Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 967/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 967/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-10-2015

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 967/A

Ședința publică din data de 07.10.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F. P.

JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA

GREFIER: O. IOȚCOVICI

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror B. E..

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria A. și de către inculpații H. B., N. A. A., K. M. R. împotriva sentinței penale nr. 653 din 30.03.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .

Fără citarea părților.

Se constată depus la dosar răspuns comunicat, la solicitarea instanței, de către Inspectoratul General al Poliției Române – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol, respectiv adresa nr._/SA/29.09.2015 prin care a arătat că numita K. M. R. a fost pusă în urmărire internațională la data de 27.07.2015, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 586/18.06.2015 și a mandatului european de arestare nr. 15/09.07.2015, documente emise de Judecătoria A., nefiind depistată până la data emiterii adresei.

Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 23.09.2015 care face parte integrantă din prezenta și prin care, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a stabilit termen în vederea deliberării și pronunțării, la data de 07.10.2015, când:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 654 din data de 30 martie 2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A., în baza art. 386 Cod Procedură Penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare al instanței după cum urmează:

Pentru inculpata K. M. R. din infracțiunile prevăzute la art. 48 raportat la art. 244 al. 1 și 2 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și art. 322 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 al. 1-3 Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și 290 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal 1969.

Pentru inculpatul N. A. A. din infracțiunile prevăzute la art. 48 raportat la art. 244 al. 1 și 2 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și art. 322 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 al. 1-3 Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și 290 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal 1969.

Pentru inculpatul H. B. din infracțiunile prevăzute de art. 244 al. 1 și 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și art. 37 lit. a Cod Penal 1969 și art. 323 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și 37 lit. a Cod Penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 215 al. 1-3 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cod Penal 1969 și art. 291 cu aplicarea art. 41 al. 2 și 37 lit. a Cod Penal 1969.

Pentru inculpatul B. A. I. din infracțiunile prevăzute de art. 244 al. 1 și 2 Noul Cod Penal și art. 323 Noul Cod Penal, toate cu aplicarea art. 41 al. 2 și cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 215 al. 1-3 Cod Penal 1969 și art. 291 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 și 33 lit. a Cod Penal 1969.

Pentru inculpatul F. M. I. din infracțiunile prevăzute de art. 244 al. 1 și 2 Noul Cod Penal și art. 323 Noul Cod Penal, toate cu aplicarea art. 41 al. 2 și cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 215 al. 1-3 Cod Penal 1969 și art. 291 Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 41 al. 2 și 33 lit. a Cod Penal 1969.

În baza art. 396 al. 2 Cod Procedură Penală, a condamnat inculpata K. M. R., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 al. 1-3, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 396 al. 6 Cod Procedură Penală raportat la art. 16 lit. f, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 71 Cod Penal 1969 a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod Penal 1969.

În baza art. 396 al. 2 și 10 Cod Procedură Penală, a condamnat inculpatul N. A. Atila, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 al. 1-3 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 396 al. 6 Cod Procedură Penală raportat la art. 16 lit. f, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 81 Cod Penal 1969, dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și în baza art. 82 Cod Penal a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 404 al. 2 Cod Procedură Penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 Cod Penal 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod Penal 1969 și în baza art. 71 al. 4 Cod Penal 1969 a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 396 al. 2 Cod Procedură Penală, a condamnat inculpatul H. B., o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 al. 1-3 Cu aplicarea art. 41 al. 2 și 37 lit. a Cod Penal 1969.

În baza art. 396 al. 6 Cod Procedură Penală raportat la art. 16 lit. f, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 61 Cod Penal 1969 a revocat restul neexecutat de 1208 zile din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 97/2000 a Tribunalului Sibiu pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză în pedeapsa cea mai grea de 1208 zile pe care a sporit-o cu 252 de zile stabilind ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.

De asemenea, a descontopit pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1218/2012 a Judecătoriei A. în pedepsele componente de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe și de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

A contopit pedepsele susmenționate cu pedeapsa aplicată în cauză în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și a dedus perioada executată din 28.03.2012 la 24.10.2012.

În baza art. 71 Cod Penal 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod Penal 1969.

În baza art. 396 al. 2 și 10 Cod Procedură Penală, a condamnat inculpatul B. A. I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 al. 1-3 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 396 al. 6 Cod Procedură Penală raportat la art. 16 lit. f, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 81 Cod Penal 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și în baza art. 82 Cod Penal a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 404 al. 2 Cod Procedură Penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 396 al. 2 Cod Procedură Penală, a condamnat inculpatul F. M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 al. 1-3 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 81 Cod Penal 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și în baza art. 82 Cod Penal a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 404 al. 2 Cod Procedură Penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 20 al. 7 Cod Procedură Penală, a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de către ., . București, . și E. R. Services IFN SA București.

În baza art. 274 al. 2 Cod Procedură Penală, a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 600 de lei cheltuieli judiciare către stat și a stabilit ca onorariile avocaților din oficiu să fie achitate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis în dosar nr. 181/P/2014 la data de 29.07.2014, înregistrat la Judecătoria A. la data de 01.08.2014, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpata K. M. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prin folosirea de calități mincinoase și alte mijloace frauduloase și fals material în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată și în concurs real, prevăzute de art. 48 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 322 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal din 1968; inculpatul N. A. Atila pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prin folosirea de calități mincinoase și alte mijloace frauduloase și fals material în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată și în concurs real, prevăzute de art. 48 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art. 322 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal din 1968: inculpatul H. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prin folosirea de calități mincinoase și alte mijloace frauduloase și uz de fals, ambele în formă continuată și în concurs real, prevăzute de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal din 1968 și art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 și art. 323 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal din 1968 și cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal din 1968; inculpatul B. A.-I., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prin folosirea de calități mincinoase și alte mijloace frauduloase și uz de fals, ambele în formă continuată și în concurs real, prevăzute de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, art. 323 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal din 1968; inculpatul F. M. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prin folosirea de calități mincinoase și alte mijloace frauduloase și uz de fals, ambele în formă continuată și în concurs real, prevăzute de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, art. 323 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal din 1968.

În actul de sesizare s-a reținut în fapt că, în cursul anului 2007 organele de poliție din cadrul I.P.J. A. au fost sesizate în mai multe rânduri cu privire la săvârșirea de către mai multe persoane printre care și inculpații a mai multor infracțiuni de înșelăciune în convenții, fals material în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, reținându-se că în baza unor înscrisuri falsificate, au indus în eroare reprezentanții mai multor unități bancare sau nebancare obținând credite și finanțări bancare în vederea achiziționării de produse, credite pe care ulterior nu le-au mai rambursat.

Prin ordonanța de declinare a competenței din data de 29.06.2009, DIICOT - Biroul Teritorial A., apreciind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 7 al.1 din Legea 39/2003 sub aspectul laturii obiective, a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de K. M. R., O. F., Zinni Vicenzo, C. E. C., N. A. Atila, Țica A., M. F. I. și F. Sultenica respectiv disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind celelalte infracțiuni, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul A..

Începând cu luna iunie a anului 2006, inițial pentru redresarea societății Pico Bello SRL A. al cărei administrator era și ulterior în scop personal sau pentru restituirea unor împrumuturi contractate de la persoane fizice, inculpata K. M. R. a hotărât să obțină bani indiferent de mijloace. Cunoscând condițiile de creditare bancară a persoanelor fizice și documentele necesare a fi depuse la dosarul de credit, inculpata a eliberat mai multe adeverințe de venit pe care le-a încredințat unor persoane fizice care nu erau angajați ai societății ., adeverințe în care a atestat în mod nereal că aceștia erau angajați ai societății cu vechime de cel puțin trei luni, respectiv că obțineau venituri salariale, ajutându-i în acest fel să obțină în mod injust credite sau finanțări din partea băncilor.

Sumele de bani respectiv produsele achiziționate cu finanțare bancară, au fost ulterior remise inculpatei, care le-a valorificat prin vânzare sub prețul de achiziție unor persoane necunoscute. Parte din banii obținuți au fost însușiți de către inculpată, iar persoanele angajate fictiv au fost recompensate uneori în schimbul serviciului făcut, cu diferite sume de bani. În același timp și alte persoane care aveau calitatea de administratori ai unor societăți comerciale (S.C. Eti Artimex S.R.L, ,S.C. O. & Tisha S.R.L., S.C. Soso Trans S.R.L., S.C. O. Luci-A. S.R.L., .., S.C. Video O.., S.C. Casa Viitorului S.R.L.), la sugestia inculpatei K. M., au întocmit pe numele mai multor persoane ce le-au fost prezentate, adeverințe din care reieșea în fals calitatea lor de salariați și veniturile realizate în ultimele trei luni la societatea pe care o administrau, respectiv au dat o declarație în scris, în sensul că la un punct de lucru, au fost depistate de către inspectori ITM muncind fără să fi avut încheiate contracte individuale de muncă cu societatea, respectivele persoane.

Având în vedere aceste constatări precum și declarația administratorului, s-a reținut că deși în fapt inspectorii ITM nu s-au deplasat niciodată la punctele de lucru ale respectivelor societăți unde să depisteze persoane muncind la negru, inspectorii au întocmit în fals câte un proces verbal de constatare, un proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, înscrisuri în baza cărora au fost întocmite și înregistrate retroactiv la ITM – A. contractele individuale de muncă privind „angajații” în cauză.

