Ultrajul. Art.257 NCP. Hotărâre din 12-02-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 160/A
Ședința publică din 12 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul N. M. împotriva sentinței penale nr. 4097/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant N. M., în stare de arest și părțile civile intimate C. G. C., C. V. M. și S. I. B., lipsă fiind părțile civile intimate P. C. I., B. S. A. și S. P.
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Inculpatul apelant solicită admiterea apelului, considerând că suma la plata căreia a fost obligat este prea mare și prin urmare dorește reducerea daunelor morale acordate părților civile, fiind de acord că plătească prejudiciul într-un cuantum mai mic întrucât are o familie în întreținere și credite la bănci.
Partea civilă intimată C. G. C. solicită respingerea apelului.
Partea civilă intimată S. I. B. solicită respingerea apelului.
Partea civilă intimată solicită respingerea apelului.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, inculpatul fiind de acord cu plata prejudiciului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3301/16.09.2014 a Judecătoriei Timișoara, def. prin dec. nr. 921/06.11.2014 a Curții de Apel Timișoara, în temeiul art. 396 alin.2, cu aplic. art. 396 alin.10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul N. M., la pedeapsa de 1(un) an și 5(cinci) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. G. C.; 1(un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. V. M.; 10(zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată S. P.; 10(zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată B. S. A.; 10(zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată S. I. B..
În temeiul art. 39 alin.1, lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului N. M. pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an și 5(cinci) luni închisoare, care a fost sporită cu o treime din restul pedepselor sus-menționate supuse contopirii, respectiv cu 1(un) an și 2(două) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 2(doi) ani și 7(șapte) luni închisoare, în regim de detenție, potrivit art. 60 C.pen.
În temeiul art. 396 alin.2, cu aplic. art. 396 alin.10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul N. M. D. la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. G. C.; 9(nouă) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată P. C. I.; 9(nouă) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată S. I. B..
În temeiul art. 39 alin.1, lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului N. M. D. pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an închisoare, care a fost sporită cu o treime din restul pedepselor sus-menționate supuse contopirii, respectiv cu 6(șase) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 1(un) an și 6(șase)luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4(patru) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În temeiul art. 396 alin.2, cu aplic. art. 396 alin.10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul N. I. la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. G. C.; 9(nouă) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. V. M..
În temeiul art. 39 alin.1, lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului N. I. pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an închisoare, care a fost sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă sus-menționată supusă contopirii, respectiv cu 3(trei) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 1(un) an și 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3(trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În temeiul art. 396 alin.2, cu aplic. art. 396 alin.10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul C. C. D. la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. G. C.; 10(zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. V. M..
În temeiul art. 39 alin.1, lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului C. C. D. pedeapsa cea mai grea, de 10(zece) luni închisoare, care a fost sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă sus-menționată supusă contopirii, respectiv cu 2(două) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 1(un) an închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3(trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen”.
Prin aceeași hotărâre instanța a disjuns acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile C. G. C., P. C. I., B. S. A. și S. I. B. dispunând formarea unui nou dosar, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ .
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Timișoara a reținut că la data de 17.05.2014 inculpatul N. M., a exercitat acte de violență fizică asupra persoanelor vătămate C. G. C., C. V. M., S. P. și B. S. (agenți de poliție din cadrul Poliției mun. Timișoara-Secția 2 Poliție), precum și asupra numitului S. I. B., subofițer de jandarmi în cadrul UM 0805 Timișoara, în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, cu consecința cauzării acestora de leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de de 35 zile, 10 zile, respectiv câte 8 zile îngrijiri medicale, în cazul ultimelor trei persoane. La aceeași dată și în aceeași împrejurare, inculpatul N. M. D., a aplicat agenților de poliție C. G. C. și P. C. I., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara- Secția 2 Poliție și subofițerului de jandarmi S. I. B. din cadrul UM0805 Timișoara, în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, mai multe lovituri cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile, 8 zile și respectiv 8 zile de îngrijiri .
