Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 140/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.140/A
Ședința publică de la 9 februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 2851/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică pentru inculpatul C. G. lipsă se prezintă apărător din oficiu avocat D. E. din cadrul Baroului T., care depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. 8560.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, se constată depusă la dosar prin registratură la data de 06.02.2015 cerere de amânare în vederea angajării unui apărător ales aformulată de către inculpat.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, apreciind că inculpatul a avut suficient timp.
Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că nu se opune.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de amânare formulată de inculpat, având în vedere că de la pronunțarea hotărârii și până la termenul de judecată a avut suficient timp, cu atât mai mult cu cât apelul este declarat de inculpat.
Instanța întreabă părțile dacă mai au alte cereri de formulat.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe apelul formulat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat D. E. solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacete și în rejudecare aplicarea unei pedespe cu suspendare, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că nu sunt îndeplinite prevederile art. 191 lit. b) CP pentru aplicarea unei pedepse cu suspenadre, având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat..
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2851/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, s-a dispus, în baza art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 375 Cod procedură penală și art. 79 alin. 3 Cod penal, condamnarea inculpatului C. G., la pedeapsa de: 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce.
În baza art. 374 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. emis în dosar 4237/P/2014 la data de 03.10.2014, înregistrat la data de 14.10.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 335 al. 2 din Codul penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că la data de 07.07.2014, în jurul orei 07:30, în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare AR-_ dinspre localitatea V. spre Podgoria, inculpatul C. G. a fost oprit pentru efectuarea unui control de un echipaj al Poliției Rutiere. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatului C. G. i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule în perioada 24.06.2014 – 23.07.2014.
Declarația inculpatului C. G. se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 07.07.2014, în sensul că la data de 07.07.2014, în jurul orei 07:30, în timp ce patrulau pe Calea Radnei, organele de poliție din cadrul I.P.J. A. – Serviciul Rutier au procedat la oprirea autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare AR-_, fiind astfel identificat inculpatul C. G.. Astfel cum reiese din proces-verbal de verificare în evidența conducătorilor auto (f.20), inculpatul C. G. este posesorul permisului de conducere categoria B nr.A00228031R, însă exercitarea dreptului de a conduce autovehicule i-a fost suspendată în perioada 24.06.2014 – 23.07.2014.
În concordanță cu probele mai sus analizate este și declarația martorului C. C. L., care a confirmat în totalitate situația de fapt descrisă mai sus.
În concluzie, declarațiile inculpatului C. G. se coroborează cu celelalte mijloace de probă, acesta recunoscând fapta reținută în sarcina sa.
În fapt, prima instanță, analizând actele si probele administrate în cauză: în faza de urmărire penală: declarația suspectului/inculpatului C. G.(f.16/19), proces verbal de constatare a infracțiunii (f.12), proces-verbal de verificare (f.20), fisă de cazier judiciar (f.40), declarație martor C. C. L. (f.44) și declarația inculpatului dată în fața instanței la termenul din 11 decembrie 2014, în temeiul art. 375 Cod procedură penală, prin care inculpatul recunoaște în totalitate starea de fapt astfel cum a fost descrisă prin actul de sesizare, solicitând totodată efectuarea judecății în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, a reținut o stare de fapt similară întru-totul cu cea prezentată în actul de sesizare al instanței, situație de fapt redată mai sus.
Prima instanță a mai reținut de asemenea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la filele 40 dosar urmărire penală.
În drept, s-a constatat de prima instanță că fapta inculpatului de a conduce autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare AR-_, pe drumurile publice din județul A., cu toate că dreptul de a conduce îi era suspendat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Prima instanță a avut în vedere în favoarea inculpatului atitudinea sinceră a acestuia în fața instanței, recunoașterea faptei reținute în sarcina sa dar și de asemenea împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, prezenta faptă fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere că inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 252/24.09.2002 a Judecătoriei Ineu, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 902 zile la data de 02.09.2008.
Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că pedeapsa de: 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce este de natură a realiza scopul pedepsei.
Inculpatul fiind condamnat, prima instanța în baza 349 Cod procedură penală raportat la art.374 Cod procedură penală l-a obligat și la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei.
Împotriva sentinței penală nr. 2851/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, a formulat apel în termenul legal inculpatul C. G..
În motivare arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, motivat de faptul că i-a fost aplicată o pedeapsă cu executare deși ar fi fost posibilă aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere. Inculpatul a solicitat să se țină cont de circumstanțele personale, are un minor în întreținere, și o situație familiară grea. Precizează că, în situația în care i-ar fi aplicată o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere se obligă să respecte obligațiile impuse de către instanță.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul formulat inculpatul C. G. este nefondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize coroborate și obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, fapta a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de textul de încriminare, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii penale și civile a inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa.
Din probatoriul administrat rezultă că în data de 07.07.2014, în jurul orei 07:30, în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare AR-_ dinspre localitatea V. spre Podgoria, inculpatul C. G. a fost oprit pentru efectuarea unui control de un echipaj al Poliției Rutiere. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatului C. G. i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule în perioada 24.06.2014 – 23.07.2014.
Fapta inculpatului C. G., așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând ca judecata să se facă în procedura simplificată prev. de art. 375 C.pr.pen..
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o individualizare corectă, ținând cont de dispozițiile art. 74 Cod penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Astfel, s-a avut în vedere gradul de pericol ridicat al faptei săvârșite, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea acestei fapte, împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră cu organele judiciare, antecedentele penale ale inculpatului, care anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, fapta comisă în prezenta cauză fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
Prin urmare, pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în regim de detenție aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
Solicitarea inculpatului de aplicare a unei pedepse cu suspendare sub supraveghere nu poate fi primită, întrucât printre condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal pentru aplicarea acestei măsuri de individualizare a executării pedepsei, este și accea ca infractorul să nu mai fi fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare. Or, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, (6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 252/24.09.2002 a Judecătoriei Ineu, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 902 zile la data de 02.09.2008) pentru această condamnare nu a intervenit reabilitarea și nici nu s-a împlinit termenul de reabilitare.
Ca atare, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul declarat de inculpatul C. G., împotriva sentinței penale nr. 2851 din data 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ și va menține sentința atacată.
Va dispune virarea sumei de 200 lei din fondurile MJ în fondurile Baroului T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art.275 alin.2 C. pr.pen., va obliga inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul C. G., fiul lui G. și M., născut la data de 22.01.1976 CNP_, împotriva sentinței penale nr. 2851 din data 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Menține sentința atacată.
Dispune virarea sumei de 200 lei din fondurile MJ în fondurile Baroului T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art.275 alin.2 C. pr.pen., obligă inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, data de 09.02.2015.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red. D.V../11.03.2015
Tehnored. A.S./18.02.2015/4ex
Judecătoria A.: L. M. U.
| ← Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
