Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 97/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 97/A
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații G. F. C., G. O. I. și S. E. G. împotriva sentinței penale nr. 572 din 17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații apelanți, G. F. C., asistat de avocat ales R. A., G. O. I. și S. E. G., asistați de avocat oficiu T. O., prezente și părțile civile G. A., G. V. M., lipsă celelalte părți.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, pentru inculpatul G. F. C. apărătorul acestuia depune la dosar motivele apelului și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului G. F. C. solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate și în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 alin.1 lit.a din Noul cod penal. Arată în motivare că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire, întrucât nu a participat la bătaia dintre ceilalți doi inculpați și părțile vătămate, astfel că nu a aplicat nici o lovitură numitului Gyapas A.. De asemenea solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor care au arătat că inculpatul nu a lovit partea vătămată, precum și declarația dată de partea vătămată G. A. prin care aceste își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului pe care îl asistă.
Apărătorul din oficiu pentru inculpații G. O. I. și S. E. G. solicită admiterea apelurilor, în privința primului inculpat să se constate că s-a împăcat cu partea vătămată și să se dispună în principal încetarea procesului penal, iar în subsidiar reducerea pedepsei, iar în ceea ce îl privește pe cel de-al doilea inculpat să fie avută în vedere atitudinea sinceră și disponibilitatea de a achita despăgubirile și să se aplice o pedeapsa orientată spre minim.
Părțile vătămate G. A., G. V. M. lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei, arătând că s-au împăcat cu inculpații.
Procurorul solicită respingerea apelurilor și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, întrucât prima instanță a individualizat corect pedepsele aplicate inculpaților (față de inculpatul G. F. s-a reținut și recidiva postcondamnatorie, faptele săvârșite în concurs).
Inculpații având pe rând ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei, G. F. și G. O. arătând că s-au împăcat cu părțile vătămate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 572 din 17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._, în baza art. 396 al. 6 C.pr.pen. raportat la art. 16 al. 1 lit. g C.pr.pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpaților G. O. I. și G. F. C., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzute si pedepsite de art. 193 al. 2 C.pen., parte civila fiind G. V. M..
În baza art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., a art. 396 al. 10 C.pr.pen, a art. 41 al. 1 C.pen. și a art. 43 al. 1 C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G. F. C., la o pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infractiunii de lovire în dauna părții civile G. A..
În baza art. 83 C.pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului G. F. C. prin sentința penală 13/10.01.2012, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ și s-a dispus executarea efectivă a acestei pedepse, care nu se va contopi cu pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în total 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul disp. art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen. s-a interzis inculpatului G. F. C. ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispozițiilor art. 67 C.pen. s-a interzis inculpatului G. F. C. exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., a art. 396 al. 10 C.pr.pen., a art. 41 al. 1 C.pen. și a art. 43 al. 5 C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului G. O. I. la o pedeapsă de 9 (nouă) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de lovire in dauna partii civile G. A..
În baza art. 228 alin. 1, 229 al. 1 lit. b si d C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., a art. 396 al. 10 C.pr.pen., a art. 41 al. 1 C.pen. și a art. 43 al. 5 C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului G. O. I., recidivist, la o pedeapsă de 1 (un) an și 8 (opt) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in dauna partii civile P. M. T..
În baza art. 38 al. 1 C.pen. și a art. 39 al. 1 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele anterior menționate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 (trei) luni, inculpatul G. O. I. urmând să execute în total o pedeapsă de 1 (un) an și 11 (unsprezece luni închisoare).
În temeiul disp. art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen. s-a interzis inculpatului G. O. I. ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispozițiilor art. 67 C.pen. s-a interzis inculpatului G. O. I. exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 228 alin. 1, 229 al. 1 lit. b si d C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., a art. 396 al. 10 C.pr.pen., a art. 41 al. 1 C.pen. și a art. 43 al. 1 C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatul S. E. G., la o pedeapsa de 1 (un) an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in dauna partii civile P. M. T..
În baza art. 83 C.pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate inculpatului S. E. G. prin sentința penală 402/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ și s-a dispus executarea efectivă a acestei pedepse, care nu s-a contopit cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în total 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul disp. art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen. s-a interzis inculpatului S. E. G. ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispozițiilor art. 67 C.pen. s-a interzis inculpatului S. E. G. exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
In baza art. 25 C.pr.pen. s-a lăsat nesolutionata actiunea civila formulata de partea civila G. V. M..
