Falsul material în înscrisuri oficiale. Art.320 NCP. Decizia nr. 590/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 590/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 590/A
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Pe rol pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.299/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită fără citare.
Mersul dezbaterilor, susținerile orale ale procurorului, concluziile apărătorului și ultimul cuvânt al inculpatului sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 28 mai 2015, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 4 iunie, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.299/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul temeiul art. 26 C.p., raportat la art. 288 alin. 1 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen, raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.-B. S.-Ș., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.
În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
S-a constatat că infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere săvârșită la data de 06.06.2011, pentru care în temeiul art. 86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art 5 C.pen. și a prevederilor Dec.C.C. nr 256/2014 și cu aplicarea art 396 al 10 din C.pr.pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin s.p. nr. 2511/18.06.2014 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/3014, definitivă prin neapelare la data de 08.07.2014.
În temeiul art. 85 alin. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate prin s.p. nr._/18.06.2014 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/3014, definitivă prin neapelare la data de 08.07.2014.
În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele principale astfel stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 luni închisoare, care a fost sporită cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare
În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 91 C. pen., raportat la art. 92 alin. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani.
În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele serviciului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 3 C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la una dintre următoarele două instituții: Primăria comunei Grădinari, jud. C. S. sau Primăria orașului O., jud. C. S., în conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. 2 C. proc. pen. și ale art. 57 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
În temeiul art. 404 alin. 2 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, precum și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea suspendării și executarea pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 alin. 4 C.pr.pen., raportat la art.25 alin.3 C.pr.pen., s-a dispus anularea permisului de conducere falsificat cu ., atașat în plicul de la fila 34 dosar urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 4078/P/2014 din 22.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat la data de 10.11.2014 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 48 raportat la art. 320 alin 1 C.p. din 2009 și pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută de art. 323 C.p. din 2009, în concurs real cu aplicarea art. 38 alin 1 C.p. din 2009.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut, in esență, că în data de 01.04.2014, s-a prezentat la sediu PMT – Secția 1 Poliție și a prezentat lucrătorilor de poliție un înscris oficial (imprimat tip permis de conducere cu .), despre care știa că este contrafăcut. S-a reținut de asemenea că inculpatul a pus datele sale de stare civilă la dispoziția altei persoane, care a confecționat imprimatul tip permis de conducere cu ..
Audiat fiind la termenul de judecată din data de 04.02.2015, inculpatul a învederat instanței că dorește să se prevaleze de dispozitiile art. 396 alin 10C.p.p., respectiv a arătat că recunoaște săvârșirea faptei în modalitatea reținută prin rechizitoriu și dorește să fie judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f. 22).
Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 100 C.p.p. a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, respectiv fișa de cazier a inculpatului, o recomandare din partea TRW Automotive Safety Systems SRL și o copie după un certificat de naștere.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că starea de fapt expusă prin rechizitoriu este dovedită în întregime de probele administrate.
În ceea ce privește legea penală aplicabilă instanța a reținut că în cauză s-au produs modificări în ceea ce privește pedepsele aplicabile, în sensul că potrivit art. 320 alin 1 C. pen. infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar potrivit art. 288 alin 1 C. pen. din 1969 infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale se pedepsea cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani, astfel că sub aspect sancționator legea veche este mai favorabilă.Având în vedere că una dintre infracțiunile care fac obiectul cauzei a fost săvârșită ulterior intrării în vigoare a noului Cod penal, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.Din interpretarea acestui text instanța a reținut că opțiunea legiuitorului a fost ca doar tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni să se aplice potrivit legii noi dacă cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, iar pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 pedeapsa să fie stabilită potrivit legii vechi, în cazul în care aceasta este mai favorabilă.
