Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 675/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 675/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-06-2015
DOSAR NR._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 675/A
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte: F. M. C. FLORENȚA
Judecător: F. P.
Grefier: I. M. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. I. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rolul instanței se află judecarea apelului formulat de P. DE PE L. TRIBUNALUL T. împotriva sentinței penale nr. 88 din 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 10.06.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 88 din 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. din 1969 art. 5 C.p. si art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul U. C. M., fiul lui H. și A., născut la data de 26.11.1977, în Timișoara, județul T., domiciliat în Jimbolia, ., CNP_, fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate, la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea normativă privitoare la ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. din 1969, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b și c – dreptul de a desfășura activitatea de colectare de deșeuri feroase și neferoase - C.p. din 1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.p. din 1969, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b și c C.p. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 3 ani și 8 luni, în condițiile art. 82 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, art. 84 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni și a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În baza art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. din 1969 art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul A. M., fiul lui M. si M.,născut la data de 24.04.1939, în Drăgănești, jud. Bihor, domiciliat în Jimbolia, .. 12, jud. T., CNP_, fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea normativă privitoare la ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. din 1969, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b și c – dreptul de a desfășura activitatea de colectare de deșeuri feroase și neferoase - C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.p. din 1969, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b și c C.p. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ani, în condițiile art. 82 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, art. 84 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni și a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În baza art. 19 C.p.p. raportat la art. 397 C.p.p. și cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C.civ. din 1864 (în vigoare la data săvârșiri faptei), a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF –DGRFP Timișoara – AJFP T. și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 18.010,96 lei reprezentând impozit pe profit.
În baza art. 397 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 11 din Lg. 241/2005 și art. 249 si urm. C.p.p., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 raportat la art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990, un exemplar al prezentei hotărâri de condamnare s-a dispus a se comunica ORC T. în vederea înregistrării.
În baza art. 274 alin. 1, 2 C.p.p., au fost obligați inculpații la plata sumei totale de 2500 lei, respectiv 1250 lei fiecare.
În baza art. 272 al. 2 C.p.p., s-a dispus plata sumei de 400 lei din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariu avocați din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:
Prin rechizitoriul nr. 894/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. M. și U. C. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9, al. 1 lit. a din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 din Cp. și 5 Ncp.
În fapt s-a reținut că inculpații au predat la ., punct de lucru Săcălaz, în perioada 2009-2011, mai multe cantități de materiale feroase și neferoase, încasând diferite sume de bani, fiind emise un număr de 27 adeverințe de primire și plata emise de societatea respectivă pe numele lui A. M., cauzându-se un prejudiciul bugetului în sumă de 18.010,96 lei, reprezentând impozit pe venit, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. a din Lg 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 VCP și 5 NCp.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: sesizare penală, rezoluție de începere a urmăririi penale, proces-verbal încheiat de D. T. - Serviciul de Inspecție Fiscală, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale, raport de constatare tehnico-științifică, adeverințe emise de REMAT, proces-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect, declarații suspect/inculpat, alte înscrisuri.
Prin încheierea din data de 22.10.2014, Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului T. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 894/P/2011al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. privind pe inculpații A. M. și U. C. M., trimiși în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1969 și art. 5 C.p., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei în consecință.
La termenul de judecată din data de 28.11.2014, inculpatul U. C. M. a declarat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa și a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prev. de art. 375 C.p.p., cerere admisă de instanță.
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului A. M., instanța de fond a dispus efectuarea cercetării judecătorești potrivit art. 376 C.p.p., fiind audiați inculpații si reaudiați martorii din cursul urmăriri penale, la solicitarea inculpatului A. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada 2009-2011, inculpații U. C. M. și A. M. au predat, fără a deține autorizație, la ., punct de lucru Săcălaz, mai multe cantități de materiale feroase și neferoase, încasând diferite sume de bani, fiind emise un număr de 27 adeverințe de primire și plata emise de societatea respectivă pe numele lui A. M., însă semnate în fapt de inculpatul U. C. M., cauzându-se un prejudiciu bugetului în sumă de 18.010,96 lei, reprezentând impozit pe venit.