S-a apreciat că, toate aceste manopere frauduloase au fost făcute întrucât, pentru persoanele fizice, normele bancare prevedeau pentru acordarea de credite, condiția de vechime în muncă de minim trei luni, anterioară acordării creditului.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fapt a reținut în fapt următoarele:

La începutul anului 2007, inculpata K. M. R. l-a contactat pe inculpatul N. A. Atila, administrator al S.C. Eti Artimex S.R.L. propunându-i să angajeze fictiv la această societate un număr de patru persoane (despre care a afirmat că-și vor plăti contribuțiile către bugetul statului) cărora să le elibereze adeverințe de salariu ce urmau să fie folosite la accesarea unor credite bancare. Conform înțelegerii, de îndeplinirea la Inspectoratul Teritorial de Muncă A. a formalităților de angajare retroactivă a acelor persoane urma să se ocupe inculpata, inculpatul N. A. Atila trebuind doar să întocmească pe numele inculpaților B. A. I., H. B., F. A. și F. M. I. adeverințe din care să reiasă în fals calitatea lor de salariați precum și venitul realizat în ultimele trei luni la S.C. Eti Artimex S.R.L. respectiv să dea în scris o declarație în sensul că la punctul de lucru al societății sale „ar fi fost depistate” de către un inspector ITM, cele patru persoane, muncind fără să fi avut încheiate contracte individuale de muncă cu societatea. Deși nu au prestat niciodată nici un fel de activitate în numele și pentru S.C. Eti Artimex S.R.L., la propunerea inculpatei K. M. și cu complicitatea inculpatului N., inculpații B. A. I., H. B., F. A. și F. M. I. au fost de acord să declare respectiv să semneze o declarație în sensul că la data de 20.03.2007, au fost depistați de către reprezentantul ITM A., prestând „muncă la negru” la punctul de lucru aparținând S.C. Eti Artimex S.R.L.situat în A., . vedere aceste declarații, deși în fapt nu s-a deplasat la acel punct de lucru, inspectorul ITM - suspectul V. A., a întocmit la data de 21.03.2007, în fals, un proces verbal de constatare și un proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, înscrisuri în baza cărora au fost înregistrate în evidențele ITM – A., la data de 19.03. 2007 (mai devreme cu două zile decât data efectuării controlului), cele patru contracte individuale de muncă. Astfel a fost posibilă angajarea retroactivă a acestor patru persoane începând cu luna noiembrie respectiv decembrie a anului 2006. S-a constatat că toate aceste manopere frauduloase au fost făcute întrucât normele bancare prevedeau pentru acordarea de credite persoanelor fizice, condiția de vechime în muncă de minim trei luni anterior acordării creditului.

Instanța de fond a mai reținut că, potrivit declarației inculpatului N. A., în realitate inculpații „nu au prestat nici o activitate la S.C. Eti Artimex S.R.L, i-a văzut pe aceștia doar de două ori, la data semnării contractului de muncă și a doua oară la semnarea notei de lichidare”. La solicitarea inculpatei K. M., a semnat în alb toate adeverințele de salariu care i-au fost aduse de către aceasta și despre care știa că urmau a fi folosite la obținerea creditelor bancare respectiv a produselor electronice sau electrocasnice; nu cunoaște persoana care a completat contractele de muncă și adeverințele de salariu și nici persoana care a stabilit calitatea sau salariul celor patru persoane în societatea sa”. Fiindu-i prezentate contractele de muncă precum și adeverințele de salariu folosite de cei patru inculpați, inculpatul N. A. a arătat că recunoaște semnăturile depuse la rubrica „angajator” precum și ștampila aparținând S.C. Eti Artimex S.R.L A., afirmând totodată că numitul B. G.-contabilul societății, nu a avut cunoștință despre aceste angajări fictive și nici nu a semnat nici una din adeverințele de salariu, aspect confirmat și de martorul B. G..

Totodată, s-a reținut că, pe baza înscrisurilor false semnate de către inculpatul N. A. Atila, întocmite și înmânate de către inculpata K. M. R., inculpații B. A. I., H. B., F. A. și F. M. I., prin inducerea în eroare a funcționarilor bancari sau nebancari, au accesat și obținut credite bancare sau de finanțare în vederea achiziționării de produse.

Astfel, s-a constatat că, la data de 23.03.2007, la două zile după ce fusese angajat cu dată retroactivă, inculpatul B. A. a indus în eroare funcționarii B.-SA Sucursala Județeană A., cu ocazia încheierii contractului de credit nr.1476 prin care a obținut suma de 17.800 lei. Pentru acordarea acestui credit inculpatul a depus o adeverință de salariu semnată de către inculpatul N. A. din care rezultă în fals, că este angajat al S.C. Eti Artimex S.R.L. în calitate de șofer începând cu data de 05.11.2006 și că avea un salariu de 981 lei, aspecte observate și din cererea de credit nr.242/23.03.2007. Accesându-se baza de date a MAI-Evidența Auto, s-a constatat că C.N.P.-ul aparținând inculpatului B. A. I., nu are corespondent în această evidență, respectiv că inculpatul nu deține permis de conducător auto. Solicitând societății E. K. căreia i-a fost cesionată creanța de către B. să pună la dispoziție, în original, toate documentele care au stat la baza întocmirii și acordării creditului de către B., prin adresa_/19.08.2013 aceasta a comunicat în ceea ce privește contractul de credit 1476 încheiat cu B., faptul că dosarul de creditare al inculpatului B. A. I. nu a fost identificat în arhiva societății, astfel că se află în imposibilitate de a pune la dispoziție acest dosar în original. Tot prin aceeași adresă, E. K. Romania a arătat că nu are pretenții civile asupra prejudiciului apreciat a fi în valoare de 33.419,91 lei) născut din contractul de credit încheiat între B. A. I. și Banca Comercială Română.

Instanța de fond a mai reținut că inculpatul B. A., la data de 16.03.2007 a achiziționat de la ., bunuri electrocasnice în valoare de 5.135 lei, prezentând adeverința de salariu nr 4 din 16.03 2007 emisă de către . A., din care reiese în fals că este angajat la această societate în calitate de vînzător, începînd cu data de 20.11.2006. Conform adresei nr_ din 24.10.2013, emisă de către ITM A., inculpatul B. A. I. nu figurează angajat cu contract de muncă la această societate. Întrucât inculpatul nu a achitat nici o rată aferentă creditului contractat, E. R. Services s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.376,13 lei.

De asemenea, s-a observat că la data de 06.04.2007 inculpatul B. A. I., a indus în eroare reprezentanții B.-G. Societe Generale cu ocazia încheierii contractului de credit nr._ în valoare de 13.300 lei. Pentru acordarea acestui credit inculpatul a prezentat, în original, adeverința de salariu nr.10 semnată de către inculpatul N. A. din care a rezultat în fals, că este angajat al S.C. Eti Artimex S.R.L. în calitate de șofer din data de 05.11.2006 având un salariu net realizat în ultimele trei luni în valoare de 974 lei. Întrucât nu a fost achitată nici o rată, S.C. E. K. ROMANIA căreia i-a fost cesionată creanța, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 22.026,14 lei.

Prima instanță a avut în vedere că, inculpatul B. A. a recunoscut că a executat semnăturile pe contractele de credit. A declarat că s-a prezentat la unitățile bancare „la solicitarea inculpatei K. M. R. care i-a spus că are nevoie de bani pentru finanțarea societății, respectiv că i-a înmânat acesteia sumele de bani după ce au fost ridicate de la unitățile bancare, inculpata promițându-i că o să achite ratele respectiv o să–i plătească taxa aferentă înscrierii la școala de șoferi. S-a mai constatat că inculpatul a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul N. A. și nici nu știe unde își are sediul S.C. Eti Artimex S.R.L, nu a lucrat la această societate, respectiv nu a fost depistat de inspectorii din cadrul ITM A. lucrând fără contract de muncă la vreo societate”; că nu a recunoscut semnăturile depuse pe contractul individual de muncă nr._ înregistrat în evidența ITM A. la data de 19.03.2007 respectiv pe declarația din 20.03.2007 dată în fața inspectorilor ITM A., afirmând că nu-i aparțin, aspect ce reiese și din comparația lor cu cea executată de inculpat pe declarațiile date în cursul urmăririi penale. Prejudiciul creat de către inculpatul B. A. I. cu complicitatea inculpaților K. M. R. și N. A. Atila s-a estimat la valoarea de 36.235 lei, nerecuperat.

În privința inculpatului H. B., s-a reținut că la data de 23.03.2007, la două zile după ce fusese angajat cu dată retroactivă la S.C. Eti Artimex S.R.L. A., a indus în eroare reprezentanții B. SA prin Agenția Micalaca cu ocazia încheierii contractului de credit nr.112 în valoare de 16.600 lei. În vederea acordării acestui credit, inculpatul a prezentat în copie conformă cu originalul, cartea de muncă . nr._ conținând mențiuni false și adeverința de salariu nr.1 din 23.03.200, semnată de către inculpatul N. A. Atila din care a rezultat în fals, că este angajat pe o perioadă nedeterminată la S.C. Eti Artimex S.R.L. A., în calitate de director vânzări din anul 2006, având o vechime în muncă de 1 an și 8 luni și un salariu net realizat în ultimele 3 luni, de 1.077 lei.

