Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 3/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 3/A/CC
Ședința camerei de consiliu de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror T. Schiffbeck, din cadrul D.N.A S. Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare declarată de contestatorul A. R. P. împotriva deciziei penale nr. 1014/A din 27.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Procurorul solicită respingerea contestației ca inadmisibilă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul din dosar nr. 94/P/2013, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial Timișoara, au fost trimiși în judecată, în stare libertate, inculpații A. R. P., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. 1 Cod penal și art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, J. T. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 255 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal și la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și M. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 290 Cod penal și la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că inculpatul A. R. P., în cursul anului 2011, în urma acordului concordant cu mai mulți administratori ai unor societăți comerciale, a inițiat și constituit o asociere infracțională, pretinzând și primind de la acești administratori, în numele său personal și al primarilor unor localități din județul C. – S., diverse sume de bani în lei și valută,reprezentând 1/6 respectiv 1/3 din valoarea totală a lucrărilor decontate de primării din fondurile primite ca subvenții pentru efectuarea lucrărilor de întreținere a pajiștilor comunale. În schimbul acestor sume, inculpatul A. R. P. a propus și s-a angajat față de administratorii firmelor că îi va determina pe primarii localităților să-și exercite necorespunzător prerogativele și atribuțiile, în sensul de a încredința direct aceste lucrări societăților comerciale vizate, eludând dispozițiile legale imperative cu privire la organizarea de licitații. În acest sens, inculpatul A. R. P. a mijlocit primirea de către primarii care au aderat ulterior la asocierea infracțională a sumelor oferite ca mită, determinându-i pe primari ca la datele alimentării conturilor primăriilor cu sumele reprezentând subvențiile să încheie contracte de lucrări antedatate, ca și cum aceste lucrări ar fi fost deja efectuate, pentru a se putea deconta facturile emise în aceleași zile.
Astfel, în urma constituirii asocierii infracționale cu inculpatul J. T. I., în cursul anului 2011, inculpatul A. R. P. a exercitat activități intens persuasive pe lângă primarul comunei Grădinari din județul C. – S., inculpatul M. I., captând interesul și acordul acestuia de a se alătura tandemului infracțional deja constituit. Ca urmare a interesului și acceptului inculpatului M. I. de a adera la asocierea infracțională, acesta s-a angajat, ca parte a atribuțiilor asumate în cadrul asocierii, să încheie în numele Primăriei Grădinari contractul de prestări servicii cu firma făptuitorului J. T. I., contract care să privească efectuarea lucrărilor de întreținere a pajiștilor comunale, avându-se în vedere de către făptuitori ca lucrările să nu fie efectuate deloc, urmând să împartă între ei totalitatea sumelor neutilizate pentru efectuarea lucrărilor, dar care scriptic apăreau ca decontate pentru aceste lucrări. Ca urmare a acestor înțelegeri, în data de 14 noiembrie 2011, făptuitorii M. I. și R. – Mitrovici M. au întocmit o notă justificativă pentru atribuirea lucrărilor de decopertare manuală strat vegetal, îndepărtare vegetație 17,5 hectare în mod direct, precum și trei invitații de participare către firmele controlate de către făptuitorul J. T. I., S.C. ”MelodromIndustres” S.R.L., S.C. ”Summer H2O” S.R.L. și S.C. ”RoxImpresa” S.R.L., au întocmit contractul de lucrări cu S.C. ”MelodromIndustres” S.R.L. și au acceptat la plată situații de lucrări, respectiv devize/oferte fictive, pe care le-au semnat ca atestând în fals execuția lucrărilor. În virtutea rolurilor asumate în cadrul asocierii infracționale și a contribuțiilor efective în vederea ducerii la îndeplinire a obiectivelor frauduloase propuse, produsul infracțiunii, respectiv sumele de bani decontate pentru lucrări neefectuate, a fost împărțit între membrii asocierii infracționale după cum urmează: A. R. P. și J. T. I. au beneficiat fiecare de câte 18.000 lei, iar făptuitorul M. I. a beneficiat de suma de 15.000 lei. M. I. a aderat la asocierea infracțională deja inițiată ca urmare a activităților de influențare a sa de către A. R. P., acesta din urmă pretinzând de la bun început inculpatului J. T. I. o parte egală din suma ce urma a fi împărțită ca urmare a activității infracționale, pretenție cu care J. T. I. a fost de acord încă de la inițierea asocierii, cei doi convenind ca în schimbul sumelor oferite de către J. T. I., directorul A.P.I.A. C. – S., inculpatul A. R. P., să determine diverși primari de comune să li se alăture la asocierea infracțională și să desfășoare activitățile infracționale descrise mai sus.