Față de cele de mai sus instanța a constatat că în cauză situația premisă este diferită față de cea reținută în Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, legiuitorul stabilind expres modalitatea de alegere a tratamentului sancționator atât cu privire la pluralitatea de infracțiuni, cât și cu privire la infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014, astfel că în cauză nu este aplicabilă Decizia nr.265/06.05.2014, în care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Instanța a reținut de asemenea că în cauză combinarea prevederilor din legi succesive este obligatorie și conform dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, potrivit cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.În concret, instanța a reținut că față de gravitatea faptei, consecințele acesteia și persoana inculpatului în cauză este aplicabilă o pedeapsă orientată spre minimul special, acest minim fiind mai favorabil potrivit legii vechi, astfel că în temeiul art. 5 alin. 1 C.pen. art. 10 din Legea nr. 187/2012, vor fi aplicate în cauză dispozițiile Codului penal din 1969, în vigoare la data săvârșirii faptei, inculpatul urmând a fi condamnat în temeiul art. 26 C.p., raportat la art. 288 alin. 1 C.p. din 1969, aceste dispoziții legale fiind mai favorabile.
În drept, fapta inculpatului care în luna iunie 2013 a pus datele sale de stare civilă la dispoziția altei persoane în vederea confecționării unui înscris oficial, respectiv imprimatul tip permis de conducere cu ., întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 C.p., raportat la art. 288 alin. 1 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.
Pentru infracțiunea săvârșită instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, la a cărei individualizare judiciară a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 52 si 72 C.pen. din 1969, respectiv: scopul pedepsei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care fapta a fost comisa și împrejurarea că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, a recunoscut și regretat faptele. Instanța a reținut de asemenea faptul că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 2511/18.06.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 08.07.2014 (cazier-fila 16).
În cauză nu au fost reținute circumstanțe atenuante, având în vedere că din recomandarea . Systems SRL reiese că inculpatul are un comportament normal la locul de muncă, acest aspect nefiind suficient pentru reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de 74 C. pen. din 1969.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Astfel, instanța a făcut aplicarea art.71 C.pen.din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal din 1969, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța apreciază că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal din 1969, față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
În ceea ce priveste infractiunea de uz de fals, din adresa nr._/01.04.2014 emisă de Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor T., coroborată cu declarațiile inculpatului și cu procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de organele de poliție reiese ca în data de 01.04.2014 inculpatul a prezentat în fața organului de cercetare penală de la Secția 1 Poliție Timișoara un imprimat tip permis de conducere cu . despre care știa că este contrafăcut. Astfel, inculpatul a declarat că permisul de conducere sus menționat i-a fost contrafăcut de numitul H. D. în iunie 2013 contra sumei de 2100 de euro, știind că a fost respins la examenul pentru obținerea permisului de conducere pentru categoria B, astfel că acesta știa și faptul că permisul de conducere prezentat organelor de poliție este contrafăcut.
În ceea ce privește legea penală aplicabilă, având în vedere că fapta de uz de fals a fost comisă la data de 01.04.2014, după . noului Cod penal, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 3 C.pen., potrivit cărora legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare
În drept, fapta inculpatului care la data de 01.04.2014, s-a prezentat la sediul PMT- Secția 1 Poliție și a prezentat lucrătorilor de poliție un înscris oficial, respectiv un imprimat tip permis de conducere cu . despre care știa că este contrafăcut, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C.p..
La alegerea și individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, în baza criteriilor generale de individualizare prevăzute în cuprinsul art. 74 C.pen., raportat la circumstanțele cauzei, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. În concret, instanța a reținut gravitatea infracțiunii comise prin raportare la faptul că inculpatul a prezentat în fața organului de cercetare penală de un imprimat tip permis de conducere despre care știa că este contrafăcut în scopul inducerii în eroare, dar și conduita sa anterior comiterii faptei, respectiv comportamentul bun la locul de muncă și situația familială, după cum reies din recomandarea . Systems SRL și copia certificatului de naștere al fiului inculpatului. Instanța va reține și săvârșirea unei fapte în concurs cu prezenta faptă (cazier judiciar f.16), dar și comportamentul în cursul procesului penal, aceasta colaborând cu organele judiciare și recunoscând și regretând fapta reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește pedepsele complementare și pedepsele accesorii, analizând condițiile necesare pentru aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art. 67 alin. 1 C.pen., instanța a reținut că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi nu este necesară. Având în vedere că potrivit art. 65 alin. 1 C. pen. pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b și d - o, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, iar în cauză nu au fost aplicate pedepse complementare, instanța a constatat că nu pot fi aplicate pedepse accesorii.