În temeiul art. 19, art. 25 C.pr.pen., raportat la art. 397 alin. 1 din C.pr.pen., cu aplicarea art. 1357 și 1370 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. A. și au fost obligați în solidar inculpații G. F. C. și G. O. I. la plata către partea civila a sumei de 2000 euro, reprezentând daune morale. S-au respins in rest pretentiile civile ale partii civile.
În temeiul art. 19, art. 25 C.pr.pen., raportat la art. 397 alin. 1 din C.pr.pen., cu aplicarea art. 1357 și 1370 C. civ, s-a admis acțiunea civila formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara și au fost obligați în solidar inculpații G. F. C. și G. O. I. la plata către partea civila a sumei de 1377,6 lei, daune materiale.
În temeiul art. 19, art. 25 C.pr.pen., raportat la art. 397 alin. 1 din C.pr.pen., cu aplicarea art. 1357 și 1370 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. M. T. și au fost obligați în solidar inculpații S. E. G. și G. O. I. la plata către partea civila a sumei de 3000 lei, reprezentând daune materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, întocmit la data de 23.04.2014 în dosarul nr. 2041/P/2013, înregistrat la data de 25.04.2014 pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr._, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților G. F. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev.și ped. de art. 193 alin.2 din Noul Cod penal (2 fapte), cu aplicarea art. 38 alin.1, art. 41 alin.1 și art.5 din Noul Cod penal, G. O. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și furt calificat, prev.și ped. de art. 193 alin.2 din Noul Cod penal (2 fapte), art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit. „b”, „d” N.Cod penal (o faptă), cu aplicarea art. 38 alin.1, art. 41 alin.1 și art. 5 din N.C.penal și S. E. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit. „b”, „d” N.Cod penal (o faptă), cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art.5 din N.C.penal.
În fapt, prin actul de inculpare s-a reținut că în seara zilei de 30.10.2013 persoana vătămată G. A. (zis G.) și inculpatul G. O. I. s-au întâlnit pe . N. în fața blocului nr.7. În urma unei discuții contradictorii ce a degenerat cei doi au început a se lovi reciproc. La un moment dat, inculpatul G. O. I. l-a chemat în ajutor pe fratele său G. F. C. care a venit din spatele persoanei vătămate lovindu-l prin surprindere cu un box în regiunea feței. Fiind amețit de lovitura primită, cei doi frați (inculpații) au profitat de acest lucru și au sărit pe persoana vătămată „Giusi”, lovindu-l amândoi în mod repetat cu pumnii și picioarele până ce acesta a căzut la pământ. A intervenit și soția persoanei vătămate, respectiv G. V. M., care a fost și ea lovită de inculpații G. O. I. și G. F. C.. Au fost sesizate organele de poliție și ambulanța, care s-au deplasat la locul incidentului, iar numitul „Giusi” a fost transportat de urgență la S. C. de Urgență Timișoara – Clinica de Neurochirurgie, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, fiind internat în perioada 31.10.-07.11.2013. În urma agresiunii, numitul G. A. a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 40 zile de îngrijiri medicale, iar numita G. V. M. a necesitat 4 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată G. A. s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 8.000 euro (contravaloarea în monedă națională a acestei sume) iar soția acestuia s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 lei.