Întrucât de la data acordării creditului inculpatul nu a efectuat nici o plată, E. K. ROMANIA căreia B. SA i-a cesionat creanța, s-a constituit parte civilă în procesul-penal cu suma de 31.627,63 lei.

De asemenea, s-a reținut că, în aceeași zi, la data de 23.03.2007, inculpatul H. B., a indus în eroare reprezentanții E. R. Services IFN SA cu ocazia încheierii contractului de credit în vederea achiziționării de produse electrocasnice de la .. A., nr._ în valoare de 5.836 lei. În vederea acordării acestui credit, inculpatul a prezentat adeverința de salariu nr.3 din 23.03.2007 semnată de către inculpatul N. A. din care a rezultat în fals, că este angajat din data de 15.11.2006, pe o perioadă nedeterminată la S.C. Eti Artimex S.R.L. A., în calitate de director vânzări și că are un salariu lunar net realizat în ultimele 3 luni de 1.077 lei.

De la data acordării acestui credit, inculpatul a efectuat o singură plată (200 lei la data de 07.06.2007) motiv pentru care E. R. Services IFN SA s-a constituit parte civilă în procesul-penal cu suma de 7.169,10 lei.

Instanța de fond a mai constatat că, la data de 03.04.2007 inculpatul H. B., a indus în eroare reprezentanții R. B. cu ocazia încheierii contractului de credit nr.RF_ în valoare de 3.500 Euro. Pentru acordarea acestui credit inculpatul a prezentat funcționarilor bancari, adeverința de salariu nr.7/28.03.2007 semnată de către inculpatul N. A., din care a rezultat, în fals, că este angajat al S.C. Eti Artimex S.R.L. în calitate de director vânzări, că are o vechime la acest loc de muncă de 4 luni și un salariu net de 1.075 lei. Nici de această dată inculpatul H. B. nu a achitat ratele, astfel că, R. B. a cesionat creanța către Secapital S.R.L.

Prin adresa nr.SRF/7/383/17.12.2012 Secapital S.R.L, prin reprezentant legal K. Internațional, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.644,79 Euro echivalent a 25.263,98 lei (sumă formată din: 3.012,37 Euro echivalent 13.479,45 lei- debit principal,credit restant, 972,92 Euro echivalent 4.353,53 lei-dobânda, 90,37 Euro echivalent 404,38 lei - comisioane bancare restante, 1.570,30 Euro echivalent 7.026,62 lei-penalități)

În continuare, prin sentința apelată, s-a reținut faptul că, la data de 10.04.2007 inculpatul H. B., a indus în eroare Citybank România SA, cu ocazia încheierii contractului de credit nr._ prin care acesta a obținut suma de 14.271,49 lei. Pentru acordarea acestui credit inculpatul a prezentat funcționarilor bancari, carnetul de muncă . nr._ în copie conform cu originalul și adeverința de salariu nr.6/28.03.2007, semnate de către inculpatul N. A. din care a rezultat în fals, că este angajat al S.C. Eti Artimex S.R.L. în calitate de director vânzări, începând cu data de 15.11.2006 respectiv că realizează un salariu net de 1.075 lei.

Conform adresei nr.36/28.01.2013 emisă de CityBank Romania până la data de 17.12.2012, inculpatul H. B. nu a achitat nici o rată având o restanță la plata ratelor în valoare de 14.029,03 lei.

La data de 03.05.2007, inculpatul H. B. a indus în eroare B.-G. Societe Generale prin B. Agenția Zărand, cu ocazia încheierii contractului de credit nr._ în valoare de 11.500 lei. Pentru acordarea acestui credit inculpatul a prezentat funcționarilor bancari adeverința de salariu nr.11/27.04.2007 semnată de inculpatul N. A., din care a rezultat în fals că este angajat al S.C. Eti Artimex S.R.L. în calitate de director vânzări, începând cu data de 15.11.2006 respectiv că realizează un salariu lunar net de 1.075 lei.

Întrucât de la data acordării creditului inculpatul nu a efectuat nici o plată, E. K. România căreia i-a fost cesionată creanța, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 18.738,25 lei.

Din cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 04.10.2013, prima instanță a concluzionat că semnăturile depuse pe declarația dată în fața inspectorului de muncă din cadrul ITM A. la data de 20.03.2007 respectiv pe contractul individual de muncă nr.497.886 înregistrat la ITM A. la data de 19.03.2007, au fost executate de către inculpatul H. B..

Totodată, s-a reținut faptul că inculpatul H. B. nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, iar afirmațiile sale în sensul că nu ar fi indus în eroare funcționarii bancari cu ocazia accesării și obținerii creditelor întrucât documentele depuse nu erau false în conținutul lor, sunt contrazise de către inculpații K. M. și N. dar și de către martora N. A., angajată a . perioada când au fost accesate creditele de către cei patru inculpați, pe care martora nu i-a recunoscut ca fiind angajați respectiv ca prestând activități în numele sau pe seama societății Eti Artimex. Prejudiciul creat de către inculpatul H. B. cu complicitatea inculpaților K. M. R. și N. A. Atila s-a estimat la valoarea totală de 48.207,49 lei și 3500 Euro.

În privința inculpatului F. M. I., s-a reținut că, în data de 13.04.2007, a indus în eroare reprezentanții Citybank România cu ocazia încheierii contractului de credit nr._, în valoare de 12.974,08 lei. În vederea acordării acestui credit, inculpatul a prezentat în copie conformă cu originalul contractul individual de muncă nr._ și în original adeverința de salariu nr.24 din 12.04.2007, semnate de către inculpatul N. A. din care a rezultat în fals, că este angajat pe o perioadă nedeterminată la S.C. Eti Artimex S.R.L. A., în calitate de șofer distribuitor începând cu data de 05.12.2006 respectiv că are un salariu net lunar realizat în ultimele 3 luni de 873 lei. Inculpatul F. M. nu a achitat nici o rată lunară de credit dintr-un total de 48 rate, având o restanță la plata ratelor de 891 de zile în valoare de 13.050,76 lei.

De asemenea, s-a reținut că, la data de 08.05.2007 inculpatul F. M. a indus în eroare reprezentanții Cetelem IFN SA cu ocazia încheierii contractului de credit de consum nr._ în vederea achiziționării de produse din magazinul Coraura A., în valoare de 5.016 lei. Pentru obținerea acestui credit inculpatul a prezentat în original, adeverința de salariu nr.64, semnată de către N. A. din care a rezultat, în fals, că este angajat pe o perioadă nedeterminată la S.C. Eti Artimex S.R.L. A., în calitate de șofer distribuitor începând cu data de 05.12.2006 respectiv că realizează un salariu net lunar în ultimele 3 luni de 974 lei.

Din verificările în baza de date a MAI-Evidența Auto, s-a constatat că inculpatul nu este posesor de permis de conducere auto. Întrucât inculpatul nu a achitat ratele, E. K. România căreia S.C. Cetelem IFN SA i-a cesionat dreptul de creanță, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 9.417,20 lei.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 04.10.2013 s-a dedus că semnăturile executate pe declarația „dată în fața inspectorului de muncă” din cadrul ITM A. la data de 20.03.2007, respectiv pe contractul individual de muncă nr.497.891 înregistrat la ITM A. la data de 19.03.2007, reproduc semnăturile executate de către inculpatul F. M..

Prejudiciul creat de către inculpatul F. M. cu complicitatea inculpaților K. M. R. și N. A. Atila s-a stabilit la valoarea totală de 17.990,08 lei.

Prejudiciul creat de către inculpații B. A. I., H. B., F. A. și F. M. I. cu complicitatea inculpaților K. M. R. și N. A. Atila prin inducerea în eroare a reprezentanților unităților bancare sau nebancare, prin folosire de înscrisuri false, s-a estimat la suma de 158.152,41 lei și 3500 Euro, nerecuperat.

Instanța de fond a constatat că, starea de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus se probează cu următoarele mijloace de probă: răspuns ITM A. și anexe, raport de constatare tehnico – științifică nr._ din 04.10.2013 și_ din 12.03.2014; adresă verificare inculpați în rețeaua generală a penitenciarelor; proces verbal de control_/21.03.2007 întocmit de V. A. pt. . și anexe respectiv contracte de muncă, note de lichidare pentru H. B., B. A., F. M. I. și F. A.; credite accesate de B. A., contracte de credit, adeverințe de salariu, copii carte de muncă; credite accesate de H. B., contracte de credit, adeverințe de salariu, copii carte de muncă, contracte de credit, adeverințe de salariu, copii carte de muncă; credite accesate de F. M. I., contracte de credit, adeverințe de salariu, copii carte de muncă; declarații martori.

De asemenea, s-a reținut că în fața instanței inculpații N. A. Atila și Brândași A., au recunoscut săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare și au solicitat ca soluționarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Cererea inculpaților a fost admisă de instanță, cercetarea judecătorească efectuându-se conform procedurii recunoașterii învinuirii.