Totodată, s-a reținut că inculpatul N. I. a aplicat persoanelor vătămate C. G. C. și C. V. M. (agenți de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara- Secția 2 Poliție) în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, mai multe lovituri, cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile și respectiv 10 zile de îngrijiri medicale, în timp ce inculpatul C. C. D., tot la data de 17.05.2014, le-a aplicat persoanelor vătămate C. G. C. și C. V. M. (agenți de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara- Secția 2 Poliție) în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, mai multe lovituri, cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile și respectiv 10 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 4097/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în temeiul art. 397, art. 25 alin.1 C.proc.pen., rap la art. 1357, art. 1381 și urm. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. G. C. și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților N. M., N. M. D., N. I. și C. C. D. la plata, către aceasta, a sumei de 5000 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 397, art. 25 alin.1 C.proc.pen., rap la art. 1357 și urm. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. I. și s-a dispus obligarea inculpatului N. M. D. la plata, către aceasta, a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 397, art. 25 alin.1 C.proc.pen., rap la art. 1357 și urm. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. S. A. și s-a dispus obligarea inculpatului N. M. la plata, către aceasta, a sumei de 1800 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 397, art. 25 alin.1 C.proc.pen., rap la art. 1357, art. 1381 și urm. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I. B. și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților N. M. și N. M. D. la plata, către aceasta, a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 397, art. 25 alin.1 C.proc.pen s-a luat act că persoana vătămată S. P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 397, art. 25 alin.1, cu ref. la art. 20 alin.2, alin.4 C.proc.pen s-a luat act că persoana vătămată C. V. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Analizând latura civilă disjunsă, prima instanță a reținut că prin declarațiile formulate nemijlocit în fața instanței la termenul de judecată din 16.09.2014, s-au constituit părți civile în cauză persoanele vătămate C. G. C. (pentru suma de 2000 euro cu titlu de daune materiale și suma de 10 000 euro daune morale, solicitate de la toți cei patru inculpați), P. C. I.(pentru suma de 2000 lei cu titlu de daune morală, pretenții formulate în raport de inculpații N. M., N. I. și N. M. D.), B. S. A.(pentru suma de 1800 lei cu titlu de daune morale solicitate spre achitare de către inculpații N. M. și N. M. D.) și S. I. B. (pentru suma de 5000 lei cu titlu de daune morale). Totodată, s-a reținut că prin cererea adresată instanței pentru același termen de judecată persoana vătămată S. P. a adus la cunoștința instanței că nu are pretenții civile în cauză.
S-a mai constatat că la primul termen de judecată din cauza disjunsă, 23.10.2014 persoana vătămată C. V. M. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 500 lei reprezentând daune materiale, precum și cu suma de 10 000 lei reprezentând daune morale, sume ce solicită a fi achitate de către inculpații N. M. și C. C. D.. Cu referire la această cerere, instanța de fond a reținut că potrivit art. 20 alin.1 C.proc.pen., constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești, moment procesual care, determinat de disp.art.377 rap.la art. 375 C.proc.pen, s-a consumat la termenul de judecată din 16.09.2014, dată la care inculpații prezenți au solicitat judecarea lor în baza procedurii recunoașterii învinuirii. S-a mai constatat că la respectivul termen de judecată persoana vătămată C. V. M., deși legal citată, nu a fost prezentă și nici nu a formulat în scris o cerere de constituire de parte civilă, invocând însă, abia la termenul de judecată din 26.11.2014 faptul că la primul termen de judecată cu procedura completă în cauza cu nr._/325/2014, respectiv la 16.09.2014, a fost în imposibilitate de a se prezenta pentru motivele prezentate în adeverința nr. 2200/29.09.2014. Judecătoria a reținut că potrivit art. 20 alin.4 C.proc.pen., în cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prev. la alin.1 sau alin.2, persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiunea la instanța civilă, textele legale sus-enunțate consacrând astfel sancțiunea decăderii persoanei vătămate din dreptul de a se mai constitui parte civilă în cadrul procesului penal în măsura în care nu a formulat o astfel de cerere înaintea începerii cercetării judecătorești, sancțiune care nu poate fi însă suplinită printr-o eventuală cerere de repunere în termen în condițiile lipsei unei reglementări exprese în acest sens. În atare situație, prima instanță a constatat că cererea formulată de persoana vătămată C. V. M. la 23.10.2014 nu are caracterul unei veritabile cereri de constituire de parte civilă așa încât, prin raportare la art. 397, art. 25 alin.1, cu ref. la art. 20 alin.1, alin.4 C.proc.pen a luat act că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză, pretențiile sale civile putând fi valorificate pe calea unei acțiuni separate adresate instanței civile.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpaților prima instanță a constatat că, raportat da data săvârșirii faptelor, în cauză sunt incidente dispozițiile art.1357 și urm. din Noul Cod Civil, potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă. Se reține totodată că potrivit art. 1382 C.civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat, textele legale citate instituind așadar principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții ce se regăsesc întrunite cumulativ în cauză.