Cu privire la activitatea infracțională a inculpaților, la data de 27.07.2011 lucrătorii Poliției orașului Jimbolia s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul A. M. colectează, la domiciliul său, materiale feroase și neferoase, fără a deține în acest sens autorizație, pe care ulterior le valorifică la . Săcălaz, obținând sume de bani pe care nu le declară, și prin urmare, nu se reține impozitul aferent.
În vederea verificării celor semnalate a fost trimisă o adresă către ., care a înaintat un număr de 27 adeverințe de primire și plata emise de societatea respectivă pe numele lui A. M. din care reiese că, în perioada 2009-2011, acesta a predat la ., punct de lucru Săcălaz, mai multe cantități de materiale feroase și neferoase, încasând diferite sume de bani. D. pe 5 adeverințe s-a calculat și reținut la sursă impozitul aferent persoanelor fizice de 16%, pentru restul adeverințelor în valoare de 109.191,46 lei, nefiind reținut impozitul pentru persoane fizice, deoarece pe adeverințe era bifată căsuța „gospodărie proprie.”
În vederea stabilirii prejudiciului cauzat bugetului de stat, întregul material a fost înaintat Direcției Generale a Finanțelor Publice T., care, ulterior, pentru competenta soluționare, l-a redirecționat Gărzii Financiare Secția Județeană T..
La data de 23.05.2013, Garda Financiara a înaintat organelor de urmărire penală constatarea făcută în acest caz, concluzionând ca în perioada anilor 2009-2011, conform adeverințelor emise pe numele lui A. M., s-au predat cantități de material feros și neferos în valoare de 109.191,46 lei, sumă pentru care nu a fost reținut impozitul de 16% pentru persoane fizice, deoarece la punctul 2 de pe adeverințele de predare și plată este marcată opțiunea „gospodărie proprie”, mențiune care este făcută, pe proprie răspundere, de cel care predă cantitatea de material recuperabil. Tot reprezentanții Gărzii Financiare au concluzionat că, având în vedere cantitățile mari predate la un singur transport, cât și frecvența acestora, marfa predată nu provine din gospodăria proprie, ci din alte surse, fapt ce impune calcularea impozitului de 16% pentru persoane fizice, rezultând un prejudiciu de 17.470,63 lei.
Fiind audiat, inculpatul U. C. M. a declarat că a colectat material reciclabil de la persoane fizice până în anul 2011, fără a fi autorizat, pe care l-a predat la ., obținând diferite sume de bani. În cursul anului 2009, a fost de acord să-l ajute pe A. M., în sensul că s-a oferit să-l ajute cu transportul materialului feros și neferos pe care acesta îl colecta la domiciliul său. Astfel, de câte ori se deplasa la ., după ce încărca cantitatea sa de material reciclabil, se ducea la domiciliul lui A. M. și înainte de a-i încărca marfa o cântărea, urmând ca după ce preda întreaga cantitate de material recuperabil să-i achite acestuia suma ce i se cuvenea conform cantității cântărite la domiciliul acestuia. U. C. M. a menționat că A. M. a fost prezent de câteva ori cu el la . Săcălaz, însă stătea în autovehicul. De asemenea, a recunoscut că semnăturile de pe adeverințele de predare și plată îi aparțin, întrucât el cunoștea mai bine demersurile care trebuiau făcute.
Inculpatul U. C. M. a mai precizat că nu a predat niciodată material reciclabil care să fie al său, dar în numele lui A. M., iar referitor la actul de identitate acesta susține că i-a fost înmânat de bunăvoie de A. M. și că după fiecare predare îl înapoia acestuia. De asemenea, inculpatul U. C. a precizat că în adeverințele respective sunt înscrise cantitățile cumulate ale sale și ale lui A. M., acesta din urma știind însă ce sumă de bani urma să primească, întrucât își cântărea materialul reciclabil la domiciliu, când îl încărca în mijlocul de transport.
În cauză au fost audiați, în calitate de martori și numiții L. V. G. și K. L. A., angajați ai . Săcălaz, care au semnat pe adeverințele de predare și plată, aceștia susținând că îi cunosc pe cei doi, întrucât veneau împreună să predea materialul feros și neferos, de formalități ocupându-se U. C., întrucât A. M. stătea în autovehiculul cu care veneau.
