Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 610/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 610/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 610/A
Ședința publică din 08 iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte: F. I.
Judecător: D. V.
Grefier: viorica R.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către revizuientul apelant M. G. P., împotriva sentinței penale nr. 149 din data de 16 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuientul apelant personal aflat în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu Iedu A. G. din cadrul Baroului T. – cu delegație la dosar.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul desemnat din oficiu al revizuientului apelant depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie cu nr._ din 28.05.2015 emisă de Baroul T..
Revizuientul apelant depune la dosar un memoriu și o scrisoare scrisă de către fiul său M. A..
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului formulat în cauză.
Avocatul desemnat din oficiu al revizuientului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare solicită trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului și audierea în calitate de martor a numitului M. A..
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței penale apelate ca fiind temeinică și legală, arătând că în mod corect instanța de fond pe calea revizuirii a respins cererea de reaudiere a numitului M. A..
Revizuientul apelant, în ultimul cuvânt, arată că a comis el crima din anul 2005, pentru care a fost condamnat și în prezent se flă în executarea acestei pedepse, deoarece nu a fost în timp și spațiu la înfăptuirea crimei.
Mai arată că are dovezi că nu a înfăptuit el crima pentru care a fost acuzat, în susținerea cuvântului său fiind declarația polițistului M. ( aflată la fila 104 dosar U.P.).
Proba cu audierea fiului său M. A. este o probă nouă și incontestabilă, deoarece la înfăptuirea crimei, copil a avut 7 ani și jumătate copilul a asistat la înfăptuirea crimei asupra mamei sale, și la acest termen de judecată copilul se află prezent în sală.
Pentru toate aceste motive revizuientul apelant, solicită reanalizarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, audierea fiului său M. A. și în urma reevaluării probelor solicită achitarea sa.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 149 din 16 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul A., în baza art.459 alin.5 Cod procedură penală,s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul M. G. P., fiul lui G. și E., ns. la 25.07.1960, domiciliat în Șiria, ..1523, jud.A., CNP_, în prezent deținut în P. A., împotriva sentinței penale nr.59/16.02.2010, pronunțată de Tribunalul A., în dosarul nr.1962._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3927/29.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin cererea de revizuire înregistrată la data de 19.12.2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr._, condamnatul M. G. P. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.59/16.02.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr.1962._, prin care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.176 lit. a Cod penal, raportat la art.174 Cod penal, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3927/29.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că în cauză au fost încălcate dispozițiile art.6 paragraf 1 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, fiind condamnat de către instanța de recurs fără ca martorii audiați de către instanțele care au dispus achitarea condamnatului să fi fost audiați în recurs. A precizat că hotărârea de condamnare dată în recurs a fost pronunțată fără administrarea vreunei probe. A susținut că a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de omor, pe care nu a comis-o, iar pe perioada cercetărilor penale i-au fost încălcate mai multe drepturi și garanții procesuale. A arătat că, deși în cauză au fost administrate o multitudine de probe, nu există nici o probă directă care să dovedească în mod cert vinovăția condamnatului pentru infracțiunea de omor.
În acest sens, a solicitat desființarea deciziei penale nr.3927/29.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rejudecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și părțile civile B. V. și B. I., și reaudierea martorilor.
Prin încheierea penală nr.109/16.02.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._, s-a dispus trimiterea cererii de revizuire formulată de M. G. P. împotriva sentinței penale nr.59/16.02.2010 către Tribunalul A., spre competentă soluționare.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de fond, din analiza căruia tribunalul a reținu următoarea stare de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul A. nr.291/P/2005, din 27.02.2006, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M. G. P., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.174 Cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului, în fapt și în esență că, în noaptea de 16/17.08.2005 a aplicat multiple lovituri cu un obiect contondent concubinei sale, victima B. M., care i-au cauzat leziuni corporale în urma căreia aceasta a decedat la data de 21.08.2005.