În fața instanței, inculpata K. M. R. a recunoscut în parte săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, declarând că nu își amintește exact, însă a recunoscut că l-a contactat pe inculpatul N. A. pentru a angaja fictiv persoane care au achiziționat bunuri prin accesarea de credite dintre care unele i-au fost date. A contestat împrejurarea că i-ar fi însoțit pe aceștia la bancă. În ceea ce privește sumele obținute din vânzarea bunurilor cumpărate în rate, a arătat că cea mai mare parte a sumelor obținute de inculpatul H. au fost folosite de acesta, iar cele obținute de inculpatul Brândași au fost remise lui Țica A., cele obținute de F. A. au fost folosite în mare parte de acesta. A mai arătat că a primit de la acesta 5-6 mii de lei și că nu își mai amintește exact ce s-a întâmplat cu sumele obținute de inculpatul F..

S-a reținut totodată că inculpatul H. B. a recunoscut faptul că a semnat un contract de muncă și în baza calității sale de angajat a obținut un credit, din care 2.000 de euro i-a dat inculpatei K.. De asemenea, a recunoscut faptul că în aceeași zi achiziționat de la . bunuri cu plata în rate pe care le-a folosit fără a achita ratele. A recunoscut că a luat un credit de la Raifaissen Bnak pe care i-a folosit în interes personal. De asemenea, a recunoscut și împrumuturile luate de la C. B. și B. însă a considerat că angajarea sa nu a fost fictivă, ci reală cu toate că nu mergea efectiv la lucru.

Instanța de fond a avut în vedere că deși, legal citat și cu mandat de aducere, inculpatul F. M. I. nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat.

Raportat la declarațiile date de către inculpații H. B. și K. M. R., prima instanță a apreciat că declarațiile acestora se coroborează cu ansamblul probator de la dosar și conturează o poziție de recunoaștere a stării de fapt reținută prin rechizitoriu și de către instanță.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța anterioară, analizând în ansamblu situația inculpaților în concordanță cu prevederile art. 5 din Noul Cod Penal și cele stabilite de către Curtea Constituțională prin Decizia 265/2014, a stabilit că legea penală veche, respectiv Codul Penal 1969 este mai favorabil inculpaților, pe considerentul că pentru anumite infracțiuni pentru care inculpații au fost trimiși în judecată a intervenit prescripția răspunderii penale potrivit legii vechi și pe de altă parte tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai blând potrivit legii vechi.

În același timp, s-a reținut că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu este anterioară Deciziei 265/2014 a Curții Constituționale și combină prevederile celor două legi penale, iar potrivit legii penale noi nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor în formă continuată nefiind îndeplinită condiția unității de subiect pasiv.

Pentru aceste motive, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, astfel cum s-a redat mai sus.

S-a constatat că, fapta inculpatei K. M. R. de a falsifica în mod repetat adeverințe de salariu și de a le încredința altor persoane pentru ca în baza acestora să obțină foloase materiale injuste prin inducerea în eroare a funcționarilor nebancari sau bancari de la care au obținut credite urmată de vânzarea acestor bunuri și însușirea unei părți din prețul obținut, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 al. 1-3 Cod Penal 1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod Penal 1969 săvârșite în formă continuată prevăzută de art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a Cod Penal 1969.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, raportat la data săvârșirii ultimei acțiuni care este 08.05.2007 instanța de fond, în baza art. 16 lit. f Cod Procedură Penală, a încetat procesul penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 71 Cod Penal 1969 a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod Penal 1969.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal și anume gradul de pericol social al faptei care este ridicat prin prisma caracterului continuat al acesteia și cuantumul ridicat al prejudiciului precum și împrejurarea că în activitatea infracțională au fost antrenate mai multe persoane, precum și persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale.

Fapta inculpatului N. A. A. de a falsifica în mod repetat adeverințe de salariu și de a le încredința altor persoane pentru ca în baza acestora să obțină foloase materiale injuste prin inducerea în eroare a funcționarilor nebancari și bancari de la care au obținut credite urmată de vânzarea acestor bunuri, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 al. 1-3 Cod Penal 1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod Penal 1969, săvârșite în formă continuată, prevăzută de art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a Cod Penal 1969.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 raportat la data săvârșirii ultimei acțiuni care este 25.04.2007, instanța de fond, în baza art. 16 lit. f Cod Procedură Penală a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizarea prevăzute de art. 72 Cod Penal, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o atitudine sinceră în procesul precum și prevederile art. 396 al. 10 Cod Procedură Penală.

Raportat la persoana inculpatului cât și la conduita acestuia pe parcursul procesului penal, instanța de fond a stabilit că scopul pedepsei poate fi atins în cazul acestuia și fără privare de libertate, sens în care, în baza art. 81 Cod Penal 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și în baza art. 82 Cod Penal a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 404 al. 2 Cod Procedură Penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În ceea ce privește fapta inculpatului B. A. I. de a induce în eroare la data de 23.03.2007, 16.03.2007 și 06.04.2007 funcționari nebancari și bancari cu ocazia acordării unor credit cu privire la calitatea sa de angajat folosind înscrisuri false producând astfel un prejudiciu, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1-3 Cod Penal 1969 și uz de fals prevăzută de art. 291 Cod Penal 1969 în formă continuată cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod Penal, raportat la data săvârșirii ultimei acțiuni 04.06.2007 raportat la art. 16 lit. f, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizarea prevăzute de art. 72 Cod Penal, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o atitudine sinceră în procesul penal, precum și prevederile art. 396 al. 10 Cod Procedură Penală, în raport de care a stabilit că scopul pedepsei poate fi atins în cazul acestuia și fără privare de libertate, astfel că, în baza art. 81 Cod Penal 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și în baza art. 82 Cod Penal, a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 404 al. 2 Cod Procedură Penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 Cod Penal 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod Penal 1969 și în baza art. 71 al. 4 Cod Penal 1969 și a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

De asemenea, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului H. B. de a induce în eroare funcționari nebancari și bancari la data de 23.03.2007, 03.04.2007, 10.04.2007 și 03.05.2007, cu ocazia acordării a de credite de nevoi personale și în vederea achiziționării de produse prin folosire de înscrisuri false care atestau faptul că era angajat la . cauzând astfel un prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 al. 1 și 3 și uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod Penal, instanța de fond, raportat la data săvârșirii ultimei acțiuni 03.05.2007, raportat la art. 16 lit. f Cod penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 71 Cod Penal 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod Penal 1969.

S-a reținut față de acest inculpat și starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod Penal 1969, raportat la condamnarea de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 97/2000 a Tribunalului Sibiu, din executarea căreia acesta a fost liberat condiționat la data de 20.09.2006 cu un rest neexecutat de 600 de zile.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile de individualizarea prevăzute de art. 72 Cod Penal și anume caracterul continuat al infracțiunii precum și împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu multiple antecedente penale constând în infracțiuni contra patrimoniului.

În baza art. 61 Cod Penal 1969, instanța de fond a revocat restul neexecutat de 1208 zile din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 97/2000 a Tribunalului Sibiu, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză în pedeapsa cea mai grea de 1208 zile, pe care a sporit-o cu 252 de zile stabilind ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.

S-a apreciat că sporul este necesar în întrucât inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională săvârșind faptele din acest dosar înainte ca pedeapsa anterioară să fie executată.

Faptele săvârșite de inculpat în această cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1218/2012 a Judecătoriei A., astfel că s-a procedat la descontopirea acestei pedepse și contopire, cum s-a arătat mai sus. S-a dedus perioada executată din 28.03.2012 la 24.10.2012, iar în baza art. 71 Cod Penal 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod Penal 1969.

Fapta inculpatului F. M. I. de a induce în eroare la data de 13.04.2007 și 08.05.2007 funcționari nebancari și bancari cu ocazia acordării unui credit și a cumpărării unor produse cu plata în rate cu privire la calitatea sa de angajat folosind înscrisuri false producând astfel un prejudiciu, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1-3 Cod Penal 1969 și uz de fals prevăzută de art. 291 Cod Penal 1969, ambele în formă continuată prevăzută de art. 41 al. 2 Cod Penal 1969.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 raportat la art. 41 al. 2 Cod Penal, instanța raportat la data săvârșirii ultimei acțiuni 08.05.2007, raportat la art. 16 lit. f Cod procedură penală, a constatat încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal și anume valoarea prejudiciului precum și persoana inculpatului care nu este cunoscută cu antecedente penale.

Plecând de la scopul pedepsei instanța de fond, a apreciat că în cazul inculpatului acesta se poate realiza și fără privare de libertate astfel că în baza art. 81 Cod Penal 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și în baza art. 82 Cod Penal a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 404 al. 2 Cod Procedură Penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei; în baza art. 71 Cod Penal 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod Penal 1969 și în baza art. 71 al. 4 Cod Penal 1969 a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că persoanele vătămate B. SA, B. SA, E. R. Service IFN SA, C. B. SA, C. E. B., Citiy B. SA, Raifaissen B. au cesionat dreptul la repararea prejudiciului pe cale convențională către . SRL, . R. Services IKN SA și ., astfel că în baza art. 20 al. 7 Cod Procedură Penală, au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză.