Împotriva sentinței penale nr. 299/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara a declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 14.04.2015.
În motivarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și urmare a rejudecării, aplicarea globală a legii penale mai favorabile, întrucât instanța de fond a combinat prevederile din legile succesive, încălcând decizia nr. 265/6.05.2014 a CC, dispunând condamnarea inculpatului pentru o infracțiune în baza legii vechi, iar pe o altă infracțiune în baza legii noi, și executarea pedepsei în temeiul art. 91 din Cp anterior, dar omițând aplicarea obligațiilor prevăzute în mod obligatoriu de art.93 al.2 cp.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu potrivit art.417 al.2 cp cp, instanța de apel apreciază întemeiată calea de atac declarată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara a fost trimis în judecată inculpatul Gavrilut Bărburas S. Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 1.04.2014 când a fost audiat în calitate de inculpat în dosarul penal 6876/P/2011 s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală de la Secția 1 Poliție având asupra sa un permis de conducere cu privire la care exista suspiciunea de a fi contrafăcut, inculpatul precizând că are permisul de conducere ._ M de la data de 20.09.2010 și că nu l-a prezentat la data de 6.06.2011 cu ocazia opririi în trafic, întrucât îi era frică să nu îi fie reținut. Urmare a verificărilor efectuate în baza de date a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a vehiculelor T., s-a stabilit că inculpatul nu figurează ca deținător al unui permis de conducere. Inculpatul a arătat în faza de urmărire penală că permisul de conducere menționat mai sus i-a fost contrafăcut de numitul H. D. în luna iunie 2013 contra sumei de 2100 euro, având certitudinea că permisul de conducere este valabil.
Cu ocazia audierii de către instanța de fond inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa - fila 22 dosar fond, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, exprimându-și acordul de a presta o muncă in folosul comunității.
Instanța de apel apreciază că instanța de fond a procedat în mod corect aplicând inculpatului o pedeapsă pentru săvârșirea complicității la fals material în înscrisuri oficiale în temeiul art. 26 Cp anterior raportat la art. 288 al 1 Cp anterior cu aplicarea art. 5 C.p actual și o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în temeiul art. 323 Cp actual. Raportat la împrejurarea că uzul de fals a fost comis de către inculpat la data de 1.04.2014 când s-a prezentat la sediul PMT Secția 1 prezentând lucrătorilor un înscris oficial, respectiv permisul de conducere cu ._ M despre care știa că este contrafăcut, nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile în privința acestei infracțiuni, care a fost comisă după . Noului cod penal prin Legea nr.286/2009 la data de 1.02.2014. Prin urmare, comportă problema aplicării legii penale mai favorabile doar fapta comisă de inculpat in luna iunie 2013, când a pus datele sale de stare civilă la dispoziția altei persoane care a confecționat imprimatul tip permis de conducere cu ._ M. și care întrunește elementele complicității la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
Principiul mitior lex funcționează potrivit art. 5 NCp prin compararea legilor succesive și selectarea celei mai favorabile dintre ele în considerarea a trei criterii ordonate ierarhic, în funcție de instituția fundamentală a dreptului penal căreia îi corespund cu predilecție. Astfel, vor fi mai întâi luate în considerare modificările condițiilor de incriminare (fapta concret comisă menținându-și caracterul infracțional, după o evaluare in concreto), după care – dacă după acest criteriu nu se reușește identificarea uneia dintre legile succesive ca fiind mai favorabilă decât cealaltă (celelalte) – se va trece la comparația sub aspectul modificării condițiilor de tragere la răspundere penală (de urmărire și judecată), pentru ca, abia înc ele din urmă (dacă nici după al doilea criteriu nu s-a impus departajarea unei legi ca fiind mai favorabilă), să se apeleze la comparația sub aspectul regimului sancționator.
