod penal 1969, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului T. V. T. în pedeapsa cea mai mare de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, c Cod penal 1969, pe o perioadă de 5 ani.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal 1969, a interzis inculpaților, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal 1969.
A obligat pe inculpatul D. A. să plătească părții civile Agenției Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. suma de 328.438,42 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități conform Codului de procedură fiscală, până la data plății.
A obligat pe inculpatul T. V. T. să plătească părții civile Agenției Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. suma de 328.438,42 lei, respectiv 2.179.416,56 cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități conform Codului de procedură fiscală, până la data plății.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul D. A. să plătească statului, suma de 8.000 lei, cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul T. V. T., suma de 3.000 lei, cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorar avocat din oficiu Lanevschi V..
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 18 ianuarie 2013, în dosarul nr. 599/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., au fost trimiși în judecată inculpații D. A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. 2 din Legea 241/2005 și cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și T. V. T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. 3 din Legea 241/2005 și cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt, s-a arătat că la data de 12.07.2007, inculpatul D. A. a înființat . A., având ca obiect principal de activitate „comerț cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor", devenind asociat unic și administrator al societății.
În cursul trimestrului III 2007 și în primele două luni ale trimestrului IV 2007 inculpatul a desfășurat activități comerciale în numele societății, conform, obiectului principal de activitate, constând în intermedieri cu cereale și semințe, operațiuni care nu au fost înregistrate în contabilitatea societății și nu au fost declarate organelor fiscale. Mărfurile au fost achiziționate de la furnizori maghiari și vândute către clienți din România, așa cum rezultă din facturile de vânzare emise de . în perioada respectivă și din extrasele de cont, existente la dosar. Contravaloarea livrărilor a fost încasată în două conturi bancare deschise la Raiffeisen Bank și Banca Transilvania.
Din aceste conturi, banii au fost ridicați de către administratorul societății - inculpatul D. A., precum și de o altă persoană, împuternicită de către acesta – martorul B. Nicușor G.. Acesta din urmă era angajat la o altă societate a inculpatului (. Trans SRL) însă îl ajuta și în activitatea ., acționând la indicațiile sale.
Conform prevederilor art. 1561 al. 2 și art. 1562 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, . trebuia să întocmească trimestrial deconturile de TVA și să le depună la organul fiscal până în data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală. Aceasta înseamnă că operațiunile comerciale aferente trimestrului III 2007 ar fi trebuit înregistrate în contabilitate și declarate organelor fiscale, în speță Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., până cel târziu în data de 25.10.2007.
Prin neînregistrarea operațiunilor efectuate în trimestrul III 2007 în numele ., învinuitul D. A. a prejudiciat bugetul statului cu suma de 418.549,79 lei, reprezentând TVA.
În cursul trimestrului IV 2007, la data de 30.11.2007, inculpatul D. A. a cesionat părțile sociale ale . numiților P. B. și T. V. T., care au devenit asociați în cadrul societății, fiecare deținând 50% din părțile sociale. Calitatea de administrator al societății a deținut-o inculpatul Tálpeanu V. Traían, care s-a ocupat de întreaga activitate a firmei.
După preluarea societății, inculpatul T. V. Traían a continuat activitatea, achiziționând cereale de la persoane fizice pe care le-a comercializat către clienți persoane juridice din România. Contravaloarea mărfurilor livrate era încasată prin mai multe conturi bancare, iar banii proveniți din încasări au fost ridicați personal de către inculpatul T. V. Traían. Pentru a putea beneficia de dreptul de deducere al TVA, inculpatul a înregistrat, în declarațiile fiscale de TVA și impozit pe profit, achiziții fictive de la persoane juridice plătitoare de TVA, când în realitate achizițiile au fost făcute de la persoane fizice (fapt ce nu îi dădea însă drept de deducere a TVA-ului).
Prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a înregistrării acestor operațiuni fictive este în valoare totală de 2.179.416,56 lei.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul T. V. Traían, în perioada trimestrul IV 2007 – trimestrul III 2008, nu a evidențiat în deconturile de TVA depuse la organul fiscal toate operațiunile comerciale efectuate, în mod real, iar cele aferente trimestrului IV 2008 nu au fost deloc declarate.
În ceea ce privește impozitul pe profit, inculpatul T. V. Traían a depus declarația pentru anul fiscal 2007, evidențiind doar în parte operațiunile comerciale efectuate, iar cele aferente anului 2008 nu au fost deloc declarate.