În baza art. 274 al. 2 Cod Procedură Penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 600 de lei cheltuieli judiciare către stat, iar în privința onorariilor avocaților din oficiu s-a stabilit să se achite din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpații K.-M. R., N. A.-A. și H. B..

P. de pe lângă Judecătoria A. a criticat sentința primei instanțe prin prisma următoarelor aspecte:

1. greșita dispunere a încetării procesului penal în privința inculpatului N. A. A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art 291 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale;

2. neaplicarea inculpatului N. A. A., cu titlu de pedeapsa accesoriei interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) Cod Penal 1969;

3. greșita încadrare în drept a dispoziției de suspendare a executării pedepselor accesorii aplicate, reținându-se art. 71 alin. 4 Cod penal 1969, în loc de art. 71 alin. 5 Cod penal 1969.

4. omisiunea desființării totale a înscrisurilor falsificate, încălcându-se

dispozițiile art. 25 C.pr.pen.

Cu privire la primul aspect de nelegalitate, s-a apreciat că, întrucât inculpatul N. A. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prin folosirea de calități mincinoase și alte mijloace frauduloase și fals material în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată și în concurs real, prevăzute de art. 48 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 și art, 322 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal din 1968, în mod corect instanța, analizând aplicarea legii penale mai favorabila in baza art 5 Cod Penal, a procedat la o schimbare a incadrarii juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute la art. 48 raportat la art. 244 al. 1 și 2 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și art. 322 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 al. 1-3 Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și 290 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal 1969, însă în mod greșit a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpat in ceea ce privește infracțiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969, în loc de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată, prev. și ped. de art. 290 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969.

Un aspect de netemeinicie, în opinia reprezentantului Parchetului, vizează neaplicarea inculpatului N. A. A. a pedepsei accesorii prevăzute de dispozițiile art. 64, alin 1, lit. c, respectiv interzicerea dreptului de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Privitor la această opinie, s-a argumentat că, la individualizarea pedepselor accesorii, instanța de judecată, în concordanță cu dispozițiile Deciziei nr. LXXIV 74/2007 a ICCJ, este obligată să aprecieze necesitatea interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a (teza I) -c în funcție de criteriile impuse de art. 71 alin 3 Cod Penal 1969, respectiv de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului, concluzionându-se că față circumstanțele reale ale săvârșii faptei de către inculpatul N. A. A. precum și criteriile de natură personală se impune să i se interzică dreptul prevăzut de art.64 al. 2 lit. c C. pen. în condițiile stabilite de art. 71 C.pen.

De asemenea, se consideră că întrucât s-a suspendat condiționat executarea pedepsei în ceea ce privește inculpatul N. A. A., se impunea corectarea temeiului de drept, în baza căruia pedepsele accesorii aplicate acestuia, prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, și c se suspendă pe perioada termenului de încercare stabilit, astfel că se rețin dispozițiile art. 71 al. 5 C.pen. și nu art. 74 al. 4 C.pen, din 1969.

În ceea ce privește ultima critică, P. solicită anularea următoarelor acte: contract individual de munca nr. 55 al inculpatului B. A. I. (fila 97 dosar UP); contract individual de munca nr. 56 al inculpatului H. B. (fila 100 dosar UP); contract individual de munca nr. 58 al inculpatului F. A. (fila 130 dosar UP); contract individual de munca nr. 57 al inculpatului F. M. I. (fila 106 dosar UP); adeverință de venit nr. 10 din 29.03.2007 (fila 133 dosar UP); mențiunile false pct. 7 din carnetul de munca al inc. H. B. (filele 191 - 193 Dosar UP); adeverința de salariu nr. 1/22.03.2007 (fila 194 dosar UP); adeverința de salariu nr. 3/23.03.2007 (fila 207 dosar UP); adeverința de salariu si vechime in muncă nr. 7/28.03.2007 (fila 1224, dosar UP); adeverința de salariu nr. 6/28.03.2007 (fila 250 dosar UP); adeverință de venit nr. 11 din 27.04.2007 ( fila 266 dosar UP); adeverința de salariu nr. 24/12.04.2007 (fila 431 dosar UP) și adeverința de salariu nr. 64/08.05.2007 (fila 442 dosar UP).

Inculpata K.-M. R. solicită admiterea apelului admiterea apelului, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod proc. pen. și, astfel: în principal, în temeiul art. 396 alin. 6 C.pr.pen. raportat la prevederile art. 16 lit. f) C.pr.pen. să se constatate că, în privința infracțiunii de complicitate la înșelăciune a intervenit încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție pentru infracțiunile reținute în sarcina sa vizavi de toate părțile civile/ părțile vătămate.

În subsidiar, inculpata solicită instanței de apel să procedeze la reindividualizarea pedepselor ce i s-au aplicat pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, iar ca modalitate de executare să fie aplicate dispozițiile ce privesc în principal suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 și urm. Cod penal 1968 sau, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 86¹ și următoarele Cod penal 1969.

În opinia inculpatei, legea penală nouă ar fi legea penală mai favorabilă, subliniind în acest sens că a intervenit prescripția pentru absolut toate infracțiunile reținute în sarcina sa, cu mențiunea că instanța de fond nu a ținut cont de acest aspect.

În continuare, inculpata, învederează cu privire la aspectele invocate în fața primei instanțe, criticând faptul că nu au fost avute în vedere, și anume intervenția prescripției pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune (raportat la Decizia 265/2014 a Curții Constituționale și la Decizia nr. 21/6.10.2014 a I.C.C.J. a României). Totodată, menționează că atât în ceea ce privește împăcarea părților - situație reținuta prin decizia Curții Constituționale cât și în cazul prescripției răspunderii penale, instanța trebuie sa analizeze prescripția răspunderii penale raportat la legea penala mai favorabilă, adică Codul penal din 1969, cu mențiunea că, se impune să fie făcute calculele termenelor de prescripție pentru toate infracțiunile în raport cu dispozițiile art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal 1968 raportat la art. 124 Cod penal 1968, astfel încât, în acest moment s-a împlinit termenul de prescripție pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune - 28 februarie 2015.

Consideră că singura infracțiune pentru care poate fi condamnată este infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzuta de art. 48 rap. la art. 215 alin 1,2,3 Cod penal, faptă săvârșită în forma continuată, ale cărei limite se pot majora cu trei ani. În această situație, solicită instanței de apel să facă aplicarea prevederilor art. 72 și art. 74 a,b,c Cod penal 1969, în sensul aplicării criteriilor de individualizare a pedepsei precum și a circumstanțelor atenuante, să se aibă în vedere că a săvârșit infracțiunile pe care le-a și recunoscut, ca urmare a problemelor financiare pe care le-a avut în acel moment, că nu am fost creierul afacerii, ideea pornind de la numitul Angel V. P. care deși a fost cercetat nu a fost trimis în judecată întrucât pentru faptele săvârșite de acesta s-a împlinit termenul de prescripție. Totodată, solicită să se aibă în vedere faptul ca, în prezent, s-a integrat foarte bine social, locuiește în Germania unde are două locuri de muncă și a început astfel să achite datoriile acumulate, chiar dacă către alte părți civile. Mai precizează că, urmare a achitării sumelor de bani către acestea, au fost părți civile cu care s-a împăcat, fiind stinse astfel peste 1/4 din totalul prejudiciului creat în anul 2006- 2007. Inculpata solicită să se țină cont și de situația sa familială, arătând în acest sens că are doi copii minori în întreținere.

Inculpata consideră motivarea primei instanțe lapidară în ceea ce privește aplicarea cuantumului pedepsei și a modalității de executare, adăugând că prejudiciul reținut în sarcina sa este mai mare decât cel real.

În plus, inculpata apreciază că nu s-a motivat concret nici individualizarea pedepsei aplicate și că nu s-a reținut nicio circumstanță din cele arătate mai sus, pentru a beneficia de prevederile art. 74 și art. 76 Cod penal.

O a treia problemă, prezentată în cuprinsul motivelor de către inculpată este aceea că inițial a avut un singur dosar penal iar, ulterior, acesta a fost disjuns în 9 alte dosare în faza de u.p., fiind conexate două dosare, astfel încât instanța de fond a fost sesizată cu 7 dosare distincte a căror reunire a solicitat-o și a fost respinsă. Menționează, că un singur dosar este încă în procedura de cameră preliminară, în 6 dosare pronunțându-se hotărâri penale nedefinitive prin care i s-au aplicat pedepse între 3 ani și 6 luni si 6 ani cu executare. Privitor la această chestiune, învederează că o eventuală contopire a pedepselor ar avea ca rezultantă o pedeapsă mult prea mare raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina sa.

În privința acțiunii civile, inculpata consideră că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 397 C.pr.pen. și le-a coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. 7 din C.pr.pen.

În drept, invocă art. 396 și art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., art. 81 și 86¹ și următoarele C.pen. din 1969.

