Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 726/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 726/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-07-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 726/A
Ședința publică de la 08 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător C. C.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de declarat de inculpatul Qukammou I. împotriva sentinței penale nr. 928/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul apelant, reprezentat de avocat oficiu T. O., lipsă partea civilă intimată, prezent traducător autorizat de limba arabă Ajwa Ahmad.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare, aplicarea unei pedepse neprivative de libertate Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, care în mod corect a individualizat măsura educativă aplicată inculpatului dată fiind gravitatea faptelor reținute.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 928/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ ,în temeiul art. 386 alin. 1 CPP, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorul inculpatului O. A. I., din infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) CP, cu aplicarea art. 113 și urm. CP și art. 5 CP în infracțiunea de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) CP, cu aplicarea art. 113 și urm. CP și art. 5 CP.
S-a constatat că infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art. 233, 234 alin. 1 lit. d) CP, cu aplicarea art. 113 și urm. CP, cu aplicarea art. 5 pentru care este judecat în prezenta cauză (fapta la data de 13.01.2013) este concurentă cu infracțiunile de tentativă la tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art. 20 CP din 1968, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c) CP din 1968, cu aplicarea art. 99 CP din 1968 și art. 320 ind. 1 alin. 4 și alin. 7 CPP din 1968, respectiv de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c) CP din 1968, cu aplicarea art. 99 CP din 1968 și art. 320 ind. 1 alin. 4 și alin. 7 CPP din 1968 pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 1426/30.05.2013 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 12.06.2013, înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenției pe o perioadă de 1 an și 8 luni prin sentința penală nr. 638/11.02.2014 a Judecătoriei C., definitivă prin necontestare la data de 18.02.2014 (faptele la data de 21.01.2013).
În temeiul art. 125 alin. 1 și 2 CP, prin raportare la art. 129 alin. 1 CP, cu aplicarea art. 5 CP s-a stabilit măsura educativă a internării într-un centru de detenție a inculpatului O. A. I., pentru săvârșirea infracțiunilor menționate în aliniatul precedent pe o perioadă de 3 (trei) ani.
S-a dedus din durata măsurii educative aplicate perioada 22.01.2013 – 29.07.2014, reprezentând perioada reținerii, arestului preventiv, precum și perioada executată în temeiul sentinței penale nr. 1426/30.05.2013 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 12.06.2013, precum și perioada executată în temeiul sentinței penale nr. 638/11.02.2014 a Judecătoriei C., definitivă prin neexercitarea căii de atac a contestației la data de 18.02.2014.
S-a luat act că partea civilă S. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 936/P/2013 din 28.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat la data de 19.12.2014 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev de art. 233, 234 al.1 lit. d) CP, cu aplic. art. 113 și urm. CP și cu aplic. art. 5 CP.
În fapt, în esență, în noaptea de 13.01.2013, în jurul orelor 04.30, în timp ce se deplasa pe . Timișoara, persoana vătămată S. D. a fost deposedată prin acte de violență de telefonul mobil marca HTC model One S, ce-l avea asupra sa, în urma cercetărilor reieșind că autorul faptei este inculpatul O. I..
În cauză persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, declarația dată de acesta fiind consemnată și atașată la dosar în filă separată (f. 43 – dosar instanță).
La termenul de judecată din data de 26.02.2014 a fost audiat inculpatul O. I. asistat de interpret autorizat, după ce în prealabil a solicitat audierea sa pe procedura comună.
În faza cercetării judecătorești a fost solicitată și încuviințată proba testimonială cu martorii din rechizitoriu A. M. Nashwan și M. G..
La termenul e judecată din 09.04.2015 a fost audiat martorul A. M. Nashwan, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar în filă separată (f. 79 – dosar instanță).
Constatându-se imposibilitatea audierii martorului M. G., din motive obiective, instanța a omis de la audiere martorul menționat făcându-se aplicarea disp. art. 381 al.7 CPP.
Din oficiu, având în vedere că la data săvârșirii faptei inculpatul se afla în stare de minorat, instanța a dispus întocmirea unui referat de către S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. (f.64-67).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 13.01.2013 persoana vătămată S. D. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în noaptea de 13.01.2013, în jurul orelor 04.30, în timp ce se deplasa pe . Timișoara a fost deposedată prin acte de violență de telefonul mobil marca HTC model One S, pe care îl avea asupra sa.
