Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 961/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 961/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 01-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 961/A
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petenta G. C. împotriva sentinței penale nr. 1576/20.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petenta și intimatul I. R..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței, petenta a depus la dosar, în 3 exemplar, cerere de strămutare a cauzei, însoțită de un set de înscrisuri ( act împrumut sume de bani cu garanție imobiliară, extrase CF în extenso).
Instanța dispune detașarea de la dosar a cererii de strămutare formulată de petentă și înaintarea acestei cereri spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, pune în discuție inadmisibilitatea căii de atac.
Procurorul solicită respingerea apelului formulat de petentă ca inadmisibil, având în vedere că vizează o hotărâre penală definitivă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 1576/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a) CPP, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta G. C., împotriva ordonanței de clasare din data de 16.12.2014 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 9449/P/2013 .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 31.03.2015 sub nr. de dosar_, petenta G. C., a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare din data de 16.12.2014 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 9449/P/2013.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, se reține în mod corect faptul că a incheiat doua contracte de împrumut, unul in data de 19.05.2011 si unul in data de 21.11.2011 și că aceste contracte au cuprins pe lângă împrumutul primit si o dobândă percepută de către numitul I. R.. Petenta a mai aratat ca, a încheiat in doua rânduri a incheiat cu numitul I. R. acte de împrumut cu garanție imobiliara pentru suma de 84.000 euro, însă în realitate a primit de la acesta suma de 50.000 euro, restul fiind dobânda ascunsă percepută de împrumutător.
Petenta a depus la dosar concluzii scrise, prin care în esență reiterează aceleași aspecte învederate prin plângere.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
În data de 17.07.2013, a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara plângerea numitei G. C. prin care solicita efectuarea de cercetări față de numitul I. R. sub aspectul săvârșirii infractiunii de înșelăciune, prev. de art 215 alin.3 C.pen. 1969 și cămătărie, prev. de art. 2 din Legea nr. 216/2011.
In motivarea plângerii formulate, numita G. C. a arătat în esență faptul că în datele de 19 mai 2011 și 21.11.2011 a încheiat cu intimatul, în formă autentică două contracte de împrumut cu garanție imobiliară, pentru suma totală de 84.000 euro, iar în realitate a primit de la intimat doar 50.000 euro, restul fiind dobândă ascunsă percepută de împrumutător.
Prin referatul organului de cercetare penală din data de 02.10.2014 s-a propus clasarea cauzei, arătându-se că raportat la materialul probator administrat în cauză, rezultă că în cauză este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 16 alin.1 lit.b C.p.p..
La data de 16.12.2014 prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 9449/P/2013, s-a dispus clasarea cauzei în care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 244 alin.1 C.p.(înșelăciune) și art. 351 C.p.(camătă), având în vedere faptul că actele efectuate în cauză au confirmat propunerea organului de cercetare penală .
Împotriva acestei ordonanțe, petentul a depus plângere adresată prim- procurorului, înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara sub nr. 68/II/2/2015.
Prin ordonanța nr. 68/II/2/2015 din data de 20.02.2015, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara a respins plângerea formulată de petentă. În motivarea ordonanței se reține că din analiza actelor de la dosar a rezultat că soluția procurorului a fost temeinică și legală, acesta constatând în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate referitoare la latura obiectivă a infracțiunii de camătă, iar sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, lipsește elementul material al laturii obiective a infracțiunii.
Împotriva soluției procurorului, petenta a formulat prezenta plângere înregistrată la Judecătoria Timișoara în data de 31.05.2015 sub nr. de dosar_ .
Analizând ordonanța atacată prin prisma motivelor invocate de petentă, precum și materialul probator administrat in cauză, judecătorul de cameră preliminară a constatat că soluția de clasare este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., înșelăciunea constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, forma calificată fiind înșelăciunea prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, în cauză acțiunea de inducere în eroare, respectiv consumarea infracțiunii, putea avea loc doar cu prilejul încheierii cu petenta G. C. a contractelor de împrumut. Judecătorul de cameră preliminară reține că petenta însăși, audiată fiind de către organul de cercetare penală a arătat că a fost de acord cu semnarea contractelor de împrumut pentru suma totală de 84.000 euro, declarând că la întrebarea notarului public dacă a primit întreaga sumă a arătat că a primit în total suma de 84.000 euro. Astfel, nu se poate reține în cauză inducerea în eroare a petentei având ca efect crearea unei reprezentări false a realității. Susținerea petentei că în realitate contractele de împrumut încheiate aveau ca obiect sume mai mici de bani, chiar reală dacă ar fi, nu ar cădea sub incidența legii penale, ci ar atrage eventual incidența dispozițiilor legale aplicabile în materia simulației din dreptul civil, petenta având la dispoziție mijloacele de a acționa prevăzute de legea civilă .
