Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 202/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 202/A
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr. 2854/11.12.2014 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul intimat personal, asistat de avocat ales L. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosar, prin registratură, motivele de apel de către partea responsabilă civilmente.
S-a luat declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în proces – verbal atașat separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Apărătorul ales al inculpatului intimată, arată că, lasă la aprecierea instanței soluționare apelului declarat de partea responsabilă civilmente.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat în cauză de către partea responsabilă civilmente, menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, nu se impune acordarea daunelor solicitate.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2854/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 196 alin. 2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 375 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Burcușel V. B., la 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal 1968 inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal 1968, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, 82 Cod penal 1968 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1968, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.
În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Pittollo C. și obligă F. de Protecție a Victimelor Străzii să plătească acestei părți civile suma de 50.000 euro (80% din 62.500 euro) cu titlu de daune morale și 876,5 euro și 2307 lei (80% din 1095, 7 euro și 2884 lei ), cu titlul de daune materiale și respinge restul pretențiilor civile.
În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. de Urgență A. și a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți suma de 825.6 lei (80% din 1032 lei).
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., nr. 3868/P/2013, înregistrat la prima instanță la data de 12.06.2014, a fost trimis în judecată inculpatul Burcușel V. B. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare că:
În data de 03.06.2013, în jurul orei 15.56, inculpatul BURCUȘEL V. B. conducea autoutilitara marca Seat Inca cu nr. de înmatriculare_, pe Calea A. V. din mun. A., dinspre zona Lebăda, către intersecția cu . ca pasager pe locul din dreapta pe martorul M. V. D.. Inculpatul s-a încadrat pe banda din stânga, înainte de intersecția F., dirijata prin semnale luminoase, circulând în spatele unei coloane de vehicule în mișcare. La apariția semnalului de culoare galbena inculpatul se afla la câțiva metri de locul unde este montata consola semaforului și și-a continuat deplasarea spre direcția de mers dorita, respectiv . stânga.
În același timp persoana vătămată P. C. conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe calea A. V. din mun. A., dinspre loc. Nadlac către intersecția cu . a oprit autoturismul pe banda I, la semnalul de culoare roșie a semaforului electric, după care, la culoarea verde a semaforului, împrejurare surprinsa de înregistrarea video, a pătruns în intersecția mai sus menționată, lovind cu partea lateral dreapta autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, ce efectuase anterior un viraj la stânga și se îndrepta pe direcția .> Accidentul de circulație s-a soldat cu vătămarea corporală a conducătorului auto P. C., în vârstă de 68 ani. Acesta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiza medico-legala nr.107/A1/26.03.2014, întocmit de SJML A..
În urma prelevării probelor biologice recoltate de la ambii conducători auto s-a stabilit ca aceștia nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezulta ca inculpatului BURCUȘEL V. B. îi aparține culpa exclusiva în producerea accidentului rutier, acesta încălcând prev. art. 57 al.2 din OUG 195/2002, art.52 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. Potrivit prevederilor antemenționate. La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier. Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.
Analizând actele si probele administrate in cauza în faza de urmărire penală și declarația inculpatului dată în fața instanței, în temeiul art. 375 Cod procedură penală, prin care acesta recunoaște în totalitate starea de fapt astfel cum a fost descrisă prin actul de sesizare, solicitând totodată efectuarea judecății în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, prima instanță a reținut o stare de fapt similară întru-totul cu cea prezentată în actul de sesizare al instanței, situație de fapt redată mai sus.
Vinovăția inculpatului rezultă dincolo de orice dubiu din declarațiile sale, acesta descriind în mod detaliat modalitatea de comitere a faptelor, care se coroborează cu concluziile procesului verbal de cercetare la fața locului de la filele 9-11 dosar urmărire penală, cu înregistrarea video a accidentului (fila 31 dosar urmărire penală) precum și cu declarațiile martorilor existente la dosarul de urmărire penală (filele 83-84 dosar urmărire penală).
Prima instanță a reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la filele 92 din dosarul de urmărire penală.
În dosar s-a constituit parte civilă persoana vătămată P. C., care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 118.991 Euro cu titlu de daune morale și suma de 263.223 lei, cu titlu de daune materiale, precum și S. C. Județean de Urgență A., care a solicitat obligarea inculpatului la plata contravalorii tratamentului medical acordat victimei infracțiunii, în cuantum de 1032 lei.