Din declarația persoanei vătămate, S. D., dată atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, rezultă că, în data de 13.01.2013, în jurul orelor 04.30, în timp ce se deplasa pe . Timișoara, spre domiciliu, în fața sa a văzut un tânăr, de naționalitate arabă, care s-a apropiat de el și i-a întins mana în semn de salut. Inițial, l-a confundat cu un coleg de facultate și i-a întins și el mâna, iar când l-a întrebat dacă îl cunoaște inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona urechii stângi. Persoana vătămată a menționat că, în zonă erau amplasați stâlpi pentru iluminatul public, astfel că a observat bine fizionomia agresorului. Persoana vătămată a precizat că lovitura a fost atât de puternică încât a căzut iar preț de câteva secunde nu a reacționat, apoi a realizat că nu mai are telefonul asupra sa, nesesizând momentul în care i-a fost sustras, motiv pentru care a plecat în urmărirea agresorului care se afla la o distanță de aprox. 10 metri de el. În timp ce alerga după inculpat a strigat după ajutor însă nu era nimeni pe stradă la acel moment, apoi i-a cerut agresorului să-i înapoieze telefonul mobil. În momentul în care l-a ajuns din urmă pe inculpat, acesta i-a pus piedică și l-a împins, determinând căderea sa la sol, ulterior inculpatul continuându-și fuga spre Piața 700.Persoana vătămată a mai arătat în declarația sa că, în data de 22.01.2013, citind știrile pe internet, pe site-ul Tion.ro, a văzut că lucrătorii de poliție au reținut un tânăr arab, cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, și, recunoscând în persoana acestuia pe cel care l-a agresat în noaptea de 13.01.2013 și l-a deposedat de telefonul mobil, s-a prezentat la sediul poliției relatând aceste aspecte.
Fiind audiat, inițial inculpatul O. I. nu a recunoscut comiterea faptei, însă cu prilejul aducerii la cunoștință a calității de inculpat, în prezența apărătorului din oficiu și a interpretului, prin declarația din data de 08.07.2014 a recunoscut că a smuls victimei telefonul mobil din buzunarul pantalonilor, însă susține că nu a intrat în posesia acestui bun prin exercitarea de acte de violență asupra persoanei vătămate, iar după comiterea faptei telefonul sustras l-a vândut unei persoane necunoscute. Audiat fiind în fața instanței în prezența apărătorului și a interpretului autorizat, inculpatul de asemenea a arătat că l-a deposedat pe numitul S. D. de telefonul mobil, dar a negat că în acest scop ar fi folosit acte de violență, respectiv nu a recunoscut că ar fi lovit persoana vătămată (f.42 – dosar instanță)
Cele declarate de inculpat sunt contrazise atât de declarația persoanei vătămate cât și de declarațiile martorului A. M. Nashwan (f.79 dosar instanță), dar mai ales de certificat medico-legal nr. 52/15.01.2013 (f.21 UP) din care reiese faptul că leziunile constatate la numitul S. D. pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure, pentru vindecare fiind necesare 19 zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor, dacă nu intervin complicații.
Din constatarea tehnico-științifică dactiloscopică a reieșit că impresiunile digitale reproduse pe fotocopia fișei dactiloscopice cu nr. de referință R01TM001T_ prezintă aceleași elemente dactiloscopice de coincidență cu cele de pe fișa dactiloscopică decadactilară cu ID TM351T_, completată cu datele O. I.. De asemenea, pentru a se stabili datele antropometrice ale inculpatului, a fost întocmit raportul de expertiză medico-legală antropologică pe persoană pentru stabilirea vârstei și sexului nr. 265/29.01.2013 în care se concluzionează faptul că, în baza măsurătorilor și a examenului odontologic se apreciază că inculpatul, la data examinării are vârsta aproximativ de 16-17 ani.
În urma efectuării expertizei medico-legale psihiatrice, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 265/_ emis de IML Timișoara, numitul O. I., raportat la fapta pentru care a fost cercetat în prezenta cauză, a avut discernământul diminuat, Comisia de expertiză medico-legală psihiatrică, stabilind diagnosticul: tulburări de adaptare cu perturbarea mixtă a emoțiilor și conduitei, structurare dizarmonică a personalității de tip instabil, retard mintal ușor QI—66; carențe afective educaționale și de mediu.
Cererea de schimbare de încadrare a fost întemeiată pe faptul că inculpatul a recunoscut doar săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat ce poate fi încadrată în prevederile art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) CP. Or, din starea de fapt reținută de instanță în temeiul probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată reiese dincolo de orice dubiu rezonabil faptul că în data de 13.01.2013 inculpatul a săvârșit o infracțiune de tâlhărie, deposedând prin violență partea vătămată de un telefon mobil marca HTC model One S. În consecință, instanța a respins cererea de schimbare de încadrare juridică.
Instanța a constatat că noile dispoziții sunt mai favorabile situației juridice concrete în care se află inculpatul întrucât fapta fiind săvârșită în stare de minoritate, prevederile noului Cod penal sunt evident mai favorabile față de dispozițiile CP din 1968 în condițiile în care permit luarea față de inculpatul minor la data săvârșirii faptei exclusiv a măsurilor educative neprivative sau privative de libertate chiar dacă acesta este major la momentul judecării cauzei.
În drept: fapta inculpatului O. I. de a o deposeda prin acte de violență, în noaptea de 13.01.2013, în jurul orelor 04.30, pe persoana vătămată S. D., de telefonul mobil marca HTC model One S, ce-l avea asupra sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234, al1, lit.d CP. cu aplic. art. 113 și urm.CP. și cu aplic. art. 5 CP.