Reținând starea de fapt expusă în rechizitoriu, prin sentința penală nr.59/16.02.2010, pronunțată în dosarul nr.1962._, în rejudecare după casare, Tribunalul A. a dispus condamnarea inculpatului M. G. P. la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.176 lit. a Cod penal, raportat la art.174 Cod penal.
Prin decizia penală nr.47/02.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței nr.59/2010, iar în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Prin decizia penală nr.3628/18.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au admis apelurile declarate de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de partea civilă B. V. împotriva deciziei penale 47/A/02.03.2011 a Curții de Apel Timișoara, s-a casat decizia penală sus-menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara.
În rejudecare, prin decizia penală nr.73/A/18.04.2012, pronunțată în dosar nr.1962._ *, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.59/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul A., iar în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Prin decizia penală nr.3927 din 29.11.2012, pronunțată în dosar nr.1962.1 /108/2006*, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de părțile civile B. V. și B. I., împotriva deciziei penale nr.73/A/18.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a casat în totalitate decizia și a menținut sentința penală nr.59/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul A..
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire a condamnatului M. G. P., prin prisma dispozițiilor legale, respectiv art.459 Cod procedură penală, prima instanță a constată că aceasta este inadmisibilă.
Instanța, procedând potrivit art.456 al.4 Cod procedură penală, a dispus efectuarea unei adrese către condamnatul revizuent M. G. P., punându-i în vedere să-și completeze cererea cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, până la data de 16 aprilie 2015, termen acordat de instanță sub sancțiunea prev. de art.459 al.5 Cod procedură penală.
La data de 15.04.2015, condamnatul M. G. P., prin avocat ales a depus la dosar completare la cererea de revizuire, arătând că își întemeiază cererea pe dispozițiile art.453 alin.1 lit. a Cod procedură penală, respectiv „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză”.
În acest sens, s-a precizat că prin sentința penală nr.59/2010, Tribunalul A. a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, schimbând încadrarea juridică a faptei, contrar opiniei formulate de acuzare conform căreia nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei. Totodată, s-a arată că s-au formulat mai multe cereri de reconstituire a traseului parcurs de inculpat, însă acestea au fost respinse, deși Înalta Curte de Casație și Justiție a dat îndrumări în a se proceda la o reconstituire. În probațiune condamnatul a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul Marca N. – organul de cercetare penală ce a consemnat olograf prima declarație a martorei M. L., esențială pentru soluționarea cauzei, întrucât prin aceasta se stabilește ora la care inculpatul a plecat de acasă.
Pentru aceste considerente a solicitat revizuirea sentinței penale nr.59/2010 a Tribunalului A., pronunțată în dosar nr.1962._ în temeiul art.453 alin.1 lit. a Cod procedură penală, întrucât nu a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Tribunalul a constatat că motivele invocate de către revizuientul condamnat prin cererea formulată nu vizează împrejurări noi, necunoscute de instanța de fond la pronunțarea sentinței penale nr.59/2010 de către Tribunalul A. în dosar nr.1962._ .
În vederea admiterii în principiu a unei cereri de revizuire, instanța pe rolul căreia se află respectiva cauză are obligația în primul rând să constate existența vreunuia dintre cazurile de revizuire reglementate expres de art.453 Cod procedură penală.
Reținând caracterul de cale extraordinară de atac a cererii de revizuire, s-a apreciat de către instanță faptul că ceea ce trebuie dovedit în cazul revizuirii bazat pe art.453 lit.a Cod procedură penală este existența unor situații noi, fiind inadmisibilă revizuirea dacă cererea se întemeiază doar pe existența unor mijloace de probă noi, prin care se tinde la confirmarea unor apărări invocate anterior în cauză, raportat la situația de fapt cunoscută de instanță și în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea definitivă. De asemenea, faptele și împrejurările trebuie să fie noi pentru instanța de judecată, în sensul că aceasta nu a avut deloc cunoștință de existența lor, sau, deși au fost aduse la cunoștință instanței în cursul judecății, nu au fost luate în considerare la deliberare din cauza nedovedirii cu mijloace de probă. Totodată, faptele și împrejurările noi trebuie să fie esențiale, astfel încât să poată justifica schimbarea radicală a hotărârii. Nu este îndeplinită această condiție dacă faptele și împrejurările noi pot determina o soluție mai puțin gravă în stabilirea faptelor.