În drept, în latură penală, fapta inculpatului care în timp ce conducea autoutilitara marca Seat, cu nr. de înmatriculare_ pe Calea A. V. din municipiul A. nu a acordat prioritate de trecere autoturismului condus de partea vătămată P. C., intrând în impact cu acesta, accident în urma căruia partea vătămată P. C. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de dispozițiile art. 184 alin. 2, 4 Cod penal 1968. Prima instanță a reținut că inculpatul a condus respectivul autoturism cu nerespectarea dispozițiilor art. 57 alin. 2 din OUG 195/2002 care prevede că: „la intersecțiile cu circulație dirijată conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier. Semnalul de culoare roșie interzice trecerea”
Fapta inculpatului a fost săvârșită în modalitatea culpei fără prevedere, prevăzute de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod penal 1968, culpa inculpatului rezultând din nerespectarea dispozițiilor legale sus-menționate.
Partea vătămată nu a respectat la rândul său regulile privind circulația pe benzi, săvârșind contravenția prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 16 din OUG nr. 195/2002. astfel, din înregistrarea video a accidentului existentă la dosarul de urmărire penală rezultă că deși partea civilă s-a încadrat pe banda din dreapta a carosabilului, ulterior și-a continuat deplasarea înainte, cu toate că o asemenea manevră era prohibită
În aceste condiții, în raport cu gradul în care acțiunile/omisiunile cu caracter ilicit ale acestor persoane au concurat la producerea urmării pernicioase, prima instanță a apreciat întinderea culpelor participanților ca fiind în proporția următoare: 80 % culpa inculpatului și 20 % culpa părții civile.
Având în vedere că dispozițiile legii penale vechi apar mai favorabile sub raportul individualizări executării sancțiunilor penale prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 196 alin. 2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal 1968 în infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal .
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal 1968. Prima instanță a avut astfel în vedere atitudinea sinceră a inculpatului în fața organelor de urmărire penală, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa în fața instanței de judecată, conduită în raport cu care s-a dat eficiență dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală și de asemenea împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Față de aceste considerente prima instanță a procedat la soluționarea acțiunii penale conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
În latură civilă, în dosar s-a constituit parte civilă S. C. Județean de Urgență A. care a solicitat obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei de 1032 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare și tratament (filele 96-99 dosar urmărire penală).
Prima instanță a constatat din documentele justificative depuse de această parte civilă, că aceste pretenții sunt fondate.
Pe cale de consecință, în baza art. 25 Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006, prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. Județean de Urgență A. și a obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 825,6 (80% din 1032 lei, ținând cont de concursul de culpe existent în cauză) cu titlu de cheltuieli de spitalizare și tratament.
În dosar s-a constituit parte civilă partea vătămată P. C., care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 118.991 Euro cu titlu de daune morale și suma de 263.223 lei, cu titlu de daune materiale.
Cu privire la daunele materiale solicitate acestea sunt parțial întemeiate. Inculpatul a solicitat contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate pentru ameliorarea stării de sănătate (medicație, intervenții chirurgicale, deplasări la instituții medicale pentru control medical, etc.). Aceste pretenții civile apar ca întemeiate, fiind dovedite cu înscrisurile justificative depuse la dosarul cauzei din care rezultă efectuarea de către parte a unor plăți în cuantum total de 1095,7 euro și 2884 lei pentru produse și servicii de natură medicală. Cât privește suma de 225.800 de lei solicitată de parte cu titlu de beneficiu nerealizat, reprezentând sumele de bani care ar fi fost dobândite de parte în temeiul unui contract de consultanță încheiat cu societatea Babieca SRL, această pretenție apare ca nedovedită. Astfel, partea civilă a depus în probațiune un înscris sub semnătură privată intitulat contract de asistență și consultanță tehnică nr. 93/01.09.2009 și un înscris ce reprezintă un act adițional la acest contract, dar acestea, conform regulilor generale nu pot face dovada în privința datei, dat fiind că această mențiune a unui înscris sub semnătură privată nu este opozabilă terților. Partea avea posibilitatea probării existenței raporturilor contractuale și a beneficiilor aferente prin dovada înscrierii convenției la Inspectoratul Teritorial de Muncă, respectiv prin atestarea plății impozitelor către stat pentru veniturile provenind din contractul de asistență și consultanță tehnică, dat fiind că un înscris sub semnătură privată dobândește dată certă prin înscrierea sau menționarea acestuia într-un registru oficial.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, prima instanță a constatat că acestea sunt parțial întemeiate. La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii instanța are în vedere consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, precum și măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În acest sens prima instanță a avut în vedere actele medico-legale existente la dosarul cauzei care atestă că partea vătămată a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale, precum și că partea și-a pierdut funcția la ochiul drept.
Față de cele de mai sus prima instanță a evaluat prejudiciul moral suferit de partea civilă la suma de 62.500 euro.