La individualizarea sancțiunii aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile speciale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 114 CP, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 CP, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, antecedentele penale ale infractorului, conduita acestuia după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Regula instituită de dispozițiile art. 114 alin. 1 CP este aceea că față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură neprivativă de libertate. Prin excepție, fie în cazul în care minorul a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care a fost judecat, fie în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, față de minor poate fi luată o măsură educativă privativă de libertate.
În cazul inculpatului O. I. este aplicabilă dispoziția cuprinsă în prevederile art. 114 alin. 2 lit. b) CP, infracțiunea săvârșită de acesta fiind sancționată cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 și 10 ani.
Din cazierul judiciar al inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și a unei tentative la infracțiunea de tâlhărie.
Având în vedere dispozițiile art. 129 alin. 1 CP conform cărora în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, precum și faptul că infracțiunea de tâlhărie calificată pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză săvârșită la data de 13.01.2013 este anterioară condamnării definitive din data de 12.06.2013 pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și a unei tentative la infracțiunea de tâlhărie săvârșite în data de 21.01.2013, instanța a constatat că infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art. 233, 234 alin. 1 lit. d) CP, cu aplicarea art. 113 și urm. CP, cu aplicarea art. 5 pentru care este judecat în prezenta cauză (fapta la data de 13.01.2013) este concurentă cu infracțiunile de tentativă la tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art. 20 CP din 1968, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c) CP din 1968, cu aplicarea art. 99 CP din 1968 și art. 320 ind. 1 alin. 4 și alin. 7 CPP din 1968, respectiv de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c) CP din 1968, cu aplicarea art. 99 CP din 1968 și art. 320 ind. 1 alin. 4 și alin. 7 CPP din 1968 pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 1426/30.05.2013 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 12.06.2013, înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenției pe o perioadă de 1 an și 8 luni prin sentința penală nr. 638/11.02.2014 a Judecătoriei C., definitivă prin necontestare la data de 18.02.2014 (faptele la data de 21.01.2013).
În consecință, în temeiul art. 125 alin. 1 și 2 CP, prin raportare la art. 129 alin. 1 CP, cu aplicarea art. 5 CP a stabilit măsura educativă a internării într-un centru de detenție a inculpatului O. A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate în aliniatul precedent pe o perioadă de 3 (trei) ani.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat apel inculpatul O. A. I. care nu a fost motivat în scris și în lipsa acestuia la dezbateri apelul a fost susținut oral de către apărătorul din oficiu a inculpatului care, prin concluziile formulate, a solicitat înlocuirea măsurii educative privative de libertate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Analizând materialul probator de la dosar instanța de fond a stabilit în mod întemeiat vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.233,234 al.1, lit. d Cp, pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
Pentru stabilirea vinovăție s-au avut în vedere declarația părții vătămate, care l-a recunoscut pe inculpat din grup ca fiind persoana care l-a deposedat prin violență de telefonul mobil, în data de 13.01.2013 și care se coroborează cu declarația inculpatului care a recunoscut că a smuls telefonul din buzunarul victimei însă nu a folosit violențe în acest scop.
Împrejurarea că victima a fost agresată și asupra acesteia au fost exercitate violențe rezultă din certificatul medico-legal nr.52/15.01.2013 în care se concluzionează că, în urma examinării, aceasta a prezentat leziuni care pot avea vechimea din data de 12.01.2013 și pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure și necesită un număr se 12 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea și declarația martorului A. M. Nashwan prezintă relevanță sub aspectul stabilirii vinovăției inculpatului, acesta fiind prezent la recunoașterea inculpatului din grup de către partea vătămată și, întrucât, se cunoștea mai demult cu victima, aceasta i-a relatat împrejurările în care a fost agresată de inculpat și deposedată de telefonul mobil.
În ce privește individualizarea judiciară a măsurii educative Curtea apreciază că instanța de fond, în mod întemeiat, s-a orientat către o măsură educativă privativă de libertate, de internare într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani, având în vedere gravitatea faptei comise și a împrejurărilor în care aceasta a fost săvârșită precum și periculozitatea inculpatului stabilită pe baza antecedentelor penale întrucât din fișa de cazier rezultă că anterior el a mai comis și alte infracțiuni de aceiași natură ca cea din prezenta cauză, respectiv o infracțiune de tâlhărie și o tentativă la infracțiunea de tâlhărie, pentru care a fost condamnat definitiv.
În raport cu aceste considerente și având în vedere în special antecedentele penale a inculpatului, aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate nu poate constitui o garanție suficientă că el va conștientiza gravitatea faptei și pe viitor nu va mai comite alte infracțiuni.
Prin urmare apelul inculpatului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Qukammou I. împotriva sentinței penale nr. 928/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu și a sumei de 70 lei către traducător autorizat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. C. C.
Grefier,
A. J.
Red.CC 10.07.2015
Tehnored A.J. /2 ex/15.07.2015
Prima instanță: Judec.Timișoara-N. C.
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 725/2015. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 110/2015.... → |
|---|