Martorul K. L. a mai precizat că predarea deșeurilor se făcea de către inculpatul U. C., care prezenta în acest sens buletinul inculpatul A. M., în timp ce inculpatul A. M. rămânea în autoturism. Adeverințele de predare și plată erau semnate de inculpatul U. C.. Situație era acceptată, întrucât „toată lumea din societate știa că cei doi lucrează împreună”.
Ambii martori au precizat că nu puteau să întocmească adeverințele respective dacă persoana înscrisă pe adeverințe nu era prezentă sau pe baza unei copii a buletinului de identitate.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, A. M. a avut o atitudine oscilantă, recunoscând în prima declarație că a colectat material feros și neferos până în mai 2010, la domiciliul său, pe care-l preda unei persoane necunoscute care venea pe raza orașului Jimbolia, știind doar că e din A. și că nu deținea autorizație în acest sens. Ulterior, acesta a susținut că l-a ajutat pe inculpatul U. C. M. să predea material feros și neferos la . Săcălaz, în sensul că a fost de acord să-i dea actul de identitate personal pentru a preda materialul reciclabil în numele său, recunoscând că s-a deplasat și el de câteva ori la sediul acelei societăți, primind în schimbul bunăvoinței sale, suma de 100 lei la fiecare transport.
Ulterior, inculpatul A. M. a declarat în cursul urmăririi penale (declarație pe care a menținut-o în fața instanței) că a fost doar o singură dată la sediul Remat Invest SRL Săcălaz, în anul 2009, împreună cu U. C. M., când a predat 600 kg de material feros, ocazie cu care i-a remis inculpatului U. actul de identitate în vederea predării materialului feros.
Totodată, a precizat că nu a beneficiat de sumele înscrise în adeverințele de predare și plată și că inculpatului U. C. M. a predat material recuperabil, folosindu-se de actul său de identitate, fără ca el sa aibă cunoștință despre acest lucru. De asemenea, inculpatul A. M. a menționat că semnăturile de pe adeverințele de predare și plată emise de . nu sunt ale sale, ci aparțin inculpatului U. C. M., aspect care, de altfel, este confirmat de inculpatul U. C. M..
Inculpatul A. M. a declarat că inculpatul U. C. M. nu i-a restituit actul de identitate mult timp, folosindu-l la predarea de material reciclabil. În susținerea celor declarate inculpatul A. M. a propus audierea martorilor P. I. P., A. D. și C. I., care au fost prezenți când i-a solicitat inculpatului U. C. să-i înapoieze actul de identitate.
Din declarațiile martorilor menționați rezultă că în toamna anului 2011 s-au dus la domiciliul lui A. M., unde l-au întâlnit și pe inculpatul U. C. M., iar la un moment dat l-au auzit pe A. M. spunându-i lui U. C. M. să-i aducă actul de identitate, acesta răspunzându-i că nu-l are la el și că îl va aduce în scurt timp. Aceștia nu au putut da alte detalii.
În ceea ce privește declarațiile martorilor propuși de inculpat, instanța de fond a apreciat că cele relatate de aceștia nu sunt de natură să infirme situația de fapt reținută în rechizitoriu, aceștia relatând doar de o singură discuție între inculpați în toamna anului 2011, cu privire la actul de identitate, fără a putea preciza dacă inculpatul U. C. M. a reținut buletinul inculpatul A., fără a avea acordul titularului. De asemenea, martorii nu au putut da alte detalii cu privire la activitatea inculpatului A. M., de colectare de metale feroase si neferoase.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului A. M., având în vedere că situația de fapt, astfel cum a fost expusă de inculpatul U. C., este confirmată atât de înscrisurile de la dosar (adeverințele de primire și plată), cât și de declarațiile martorilor L. V. G. și K. L. A..
În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico – științific întocmit de inspectorii antifraudă detașați la parchet. Aceștia au concluzionat că inculpații ,în perioada 05.10._10 au depus cantitatea de 107.973 kg de metale feroase și neferoase pentru care au încasat suma de 112.597,8 lei, pentru care nu s-a reținut impozit pe venit din alte surse conform Lg 571/2003 și HG 44/2004, norme valabile pentru anii 2009 și 2010.