În aceste condiții, în ceea ce-o privește pe persoana vătămată C. G. C., s-a reținut că la data de 17.05.2014, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta a fost lovit de către inculpații N. M., N. M. D., N. I. și C. C. D., leziunile astfel produse necesitând pentru vindecare un număr de 35 de zile de îngrijiri medicale, actele medicale depuse în cauză coroborându-se cu raportul de primă expertiză medico-legală nr. 903/18.05.2014 efectuat în cauză, precum și cu declarațiile inculpaților care au recunoscut faptul că i-au aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate, așa încât instanța apreciază ca fiind întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpaților. În acest context, în privința daunelor materiale solicitate de această parte civilă, prima instanță a reținut însă că nu s-a făcut dovada în cauză a unui prejudiciu material produs în patrimoniul său, proba testimonială cu martorul B. D. I. nefiind în măsură să precizeze sumele exacte pe care partea civilă le-a cheltuit cu medicamentele și eventualele tratamente medicale. Pe de altă parte, s-a considerat de către prima instanță că sumele achitate de către partea civilă martorului cu titlu de c/val a combustibilului aferent transporturilor efectuate de către acesta din urmă spre a se deplasa la spital nu au caracter determinat pentru a putea face obiectul unei reparații. În ceea ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă, prima instanță a constatat însă că în cauză sunt incidente disp.art. 1391 alin.5 rap.la disp.art. 252 din Noul Cod Civil, acestea din urmă stipulând că orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică(…) cel ce a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi putând cere instanței obligarea autorului faptei la îndeplinirea oricăror măsuri necesare pentru repararea prejudiciului cauzat. Prin raportare la modalitatea de comiterea a faptei de către inculpați, s-a reținut că prejudiciul moral suferit de către partea civilă este mai mult decât evident, generat fiind de știrbirea bruscă a integrității fizice și psihice a persoanei vătămate. Pornind de la premisa că acordarea despăgubirilor morale nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire pentru partea civilă, ci trebuie să reflecte, pe cât posibil, necesitatea de a acoperi suferința la care partea a fost supusă, Judecătoria Timișoara a apreciat că suma de 5000 Euro constituie o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral cauzat părții civile C. G. C., sumă l-a care a obligat în solidar inculpații N. M., N. M. D., N. I. și C. C. D..
Cu privire la partea civilă P. C. I., s-a reținut că la data de 17.05.2014, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta a fost lovit de către inculpatul N. M. D., leziunile astfel produse necesitând pentru vindecare un număr de 8 de zile de îngrijiri medicale. S-a apreciat că actele medicale depuse în cauză se coroborează cu raportul de primă expertiză medico-legală nr. 903/18.05.2014 efectuat în cauză, precum și cu declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei așa încât prima instanță a considerat ca fiind întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului. Pentru aceleași motive avute în cazul părții civile C. G. C. prima instanță a apreciat că suma de solicitată de partea civilă prin cererea formulată în instanță, în cuantum de 2000 lei, constituie o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral cauzat părții civile P. C. I., sumă la plata căreia a fost obligat inculpatul N. M. D..
