Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 593/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-06-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 593/A
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul E. S. T. împotriva sentinței penale nr. 15 din 16.02.2015 a Judecătoriei Ineu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu B. E. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care este audiat inculpatul apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul din oficiu solicită admiterea apelului declarat de inculpat și schimbarea modalității de executare a pedepsei în cea a libertății sub supraveghere.
Procurorul pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de inculpat, sentința apelată fiind legală și temeinică, neimpunându-se schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Inculpatul apelant Edveș S. T., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 15 din 16.02.2015 a Judecătoriei Ineu, în baza art.386 alin.1 C.p.p. cu aplicarea art. 5 C.p. a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.273 alin.1 cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a și b Cod penal din 1969.
În baza art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a și b Cod penal din 1969, art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul EDVEȘ S. T., recidivist, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art.39 alin.2 C.p. raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal a fost contopită pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre de 1 an închisoare cu restul rămas neexecutat la data comiterii infracțiunii ce formează obiectul prezentei cauze (8.10.2013) de 683 zile, din pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.61/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr.938/R/14.08.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea de 683 zile închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de 683 zile închisoare stabilită prin prezenta ceea ce inculpatul a executat de la data comiterii infracțiunii ce formează obiectul cauzei (8.10.2013) până la data pronunțării sentinței, urmând ca inculpatul să execute în final 186 zile închisoare, până la data de 21.08.2015.
În baza art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
A fost anulat mandatul de executare anterior nr.94/16.08.2013 și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.
În baza art.272 C.p.p., suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat B. C., s-a dispus să fie avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Ineu la data de 19.08.2014, în dosarul nr. 960/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de deținere a inculpatului Edveș S. T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 273 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că, în seara zilei de 18.12.2012, în jurul orelor 18.30, în timp ce se aflau la un bar din cartierul de rromi al orașului Ineu, inculpatul Edveș S. T. și S. A. s-au hotărât să sustragă un acumulator auto de pe o mașină și să îl vândă martorului Garamia S. I. care avea nevoie de el. Discuția dintre cei doi a fost auzită de către N. R. S. care a fost de acord să îi ajute în activitatea infracțională, respectiv să îi transporte cu mașina sa. În baza înțelegerii, cei trei au plecat în oraș cu autoturismul condus de către N. R. S.. Când au ajuns pe . cu . Edveș S. T. și S. A. au coborât pentru a sustrage acumulatorul auto de pe autoutilitara tip vidanjeră parcată în lateralul imobilului cu nr. 10. Cu ajutorul unui obiect metalic cei doi au forțat cutia și au sustras cei doi acumulatori. În momentul în care inculpatul Edveș S. T. și S. A. au transportat și pus cei doi acumulatori în portbagajul autoturismului condus de către învinuitul N. R. S., aceștia au fost văzuți de către martorul P. R., soția părții vătămate, care venea acasă. Aceasta a anunțat evenimentul la apelul unic de urgență „112”, iar lucrătorii de poliție i-au identificat la scurt timp pe cei trei în momentul în care se pregăteau să plece de la locuința martorului Garamia S. I. căruia i-au vândut acumulatorii. Lucrătorii de poliție au ridicat acumulatorii de la martorul Garamia S. I. și i-au restituit părții vătămate.
Fapta descrisă mai sus a făcut obiectul cercetărilor în dosarul penal 1014/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, pentru care inculpatul Edveș și S. A. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar N. R. S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
Fiind trimiși în judecată pentru fapta săvârșită, inculpații Edveș S. T. și S. A. au recunoscut fapta în fața instanței de judecată, cerând ca judecata să se facă după procedura prevăzută de art. 320 indice 1 din vechiul Cod de procedură penală. Numitul N. R. S. nu a mai recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, respectiv complicitate la furt calificat.
Prin sentința penală nr. 61 din 11 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ (filele 23-30), inculpatul Edveș S. T. și S. A. au fost condamnați la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, primul cu executare în regim de detenție, iar celălalt cu suspendare condiționată, și s-a disjuns cauza cu privire la N. R. S., stabilindu-se un alt termen de judecată. Această sentință penală a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia penală nr. 983/R din 14 august 2013 (filele nr. 31-33).
Cauza disjunsă privind pe N. R. S. a fost înregistrată la Judecătoria Ineu cu numărul_ .
În această cauză disjunsă, în ședința publică din 08 10 2013 a fost audiat în calitate de martor, inculpatul Edveș S. T. care a declarat în fața instanței de judecată că nu i-a spus numitului N. R. S. că acumulatorii pe care îi va transporta cu mașina sunt furați, sau urmează să fie furați și astfel, acesta nu știa acest lucru (fila 46).