Ca regulă generală, toate aceste examinări urmează a se efectua doar în considerarea particularităților fiecărui caz concret în parte, separat de alte ipoteze de aplicare, iar niciodată după o evaluare generică, în abstract. Dacă în urma acestei întreite evaluări graduale niciuna dintre legile succesive nu se impune a fi mai favorabilă, urmează a se aplica întotdeauna (formal) legea nouă, în vigoare la data judecări cauzei, deoarece ea este identică cu legea veche, în privința respectivei spețe, fiind totodată activă (supraviețuirea legii vechi nu se poate justifica decât în mod excepțional, ca efect al ultraactivității legii mai favorabile ori a celei temporare).
Raportat la regimul sancționator mai blând al legii penale vechi, în mod corect instanța de fond a reținut că legea penală mai favorabilă aplicată inculpatului G. B. S. Ș. pentru săvârșirea complicității la fals material în înscrisuri oficiale este legea veche, respectiv art. 26 cp anterior raportat la art.288 al.1 cp din 1969. Cu privire la afirmațiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara în sensul că aplicând o pedeapsă potrivit legii penale vechi și una potrivit legii penale noi, iar concursul efectuându-se în temeiul legii noi, s-ar încălca Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale fiind în prezența unei combinări a prevederilor din legi succesive, instanța de apel apreciază că acestea nu sunt întemeiate. Decizia nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale a stabilit că dispozițiile art. 5 din Cp sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Ceea ce a fost criticat prin decizia Curții Constituționale a fost determinarea legii penale mai favorabile prin raportare la fiecare instituție care s-ar aplica în mod autonom, în sensul că dacă încadrarea faptei s-ar fi făcut după una din legi care era mai favorabilă, aceasta nu ar fi exclus aplicarea dispozițiilor din cealaltă lege cu privire la recidivă sau la concursul de infracțiuni, dacă acestea sunt mai favorabile. Prin decizia Curții Constituționale s-a urmărit evitarea situațiilor în care se considera concursul de infracțiuni ca fiind o instituție juridico penală ale căror reguli se aplică în cazul succesiunii de legi penale în timp în mod autonom, independent de încadrarea juridică a faptelor, după legea nouă sau după cea anterioară. Prin urmare, ceea ce s-a urmărit a se evita a fost aplicarea pe instituții a legii penale mai favorabile raportat la situația de fapt supusă discuției și la încadrările juridice date faptelor.
Abordând problema legii penale mai favorabile Curtea Constituțională a decis în practica sa – decizia nr. 841/2.10.2007, că prin aplicarea legii penale în timp se înțelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din rațiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârșirii infracțiunii și cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârșit infracțiuni. În speță, inculpatul intimat G. B. S. Ș. a comis o infracțiune sub imperiul codului penal anterior, fapt ce obligă judecătorul cauzei să facă analiza legii penale mai favorabile în temeiul art. 5 Cp, fiind un beneficiu stabilit în favoarea tuturor inculpaților care trebuie să beneficieze de aplicarea acestuia și o infracțiune după data de 1.02.2014 când a intrat în vigoare noul cod penal, instanța de judecată fiind sesizată prin același rechizitoriu cu ambele fapte. În interpretarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara eronată din punct de vedere al instanței de apel, instanța de fond avea obligația de a aplica de drept noul Cod penal și complicității la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, câtă vreme uzul de fals a fost comis după data de 1.02.2014, fără a face o analiză a legii penale mai favorabile. Nu există nici un temei de drept pentru o astfel de abordare a principiului consacrat de art. 5 din Cp, care este un corolar al principiului neretroactivității legii penale mai severe. In viziunea parchetului ar fi trebuit, așa cum s-a arătat, aplicată legea penală mai nouă, ale cărei limite de pedeapsă sunt superioare limitelor de pedeapsă prevăzute de legea existentă în momentul comiterii de către inculpat a faptei, abordare care