În consecință, trebuie avute în vedere fapte și împrejurări noi în sensul de fapte probatorii iar nu mijloace de probă noi. Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ pentru a se putea cere revizuirea în baza art.453 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Solicitarea revizuientului privind audierea în calitate de martor a organului de cercetare penală ce a consemnat declarația olografă a martorei M. L., fără a preciza contextul și ceea ce tinde să dovedească prin audierea sa nu îndeplinește nici una dintre condițiile de mai sus. În consecință, raportat la considerentele de mai sus tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.459 alin.3 Cod procedură penală, astfel încât cererea de revizuire este inadmisibilă .
Pentru aceste motive, tribunalul, în baza art.459 alin.5 Cod procedură penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul M. G. P., împotriva sentinței penale nr.59/16.02.2010, pronunțată de Tribunalul A., în dosarul nr.1926._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3927/29.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.275 al.2 Cod procedură penală, a obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva sentinței penale nr. 149 din data de 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a declarat apel condamnatul M. G. .
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia de condamnat, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Condamnatul revizuient a formulat cerere de revizuire a sentinței penale sentinței penale nr.59/16.02.2010, pronunțată de Tribunalul A., în dosarul nr.1926._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3927/29.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința penală nr.59/16.02.2010, pronunțată în dosarul nr.1962._ de Tribunalul A. în rejudecare după casare, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3927/29.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului M. G. P. la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.176 lit. a Cod penal, raportat la art.174 Cod penal.
Prin sentința contestată s-a reținut că cererea de revizuire formulată de petent nu întrunește condițiile de admisibilitate în principiu prev. de art. 459 C.pr.pen..
Din dispozițiile art. 452 și art. 453 C.pr.pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar prin folosirea acestei căi se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Din aceleași texte de lege rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C.pr.pen. și numai pentru cazurile prevăzute expres de art. 453 C.pr.pen., numai pentru aceste cazuri putându-se reexamina în fapt cauza penală.
Potrivit art. 459 C.pr.pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea este motivată și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 453 C.pr.pen., dacă faptele sau mijloacele de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Efectuând această verificare, în mod corect a reținut Tribunalul că petentul solicită revizuirea unei hotărâri ce îndeplinește condițiile prevăzute de art. 452 C.pr.pen., referitoare la faptul că hotărârea trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare a inculpatului, achitare sau încetare a procesului penal.
Însă, revizuientul în susținerea motivului invocat, respectiv existența unor probe noi, nu a indicat fapte și mijloace de probă care să poată duce în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale care să permită revizuirea. În mod judicios a reținut prima instanță că solicitarea revizuientului privind audierea în calitate de martor a organului de cercetare penală ce a consemnat declarația olografă a martorei M. L., fără a preciza contextul și ceea ce tinde să dovedească prin audierea sa nu îndeplinește nici una dintre condițiile de mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul formulat de condamnatul M. G. P. împotriva sentinței penale nr. 149 din data de 16 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ ca nefondat și va menține sentința atacată.
Va dispune virarea sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga apelantul la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge apelul formulat de petentul M. G. P., împotriva sentinței penale nr. 149 din data de 16 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, ca nefondat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariu avocat oficiu
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., obligă petentul la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.06.2015.
Președinte,Judecător,
F. IonescuDana V.
Grefier,
V. R.
Red.:DV/18.06.2015
Tehnored.V.R./23.06.2015
2 ex.
Tribunalul A.
Judecător C. V. L.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 657/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 115/2015.... → |
|---|