În actul de sesizare a instanței s-a mai reținut că, în noaptea de 29/30.01.2014, inculpatul G. O. I. s-a întâlnit cu inculpatul S. E. G. și împreună au luat hotărârea de a sustrage bunuri dintr-un garaj situat pe . N.. Astfel împreună cei doi s-au deplasat la garajul proprietatea persoanei vătămate P. M. T. și prin efracție (dislocând un perete de tablă al garajului) au pătruns în interior, de unde au sustras mai multe bunuri (28 perii colectoare pentru aparate electrice, 9 bucăți tarozi pentru filetare interior, 2 bucăți pentru firize mecanice, 200 chei fixe, inelare și tubulare de diferite mărimi, o trusă de chei cromate hexagonale, burghie, o sacoșă de culoare verde din pânză cauciucată, o butelie 5 kg cu două arzătoare, o ramă pentru plită la mașina de gătit, un furtun de presiune și două racorduri de aluminiu în valoare de 6.000 lei.După comiterea furtului cei doi inculpați au împărțit bunurile, S. E. G. contactându-l pe martorul I. C. C., căruia i-a oferit contra sumei de 300 lei furtunul sustras, împreună cu cele două racorduri de aluminiu, arătându-i și alte bunuri sustrase pe care acesta însă nu le-a achiziționat. O mare parte din bunurile sustrase au fost ridicate de organele de poliție de la cei doi inculpați și predate pe bază de dovadă persoanei vătămate.Numitul P. M. Tațian (proprietarul bunurilor) a precizat că se mai constituie parte civilă în proces cu suma de 3.000 lei.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din data de 30.05.2014, în baza art. 346 al. 2 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că starea de fapt expusă prin rechizitoriu este dovedită în întregime de probele administrate.
La termenul de judecată din data de 17.06.2014 partea civilă G. V. M. a arătat că își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpaților G. O. I. și G. F. C., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzute si pedepsite de art. 193 al. 2 C.pen., parte civila fiind G. V. M..
Având în vedere că potrivit art. 193 al. 3 C.pen., în cazul infracțiunii de lovire, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate și întrucât, potrivit art. 158 al. 1 C.pen., în cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plângeri prealabile, retragerea plângerii prealabile poate interveni pâna la pronuntarea unei hotarâri definitive, în baza art. 396 al. 6 C.pr.pen. raportat la art. 16 al. 1 lit. g C.pr.pen., instanța a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților G. O. I. și G. F. C., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzute si pedepsite de art. 193 al. 2 C.pen., parte civila fiind G. V. M., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
Fapta săvârșită de inculpații G. O. I. și G. F. C., care i-au aplicat părții civile G. A. mai multe lovituri, cauzându-i acesteia vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 181 al. 1 din vechiul C.pen. Potrivit noului Cod penal, aceeași faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 al. 2 C.pen..
Potrivit art. 5 din noul C.pen., „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.” S-a apreciat că în speță legea mai favorabilă este noul C.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de acest cod pentru fapta săvârșită este închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda, în vreme ce vechiul Cod penal prevede pentru aceeași infracțiune doar pedeapsa închisorii, între aceleași limite.
În baza art. 16 al. 3 1 lit. a din vechiul C.pen. a fost reținută în cauză intenția directă, întrucât inculpații au prevăzut rezultatul dăunător al faptei, cauzarea de suferințe fizice părții vătămate, rezultat pe care l-au urmărit prin aplicarea de lovituri în mod repetat.
Pentru infracțiunea săvârșita instanța a aplicat inculpaților pedeapsa cu închisoarea, la a cărei individualizare judiciară a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C.pen. respectiv: scopul pedepsei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, faptul ca inculpații au aplicat părții civile foarte multe lovituri, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40 de zile de îngrijiri medicale.
Fapta inculpaților prezintă pericol social, deoarece prin actele de violență au adus atingere relațiilor care ocrotesc unul din drepturile fundamentale ale oricărei persoane, respectiv dreptul la integritate corporală și sănătate.
Raportat la persoana celor doi inculpați, s-a avut in vedere si faptul ca aceștia sunt cunoscuți cu antecedente penale, dar și faptul că au recunoscut săvârșirea faptei, solicitând judecarea cauzei în baza probelor administrate în dosarul de urmărire penala. Devin astfel incidente dispozițiile art. 396 al. 10 C.pr.pen., care impun reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, la care se va opri în cele din urmă instanța, ținând cont de numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru însănătoșirea victimei și de antecedentele penale ale inculpaților.
Fapta săvârșită de cei doi inculpați, care, în noaptea de 29/30.01.2014, dislocând un perete de tablă al garajului situat pe . N., au sustras o . bunuri din acest garaj, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g și i din vechiul Cod penal, respectiv art. 228 alin. 1, 229 al. 1 lit. b si d din noul Cod penal.
Potrivit art. 5 din noul C.pen., „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”În speță legea mai favorabilă este noul C.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de acest cod pentru fapta săvârșită este închisoarea de la 1 an la 5 ani, în vreme ce vechiul Cod penal prevede pentru aceeași infracțiune pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.
În baza art. 16 al. 3 1 lit. a din vechiul C.pen. a fost reținută în cauză intenția directă, întrucât inculpații au prevăzut rezultatul dăunător al faptei, deposedarea victimei fără drept de o . bunuri, rezultat pe care l-au urmărit prin aplicarea de lovituri în mod repetat.
Pentru infracțiunea săvârșita instanța a aplicat inculpaților pedeapsa cu închisoarea, la a cărei individualizare judiciară a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C.pen. respectiv: scopul pedepsei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă și antecedentele penale ale inculpaților.
Fapta inculpaților prezintă pericol social, deoarece prin actele de sustragere au adus atingere relațiilor care ocrotesc dreptul de proprietate.
Întrucât partea civilă G. V. M. și-a retras plângerea prealabilă, în baza art. 25 C.pr.pen. instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă G. V. M..
La cuantificarea daunelor morale acordate părții civile au fost avute în vedere suferintele fizice si psihice cauzate părții civile determinate de loviturile repetate aplicate de cei doi inculpați, lovituri care i-au cauzat vătămări (traumatism cranio-cerebral, mici dilacerări fronto-temporale dr. în resorbție, fractură occipitală stg., fisură oase nazale, numeroase excoriații și echimoze) ce au necesitat 40 zile de îngrijiri medicale.Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute, consecințele vătămării, etc. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Instanța a apreciat că suma pretinsă de către partea civila pentru repararea acestui prejudiciu moral (4000 euro) este una exagerată în raport de gravitatea vătămării suferite, astfel încât pretențiile civile cu titlul de daune morale au fost admise doar în parte, si anume în limita sumei de 2000 euro.
În privința daunelor materiale, partea civilă nu a propus probe în dovedirea acestora, astfel încât instanța nu a acordat părții civile nicio sumă cu acest titlu.
Împotriva sentinței penale nr. 572/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ au declarat apelurile, în termen legal, inculpații G. F. C., G. O. I. și S. E. G., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului declarat de inculpatul S. E. G. s-a solicitat reducerea pedepsei, să se aibă în vedere faptul că a fost de acord să achite pretențiile civile, a avut o conduită sinceră; că s-ar fi putut discuta retragerea plângerii persoanei vătămate în situația achitării prejudiciului; că are un copil minor în întreținere.
În apelul formulat de inculpații G. F. C. și G. O. I. s-a învederat că doresc să se împace cu persoana vătămată G. A. și că cel din urmă ar fi de acord cu împăcarea. Pe de altă parte, inculpatul G. F. C. a mai solicitat și achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a și c C.p.p. susținând că el nu a participat la . care a avut loc între fratele său, inculpatul G. O. I. și cumnatul său, persoana vătămată, G. A.; precum și că acesta și-ar fi retras plângerea.
Analizând apelurile declarate de inculpați, prin prisma motivelor invocate de aceștia și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Cu privirea la cererea inculpaților G. F. C. și G. O. I. de încetarea a procesului ca urmare a intervenirii împăcării cu persoana vătămată G. A., instanța de apel constată că a fost depășit termenul prevăzut de legiuitor în art. 159 alin. 3 C.p.p. Astfel, potrivit acestui text legal: „Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței”. În cauză, nu numai că s-a depășit momentul citirii actului de sesizare a instanței, dar a și fost pronunțată o hotărâre. Prin urmare, în această etapă procesuală, împăcarea nu mai poate produce efecte juridice.
Pe de altă parte, în cauză nu s-a formulat o cerere de retragere a plângerii de către persoana vătămată G. A., ci doar s-a învederat dorința realizării unei împăcări, ori cele două instituții juridice sunt diferite, cu condiții și parte din efecte distincte.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că starea de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, fiind rezultatul interpretării probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile în care inculpații G. F. C., G. O. I. și S. E. G. au recunoscut în fața Judecătoriei Lugoj comiterea faptelor și au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 375 C.p.p. În acest sens, se reține că după ce a optat pentru procedura simplificată prevăzută de art. 375 C.p.p., inculpatul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale, declarația având caracter irevocabil. În aceste condiții, solicitarea inculpatului G. F. C. de a se dispune achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a C.p.p. – fapta nu există, respectiv lit. c C.p.p. – nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea, apare ca inadmisibilă. De altfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul G. F. C. există probe certe în sensul vinovăției sale, respectiv declarația martorei G. R. (fila 36 dosar UP – „Am văzut cum O. l-a lovit cu pumnii și picioarele pe Giusi, iar la un moment dat, la fața locului a apărut și G. C., fratele lui O., având în mână un box și cei doi au continuat să-l lovească pe Giusi, C. lovindu-l și cu acel box, în special în regiunea capului. Giusi a căzut la pământ plin de sânge, iar și acolo cei doi agresori au continuat să-l lovească.”); declarația martorului G. I. (fila 52 dosar UP – „Când am ajuns în fața blocului am văzut pe G. F. C. CIPI că se bătea cu G. A. GIUSI, iar la un moment dat l-am văzut pe Cipi că l-a lovit cu pumnul în zona capului pe Giusi, iar acesta din urmă a căzut jos.”), declarații care se coroborează cu susținerile persoanei vătămate și ale soției acestuia.
Încadrările juridice date faptelor de către Judecătoria Lugoj sunt legela și temeinice. Astfel, în mod corect în sarcina inculpaților G. O. I. și G. F. C. s-a reținut comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p., art. 41 și 43 C.p., în dauna părții vătămate G. A., careia i-au aplicat mai multe lovituri, cauzându-i acesteia vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, în cauză sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d C.p. cu aplicarea art. 5 C.p., art. 41 și 43 C.p. în ceea ce îi privește pe inculpații G. O. I. și S. E. G., constând în aceea că în noaptea de 29/30.01.2014, dislocând un perete de tablă al garajului situat pe . N., au sustras o . bunuri apaținând persoanei vătămate P. M. T..
În ce privește individualizarea pedepselor se reține că potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” În cauză, prima instanță a aplicat inculpaților pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege și nu se impune o reindividualizare a acestora. În ceea ce privește infracțiunea de lovire prevăzută de art. 193 alin. 2 C.p., se reține că inculpații G. O. I. și G. F. C. au comis fapta în fața blocului, în public, putând crea un sentiment de temere și stres și altor persoane; partea civilă a necesitat pentru vindecare un număr de 40 zile de îngrijiri medicale; inculpatul G. F. C. a comis fapta în termenul de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată aplicată prin sentința penală nr. 13/10.01.2012 a Judecătoriei Lugoj, deci ignorând clemența de care a beneficiat din partea organelor judiciare; iar inculpatul G. O. I. a suferit anterior un număr de patru condamnări la pedepse cu închisoarea și deși a executat în detenție o parte din acestea, nu a înțeles să-și circumscrie conduita normelor de conviețuire socială. Referitor la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d C.p. se reține că atât inculpatul G. O. I., cât și inculpatul S. E. G. au mai fost condamnați anterior pentru comiterea unei infracțiuni de acealași gen, astefl că nu este vorba de o conduită izolată; precum și că au încercat influențarea martorilor (martora C. Nicoelata M. a susținut că cei doi i-au solicitat să nu declare nimic organelor de poliție dacă va fi întrebată, iar inculpatul G. O. I. să spună că doar s-a îmins cu persoana vătămată G. A.). În privința tuturor celor trei inculpați se reține o slabă integrare socială - nivelul de educație mediu, fără ocupație, necăsătoriți și recidiviști. Toate aceste elemente conduc la concluzia că inculpații denotă un pericol social relativ crescut pentru colectivitate, astfel că nu se impune reducerea pedepselor și nici altă modalitate de executare. Mai mult, în ceea ce îi privește pe inculpații G. F. C. și S. E. G., cuantumul pedepselor finale ce urmează a fi executate este rezultatul incidenței dispozițiilor art. 83 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 13/10.01.2012, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ în cazul inculpatului G. F. C., respectiv a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 402/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ în cazul inculpatului S. E. G..
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul 421 alin. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații G. F. C., G. O. I. și S. E. G. împotriva sentinței penale nr. 572 din 17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații G. F. C., G. O. I. și S. E. G. împotriva sentinței penale nr. 572 din 17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpații apelanți la plata sumei de 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 600 lei către baroul T. onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.LB 30.01.015
Tehnored A.J. /2 ex/6.02.2015
Prima instanță: Judec.Lugoj- O. S.
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 98/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