Deoarece în cursul trimestrului IV 2007 inculpatul D. A. a cesionat părțile sociale și dreptul de administrare al ., iar, conform prevederilor art. 35 al. 1 din Legea 571/2003, declarația de impozit pe profit se depune până la data de 25 a lunii martie a anului următor anului fiscal pentru care se calculează impozitul, această obligație îi revenea inculpatului T. V. T..
Prin neevidențierea tuturor operațiunilor comerciale efectuate, în perioada trimestrul IV 2007 – trimestrul IV 2008, . s-a sustras de la plata TVA în sumă de 139.038,42 lei și impozit pe profit în sumă de 189.400 lei, rezultând un prejudiciu total în valoare de 328.438,42 lei.
În cursul trimestrului III 2008, în data de 17.07.2008, inculpatul T. V. T. a cesionat părțile sociale ale . martorilor B. F. și P. N. N. (fostă B.), care începând cu această dată au devenit și administratori ai societății. Această cesiune a fost doar scriptică, întrucât, în fapt, inculpatul T. V. T. a continuat să desfășoare operațiuni comerciale în numele ., până în cursul lunii noiembrie 2008, așa cum rezultă din declarațiile martorei P. N. N., din documentele bancare, borderourile de achiziții depuse la bancă și extrasele de cont.
Inculpatul T. V. T. nu s-a prezentat la instanță și nu a formulat cereri de probațiune în scris, iar inculpatul D. A., prin declarația dată în fața instanței (fila 16) a admis că nu a depus la organele fiscale declarațiile pe care era obligat să le depună, motivat cu aceea că martorul B. i-a comunicat că a pierdut actele și documentele justificative, fiind astfel în imposibilitate să-și îndeplinească această obligație legală.
Din probele administrate, instanța a reținut în fapt că inculpatul D. A., în calitate de administrator al ., în perioada iulie 2007 – noiembrie 2007, a achiziționat din Ungaria produse (cereale și semințe) pe care le-a comercializat în țară, veniturile obținute nefiind evidențiate și declarate organului fiscal, prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, inculpatul cauzând un prejudiciu de 418.549,79 lei, reprezentând TVA neachitat și nedeclarat pentru perioada antemenționată.
În data de 30 noiembrie 2009, inculpatul D. A. a cesionat părțile sociale inculpatului T. V. T. și numitului P. B., inculpatul T. dobândind calitatea de administrator al societății.
În această calitate, inculpatul T. a continuat activitatea societății, prin achiziționarea de cereale de la persoane fizice, pe care le-a vândut unor persoane juridice române, banii rezultați din vânzare fiind însușiți de către inculpat, acesta înregistrând în declarațiile fiscale de TVA și impozit pe profit achiziții fictive de la persoane juridice plătitoare de TVA, cauzând astfel un prejudiciu de 2.179.416,56 lei.
De asemenea, în perioada trimestrul IV 2007 – trimestrul III 2008, inculpatul nu a evidențiat în deconturile de TVA depuse la organul fiscal, toate operațiunile efectuate și nu a depus declarația pentru anul fiscal 2007 privind impozitul pe venit, operațiunile comerciale efectuate în cursul anului 2008 nefiind declarate, cauzând astfel un prejudiciu de 328.438,42 lei.
Starea de fapt descrisă a fost reținută de către instanță din raportul de expertiză fiscală efectuat la urmărirea penală (filele 9 și următoarele, vol. II), raportul de expertiză efectuat în cursul judecății și suplimentul de expertiză (filele 184 și următoarele dosar) și din declarațiile martorilor audiați.
Reținând starea de fapt descrisă, identică cu cea din rechizitoriu, instanța a înlăturat susținerile inculpatului D. A. din fața instanței cu privire la imposibilitatea de a depune toate actele și documentele justificative, întrucât inculpatul trebuia și putea să încunoștințeze despre această imposibilitate organele fiscale sau judiciare, după caz, aceste mențiuni fiind făcute doar în cursul procesului.
De asemenea, nu au fost însușite concluziile noului raport de expertiză, efectuat prin luarea în considerare a documentelor justificative depuse de inculpat în cursul judecății, facturi fictive provenind de la . SRL C., aparținând inculpatului D., așa cum rezultă din constatările consultanților fiscali care, în cuprinsul raportului de expertiză întocmit (filele 9, 11 și 19 din noul raport de expertiză), constată că aceste facturi, depuse ulterior de inculpat, nu sunt înregistrate și declarate de către niciuna din cele două societăți, în condițiile în care . SRL C. a depus declarațiile fiscale pentru anul 2007, fără ca în aceste declarații să fie evidențiate și vânzările către ...