Principiul aplicabil în materia aprecierii probelor este acela al criteriului dincolo de orice îndoială rezonabilă. Starea de fapt relatată de petentă trebuie să fie dovedită de fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză pentru a conduce la acuzarea intimatului. Având în vedere că nu se poate reține mai presus de orice îndoială rezonabilă reaua credință a intimatului, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase la încheierea convenției de împrumut în scopul calificat al obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial injust, plângerea petentului împotriva soluției procurorului apare ca nefondată.
Cu privire la fapta de cămată, judecătorul de cameră preliminară a reținut că potrivit art. 351 C.p. cu aplicarea art. 5 C.pen., aceasta constă în darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată.Analizând fapta imputată, prin raportare la dispozițiile legale mai sus mentionate, judecătorul de cameră preliminară a reținut că aceasta nu îndeplinește condițiile de tipicitate referitoare la latura obiectivă a infracțiunii.Astfel, pentru existența acestei infractiuni este necesară săvârșirea mai multor acte de executare de acordare de sume de bani împrumut cu dobândă.În cauză s-a reținut de către procuror încheierea a două contracte de împrumut, unul la data de 19.05.2011 și unul la data de 21.11.2011 și raportat la faptul că infracțiunea de camătă a fost introdusă prin Legea 216/2011, publicată în Monitorul Oficial al României în data de 22.11.2011, s-a concluzionat că pot fi luate în calcul doar actele de executare comise după prevederea faptei în legea penală ca infracțiune. Prin coroborare cu faptul că intimatul nu mai este cercetat în alte dosare penale pentru fapte similare, s-a apreciat în mod corect de către procuror incidența prev. art. 16 lit.b C.p.p., nefiind îndeplinite condițiile de tipicitate referitoare la latura obiectivă a infracțiunii.
Împotriva încheierii penale nr. 1576/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel contestatoarea gabor C., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 20.07.2015. Analizând apelul declarat de contestatoare prin prisma dispozițiilor art. 408 C.p.p. raportat la art. 426 și următoarele C.p.p., respectiv art. 341 C.p.p., instanța constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr. 1576/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-a dispus în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a C.p.p. respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulată de petenta G. C. împotriva rezoluției nr. 9449/P/2013 din data de 16.12.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
În prealabil, instanța de apel constată că procedura declanșată inițial de către contestator este una care se soluționează definitiv în fața primei instanțe, judecătorului de cameră preliminară de la aceasta, conform art. 341 alin. 8 C.p.p. Totodată, se reține că drepturile procesuale trebuie exercitate cu respectarea normelor și procedurilor legale, iar un demers procesual care nu se încadrează în aceste dispoziții, conduce la consecința inadmisibilității oricărei căi de atac ce s-ar declara ulterior. Această interpretare se impune întrucât legiuitorul a fixat, în dispozițiile codului de procedură penală calea de atac ce poate fi uzitată de părți precum și termenul de exercitare a acesteia, astfel că în situațiile în care legea nu prevede posibilitatea transpunerii unei cauze instanței ierarhic superioare celei ce a pronunțat hotărârea penală - cum este cazul speței de față – soluția inadmisibilității apare ca singura posibilă în ordinea de drept.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. se va respinge ca inadmisibil apelul declarat de petenta G. C. împotriva sentinței penale nr. 1576/20.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei către stat, cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. a teza II C.p.p. respinge ca inadmisibil apelul declarat de petenta G. C. împotriva sentinței penale nr. 1576/20.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă petenta la plata sumei de 200 cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.AN /13.10.2015
Tehnored A.J. /2 ex/13.10.2015
Prima instanță: Judec.Timișoara-A. B.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 947/2015.... | Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 958/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