Având în vedere raportul culpelor persoanelor implicate în producerea accidentului rutier, în baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală prima instanță a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Pittollo C. și a obligat F. de Protecție a Victimelor Străzii să plătească acestei părți civile suma de 50.000 euro (80% din 62.500 euro) cu titlu de daune morale și 876,5 euro și 2307 lei (80% din 1095, 7 euro și 2884 lei), cu titlul de daune materiale și a respins restul pretențiilor civile.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii București.
Prin motivele de apel aflate la dosarul cauzei, s-a solicitat desființarea parțială a sentinței penale atacate și, pronunțând o nouă hotărâre să se dispună reconsiderarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile P. C., în sensul corectei individualizări a acestuia.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii București este nefondat pentru următoarele considerente.
Astfel, instanța de fond în mod corect a stabilit starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că inculpatul Burcușel V. B., la data de 03.06.2013, conducând autoutilitara marca Seat cu nr. de înmatriculare_ - pe Cl. A. V. din mun. A., nu a acordat prioritate de trecere autoturismului condus de partea civilă P. C., tamponând autoturismul acestuia din urmă, iar în urma accidentului de circulație persoana vătămată a necesitat pentru vindecarea leziunilor un nr.de 120 zile îngrijiri medicale, fapta care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, instanța reținând forma prev.de art.184 alin.2,4 V C.p., respectiv o proporție de 80 % a culpei inculpatului, 20 % din culpă revenindu-i părții civile.
Această stare de fapt a rezultat din probele administrate în cauză, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului, astfel că prezumția de nevinovăție de care a beneficiat inculpatul a fost răsturnată în speța de față, săvârșirea infracțiunii fiind dovedită dincolo de orice dubiu, motiv pentru care condamnarea inculpatului a survenit într-o manieră temeinică și legală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța constată că au fost avute în vedere criteriile prev.de art.74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, prejudiciul cauzat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine de recunoaștere pe parcursul procesului penal și nu are antecedente penale, motiv pentru care pedeapsa de 6 luni închisoare, care a fost suspendată condiționat, conform dispozițiilor art.81 și urm. V C.p., apreciindu-se că legea veche este cea favorabilă inculpatului, această pedeapsă fiind de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
În cea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile, aspect criticat de partea responsabilă – civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii, instanța constată că a fost corect soluționată, întrucât sumele acordate părții civile, respectiv 876,5 euro și 2307 lei, au fost dovedite pe parcursul procesului penal cu înscrisuri justificative, aceste sume reprezentând produse și servicii de natură medicală.
În mod corect instanța de fond nu a acordat toate pretențiile civile solicitate de către partea civilă cu acest titlu, mai precis pretențiile referitoare la beneficiul nerealizat, întrucât probele dosarului nu au fost de natură să conducă la acest rezultat, înscrisul sub semnătură privată depus la dosar, respectiv un contract de consultanță și asistență tehnică nefiind denatură să conducă la ideea producerii unui prejudiciu cert.
Cu privire la daunele morale se poate constata că în urma acțiuni culpabile a inculpatului, partea civilă P. C. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un nr. de 120 zile îngrijiri medicale, dar mai mult decât atât s-a putut constata că persoana vătămată și-a pierdut funcția vederii normale a ochiului drept, astfel că în raport cu toate aceste elemente în mod corect s-a apreciat că persoana vătămată a suferit consecințe negative atât pe plan fizic cât și psihic, în raport cu durata vindecării sale, în raport cu natura leziunilor suferite, dar văzând și urmarea pe termen lung a consecințelor accidentului de circulație, motiv pentru care suma acordată de prima instanță în cuantum de 50 mii euro cu titlu de daune morale apare ca fiind una corect acordată și nu se impune reducerea cuantumului acestora pentru motivele invocate de partea responsabilă – civilmente. De altfel, partea responsabilă – civilmente a apreciat că se impune acordarea unei sume de 60 mii lei pentru compensarea vătămărilor corporale suferite de partea prejudiciată P. C., însă această sumă apare una insuficientă în raport cu toate elementele cauzei, în special la urmările pe termen lung a leziunilor suferite de către partea civilă, având în vedere și organul care a suferit foarte mult, respectiv ochiul drept, ca urmare a accidentului de circulație și, care cu toate tratamentele nu a putut fi vindecat, acest aspect necesitând o compensare morală corespunzătoare.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr. 2854/11.12.2014 a Judecătoriei A..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga partea responsabilă civilmente apelantă la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr. 2854/11.12.2014 a Judecătoriei A..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă partea responsabilă civilmente apelantă la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: G.B/26.02.2015.
Dact: A.B. 2 exempl/ 23 Februarie 2015
Primă instanță: Judecătoria A.
Jud: L. M. U.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 140/2015.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