Inculpatul N. A.-A. și inculpatul H. B. nu au motivat apelurile în scris, însă solicitările și argumentele acestora au fost susținute de avocații lor aleși, astfel cum au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.09.2015 care face parte integrantă din prezenta.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de criticile invocate de apelanți, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.417 Cod procedură penala, Curtea constată că apelurile declarate de inculpații H. B., N. A. A., K. M. R. nu sunt fondate, iar apelul formulat de P. de lângă Judecătoria A. este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea că, în esență, inculpata K. M. R. i-a solicitat inculpatului N. A. A. să angajeze fictiv persoane la firma unde acesta era administrator, respectiv S.C. Eti Artimex, cărora să le elibereze adeverințe care atestau în mod fals calitatea de angajați ai societății cu vechime de cel puțin trei luni, cu scopul ca acestea să obțină în mod injust credite și finanțări de la diferite bănci. Inculpatul N. A. a dat declarații potrivit cărora la un punct de lucru al societății au fost depistate de către inspectorii ITM patru persoane muncind fără să fi avut încheiate contracte de muncă, pentru a li se putea întocmi contract de muncă și documente de angajare retroactive

S-a reținut că sumele de bani, respectiv bunurile achiziționate cu adeverințele ce atestau în mod fals calitatea de angajat, erau remise ulterior inculpatei care le valorifica, iar persoanele angajate fictiv erau uneori recompensate cu sume de bani.

Astfel, în această modalitate au fost angajați fictiv la S.C. Eti Artimex inculpații B. A., H. B., Fakaș A. și F. M. I..

La data de de 23.03.2007, la două zile după ce fusese angajat cu dată retroactivă, inculpatul B. A. a indus în eroare funcționarii B.-SA Sucursala Județeană A., cu ocazia încheierii contractului de credit nr.1476 prin care a obținut suma de 17.800 lei, depunând la dosarul de credit o adeverință de salariu semnată de către inculpatul N. A. din care rezultă în fals, că este angajat al S.C. Eti Artimex S.R.L. în calitate de șofer începând cu data de 05.11.2006 și că avea un salariu de 981 lei.

La data de 06.04.2007 inculpatul B. A. I., a indus în eroare reprezentanții B.-G. Societe Generale cu ocazia încheierii contractului de credit nr._ în valoare de 13.300 lei. Pentru acordarea acestui credit inculpatul a prezentat, în original, adeverința de salariu nr.10 semnată de către inculpatul N. A. din care a rezultat în fals, că este angajat al S.C. Eti Artimex S.R.L. în calitate de șofer din data de 05.11.2006 având un salariu net realizat în ultimele trei luni în valoare de 974 lei. Întrucât nu a fost achitată nici o rată, S.C. E. K. ROMANIA căreia i-a fost cesionată creanța, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 22.026,14 lei.

Inculpatul B. A. s-a prezentat la unitățile bancare la solicitarea inculpatei K. M. R. care i-a spus că are nevoie de bani pentru finanțarea societății, i-a înmânat acesteia sumele de bani după ce au fost ridicate de la unitățile bancare, inculpata promițându-i că o să achite ratele respectiv o să-i plătească taxa aferentă înscrierii la școala de șoferi.

În privința inculpatului H. B., s-a reținut că la data de 23.03.2007, la două zile după ce fusese angajat cu dată retroactivă la S.C. Eti Artimex S.R.L. A., a indus în eroare reprezentanții B. SA prin Agenția Micalaca cu ocazia încheierii contractului de credit nr.112 în valoare de 16.600 lei. În vederea acordării acestui credit, inculpatul a prezentat în copie conformă cu originalul, cartea de muncă . nr._ conținând mențiuni false și adeverința de salariu nr.1 din 23.03.200, semnată de către inculpatul N. A. Atila din care a rezultat în fals, că este angajat pe o perioadă nedeterminată la S.C. Eti Artimex S.R.L. A., în calitate de director vânzări din anul 2006, având o vechime în muncă de 1 an și 8 luni și un salariu net realizat în ultimele 3 luni, de 1.077 lei.

De asemenea, s-a reținut că, în aceeași zi, la data de 23.03.2007, inculpatul H. B., a indus în eroare reprezentanții E. R. Services IFN SA cu ocazia încheierii contractului de credit în vederea achiziționării de produse electrocasnice de la .. A., nr._ în valoare de 5.836 lei. În vederea acordării acestui credit, inculpatul a prezentat adeverința de salariu nr.3 din 23.03.2007 semnată de către inculpatul N. A. din care a rezultat în fals, că este angajat din data de 15.11.2006, pe o perioadă nedeterminată la S.C. Eti Artimex S.R.L. A., în calitate de director vânzări și că are un salariu lunar net realizat în ultimele 3 luni de 1.077 lei.

La data de 03.04.2007 inculpatul H. B., a indus în eroare reprezentanții R. B. cu ocazia încheierii contractului de credit nr.RF_ în valoare de 3.500 Euro. Pentru acordarea acestui credit inculpatul a prezentat funcționarilor bancari, adeverința de salariu nr.7/28.03.2007 semnată de către inculpatul N. A., din care a rezultat, în fals, că este angajat al S.C. Eti Artimex S.R.L. în calitate de director vânzări, că are o vechime la acest loc de muncă de 4 luni și un salariu net de 1.075 lei.

L-a data de 10.04.2007 inculpatul H. B., a indus în eroare Citybank România SA, cu ocazia încheierii contractului de credit nr._ prin care acesta a obținut suma de 14.271,49 lei. Pentru acordarea acestui credit inculpatul a prezentat funcționarilor bancari, carnetul de muncă . nr._ în copie conform cu originalul și adeverința de salariu nr.6/28.03.2007, semnate de către inculpatul N. A. din care a rezultat în fals, că este angajat al S.C. Eti Artimex S.R.L. în calitate de director vânzări, începând cu data de 15.11.2006 respectiv că realizează un salariu net de 1.075 lei.

La data de 03.05.2007, inculpatul H. B. a indus în eroare B.-G. Societe Generale prin B. Agenția Zărand, cu ocazia încheierii contractului de credit nr._ în valoare de 11.500 lei. Pentru acordarea acestui credit inculpatul a prezentat funcționarilor bancari adeverința de salariu nr.11/27.04.2007 semnată de inculpatul N. A., din care a rezultat în fals că este angajat al S.C. Eti Artimex S.R.L. în calitate de director vânzări, începând cu data de 15.11.2006 respectiv că realizează un salariu lunar net de 1.075 lei.

În privința inculpatului F. M. I., s-a reținut că, în data de 13.04.2007, a indus în eroare reprezentanții Citybank România cu ocazia încheierii contractului de credit nr._, în valoare de 12.974,08 lei. În vederea acordării acestui credit, inculpatul a prezentat în copie conformă cu originalul contractul individual de muncă nr._ și în original adeverința de salariu nr.24 din 12.04.2007, semnate de către inculpatul N. A. din care a rezultat în fals, că este angajat pe o perioadă nedeterminată la S.C. Eti Artimex S.R.L. A., în calitate de șofer distribuitor începând cu data de 05.12.2006 respectiv că are un salariu net lunar realizat în ultimele 3 luni de 873 lei.

De asemenea, s-a reținut că, la data de 08.05.2007 inculpatul F. M. a indus în eroare reprezentanții Cetelem IFN SA cu ocazia încheierii contractului de credit de consum nr._ în vederea achiziționării de produse din magazinul Coraura A., în valoare de 5.016 lei. Pentru obținerea acestui credit inculpatul a prezentat în original, adeverința de salariu nr.64, semnată de către N. A. din care a rezultat, în fals, că este angajat pe o perioadă nedeterminată la S.C. Eti Artimex S.R.L. A., în calitate de șofer distribuitor începând cu data de 05.12.2006 respectiv că realizează un salariu net lunar în ultimele 3 luni de 974 lei.

Fapta reținută în sarcina numitului F. A. nu a mai fost descrisă în starea de fapt deoarece, încă din faza de urmărire penale, față de acesta s-a dispus clasarea întrucât inculpatul a decedat.

Inculpatul apelant N. A. A. a recunoscut săvârșirea faptelor în fața instanței de judecată unde au solicitat ca judecata să aibă loc în baza art. 375 C. pr. pen. Inculpata K. M. R. a recunoscut în mare parte comiterea faptelor, recunoscând că l-a contactat pe N. A. pentru a angaja fictiv persoane însă a susținut că nu a însoțit inculpații la bancă și că în cea mai mare parte, bunurile și banii au fost folosite de titularii acelor credite sau servicii.

Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpaților K. M. R., N. A. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod Penal 1969 raportat la art. 215 alineatele 1-3 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și art. 5 Cod Penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de raportat la art. 290 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și art. 5 Cod Penal, și H. B. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alineatele 1-3 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și art. 5 Cod Penal, și uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și art. 5 Cod Penal încadrarea în drept a faptelor săvârșite ca și aplicarea dispozițiilor art. 5 privind legea penală mai favorabilă, fiind de asemenea corectă.

Motivul de apel formulat de către inculpata K. M. R. privind intervenirea prescripției speciale pentru infracțiunea de înșelăciune nu poate fi primit.

În acest sens, se observă că instanța de fond, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen. în mod global, stabilind pedeapsa pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată potrivit prevederilor art.26 Cod penal rap.la art.215 al.1-3 Cod penal 1969, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal 1969.