Din analiza dosarului inspectorul antifraudă nu a putut stabili prejudiciul cauzat de fiecare persoană în parte, ci doar în ansamblu, însă având în vedere frecvența depunerilor,cantitatea depusă și declarațiile inculpaților rezultă că ambii sunt responsabili de producerea prejudiciului și cu certitudine metalele feroase și neferoase nu au provenit din gospodărie proprie.
Prejudiciul adus bugetului de stat stabili prin raportul de constatare tehnico- științific este în sumă de 18.010,96 lei (impozit pe venit).
Încadrarea juridică și aplicarea legii penale mai favorabile:
Instanța de fond a stabilit aplicarea legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen., în funcție de aceasta analizând elementele constitutive ale infracțiunilor ce formează obiectul acuzației penale.
Având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri și, respectiv, din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța urmează să determine legea penală mai favorabilă prin consecințele sale, în concret, pentru fiecare inculpat.
Cu privire la ambii inculpați, instanța de fond a apreciat că sunt mai favorabile dispozițiile Cod penal din 1969, condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală fiind identice, însă în ceea ce privește regimul sancționator, inculpaților le profită dispozițiile Codului penal din 1969, care prevăd modalități de individualizare a executării pedepselor mai blânde.
În drept, fapta inculpaților U. C. M. și A. M., care, în perioada 05.10._10 au predat, fără a deține autorizație, la ., punct de lucru Săcălaz, cantitatea de 107.973 kg de metale feroase și neferoase pentru care au încasat suma de 112.597,8 lei‚ pentru care nu s-a reținut impozit pe venit din alte surse conform normelor în vigoare pentru anii 2009 și 2010, cauzându-se un prejudiciul bugetului în sumă de 18.010,96 lei, reprezentând impozit pe venit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. din 1969 și 5 C.p.
Infracțiunea de evaziune fiscală a fost săvârșită de către inculpați în modalitatea normativă privitoare la ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, prin bifarea pe 22 adeverințe, în valoare de 109.191,46 lei, a căsuței căsuța „gospodărie proprie” (deși, dată fiind frecvența depunerilor și cantitatea depusă rezultă cu certitudine metalele feroase și neferoase nu au provenit din gospodărie proprie), nefiind reținut impozitul pentru persoane fizice conf. art. 78 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și pct. 152 din HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Prejudiciul cauzat este în cuantum de 18.010,96 lei, reprezentând impozit pe venit din alte surse, calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut de 112.68,55 lei.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 C.p. din 1969, respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, s-a reținut că inculpatul A. M. nu are antecedente penale – conform cererii de cazier și pe parcursul cercetărilor a adoptat o atitudine nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Inculpatul U. C. M. a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, fapt pentru care, cu privire la acest inculpat, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p., reducând, în vederea stabilirii pedepsei, limitele legale ale pedepsei cu o treime.
Inculpatul U. C. M. este cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, inculpatului fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii administrative prin ordonanța nr. 376/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. a din Lg 241/2005.
Instanța de fond, la aprecierea pericolului social concret al faptei săvârșite, a avut în vedere consecințele faptei inculpaților, materializate într-un prejudiciu de o valoare redusă, precum și modalitatea efectivă de săvârșire a faptei, care imprimă acesteia un grad de pericol social mai redus.
Față de cele de mai sus, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. din 1969, art. 5 C.p., instant de fond i-a condamnat pe inculpați la o pedeapsă orientată spre miniumul special, respectiv pe inculpatul U. C. M. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, iar pe inculpatul A. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea normativă privitoare la ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. din 1969, a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b și c – dreptul de a desfășura activitatea de colectare de deșeuri feroase și neferoase - C.p. din 1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.p. din 1969, a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b și c C.p. pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, constatând că sunt întrunite condițiile art. 81 C. pen. din 1969 cu privire la ambii inculpați, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercareîn condițiile art. 82 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, art. 84 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni și a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În ceea ce privește latura civilă, D. T. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 17.470,63 lei, reprezentând impozit pe profit.
Instanța de fond a reținut că sunt aplicabile următoarele dispoziții: art. 78 (2) din Legea 571/2003 “veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a) - h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum și cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol”; art. 79 alin. 1 din Legea 571/2003 impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.
Instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpaților prev. de art. 998, 999 C.civ., respectiv: existența faptei ilicite a inculpatului; vinovăția inculpatului constând în săvârșirea faptei cu intenție; existența unui prejudiciu estimat de partea civilă în sumă de 109.789 lei în sarcina inculpatului; existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, răspunderea care operează în cazul acestora fiind una solidară, conf. art. 1003 C. civ. din 1864.
Față de cele de mai sus, însușindu-și modul de calcul al impozitului pe profit din Raportul de constatare tehnico-științific din 16.07.2014, prin aplicarea cotei de 16% la venitul brut de 112.568,55 lei corespunzător celor 22 de facturi emise de ., în baza art. 19 C.p.p. raportat la art. 397 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999, 1003 C.civ. din 1864 (în vigoare la data săvârșiri faptei), instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF –DGRFP Timișoara – AJFP T. și a obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 18.010,96 lei reprezentând impozit pe profit.
În baza art. 397 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 11 din Lg. 241/2005 și art. 249 și urm C.p.p., a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 raportat la art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990, a dispus ca un exemplar al prezentei hotărâri de condamnare să se comunice ORC T. în vederea înregistrării.
În baza art. 274 alin. 1, 2 C.p.p., a obligat inculpații la plata sumei totale de 2500 lei, respectiv 1250 lei fiecare și, în baza art. 272 al. 2 C.p.p., a dispus plata sumei de 400 lei din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariu avocați din oficiu.
Împotriva sentinței penale nr. 88 din 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a formulat apel P. DE PE L. TRIBUNALUL T., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 29.04.2015 sub nr._ .
În cuprinsul motivelor de apel formulate, P. de pe lângă Tribunalul T. a solicitat desființarea în latură penală a hotărârii primei instanțe în ceea ce privește nelegala aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor față de inculpatul U. C. M., potrivit disp. art. 65 alin. 1-3 C.p. 1969 și art. 5 C.p.
Prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată
În perioada 2009-2011, inculpații U. C. M. și A. M. au predat, fără a deține autorizație, la ., punct de lucru Săcălaz, mai multe cantități de materiale feroase și neferoase, încasând diferite sume de bani, fiind emise un număr de 27 adeverințe de primire și plata emise de societatea respectivă pe numele lui A. M., însă semnate în fapt de inculpatul U. C. M., cauzându-se un prejudiciu bugetului în sumă de 18.010,96 lei, reprezentând impozit pe venit)
În ceea ce privește încadrarea juridică, aceasta este cea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, prima instanță apreciind în mod corect că legea penală mai favorabilă este cea înainte de modificările intervenite la data de 01.02.2014 coroborate cu codul penal din 1969
În ce privește cuantumul pedepselor principale și modalitatea de executare, instanța de apel apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpaților, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul U. C. M. fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens, întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Instanța de apel reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
Infracțiunea de evaziune fiscală aduce atingere relațiile sociale privitoare la stabilirea corectă și exactă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor precum și îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor.
În speță, pedepsele aplicate inculpaților sunt în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate, neimpunându-se reducerea acestor pedepse, iar în cazul inculpatului U. pedepsele au fost aplicate spre minimul special redus cu o treime.
Față de prevederile art. 65 C.pen., potrivit cu care :”Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani …Condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie” și, întrucât instanța de apel a menținut pedeapsa stabilită de prima instanță în sarcina inculpatului U. C. M., se impune înlăturarea pedepsei complementare, aceasta fiind nelegală, neputând fi aplicată decât în cazul în care pedeapsa stabilită era de minimum 2 ani.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 88/06.04.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ /214.
Va desființa sentința penală atacată sub aspectul pedepselor complementare și, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 12 din Legea 187/2012, va înlătura pedepsele complementare aplicate inculpatului U. C. M..
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 88/06.04.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr_ /214.
Desființează sentința penală atacată sub aspectul pedepselor complementare și, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 12 din Legea 187/2012 înlătură pedepsele complementare aplicate inculpatului U. C. M..
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. M. C. FLORENȚA F. P.
GREFIER,
I. M. S.
Red. F.P./03.07.2015
Tehnored. I.M.S.- 5 ex./30.06.2015
Primă instanță: Tribunalul T. – jud. S. L.
| ← Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 674/2015. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 678/2015. Curtea... → |
|---|