Prin încheierea de ședință din data de 8 aprilie 2014, instanța a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul M. I..
Inculpații A. R. P. și J. T. I. au solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, numai pe baza probelor administrate la urmărire penală, recunoscând în totalitate faptele ce le-au fost imputate prin rechizitoriu, din declarațiile date de inculpați în faza de urmărire penală, probe ce se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv, declarațiile martorilor audiați, procesele verbale de redare a conținutului discuțiilor telefonice și ambientale, contractele de servicii, procesele verbale de recepție, facturile fiscale și ordinele de plată aflate la dosarul de urmărire penală și menționate în rechizitoriu, instanța urmează să rețină aceeași stare de fapt cu cea descrisă prin actul de sesizare a instanței, mai sus arătată.
Prin sentința penală nr. 523 din 15.04.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. 1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, cu aplicarea art. 4 Cod penal au fost achitați inculpații A. R. P. și J. T. I., pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 Cod penal 1969 raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 48 raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2, 76 alin. 1 lit. c Cod penal 1969 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. R. P., la:
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, g Cod penal pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 291 alin. 1 raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2, 76 alin. 1 lit. d Cod penal 1969 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la:
- 6 (șase) luni închisoare pentru trafic de influență.
Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, g Cod penal pe o perioadă de 5 ani.
S-a interzis inculpatului A. R. P., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, g Cod penal ce se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.
În baza art. 290 alin. 1 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2, 76 alin. 1 lit. d Cod penal 1969 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul J. T. I., la:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru dare de mită.
În baza art. 292 alin. 1 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2, 76 alin. 1 lit. d Cod penal 1969 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la:
- 6 (șase) luni închisoare pentru cumpărare de influență.
În baza art. 47 raportat la art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42, art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2, 76 alin. 1 lit. e Cod penal 1969 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal,a fost condamnat același inculpat la:
- 1 (una) lună închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 6 luni închisoare.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului J. T. I. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni și atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 397 alin. 2, 404 alin. 4 lit. c Cod procedură penală, s-a menținut sechestrul asigurător înființat prin Ordonanța din data de 10.09.2013 asupra imobilului înscris în C.F. nr._-C1-U9 Reșița precum și asupra imobilului înscris în C.F. nr._ (nr. vechi 1536) Teregova, aparținând incupatului A. R. P..
În baza art. 397 alin. 3, 404 alin. 4 lit. g, art. 25 alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus desființarea înscrisurilor false, respectiv: contract de servicii nr. 2560/17.11.2011, factura fiscală nr. 0133 (nedatată), emisă de S.C. „MELODROM INDUSTRES”S.R.L. pentru suma de 65.000 lei, situații de lucrări (pentru suma de 65.000 lei) întocmite de S.C.„MELODROM INDUSTRES” S.R.L., deviz/ofertă nr. 2547/16.11.2011, ofertă întocmită de S.C. „ROX IMPRESA”S.R.L. nr. 2549/16.11.2011, ofertă întocmită de S.C. „SUMMER H2O”S.R.L. nr. 2548/16.11.2011, ofertă S.C.„MELODROM INDUSTRES” S.R.L. nr. 2547/16.11.2011, precum și invitațiile către aceste firme, invitații cu numerele 2542, 2541 și 2540, toate din 15.11.2011, notă justificativă nr. 2531/14.11.2011 (vol. 1 filele 123 – 126 și 130, 132 – 142 dosar urmărire penală).
În baza art. 289 alin. 3 Cod penal a fost confiscată de la inculpatul A. R. P., în folosul statului, suma de 18.000 lei, iar în baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal confiscă de la inculpatul J. T. I. suma de 18.000 lei.
Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 3.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut starea de fapt descrisă prin rechizitoriu, analizând dacă în speță se pune problema dacă infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 Cod penal 1969 poate, sau nu, să fie reținută în sarcina inculpaților și apoi, a recurs la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați.
În ceea ce privește infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută în vechiul Cod penal la art. 323, s-a constatat că această infracțiune a fost dezincriminată, în speță devenind incidente prevederile art. 4 Cod penal, astfel că instanța a dispus achitarea inculpaților pentru această infracțiune.
S-ar putea obiecta că fapta inculpaților A. R. P. și J. T. I., care în cursul anului 2011 au constituit o asociere infracțională la care a aderat și inculpatul M. I., asociere constituită pentru comiterea unor infracțiuni de corupție, în vederea însușirii banilor destinați efectuării unor lucrări, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută la art. 367 din noul Cod penal.
Instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât lipsește situația premisă prevăzută la alin. 6 a textului legal antemenționat, prin care este definită noțiunea de „grup infracțional” organizat, prin care se înțelege „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni”.S-a apreciat că grupul infracțional la care face referire textul legal menționat a fost constituit din doar două persoane (inculpații A. R. P. și J. T. I.) și nu din trei, pentru a exista această infracțiune, aderarea la această grupare infracțională a inculpatului M. I., nefiind de natură a modifica structura „grupului infracțional organizat”, așa cum rezultă din prevederile art. 367 alin. 1 Cod penal, potrivit căruia „aderarea sau sprijinirea, sub orice formă” trebuie să aibă loc prin raportare la „un astfel de grup”, adică a „grupului infracțional organizat” definit la alin. 6 din art. 367 Cod penal, adică cel format din trei sau mai multe persoane.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului A. R. P., instanța a avut în vedere pericolul social al faptelor, modalitatea de săvârșire și persoana inculpatului care a avut o comportare procesuală sinceră, înlesnind aflarea adevărului în cauză. În ceea ce îl privește pe inculpatul J. T. I., instanța a avut în vedere aceleași criterii de individualizare judiciară a pedepselor.
Împotriva sentinței Tribunalului A. au declarat apel D.N.A. – S. Teritorial Timișoara și inculpații A. R. P. și M. I..
Prin decizia penală nr. 1014/A/27.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ ,în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p. s-a admis apelul Ministerului Public P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial Timișoara împotriva sentinței penale nr. 523/15.04.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, s-a desființat sentința penală apelată și rejudecând cauza:
În baza art. 26 cod penal anterior rap. la art. 254 cod penal anterior cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal anterior și art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului A. R. P. la pedeapsa de:1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de luare de mită și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a lit. b și c Cod penal anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 257 alin. 1 cod penal anterior rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic, art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior și art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C.p. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de: 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal anterior s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare aceea de: 1(un) an și 6(șase) luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- a, lit. b și c, Cod penal anterior (de a fi administrator de societate comercială) pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal anterior
S-a interzis inculpatului dreptul de a fi administrator de societate comercială pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 255 alin. 1 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2, 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului J. T. I., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru dare de mită.
În baza art. 6 ind. 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2, 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru cumpărare de influență.
În baza art. 25 cod penal anterior raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal anterior și la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2, 76 alin. 1 lit. e Cod penal anterior și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a art. 34 lit. b Cod penal anterior s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare aceea de: 6(șase) luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- a, lit. b și c, Cod penal anterior (de a fi administrator de societate comercială) pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal anterior
În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. s-au respins apelurile inculpaților A. R. P. și M. I. împotriva sentinței penale nr. 523/15.04.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
S-au menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța de control judiciar a constatat următoarele:
Starea de fapt reținută de prima instanță nu a făcut obiectul criticilor în apel, iar inculpații A. R. P. și J. T. I. au uzat de procedura recunoașterii simplificate însușindu-și starea de fapt din rechizitoriu.
În ceea ce privește apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.- S. Teritorial Timișoara, instanța a constatat că este întemeiat doar în raport cu combinarea textelor legale din normele penale succesive.
Prin decizia nr. 12/08.07.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că „faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior și art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate.” În considerentele aceleiași decizii s-a menționat însă și faptul că: „D. în situația în care, în concret, nu este îndeplinită condiția privind numărul de 3 persoane prevăzută în art. 367 alin. (6) din Codul penal, devine incident art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform căruia dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.”
Pornind de la aceste împrejurări, instanța de apel a constatat că acțiunile care constituiau elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 323 din C.p. din 1969, precum și al infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. 1 C.p. actual, sunt reglementate pe două paliere - inițiere și constituire, respectiv aderare sau sprijinire, între acestea existând diferențe în ceea ce privește situația premisă. Astfel, în cazul aderării sau sprijinirii se impune preexistența grupului infracțional organizat în sensul art. 367 alin. 6 C.p. actual, legiuitorul prevăzând inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, respectiv aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup.
Potrivit acestui text legal: „Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.”
Pe de altă parte, potrivit art. 317 C.p.p. anterior: „judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței”, aceste dispoziții fiind preluate și în Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, în art. 371 C.p.p.
Analizând starea de fapt încadrată în actul de sesizare a instanței ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 323 C.p. din 1969, instanța de apel a constatat că nu este îndeplinită condiția numărului de minim trei persoane aflate în asociere.