Legea veche a fost în mod corect apreciată ca fiind mai favorabilă de către prima instanță, având în vedere că, față de pluralitatea de subiect pasiv în privința infracțiunii de complicitate la înșelăciune, dispozițiile noului Cod penal ar fi atras aplicarea prevederilor privind concursul de infracțiuni cu spor obligatoriu.

Prin urmare, în analiza instituției incidente în materia prescripției speciale, se pot aplica exclusiv dispozițiile art. 122 lit. b și 124 Codul penal din 1969, având în vedere că, din moment ce inculpata a beneficiat în privința formei de pluralitate incidentă, de aplicarea în baza art. 5 C.pen., a dispozițiilor Codului penal din 1969, este obligatorie aplicarea Deciziei Curții Constituționale 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014, prin care s-a constatat că „dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.

De altfel, aplicabilitatea obligatorie a Deciziei Curții Constituționale 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014, inclusiv în materia prescripției răspunderii penale, în sensul că legea penală mai favorabilă este aplicabilă în cazul infracțiunilor săvârșite anterior datei de 01.02.2014 este confirmată și de jurisprudența ulterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 21/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, din_, s-a răspuns acestei întrebări stabilindu-se că dispozițiile art. 5 alin. 1 din Codul penal trebuie interpretate, inclusiv în materia prescripției răspunderii penale, în sensul că legea penală mai favorabilă este aplicabilă în cazul infracțiunilor săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 care nu au fost încă judecate definitiv, în conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

Prin urmare, din chiar cuprinsul dispozitivului acestei decizii, obligatorii, rezultă fără putință de tăgadă că, în cazul infracțiunilor săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014, care nu au fost încă judecate definitiv, cum este și situația din apelul de față, art. 5 C.pen. se aplică în conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, inclusiv în materia prescripției răspunderii penale. Aceasta înseamnă nu se pot combina dispoziții de favoare din legile penale succesive astfel încât, nu se poate lua în considerare, așa cum solicită apelantul durata pedepsei prevăzută de legea nouă, art. 244 C.pen. și termenul de prescripție al răspunderii penale din art. 122 și 124 C. pr. pen.1968, chiar dispozitivul Deciziei ÎCCJ/HP- 21/2014 opunându-se unei asemenea interpretări.

Deși dispozitivul este suficient de clar în acest sens, considerente deciziei sunt și mai evidente, arătând expres că Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și-a încetat efectele, începând cu data de 20 mai 2014 când a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 și astfel nu mai poate fi aplicată raporturilor juridice născute anterior datei de 1 februarie 2014, dar nesoluționate definitiv până la data publicării hotărârii instanței de contencios constituțional, întrucât, nu reprezintă lege penală mai favorabilă.

Prin urmare, potrivit art. 122 lit.b raportat la art. 124 Codul penal din 1969, termenul de prescripție specială pentru infracțiunea de înșelăciune prev. art.215 al.1-3 Cod penal 1969, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal 1969, este de 15 ani iar, calculat din 2007 (data săvârșirii infracțiunii continuate fiind data săvârșirii ultimului act care intră în conținutul unității legale de infracțiuni), s-ar împlini în anul 2022.

Calculând în mod global termenul de prescripție al infracțiunii de înșelăciune în cazul în care s-ar fi aplicat ca lege penală mai favorabilă noul Cod penal, se observă că nici în această situație nu ar fi incidentă prescripția specială. Astfel, raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin 2 C.pen., potrivit art. 155 lin 4 și art. 154 alin 1 lit. d C.pen, termenul de prescripție specială, este de 10 ani iar, calculat din 2007, pentru prima infracțiune concurentă de înșelăciune (fiind incidente disp. art. 35 alin 1 C.pen.) s-ar împlini în anul 2017.

Analizând apelurile inculpaților K. M. R. și N. A. cu privire la individualizarea pedepselor aplicate se constată nefondate criticile acestora.

La individualizarea și proporționalizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art.72 C. pen. Din 1969, respectiv gradului de pericolul social concret al fiecărei infracțiuni, determinat de modul de săvârșire a fiecărei faptei, valoarea socială vătămată, urmările care s-au produs și cele care s-ar fi putut produce, cât și persoanei inculpatelor.

În raport de toate aceste împrejurări, prima instanță i-a aplicat inculpatului N. A. o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege (ca urmare a reducerii cu o treime a limitei prevăzute de lege ) pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, astfel că în speță nu se justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum și mai redus și care nu ar fi de natură a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev.de art.52 C.pen. din 1969, așa cum nefondat se solicită.

Reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în baza art. 396 alin 10 C. pr. pen., nu echivalează cu obligația instanței de a aplica inculpatului o pedeapsă chiar la minimul special rezultat din această reducere, individualizarea judiciară efectuându-se tot prin raportare la minimul și maximul pedepsei. Or, față de gradul de pericol social al infracțiunii, în raport cu natura infracțiunii (contra patrimoniului), dar și starea de pericol concret care se evidențiază prin aceea că inculpatul favorizat obținerea tuturor documentelor false pentru înșelarea diverselor unități bancare ori a unor societăți comerciale .

Față de aceste împrejurări și instanța de apel consideră că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin 1 lit. a și b Codul penal din 1969.

Astfel, lipsa antecedentelor penale și conduita bună anterioară a inculpatului, nu conduce automat la reținerea circumstanței atenuante, și nu poate fi analizată în sine, ci prin raportare la natura infracțiunii și împrejurările concrete de săvârșire. Or, pentru aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege ar fi trebuit demonstrate niște împrejurări personale deosebite care, să minimizeze în așa măsură aspectele deja menționate care configurează negativ infracțiunea săvârșită, încât doar o pedeapsă sub minimul special să satisfacă cerințele de individualizare, ceea ce nu este îndeplinit în cazul de față. Circumstanța prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. b) Cod penal, constând în stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită nu poate fi reținută, cu efectul reducerii pedepsei sub minimul special având în vedere că, față de gravitatea faptei cum rezultă din cuantumul mare al prejudiciului cauzat persoanelor vătămate prin numărul mare de acte materiale săvârșite de către inculpat, stăruința acesteia în repararea pagubei pricinuite este avută în vedere la stabilirea unei pedepse spre miniumul special și la alegerea modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei, prima instanță orientându-se în mod corect către aplicarea disp. art. 81 C.pen. privind suspendarea executării pedepsei.

Raportat la aceleași criterii de individualizare, la împrejurările cauzei instanța de apel apreciază că nu se justifică nici reducerea pedepsei de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii complicitate la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod Penal 1969 raportat la art. 215 alineatele 1-3 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și art. 5 Cod Penal aplicată inculpatei K. M. R. . Pentru a-și îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatei. În acest sens se va avea în vedere că față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa aplicat de prima instanță este una orientată spre minim.

La individualizarea și proporționalizarea pedepsei aplicate inculpatei K. M. R., instanța de fond a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art.72 C.pen. din 1969, respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradului de pericol social al acestora, pe care nu l-a apreciat doar prin raportare la pericolul social al infracțiunii de complicitate la înșelăciune, ci în raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, inculpata falsificând în mod repetat adeverințe de salariu, contracte de muncă și/sau copii ale carnetelor de muncă, pe care le-a încredințat apoi altor inculpați pentru a-i ajuta astfel să obțină în perioada martie- mai 2007 foloase materiale injuste prin inducerea în eroare a funcționarilor bancari cu ocazia solicitării și obținerii unor credite sau a unor finanțări în vederea achiziționării de produse cu plata prețului în rate de la instituții financiare nebancare. În mod corect prima instanță s-a raportat inclusiv la valoarea mare a prejudiciului cauzat, neputând fi pierdută din vedere valoarea prejudiciului la data consumării infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată dar, chiar luând în considerare doar prejudiciul care a rămas de recuperat în urma acoperirii parțiale, acesta tot rămâne semnificativ.

Contrar criticilor din apel, nu există o obligație a instanței de a aplica pedeapsa chiar la minimul special, individualizarea judiciară efectuându-se prin raportare la minimul și maximul pedepsei. Relevant în individualizarea pedepsei, oricum aplicat spre minimul special, este și numărul mare de acte materiale săvârșite într-o perioadă relativ scurtă de timp, dar și urmările produse, constând în numărul mare de persoane vătămate induse în eroare. În această privință, în mod corect prima instanță a aplicat inculpatei, în calitate de complice, o pedeapsă mai mare decât cea aplicată autorilor întrucât, ceea ce se pare că inculpata continuă să ignore, este contribuția sa esențială la săvârșirea faptelor imputate, inculpata fiind cea care a falsificat în mod repetat înscrisurile pe care le-a încredințat apoi altor inculpați, care au obținut astfel credite prin inducerea în eroare a funcționarilor bancari, dar și numărul de acte materiale semnificativ mai mare decât al oricărui inculpat autor în prezenta cauză.

Față de aceste împrejurări și instanța de apel consideră că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin 1 lit. a și b Codul penal din 1969.