Fapta inculpatului D. A. care, în calitate de administrator al ., în trimestrul III 2007 a desfășurat activități comerciale pe care nu le-a evidențiat în documentele contabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând la bugetul de stat un prejudiciu în valoare de 418.549,79 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. l lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 9 al. 2 din Legea 241 /2005 și cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.
Fapta inculpatului T. V. T. care, în calitate de administrator al ., a omis, în parte, evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale desfășurate în perioada trimestrul IV 2007 – trimestrul IV 2008 în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând la bugetul de stat un prejudiciu în valoare de 328.438,42 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Fapta inculpatului T. V. T. care, în calitate de administrator al ., a evidențiat în actele contabile operațiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând la bugetul de stat un prejudiciu în valoare de 2.179.416,56 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 9 al. 3 din Legea 241/2005 și cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului D. A., instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, în principal persoana inculpatului și conduita procesuală a acestuia, precum și cuantumul prejudiciului cauzat, astfel că, făcând și aplicarea art. 5 Cod penal, a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, c Cod penal 1969, pe o perioadă de 5 ani.
În baza acelorași criterii de individualizare, instanța a aplicat inculpatului T. V. T. pedepse, după cum urmează:
- 3 ani închisoare pentru evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal 1969 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, pe o perioadă de 5 ani;
- 6 ani închisoare pentru evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, raportat la art. 9 alin. 3 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 art. 42 Cod penal 1969 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, c Cod penal 1969, pe o perioadă de 5 ani.
Faptele fiind comise de inculpatul T. V. T. în modalitatea concursului real de infracțiuni, în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai mare de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, c Cod penal 1969, pe o perioadă de 5 ani.
Ca o consecință a condamnării inculpaților la pedeapsa închisorii, pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal 1969, s-a interzis inculpaților, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal 1969.
Reținând vinovăția inculpaților, în baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpatul D. A. să plătească părții civile Agenției Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. suma de 418.549,79 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități conform Codului de procedură fiscală, până la data plății.
În baza aceluiași text legal, instanța a obligat pe inculpatul T. V. T. să plătească părții civile Agenției Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. suma de 328.438,42 lei, respectiv 2.179.416,56 cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități conform Codului de procedură fiscală, până la data plății.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul D. A. să plătească statului, suma de 8.000 lei, cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul T. V. T., suma de 3.000 lei, cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorar avocat din oficiu Lanevschi V..
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul D. A., partea civilă DGRFP Timișoara și numita D. M., mama inculpatului T. V..
Prin memoriul depus la data de 23.04.2015, partea civilă DGRFP Timișoara a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței penale atacate în sensul obligării inculpaților D. A. și T. V. la plata întregii sume cu care s-a constituit parte civilă, respectiv suma de_ lei, sumă care să fie actualizată cu accesoriile aferente (majorări, dobânzi și penalități conform OG nr. 92/2003 priivnd codul de procedură fiscală) până la data plății efective.
Prin apelul formulat, mama inculpatului T. V. a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în motivare faptul că soluționarea dosarului s-a făcut cu lipsă de procedură deoarece fiul său T. V. locuiește cu forme legale în Belgia din anul 2012 iar începând cu anul 2014 acesta a fost arestat în Belgia ulterior având interdicția de a părăsi țara de domiciliu, nu a fost citat și nu a avut posibilitatea de a se prezenta și a se apăra în fața instanței deoarece nu a avut cunoștință de termenele de judecată.
La data de 06.10.2015 inculpatul D. A. și-a motivat apelul invocând în principal nulitatea absolută prevăzută de disp. art. 281 alin. 1 lit. e, f) c.p.p. deoarece la data de 02.04.2015 când au avut loc dezbaterile, inculpatul s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta și d ea înștiința instanța, fiind încarcerat la Penitenciarul de Maximă Siguranță C. din data de 24.02.2015 fiind lipsit în același timp și de asistență juridică obligatorie deoarece avocat Lanevschi V. a pus concluzii în substituirea avocatului P. T. (apărător din oficiu) în necunoștință de cauză în ceea ce-l privește, fiind în același timp și apărător din oficiu pentru inculpatul T. V..
În subsidiar se solicită ca în urma admiterii apelului să se dispună în temeiul art. 16 lit. a) c.p.p. achitarea sa pentru fapta de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) cu aplic. art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 și cu aplic. art. 41 alin. 2 din codul penal anterior deoarece în urma cercetării judecătorești rezultă că fapta nu există.
De asemenea se arată faptul că sentința atacată cuprinde mențiuni contradictorii în sensul că deși a fost condamnat în baza art. art. 9 alin. 1 lit. b) cu aplic. art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 și cu aplic. art. 41 alin. 2 din codul penal anterior (prejudiciu mai mare de 100.000 euro), soluționând latura civilă instanța a dispus obligarea sa la plata unor despăgubiri civile către DGRFP Timișoara în cuantum de_,42 lei, sumă ce reprezintă echivalentul a mai puțin de 100 000 euro, fapt ce atrage nelegala reținere, pe latură penală a agravantei prev. de disp. art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005.
Se mai arată și faptul că dispozitivul sentinței vine în contradicție cu cele reținute în considerentele acesteia potrivit cărora prejudiciul ar fi de_,79 lei, sumă ce reprezintă în realitate, potrivit concluziilor raportului de expertiză fiscală judiciară, întocmit în cursul urmăririi penale TVA colectată aferentă livrărilor efectuate de . în trim. III 2007 pe teritoriul național și nicidecum TVA de plată datorată bugetului consolidat al statului.
În cele din urmă se arată faptul că în speță s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că nu s-a putut prezenta la momentul soluționării pe fond a dosarului și astfel s-a aflat în imposibilitatea depunerii unor înscrisuri în circumstanțiere ce puteai fi avute în vedere de instanță în cazul condamnării la stabilirea unei pedepse orientată către minimul special prevăzut de lege sau chiar sub acest minim.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul art. 417 alin. 2 c.p.p., Curtea găsește ca fiind întemeiate apelurile părții civile și ale inculpatului D. A., urmând a le admite, prin extindere în temeiul art. 419 c.p.p. și cu privire la inculpatul T. V. T..
Potrivit disp. art. 259 alin. 1,2,3,4,5,7,9, c.p.p. „Suspectul, inculpatul, părțile în proces, precum și alte persoane se citează la adresa unde locuiesc, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului lor de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează.
(2) Suspectul sau inculpatul are obligația de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuiește. Suspectul sau inculpatul este informat cu privire la această obligație în cadrul audierii și cu privire la consecințele nerespectării obligației.
(3) Suspectul sau inculpatul care a indicat, printr-o declarație dată în cursul procesului penal, un alt loc pentru a fi citat este citat la locul indicat.
(4) Suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales, dacă nu s-a prezentat după prima citare legal îndeplinită.
(5) Dacă nu se cunosc nici adresa unde locuiește suspectul sau inculpatul și nici locul său de muncă, la sediul organului judiciar se afișează o înștiințare care trebuie să cuprindă:
(7) Persoanele private de libertate se citează la locul de deținere, prin administrația acestuia.
(9) Dacă suspectul sau inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face, pentru primul termen, potrivit normelor de drept internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat, în condițiile legii. În absența unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internațional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia ține loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare. Pentru primul termen de judecată, suspectul sau inculpatul va fi înștiințat prin citație că are obligația de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poștă electronică sau mesagerie electronică, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care nu se conformează, comunicările i se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poșta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele care se expediază, ținând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.”
Prin sentința penală nr. 88/19.03.2013 a Tribunalului A. au fost admise excepțiile formulate de inculpatul D. A. iar în baza art. 332 alin. 2 c.p.p. s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale a cauzei privind pe inculpații D. A. și T. V..
Această hotărâre a fost modificată prin decizia penală nr. 672/05.06.2013 a Curții de Apel Timișoara ca urmare a admiterii recursului formulat de P. de pe lângă Tribunalul A., fiind casată sentința penală recurată și trimisă cauza la instanța de fond (Tribunalul A.) pentru continuarea judecății.
Cauza s-a reînregistrat la Tribunalul A. la data de 18.07.2013 având primul termen de judecată pentru data de 24.09.2013, dată pentru care, astfel cum rezultă din procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 6-8, inculpații au fost citați la domiciliu, pentru inculpatul D. A. primind citația tatăl acestuia D. G., iar pentru inculpatul T. V. primind citația soția acestuia, T. C..
Astfel cum rezultă din încheierile de ședință din datele de 24.09.2013 (fila 14); 22.10.2013 (fila 24); 05.11.2013 (fila 33); 03.12.2013 (fila 47) și următoarele inculpații au primit termen în cunoștință nemaifiind citați pentru a se prezenta în fața instanței.
La termenul de judecată din data de 22.10.2013 inculpatul D. A. s-a prezentat în fața instanței și a fost audiat, astfel cum rezultă din declarația acestuia aflată la filele 16-17 dosar, însă inculpatul T. V. T. nu a fost prezent nicicând la judecarea cauzei și nu a fost audiat.
Astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar, inculpatul D. A. a fost arestat la data de 23.02.2015 fiind depus în Penitenciarul C. la data de 24.02.2015, astfel că pentru termenele de judecată ulterioare acestei date inculpatul trebuia citat chiar și în situația în care acesta avea angajat apărător ales.
Din cuprinsul încheierii de ședință din data de 26.02.2015 aflată la fila 300 dosar primă instanță rezultă faptul că la respectivul termen de jucată a lipsit atât inculpatul D. cât și apărătorul ales al acestuia, instanța procedând la amânarea soluționării cauzei pentru data de 02.04.2015, dată la care s-a procedat la judecarea cauzei atât în lipsa inculpatului D. (care se afla încarcerat în Penitenciarul C.), cât și în lipsa apărătorului său ales, instanța procedând la desemnarea unui apărător din oficiu în persoana av.Lanevschi V., în substituirea avocatului din oficiu P. T., avocat ce a pus concluzii în fața instanței, fără a exista la dosar vreo dovadă din care să rezulte că acest apărător din oficiu a susținut o apărare efectivă și nu una formală având în vedere atât complexitatea cauzei cât și faptul că inculpatul T. avea același apărător din oficiu fiind posibilă existența unor interese contrare în cauză.
Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse de către inculpatul T. la dosar rezultă faptul că pe timpul derulării procedurilor judiciare în România acesta a fost arestat de către autoritățile belgiene și ulterior la data de 20.01.2015 acesta a fost liberat provizoriu fiindu-i interzis să părăsească respectiva locație astfel că și în această situație putem aprecia a existat o imposibilitate a inculpatului de a se prezenta în fața instanței spre a-și susține nevinovăția.
Date fiind cele mai sus arătate, Curtea apreciază faptul că hotărârea a fost pronunțată în lipsa părților ce nu au fost legal citate, astfel că în speță devin incidente disp. art. 421 punct. 2 lit. b) c.p.p. motiv pentru care se va dispune desființarea sentinței primei instanțe și având în vedere disp. art. 419 c.p.p. urmează a extinde apelul și cu privire la inculpatul T. și va restitui cauza în vederea rejudecării de către Tribunalul A..
Cu ocazia rejudecării instanța urmează a avea în vedere și cele expuse de către inculpați în motivele de apel, referitoare la administrarea probatorului precum și la încadrarea juridică.
În ceea ce privește apelul declarat de către mama inculpatului Tălpean în numele acestui inculpat, Curtea constată faptul că disp. art. 409 c.p.p. prevăd în mod expres persoanele care pot face apel, alineatul al doilea al acestui articol prevăzând că pentru inculpat apelul poate fi declarat de către reprezentantul legal, de către avocat sau de către soțul acestuia, mama inculpatului nefiind inclusă printre persoanele ce pot declara în mod legal apel în numele inculpatului, astfel că acest apel urmează a fi respins ca inadmisibil.
Dată fiind modalitatea de soluționare a cauzei mai sus arătate, Curtea urmează a lăsa cheltuielile judiciare în numele statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 pct.2 lit. b C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul D. A. și prin extindere în temeiul art. 419 C.p.p. și cu privire la inculpatul T. V. T. împotriva sentinței penale nr. 136/09.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A. .
În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p.p. respinge ca inadmisibil apelul declarat de mama inculpatului T. V. T. în numele inculpatului împotriva sentinței penale nr. 136/09.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului și dispune plata sumei de 720 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu av. oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2015.
Președinte,Judecător,
I. PopescuConstantin C.
GREFIER,
C. P.
Red. I.P./10.12.2015
Tehnored. C.P./4 ex/10.12.2015
Primă instanță: Trib.A. – jud.T.D.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
