Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 159/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 159/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-10-2015
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 159/PI/CC
Ședința camerei de consiliu din 02.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public este reprezentat de procuror B. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea cererii de transfer a persoanei condamnate în vederea executării pedepsei într-un Penitenciar din România, privind pe condamnatul U. G.-C..
Dată fără citarea părților, pentru condamnat se prezintă avocat din oficiu Schiriac L., care depune la dosar delegație.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată comunicat răspuns de către Ministerul Justiției – Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară în Materie Penală, care prin adresa nr._/2015 din 28.09.2015 arată că în prezent persoana condamnată se află în Penitenciarul Leoben din Austria.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat acordă cuvântul pe sesizare.
Procurorul solicită, în temeiul art. 153 respectiv 155 din Legea nr. 302/2004, admiterea sesizării cu consecința admiterii cererii de transfer a persoanei condamnate U. G.-C. în vederea executării pedepsei într-un Penitenciar din România, având în vedere faptul că acesta a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 17 Hv 54/14 d-29 a Tribunalului Landului Viena.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că deși persoana condamnată nu și-a dat acordul pentru a fi transferat într-un penitenciar din România, au fost efectuate verificări în baza de date Ecris Global Persons Search, cu privire la condițiile prevăzute de art. 153 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, constatându-se că, nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute expres și că au fost verificate și dispozițiile prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaștere și neexecutare, rezultând că, nu există nici un motiv aplicabil persoanei condamnate.
Avocatul din oficiu al condamnatului solicită respingerea sesizării, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, arătând că acesta nu și-a dat consimțământul cu privire la executarea pedepsei într-un Penitenciar din România și că pedeapsa la care a fost condamnat partea a cărei asistență juridică o asigură, este mai mică decât cea pentru care se poate dispune transferul.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sesizarea nr. 8068/II/5/2015 din data de 18.09.2015, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ la data de 18.09.2015, s-a solicitat admiterea cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate U. G.-C., cetățean român, fiul lui G. și E., născut la data de 16.03.1981 în municipiul Lugoj, jud. T., cu domiciliul în loc. Ș., nr. 7, jud. A., CNP_, posesor al CI . nr._, deținut într-un penitenciar din Republica Austria, condamnat definitiv la executarea unei pedepse de 730 zile de închisoare, prin sentința penală nr. 17 Hv 54/14 d-29 a Tribunalului Landului Viena pentru Cauze Penale, din data de 13.02.2015, rămasă definitivă la aceeași dată, pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție.
În motivare s-a arătat că, prin adresa nr._/2015/DR/13c din data de 18.08.2015, înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 04.09.2015, Direcția de D. Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală din cadrul Ministerului Justiției, în baza art. 10 alin. 1 și art. 153 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, a înaintat cererea Ministerului Federal de Justiție al Republicii Austria, împreună cu certificatul emis la data de 02.04.2015, sentința penală nr. 17 Hv 54/14 d-29 a Tribunalului Landului Viena pentru Cauze Penale, din data de 13.02.2015, și traducerea acesteia în limba română, precum și motivarea deciziei emisă la data de 11.12.2010 de către Bundespolizei Wien, pentru transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate U. G.-C..
S-a reținut că, în prezent, persoana condamnată se află într-un penitenciar din Republica Austria, în executarea unei pedepse privative de libertate de 730 zile de închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 17 Hv 54/14 d-29 a Tribunalului Landului Viena pentru Cauze Penale, din data de 13.02.2015, rămasă definitivă la aceeași dată, pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție. Conform certificatului emis de autoritatea competentă din Republica Austria, condamnatul a executat 0 zile de închisoare din pedeapsă, conform calculului efectuat la data de 12.03.2015, aceasta urmând a fi finalizată la data de 08.07.2017. Totodată, conform certificatului, la data de 11.12.2010, Bundespolizei Wien a dispus împotriva persoanei condamnate o interdicție de ședere pentru o perioadă de 10 ani.
Tot din cuprinsul certificatului emis de către autoritățile judiciare din Republica Austria, s-a constatat că, persoana condamnată nu și-a dat acordul pentru transferare într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă, arătând că, în Austria sunt condiții mai bune de detenție și se câștigă bani.
La data de 08.09.2015, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat Inspectoratului Județean de Poliție T. cazierul judiciar al numitului U. G.-C..
La data de 17.09.2015, Inspectoratul Județean de Poliție T. a comunicat cazierul solicitat, din care s-a observat că, persoana condamnată are antecedente penale.
La data de 18.09.2015, au fost efectuate verificări în baza de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH, cu privire la condițiile prevăzute de art. 153 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, constatându-se că, nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute expres.
De asemenea, au fost verificate și dispozițiile prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaștere și neexecutare, rezultând că, nu există nici un motiv aplicabil persoanei condamnate.
S-a apreciat că cererea este întemeiată, față de dispozițiile art. 153 și art. 151 din Legea nr. 302/2004. privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată, a Deciziei Cadru 2008/909/JAI, ratificată de ambele state, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene . nr. 327, din data de 05.12.2008, și având în vedere că, împotriva persoanei condamnate s-a dispus o interdicție de ședere pe teritoriul Republicii Austria, pe o perioadă de 10 ani și în consecință, s-a solicitat admiterea acesteia.
Au fost anexate în copie:adresa nr._/2015/DR/13c a Direcției de D. Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală din cadrul Ministerului Justiției, din data de 18.08.2015; cererea Ministerului Federal de Justiție al Republicii Austria, din data de 04.05.2015, împreună cu certificatul emis la data de 02.04.2015, sentința penală nr. 17 Hv 54/14 d-29 a Tribunalului Landului Viena pentru Cauze Penale, din data de 13.02.2015, și traducerea acesteia în limba română, precum și motivarea deciziei emisă la data de 11.12.2010 de către Bundespolizei Wien; adresa nr. 8086/II/5/2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, din data de 08.09.2015, către IPJ T. - Serviciul cazier judiciar, statistică și evidență operativă; fișa de evidență a persoanei condamnate; cazierul judiciar al persoanei condamnate; extras ECRIS Global Persons Search.
Pentru acest termen de judecată, la solicitarea instanței, s-a comunicat de către Ministerul Justiției – Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară în Materie Penală, faptul că în prezent persoana condamnată se află în Penitenciarul Leoben din Austria.
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Prin sentința penală 17 Hv 54/14 d-29 a Tribunalului Landului Viena pentru Cauze Penale, din data de 13.02.2015, rămasă definitivă la data de 13.02.2015 s-a dispus condamnarea numitului U. G.-C. la o pedeapsă de 730 zile închisoare și interdicție de ședere pe teritoriul Republicii Austria, pe o perioadă de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție, prevăzută de art. 12 primul caz, 127, 129 cifra 1, 10 cazul 4 Cod penal austriac, fapte incriminate de legea penală română prin art. 229 C.pen.
În fapt s-a reținut că persoana condamnată U. G.-C., la un moment ce nu a putut fi stabilit cu exactitate din perioada septembrie 2013 – 25.10.2013, în Viena, în complicitate conștientă și voită cu o altă persoană care nu a putut fi identificată, a sustras bunuri mobile străine în valoare care nu a putut fi stabilită, de la Brigitte Kolloczek. Caseta a pătruns prin efracție în clădirea în care se aflau bunurile cu intenția ca prin însușirea lor să se îmbogățească pe nedrept precum și cu intenția ca prin repetarea săvârșirii unor astfel de fapte să-și asigure o sursă continuă de venit pe mai multe săptămâni. Cei doi au demontat placa de pe ușa de la intrare în locul părăsit „Gittis Privatstudio”, au deșurubat yala și apoi și-au însușit țevile de cupru de la încălzire și de la terma de încălzire precum și cabluri izolate.
În raport cu faptele reținute în hotărârea definitivă și executorie de condamnare, se constată îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 155 alin. 1 lit. b din Legea nr. 302/2004, precum și de art. 3 pct.1 lit. e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 (Convenția).
Astfel, faptele inculpatului au corespondent și în legislația penală română, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 229 C.pen.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că executarea pedepsei a început la data de 08.07.2015 și urmează să expire la data de 08.07.2017.
Potrivit adresei comunicată instanței, pentru acest termen de judecată, de către Ministerul Justiției – Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară în Materie Penală, în prezent, condamnatul se află încarcerat în Penitenciarul Leoben din Austria.
De asemenea, din actele aflate în dosar rezultă că persoana condamnată nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România, însă persoana condamnată se află în situația în care, după executarea pedepsei, ar fi expulzată, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art. 155 alin. 1 lit. d din Legea nr. 302/2004 și art. 3 din Protocolul adițional la Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18.12.1997, nu este necesar consimțământul persoanei condamnate la transfer.
Totodată, este îndeplinită și condiția prev. 155 lit. c din Legea nr. 302/2004, republicată, în sensul că în urma verificărilor efectuate în baza de date a Direcției de Evidență a Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat faptul că persoana condamnată U. G.-C. este cetățean român, cu domiciliul în localitatea Ș., nr. 7, jud. A..
Pentru motivele arătate, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile pentru transferarea în România a condamnatului, astfel cum sunt prevăzute în art. 155 din Legea nr. 302/2004, întrucât acesta este resortisant al statului român, hotărârea prin care i-a fost aplicată în Austria, pedeapsa cu închisoarea este definitivă și executorie, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004, faptele care au atras condamnarea sa de către instanța din Austria constituie infracțiuni și potrivit legii penale a statului român iar durata condamnării pe care cel condamnat o mai are încă de executat este mai mare de 6 luni, conform art. 3 pct. 1 lit. c din Convenție.
De asemenea, se constată că nu se impune o adaptare a pedepsei privative de libertate aplicată de instanța străină, în sensul art. 154 alin. 8 raportat la alin.6 lit.b din Legea nr. 302/2004 și art. 10 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, întrucât natura acestei pedepse corespunde, sub aspectul denumirii și al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepsei aplicate nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.154 alin.6 lit. a din Legea nr. 302/2004 modificată, va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În consecință, în baza art. 155 alin.1 din Legea nr. 302/2004 modificată, va dispune recunoașterea sentinței penale nr. 17 Hv 54/14 d-29 a Tribunalului Landului Viena pentru Cauze Penale, din data de 13.02.2015, rămasă definitivă la data de 13.02.2015 privind persoana condamnată U. G.-C., aflat în Penitenciarul Leoben din Austria, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 730 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție, prevăzută de art. 12 primul caz, 127, 129 cifra 1, 10 cazul 4 Cod penal austriac, fapte incriminate de legea penală română prin art. 229 C.pen. și va dispune transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate U. G.-C. în vederea executării pedepsei aplicată prin sentința penală mai sus menționată.
În baza art. 73 C.pen. va deduce perioada executată din data de 08.07.2015 la zi.
De asemenea, va dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Va dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMLE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.154 alin.6 lit. a din Legea nr. 302/2004 modificată, admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În baza art. 155 alin.1 din Legea nr. 302/2004 modificată, dispune recunoașterea sentinței penale nr. 17 Hv 54/14 d-29 a Tribunalului Landului Viena pentru Cauze Penale, din data de 13.02.2015, rămasă definitivă la data de 13.02.2015 privind persoana condamnată U. G.-C., cetățean român, fiul lui G. și E., născut la data de 16.03.1981 în municipiul Lugoj, jud. T., cu domiciliul în loc. Ș., nr. 7, jud. A., CNP_, posesor al CI . nr._, aflat în Penitenciarul Leoben din Austria, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 730 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție, prevăzută de art. 12 primul caz, 127, 129 cifra 1, 10 cazul 4 Cod penal austriac, fapte incriminate de legea penală română prin art. 229 C.pen.
Dispune transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate U. G.-C. în vederea executării pedepsei aplicată prin sentința penală mai sus menționată.
În baza art. 73 C.pen. deduce perioada executată din data de 08.07.2015 la zi.
Dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare cu procurorul și de la comunicare cu persoana condamnată.
Pronunțată în ședința publică din 02.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
F. P. O. IOȚCOVICI
Red: F.P./02.10.2015
Tehnored: O.I./3 ex. 02.10.2015
| ← Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 958/2015. Curtea de Apel... | Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 976/2015. Curtea de... → |
|---|