Astfel, lipsa antecedentelor penale și conduita bună anterioară a inculpatei, nu conduce automat la reținerea circumstanței atenuante, și nu poate fi analizată în sine, ci prin raportare la natura infracțiunii și împrejurările concrete de săvârșire. Or, pentru aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege ar fi trebuit demonstrate niște împrejurări personale deosebite care, să minimizeze în așa măsură aspectele deja menționate care configurează negativ infracțiunea săvârșită, încât doar o pedeapsă sub minimul special să satisfacă cerințele de individualizare, ceea ce nu este îndeplinit în cazul de față. Circumstanța prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. b) Cod penal, constând în stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită nu poate fi reținută, cu efectul reducerii pedepsei sub minimul special având în vedere că, față de gravitatea faptei cum rezultă din cuantumul mare al prejudiciului cauzat persoanelor vătămate, prin numărul mare de acte materiale săvârșite de către inculpată, prin numărul mare de inculpați cărora inculpata K. M. R. le-a furnizat documentele falsificate necesare inducerii în eroare a funcționarilor bancari, stăruința acesteia în repararea pagubei pricinuite este avută în vedere la stabilirea unei pedepse spre miniumul special având în vedere limitele prevăzute de lege între 3 și 15 ani închisoare.

Criticile cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei nu vor fi primite în condițiile în cuantumul pedepsei nu permite aplicare instituției suspendării condiționate ori sub supraveghere a executării pedepsei, astfel încât scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție.

Apelul declarat de către inculpatul H. B. este de asemenea nefundat. Inculpatul a susținut în fața primei instanțe, dar și în fața instanței de apel că nu a indus în eroare instituțiile de unde a împrumutat bani, deoarece calitatea sa de angaja al S.C. Eti Artimex S.R.L. A. era reală. Aceste susțineri sunt contrazise de martora N. A., angajată a . perioada când au fost accesate creditele de către cei patru inculpați, care a arătat că cele patru persoane printre care și inculpatul H. B. nu a prestat activități în numele sau pe seama societății Eti Artimex. De altfel, chiar inculpatul, în declarația sa, a arătat că doar trecea uneori pe la firmă, nu desfășura nici un fel de activitate și el îi dădea bani inculpatului N. pentru a-i plăti contribuțiile către stat. Totodată, Inculpații N. A. și K. R. au recunoscut că cele patru persoane au fost fictiv angajate la .>

Referitor la criticile aduse sentinței penale apelate de către procuror cu privire la greșita încetare a procesului penal în ceea ce-l privește pe inculpatul N. A. pentru infracțiunea de uz de fals prev. și ped. se art. 291 C.en, Curtea reține că, într-adevăr inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitatea la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată, infracțiuni care au fost analizate de prima instanță prin considerentele sentinței apelate.. Cu toate acestea, constatând că a intervenit prescripția, prin dispozitivul sentinței soluția de încetare a procesului penal se referă la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C.pen. din 1969 și nu la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 291 din 1969, urmând ca, o consecință a admiteri apelului, să se dispună înlăturarea acestei inadvertențe.

Inculpatul N. A. a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță la pedeapsa de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod Penal 1969 raportat la art. 215 alineatele 1-3 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal 1969 și art. 5 Cod Penal.

Natura și gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, conturate și de numărul mare al actelor materiale comise și de cuantumul prejudiciului, împrejurările în care acestea au fost comise, faptul că inculpatul, folosindu-se de funcția exercitată, respectiv de administrator la Eti Artimex a furnizat coinculpatei K. înscrisuri falsificate din care reieșea în fals calitatea de angajat a unui nr. de 4 persoane, înscrisuri folosite pentru inducerea în eroare a mai multor societăți bancare, precum și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea atât a drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cpen., care au fost interzise de prima instanță, dar și a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c C.penal, respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie sau o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv dreptul de a deține calitatea de administrator/conducător în cadrul unor persoane juridice.

Analizând împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, din care rezultă că inculpatul s-a folosit în concret de calitatea sa de administrator și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze constând în aceea că inculpatul, administrator al ., a falsificat înscrisuri care atestau nereal calitatea de angajați, Curtea de Apel apreciază că în speță se impune și interzicerea dreptului prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. c C.penal din 1969, motiv pentru care, având în vedere că inculpatul nu prezintă garanțiile necesare exercitării calității de administrator/conducător în cadrul unor persoane juridice, Curtea de Apel va reține, alături de dispozițiile art. 64 lit. a teza a II-a lit. b C.penal și a dispozițiilor prevăzute de art. 64 lit. c C.penal, vizând interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie sau o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Totuși, având în vedere prevederile art. 71 alin. 5 C.pen, și, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului a fost suspendată condiționat, Curtea va dispune și suspendarea pedepselor accesorii, cu precizarea temeiului juridic, corect.

Văzând prevederile art. 25 C.pr.pen., rap. la art. 404 alin. 4 C.pr.pen., Curtea va dispune desființarea înscrisurilor falsificate.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge apelurile declarate de inculpații H. B., N. A. A., K. M. R. împotriva sentinței penale nr. 653 din 30.03.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .

În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva aceleiași sentințe.

În consecință, va desființa sentința penală cu privire la pedepsele accesorii și soluția în încetare a procesului penal în privința inculpatului N. A. A., precum și cu privire la omisiunea de anulare a înscrisurilor falsificate și, rejudecând:

Va înlătura soluția de încetare a procesul penal pornit împotriva inculpatului N. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen., raportat la art. 16 lit. f. C.pr.pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 71 C.pen. din 1969, va interzice inculpatului N. A. A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c C.pen. din 1969 și în baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate.

În baza art. 25 C.pr.pen., rap. la arat. 404 alin. 4 C.pr.pen., va dispune desființarea următoarelor înscrisuri falsificate: contract individual de munca nr. 55 al inculpatului B. A. I. (fila 97 dosar up); contract individual de munca nr. 56 al inculpatului H. B. (fila 100 dosar up); contract individual de munca nr. 58 al inculpatului F. A. (fila 130 dosar up); contract individual de munca nr. 57 al inculpatului F. M. I. (fila 106 dosar up); adeverință de venit nr. 10 din 29.03.2007 (fila 133 dosar up); mențiunile false pct. 7 din carnetul de munca al inc. H. B. (filele 191 - 193 Dosar up); adeverința de salariu nr. 1/22.03.2007 (fila 194 dosar up); adeverința de salariu nr. 3/23.03.2007 (fila 207 dosar UP); adeverința de salariu si vechime in muncă nr. 7/28.03.2007 (fila 224, dosar up); adeverința de salariu nr. 6/28.03.2007 (fila 250 dosar up); adeverință de venit nr. 11 din 27.04.2007 ( fila 266 dosar up); adeverința de salariu nr. 24/12.04.2007 (fila 431 dosar up); adeverința de salariu nr. 64/08.05.2007 (fila 442 dosar up).

Va menține în rest sentința penală apelată.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpații la plata sumei de 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

De asemenea, va dispune plata sumei de 1410 lei, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T. reprezentând onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.pen., respinge apelurile declarate de inculpații H. B., N. A. A., K. M. R. împotriva sentinței penale nr. 653 din 30.03.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .

În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva aceleiași sentințe.

Desființează sentința penală cu privire la pedepsele accesorii și soluția în încetare a procesului penal în privința inculpatului N. A. A., precum și cu privire la omisiunea de anulare a înscrisurilor falsificate și, rejudecând:

Înlătură soluția de încetare a procesul penal pornit împotriva inculpatului N. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen., raportat la art. 16 lit. f. C.pr.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului N. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 71 C.pen. din 1969, interzice inculpatului N. A. A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c C.pen. din 1969 și în baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate.

În baza art. 25 C.pr.pen., rap. la arat. 404 alin. 4 C.pr.pen., dispune desființarea următoarelor înscrisuri falsificate:

- contract individual de munca nr. 55 al inculpatului B. A. I. (fila 97 dosar up);

- contract individual de munca nr. 56 al inculpatului H. B. (fila 100 dosar up);

- contract individual de munca nr. 58 al inculpatului F. A. (fila 130 dosar up);

- contract individual de munca nr. 57 al inculpatului F. M. I. (fila 106 dosar up);

- adeverință de venit nr. 10 din 29.03.2007 (fila 133 dosar up);

- mențiunile false pct. 7 din carnetul de munca al inc. H. B. (filele 191 - 193 Dosar up);

- adeverința de salariu nr. 1/22.03.2007 (fila 194 dosar up);

- adeverința de salariu nr. 3/23.03.2007 (fila 207 dosar UP);

- adeverința de salariu si vechime in muncă nr. 7/28.03.2007 (fila 224, dosar up);

- adeverința de salariu nr. 6/28.03.2007 (fila 250 dosar up);

- adeverință de venit nr. 11 din 27.04.2007 ( fila 266 dosar up);

- adeverința de salariu nr. 24/12.04.2007 (fila 431 dosar up);

- adeverința de salariu nr. 64/08.05.2007 (fila 442 dosar up).

Menține în rest sentința penală apelată.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpații la plata sumei de 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciara rămân în sarcina statului.

Dispune plata sumei de 1410 lei, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T. reprezentând onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

F. P. F. M. C. FLORENȚA

GREFIER,

O. IOȚCOVICI

Red. F. P./26.10.2015

Tehnored.O.I. 16 ex- 08.10.2015

Prima instanță– Judecătoria A. - jud. C. M.

← Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 976/2015. Curtea de...		Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... →

Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 967/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 967/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA