Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 645/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-06-2015
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 645/A
Ședința publică din 15 iunie 2015
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul M. M. S. împotriva sentinței penale nr. 895/29.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis în dosar nr.6331/P/2013 la data de 03.09.2014, a fost trimis în judecată inculpatul M. M. S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal 1969.
Prin rechizitoriu s-a reținut că în data de 13.09.2013, inculpatul M. M. S., a fost oprit în trafic în localitatea D., jud. A., conducând autoturismul marca Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 709/J, iar la control solicitându-i-se să prezinte permisul de conducere, nu l-a putut prezenta, arătând faptul că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie.
Din verificările efectuate în baza națională de date DEPABD, a rezultat că inculpatul M. M. S., nu are eliberat pe numele său permis de conducere.
Numitul M. M. S. nu a putut fi audiat în calitate de suspect și nici în calitate de inculpat întrucât așa cum rezultă din procesele verbale depuse la dosar, deși a fost citat acesta nu s-a prezentat la sediul organelor de poliție. Acesta a fost audiat imediat după săvârșirea faptei, iar în această declarație a recunoscut săvârșirea faptei.
Din declarația martorului audiat în cauză, rezultă faptul că, în data de 13.09.2013 în jurul orelor 23.00, în timp ce se deplasa spre casă în localitatea D., jud. A., a fost oprit de către organele de poliție, care i-au solicitat să asiste în calitate de martor asistent la controlul pe care aceștia îl efectuau cu privire la o persoană care conducea autoturismul marca Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare_ . Ulterior a aflat că persoana în cauză se numește M. M. S. din județul Prahova, iar în momentul în care acestuia i-a fost solicitat permisul de conducere de către organele de poliție, a declarat că nu posedă permis de conducere eliberat de către autoritățile române.
Prin sentința penală nr. 895 din 29.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal 1969 și cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. M. S., la pedeapsa de:
- 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal 1969, s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 440 (patrusutepatruzeci) zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1494/17.09.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 102/02.02.2011 a Curții de Apel Ploiești și s-a contopit pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată în cauză cu restul de pedeapsa menționat, în pedeapsa cea mai grea aceea de 440 (patrusutepatruzeci) zile închisoare, fără aplicarea vreunui spor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de:
- 440 (patrusutepatruzeci) zile închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal 1969 inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal 1969, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 13 septembrie 2013, în jurul orelor 2300, inculpatul a fost oprit în trafic de organele de poliție în timp de conducea autoutilitara marca Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare_ pe raza localității D. din jud. A., pe DJ 709/J, după cum rezultă din procesul-verbal de constatare de la fila 7 dosar urmărire penală coroborat cu declarația martorului Zelnner S. de la filele 9-10 dosar urmărire penală.
Instanța a reținut, de asemenea, din procesul-verbal de verificare de la fila 8 dosar urmărire penală și din verificările efectuate în baza națională de date DEPABD de la fila 16 dosar urmărire penală, că inculpatul M. M. S., nu are eliberat pe numele său permis de conducere.
Deși legal citat, inclusiv cu mandat de aducere, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței.
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1494/17.09.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 102/02.02.2011 a Curții de Apel Ploiești, din care a fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 440 (patrusutepatruzeci) zile închisoare, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 14 dosar urmărire penală.
În drept, fapta inculpatului M. M. S. de a conduce în data de 13 septembrie 2013, în jurul orelor 2300 pe drumurile publice, autoutilitara marca Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal 1969 și cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La aprecierea legii penale mai favorabile în situația de față a unui concurs de legi penale, instanța a avut în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal sunt identice cu cele din vechea reglementare pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului. În aceste condiții, instanța s-a raportat la aprecierea legii penale mai favorabile la tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, constatând că legea veche este mai favorabilă inculpatului sub acest aspect, atât timp cât dispozițiile art. 61 alin. 1 Cod penal 1969, prevăd un spor facultativ de pedeapsă față de un spor obligatoriu în noua reglementare. În aceste condiții, instanța a aplicat inculpatului în mod global dispozițiile Codului penal 1969, care va ultraactiva, fiind identificat ca lege penală mai favorabilă.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal 1969. Instanța a avut în vedere în defavoarea inculpatului împrejurarea că acesta este cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă și lipsa oricărui regret real cu privire la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei motivat de aceea că are în întreținere un copil minor în vârstă de 13 ani.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul art. 417 alin. 2 C.p.p, curtea găsește hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală urmând a respinge apelul declarat pentru următoarele motive:
În faza de urmărire penală inculpatul în declarația dată la fila 12 dosar U.P. a recunoscut săvârșirea faptei, însă ulterior atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată acesta a refuzat să dea curs solicitărilor organelor judiciare de a se prezenta spre a-și susține nevinovăția și astfel nu a mai putut fi audiat.
Chiar și în cererea de apel inculpatul recunoaște comiterea faptei, însă este nemulțumit de cuantumul pedepsei aplicate în cauză.
Având în vedere data la care s-a produs comiterea faptei (13.09.2013) precum și faptul că la data de 02.01.2014 au intervenit modificări legislative majore cu implicații aspra faptei comise de către inculpat, prima instanță în mod corect a procedat la identificarea legii penale mai favorabile prin filtrul deciziei 265/2014 a Curții Constituționale și a constatat în mod corect că vechiul cod penal este legea penală mai favorabilă în speță.
Cum limitele de pedeapsă pentru fapta comisă ( în vechea legislație ) erau închisoarea de la 1 la 5 ani, judecătorul primai instanțe în urma aplicării criteriilor prev. de art. 72 din vechiul cod penal s-a orientat în mod corect către pedeapsa minimă prevăzută de lege.
Ceea ce a atras aplicarea unei pedepse rezultante mult mai mari decât pedeapsa aplicată pentru prezenta faptă este starea de recidivă a inculpatului rezultată din fișa de cazier judiciar aflată la fila 14 dosar U.P, de unde reiese că inculpatul a fost liberat condiționat la data de 03.07.2012 cu un rest de 440 zile.
În aceste condiții, în mod corect judecătorul fondului a procedat la revocarea liberării condiționate a restului mai sus arătat și la contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în prezentul dosar în pedeapsa cea mai grea (fără aplicarea vre-unui spor de pedeapsă ), inculpatul urmând a executa pedeapsa de 440 zile închisoare, adică exact câr sporul rămas neexecutat.
Ca urmare a efectuării operațiunii juridice mai sus arătate, instanța nu putea să aplice o pedeapsă rezultantă mai mică de 440 zile închisoare, astfel că hotărârea atacată este temeinică și legală, motiv pentru care curtea urmează a respinge apelul declarat cu consecința obligării inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul M. M. S. împotriva sentinței penale nr. 895/29.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. I.P./24.07.15
Tehnored. C.I./24.07.15
PI. – L. B. – Jud. A. – Jud. Ineu
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 643/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