Astfel, în rechizitoriu se reține că infracțiunea prevăzută de art. 323 C.p. din 1969 constă în: „faptele învinuitului A. R. P. care, în cursul anului 2011, a propus învinuitului J. T. I. să constituie o asociere infracțională ce avea ca scop săvârșirea unor infracțiuni de corupție, respectiv trafic de influență, angajându-se față de învinuitul J. să-l determine pe funcționarul astfel corupt, prin intermediul acțiunilor personale ale învinuitului A., pentru ca acesta să-și exercite necorespunzător atribuțiile de serviciu, în vederea atingerii obiectivului ca membrii asocierii infracționale să beneficieze în folos propriu de importante sume de bani”; respectiv: „activitatea învinuitului M. I. care, în cursul anului 2011, a acceptat propunerea învinuitului A. R. P. și învinuitului J. T. I. să adere la o asociere infracțională deja constituită de cei doi, ce avea ca scop săvârșirea unei infracțiuni de corupție”. După cum se observă, se impută inculpaților A. R. P. și J. T. I. că au constituit împreună o asociere infracțională, la care ar fi aderat și inculpatul M. I., astfel că nu sunt îndeplinite exigențele art. 367 C.p. actual sub aspectul numărului de trei persoane.
Pe de altă parte, instanța de apel nu se poate raporta la susținerea generică din rechizitoriu în sensul că în anul 2011, inculpatul A. R. P. ar fi constituit o asociere infracțională cu mai mulți administratori ai unor societăți comerciale, întrucât faptele cu care se sesizează instanța trebuie să fie determinate, precizate inclusiv persoanele implicate, pentru a se putea stabili realitatea acuzației prin probele administrate sau chiar verifica posibile autorități de lucru judecat.
Astfel, infracțiunile prevăzute de art. 323 C.p. din 1969, respectiv art. 367 C.p. actual presupun identificarea persoanelor implicate, cel puțin a unui număr de trei din nucleul grupării. Ori în speță, ceea ce apare ca imputându-se inculpaților, cu caracter determinat, nu întrunește condițiile art. 367 C.p. actual.
În subsidiar, Ministerul Public a solicitat ca, în eventualitatea menținerii soluției de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C.p. din 1969, să se rețină circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a C.p. din 1969 – săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, respectiv art. 77 lit. a din noul Cod penal.
S-a constatat că nici acest motiv de apel nu este întemeiat în condițiile în care inculpații nu sunt acuzați de aceleași infracțiuni „scop”. Astfel, inculpatul A. R. P. este acuzat de infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. 1 C.p. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar inculpatul J. T. I. de infracțiunea de cumpărare de influență și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, nefiind așadar vorba de aceleași fapte.
Prin decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale s-a statuat, cu caracter definitiv și general obligatoriu, că dispozițiile art. 5 din codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Ca atare, în operațiunea de identificare a legii penale mai favorabile se impun a se avea în vedere toate instituțiile penale incidente în cauză, atât cele de individualizare a pedepsei, cât și modalitățile de executare.
În raport cu dispozițiile deciziei sus menționate s-a constatat nelegalitatea sentinței pronunțată de Tribunalul A. întrucât au fost reținute în încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de influență săvârșită de inculpatul A. R. P. textul de incriminare din noul Cod penal, respectiv art. 291 alin. 1 C.p. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dar circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c, alin. 2 C.p. din 1969. Aceeași situație s-a constatat și în privința inculpatului J. T. I., la care s-au reținut textele de incriminare prevăzute de art. 292 alin. 1 C.p. actual și art. 47 raportat la art. 322 alin. 1 C.p., dar circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c, alin. 2 C.p. din 1969., contopirea a fost efectuată conform normelor din vechiul Cod penal și modalitatea de executare a suspendării condiționate se regăsește tot în acesta. Având în vedere că nici reținerea circumstanței atenuante și nici cuantumul pedepselor nu au fost contestate de Ministerul Public, cu atât mai mult cu cât există în cauză elemente care să le justifice, instanța de apel a constatat că reglementarea în vigoare la data comiterii faptelor reprezintă legea penală mai favorabilă, aceasta pentru că permite calificarea ca circumstanță atenuantă a conduitei manifestate de infractor după comiterea faptei, ceea ce atrage aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de legiuitor, dar și a dispozițiilor art. 34 C.p. din 1969.