ar fi în neconcordanță și cu prevederile art.7 paragraf 1 din CEDO, care a stabilit în Hotărârea din 18.07.2013 pronunțată în cauza Maktouf și Damjanovici împotriva Bosniei și Hertegovina, că „ dacă o lege penală mai severă nu se poate aplica în cazul actelor săvârșite înainte de ., atunci o lege penală mai favorabilă trebuie să se aplice actelor comise anterior, dar judecate ulterior intrării sale în vigoare”. Art. 7 paragraf 1 din CEDO presupune o comparație in concreto a legilor penale aplicabile cauzei acuzatului, inclusiv legea în vigoare in momentul săvârșirii infracțiunii și cea în vigoare în momentul judecării cauzei. Hotărârea Scoppola nr. 2 arată că lex mitior trebuie să fie stabilită în concret în sensul că judecătorul trebuie să confrunte fiecare lege penală aplicabilă ( cea veche și cea nou) cu faptele specifice cauzei, cu scopul de a stabili care ar trebui să fie pedeapsa în cazul în care se aplică fie legea vechea fie cea nouă.
Pentru considerentele mai sus prezentate, instanța de apel apreciază corectă opinia instanței de fond, in sensul aplicării legii penale mai favorabile în temeiul art. 5 cp doar uneia dintre cele două infracțiuni pentru care inculpatul G. B. S. Ș. a fost trimis în judecată. Aceasta ar fi fost situația și în cazul în care inculpatul ar fi fost trimis în judecată în mod distinct pentru cele două infracțiuni, in sensul sesizării instanței de judecată cu câte un rechizitoriu pentru fiecare dintre cele două fapte și constatării că doar pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale se pune problema analizării celor două legi penale succesive.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Codului penal „ tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Din analiza textului a cărui neconstituționalitate nu a fost declarată de către Curtea Constituțională, reiese în mod evident că regimul juridic al concursului de infracțiuni în situația în care una dintre pedepse a fost stabilită pe baza legii vechi, iar cealaltă sau celelalte a fost aplicată în temeiul legii noi, este dat de regula potrivit căreia pedeapsa rezultantă se va stabili potrivit legii noi. Prin urmare, art. 10 din Legea 187/2012 nu realizează o combinare a prevederilor din legi penale succesive, ci stabilește în concret modalitatea în care instanța de judecată urmează a proceda în situația în care este sesizată cu un rechizitoriu în ceea ce privește săvârșirea unor infracțiuni anterior intrării în vigoare a codului penal și a altora după . codului. Rațiunea art. 10 din Legea 187/2012 a fost aceea de a nu-i exclude ab initio de la aplicarea legii penale mai favorabile pe inculpații care se găsesc în asemenea situații și care dacă ar fi fost trimiși în judecată prin dosare penale distincte ar fi beneficiat de aplicarea art. 5 din C.penal, fiind evidentă intenția legiuitorului de a înlătura discriminarea.
Prin urmare, modalitatea de stabilire și aplicare a pedepsei este corectă, hotărârea fiind criticabilă doar în ceea ce privește omisiunea instanței de fond ca pe durata termenului de supraveghere să instituie obligativitatea respectării de către inculpat a măsurii de supraveghere prevăzută de pct. b al alin. 2 al art 93 C.p, respectiv ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, motiv pentru care va fi admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, va fi casată hotărârea atacată și se va dispune conform celor prezentate anterior.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 c.p.p
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 alin.1 lit.a C.p.p admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.299/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Desființează hotărârea penală atacată și rejudecând:
În temeiul art.93 alin.2 lit.b C.p obligă inculpatul G. B. S. Ș. ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin.3 c.p.p cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015.
Președinte,Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.AN/4.06.15
Tehnored A.J. 05 Iunie 2015
Prima instanță: Judec.Timișoara-T. L.
| ← Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 593/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 188/2015.... → |
|---|