Cu referire la partea civilă B. S. A., s-a reținut că la data de 17.05.2014, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta a fost lovit de către inculpatul N. M. leziunile astfel produse necesitând pentru vindecare un număr de 8 de zile de îngrijiri medicale, reținându-se totodată că medicale depuse în cauză se coroborează cu raportul de primă expertiză medico-legală nr. 903/18.05.2014 efectuat în cauză, precum și cu declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei așa încât prima instanță a apreciat ca fiind întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului. Prin urmare, prima instanță a apreciat că suma de solicitată de partea civilă prin cererea formulată în instanță, în cuantum de 1800 lei, constituie o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral cauzat părții civile B. S. A., sumă la plata căreia a fost obligat inculpatul N. M..
Referitor la partea civilă S. I. B., prima instanță a reținut că la data de 17.05.2014, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta a fost lovit de către inculpații N. M. și N. M. D., leziunile astfel produse necesitând pentru vindecare un număr de 8 de zile de îngrijiri medicale. S-a constatat că medicale depuse în cauză se coroborează cu raportul de primă expertiză medico-legală nr. 903/18.05.2014 efectuat în cauză, precum și cu declarațiile inculpaților care au recunoscut comiterea faptei așa încât instanța de fond a apreciat ca fiind întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale în persoana acestora din urmă și prin urmare a considerat că suma de solicitată de partea civilă prin cererea formulată în instanță, în cuantum de 5000 lei, constituie o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral cauzat părții civile S. I. B., obligând în solidar inculpații N. M. și N. M. D. la plata acesteia.
Împotriva sentinței penale nr. 4097/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul N. M., criticând-o sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile, solicitând reducerea daunelor materiale și morale la care a fost obligat către părțile civile, susținând că sunt prea mari și nu are posibilitatea de a le plăti.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală apelată, s-a dispus obligarea inculpatului N. M. la plata sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune morale, către partea civilă C. G. C. (în solidar cu inculpații N. M., N. M. D., N. I. și C. C. D.); a sumei de a sumei de 1.800 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B. S. A. și a sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă S. I. B. (în solidar cu inculpatul N. M. D.). În speță, se reține că urmare a agresiunilor exercitate de inculpat, părțile civile au suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile de îngrijiri medicale – partea civilă C. G. C., 8 zile de îngrijiri medicale – partea civilă B. S. A. și 8 zile de îngrijiri medicale – partea civilă S. I. B.. Relevat este și faptul că agresiunile au fost comise în timp ce părțile civile își exercitau atribuțiile de serviciu, părțile civile C. G. C. și B. S. fiind agenți de poliție în cadrul Poliției municipiului Timișoara – Secția 2, iar partea civilă S. I. B., fiind subofițer de jandarmi în cadrul UM 0805 Timișoara, ceea ce face ca prejudiciul moral al acestora să fie cu atât mai mare, întrucât exercitau atribuții de ordine și siguranță publică. Raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale, la modalitatea de producere a acestora, precum și la circumstanțele săvârșirii faptelor, instanța de apel constată că sumele stabilite cu titlu de daune morale nu se justifică a fi reduse, ele fiind într-un cuantum relativ redus. Daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Potrivit art. 1391 Cod civil: „În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.” Sumele stabilite de Judecătoria Timișoara reflectă aspectele, dar și principiul disponibilității părților (părțile civile nesolicitând sume superioare și neformulând căi de atac), încadrându-se în principiul că prejudiciu moral trebuie să aibă strict efecte compensatorii, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici în venituri nejustificate pentru persoanele vătămate.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. M. împotriva sentinței penale nr. 4097/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. M. împotriva sentinței penale nr. 4097/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B. 18.02.2015
Tehnored- .C.U.- 18.02.2015
Prima inst. jud. M. A. A. –Judecătoria Timișoara
| ← Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... | Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 12-02-2015, Curtea... → |
|---|