Prin sentința penală nr. 112 din 22 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul_ (filele nr 35-37), N. R. S. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, iar în baza art. 83 din vechiul cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată acestuia prin altă sentință penală și s-a dispus ca N. R. S. să execute în total pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 133/R din 30 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara (filele 38-41).
Din cele expuse mai sus, rezultă că inculpatul Edveș S. T., cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul_ al Judecătoriei Ineu, a dat declarații necorespunzătoare adevărului, arătând în mod mincinos că nu i-a spus numitului N. R. S. că acumulatorii pe care urmează să îi transporte cu mașina sa vor fi furați, deși în realitate chiar el personal, în prezența numitului S. A., i-a comunicat lui N. R. că urmează să sustragă acumulatorii iar el să îi transporte cu mașina.
Atât inculpatul Edveș cât și S. A. au declarat în fază de urmărire penală că N. R. S. știa de faptul că acumulatorii urmează să fie sustrași, întrucât ei i-au spus acestuia din urmă acest fapt.
Și din declarația martorului P. R. rezultă că N. R. S. știa că acumulatorii sunt sustrași de către Edveș și S., întrucât în momentul sustragerii, autoturismul condus de către N. R. se afla parcat pe stradă și ea a avut senzația că autorii au urmărit deplasarea ei și a soțului acesteia de la locuința de pe . a văzut momentul în care cei doi au sustras acumulatorii și i-au pus în mașina care îi aștepta, dar i-a fost frică să intervină, însă a observat direcția în care a plecat autoturismul (fila 45).
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine, dincolo de orice dubiu, că inculpatul Edveș S. T. a dat declarații mincinoase cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul_ al Judecătoriei Ineu, declarații prin care a urmărit absolvirea de răspundere a numitului N. R. S. pentru fapta săvârșită.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu, la data de 25.08.2014, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr. 108 din data de 08.10.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, inculpatul Edveș S. T., în data de 8.10.2013, fiind audiat în calitate de martor în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Ineu, a făcut afirmații neadevărate susținând că numitul N. R. S. nu știa că acumulatorii pe care îi va transporta cu mașina sunt furați.
Situația de fapt mai sus-prezentată rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarația dată de inculpat în calitate de martor în dosarul_, declarația martorului P. R., sentința penală nr._ pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului conform deciziei penale nr.133/R/30.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, declarația inculpatului din dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul judecății, declarația inculpatului, declarația martorului P. R. (fila 48).
Cu privire la declarația martorului N. R. S., propus de inculpat, instanța de fond a constatat că în considerentele sentinței penale nr._ pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, care fac parte din puterea de lucru judecat în măsura în care explică și interpretează dispozitivul, s-a reținut că „inculpații Edveș S. și S. A. s-au hotărât să sustragă un acumulator auto de pe o mașină și să-l vândă martorului Garamia S. I. care avea nevoie de el. Discuția dintre cei doi a fost auzită de către inculpatul N. R. S. care a fost de acord să îi ajute în activitatea infracțională, respectiv să îi transporte cu mașina sa”. În consecință, declarația dată de inculpatul Edveș S. T., în calitate de martor în respectiva cauză a fost considerată nesinceră de către instanță. Cu toate acestea, fapta martorului constituie infracțiune, întrucât a făcut afirmații neadevărate cu privire la împrejurări esențiale despre care a fost întrebat de către instanță, neavând relevanță faptul că declarația sa nu a influențat soluția pronunțată.
Totodată, nu se poate reține faptul că dacă martorul ar fi spus adevărul s-ar fi putut incrimina, cât timp sentința penală nr.61/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ prin care a fost condamnat inculpatul Edveș S. T. cu aplic. art.3201 Cod proc.pen. privind procedura în cazul recunoașterii vinovăției, era definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului conform deciziei penale nr.938/R/14.08.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, anterior depunerii mărturiei.
În drept, fapta inculpatului Edveș S. T., care în data de 8.10.2013, fiind audiat în calitate de martor în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Ineu a făcut afirmații neadevărate susținând că numitul N. R. S. nu știa că acumulatorii pe care îi va transporta cu mașina sunt furați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev și ped. art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a și b Cod penal din 1969, art.5 Cod penal.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a face afirmații neadevărate în legătură cu fapte și împrejurări esențiale cu privire la care a fost întrebat în cauza penală.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiție, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1), pct.1 lit. a) C. pen., întrucât au prevăzut rezultatul faptei, au urmărit și au acceptat posibilitatea producerii lui.