Instanța de apel a reținut că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Față de aceste dispoziții, instanța de apel a constatat că nu se impune față de inculpatul J. o altă modalitate de executare decât cea în regim de deținere. În acest sens, s-a reținut că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală fiind cunoscut cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă și cu toate acestea pentru a obține sume de bani în propriul folos, a deturnat de la scopul legitim și destinația lor sumele de bani provenite de la A.P.I.A C. S.. Ori o simplă pronunțare a soluției de condamnare, fără executarea efectivă a pedepsei nu ar avea aptitudinea de a conduce la reeducare inculpatului, de a-l face să conștientizeze gravitatea conduitei sale și a preîntâmpina conduite similare din partea altor persoane.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul A. R. P., instanța a constatat că este neîntemeiat. Astfel, în speță, Tribunalul A. a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale reglementate de prevederile art. 72 C.p. din 1969, act normativ identificat ca lege penală mai favorabilă, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind sub minimul special prevăzut de legiuitor. Față de dispozițiile art. 52 cp, instanța de apel a constatat că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului A. R. P. și nici o altă modalitate de executare decât cea în regim de deținere. În acest sens, se reține că inculpatul A. R. P. s-a folosit de funcția deținută la A.P.I.A. C.-S., aceea de director, acționând chiar împotriva intereselor instituției pentru a obține sume de bani în propriul folos, având inițiativa și atrăgându-l și pe inculpatul J. T. I. în acest demers. Ori o simplă pronunțare a soluției de condamnare, fără executarea efectivă a pedepsei nu ar avea aptitudinea de a conduce la reeducare inculpatului, de a-l face să conștientizeze gravitatea conduitei sale și a preîntâmpina conduite similare din partea altor funcționari.
Referitor la apelul declarat de inculpatul M. I., Curtea a reținut că într-adevăr în urma soluționării dosarului nr._ atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, și prin anularea înscrisurilor considerate a fi falsificate, în urma disjungerii numai a laturii penale a cauzei față de inculpatul M. I. s-ar fi putut aduce atingere drepturilor inculpatului M..
Este adevărat că în speță I.C.C.J. s-a pronunțat într-o speță similară în sensul admiterii recursului, casarea în parte a hotărârii, doar în ceea ce privește soluționarea laturii civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea reunirii cu dosarul în care recurenții sunt inculpați, însă în speța dedusă judecății o astfel de soluție apare imposibilă de vreme ce dosarul la care ar trebui trimisă latura civilă a cauzei a fost finalizat, până la pronunțarea prezentei hotărâri, astfel că o eventuală trimitere spre rejudecare la instanța de fond nu ar avea ca finalitate decât pronunțarea unei hotărâri identice ( de anulare a înscrisurilor) după un timp îndelungat.
Împotriva deciziei penale nr.1014 din 27.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ a formulat contestatorul A. R. P. contestație în anulare solicitând, în esență diminuarea cuantumului pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în cauză față de atitudinea de recunoaștere avută pe parcursul judecății cauzei.
Analizând legalitatea și temeinicia contestației în anulare formulată din prisma motivelor invocate precum și în conformitate cu dispozițiile legale în materie reglementate de art.426 și urm. C.pr.pen., instanța de apel apreciază că demersul judiciar al contestatorului este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de apel care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Deci, contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Astfel, potrivit art.426 C.pr.pen, împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestație în anulare dacă:
„a) când judecata în apel a avut Loc fără citarea legală a unei părți, sau când deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta este obligatorie potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, înafară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceiași faptă.
Astfel, în vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art.426 lit.a-i C.pr.pen., legiuitorul a fixat o etapă procesuală reglementată de art.431 C.pr.pen în care instanța examinează dacă cererea este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art.426 C.pr.pen și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar. Contestația în anulare privește o decizie pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-a soluționat apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii de condamnare pronunțată de prima instanță, cale de atac în care au fost analizate apărările inculpatului care a beneficiat de asistență juridică calificată, având apărător ales, inclusiv aspecte legate de individualizarea judiciară a pedepsei, care face obiectul prezentei contestații în anulare. Prin urmare, cum motivele invocate de condamnat nu se încadrează printre cazurile în care se poate exercita contestație în anulare, acesta invocând motive ce țin de neconformitatea cuantumului pedepsei și modalitatea de individualizare a acesteia cu probele administrate și aspecte ce țin de recuperarea prejudiciului și recunoașterea comiterii faptelor de care este acuzat, demersul său este inadmisibil.
Față de cele mai sus prezentate, având în vedere dispozițiile legale mai sus interpretate și motivele invocate de contestator, în temeiul art. 431 C.pr.pen., se va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorul A. R. P. împotriva deciziei penale nr. 1014/A din 27.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.pr.pen,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 C.pr.pen., respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorul A. R. P. împotriva deciziei penale nr. 1014/A din 27.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. AN/2.02.2015
Tehnored A.J. /2 ex/9.02.2015
Prima instanță: Trib.A.- T.D.
Apel-CAT- C.C., I.P.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1258/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