La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, circumstanțele concrete ale faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs, astfel cum rezultă din materialul probator analizat, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la unu la 5 ani închisoare.
Având în vedere că sentința penală nr.61/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, era definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului conform deciziei penale nr.938/R/14.08.2013, instanța a constatat că fapta care formează obiectul prezentei cauze a fost săvârșită la data 8.10.2013, în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu condamnarea menționată și în stare de recidivă post executorie în raport cu celelalte condamnări din fișa de cazier judiciar (filele 47-48).
Conform adresei emisă de Penitenciarul Timișoara în data de 14.01.2015, inculpatul a început executarea pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat în dosarul nr._ la data de 22.08.2013 și expiră la data 21.08.2015, iar până la data de 14.01.2015 a executat un număr de 511 zile (fila 61, în cursul judecății).
Instanța, având în vedere prevederile art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, a reținut că, în concret legea penală mai favorabilă este legea penală veche sub aspectul tratamentului sancționator în cazul recidivei.
Pentru toate aceste considerente, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, prima instanță a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.273 alin.1 cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a și b Cod penal din 1969.
În baza art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a și b Cod penal din 1969, art.5 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul EDVEȘ S. T. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art.39 alin.2 Cod pen. raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre de 1 an închisoare cu restul rămas neexecutat la data comiterii infracțiunii ce formează obiectul prezentei cauze (8.10.2013) de 683 zile, din pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.61/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr.938/R/14.08.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea de 683 zile închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de 683 zile închisoare stabilită prin prezenta ceea ce inculpatul a executat de la data comiterii infracțiunii ce formează obiectul prezentei cauze (8.10.2013) până la data pronunțării prezentei sentințe, urmând ca inculpatul să execute în final 186 zile de închisoare, până la data de 21.08.2015.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
A fost anulat mandatul de executare anterior nr.94/16.08.2013 și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul Edveș S. T., apelul nefiind motivat în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al inculpatului, care a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 91 C.p.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 417 al. 2 C.p.p., instanța constată că apelul formulat de inculpatul Edveș S. T. este nefondat, hotărârea Judecătoriei Ineu fiind temeinică și legală.
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza întregului material probator administrat în cauză, respectiv aceea că inculpatul Edveș S. T. la data de 8.10.2013, fiind audiat în calitate de martor în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Ineu, a făcut afirmații neadevărate, susținând că numitul N. R. S. nu știa că acumulatorii pe care îi va transporta cu mașina sunt furați, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 al. 1 C.p. vechi, vinovăția inculpatului fiind reținută ca urmare a coroborării declarației date de inculpat în calitate de martor, declarația martorului P. R., sentința penală pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, declarația inculpatului, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față, iar în aceste condiții sancționarea penală a inculpatului a survenit într-o manieră temeinică și legală.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța constată că au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului care nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, negând săvârșirea acestei infracțiuni, respectiv se află în stare de recidivă, iar raportat la aceste elemente, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății apare ca una corect individualizată.
Se poate observa însă că datorită stării de recidivă, raportat la sentința penală nr. 61 din 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 938/R din 14.08.2013 a Curții de Apel Timișoara, a fost contopită pedeapsa stabilită prin hotărârea instanței de fond cu restul rămas neexecutat de 683 zile din pedeapsa de 2 ani stabilită prin sentința penală arătată mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 186 zile închisoare, ca urmare a deducerii perioadei executate din pedeapsă.
În ceea ce privește critica legată de modalitatea de executare a pedepsei, instanța constată că aceasta este nefondată, neexistând posibilitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile în care inculpatul se află în stare de recidivă iar mai mult decât atât, se află în executarea altei pedepse cu care a fost contopită pedeapsa dispusă în prezentul dosar, singura modalitate posibilă în situația inculpatului este cea în regim de deținere, dispunându-se și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. S. T. împotriva sentinței penale nr. 15 din 16.02.2015 a Judecătoriei Ineu.
În baza art. 422 C.p.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată din data de 16.02.2015 la zi.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Se va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. S. T. împotriva sentinței penale nr. 15 din 16.02.2015 a Judecătoriei Ineu.
În baza art. 422 C.p.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată din data de 16.02.2015 la zi.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. Gh.B./11.06.2015
Tehnored.A.B.
2 ex./12 Iunie 2015
Prima instanță: I. P.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 115/2015.... | Falsul material în înscrisuri oficiale. Art.320 NCP. Decizia... → |
|---|
